312 matches
-
de un tragic exploziv (prin amplitudinea și fervoarea trăirii), un tragic ce încearcă să se convingă în primul rând pe sine de veridicitatea sa, de tragismul său. În funcție de mijloacele alese, exhibiție sau interiorizare, poetul adoptă ipostaze aparent ireconciliabile: cabotinism sau damnare. Dar ambele căi îl conduc pe Emil Botta spre poezie. În primele volume de versuri (Întunecatul April, Pe-o gură de rai), gesturile largi, grandilocvente, corespunzătoare pozei de cabotin, își găsesc locul într-un spațiu proporțional larg: pământ și cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
meu are un ton arhitrist, De aceea nu sunt artist. (Gravitațiuni) Exteriorizarea înseamnă înțelegere, cu-noaștere de sine. Masca falacioasă a cabotinului ascunde o dezavuare și un Weltschmerz autentice. Poetul gravitează, deci, între cei doi poli ai condiției sale: cabotinism și damnare. Dar cei doi poli se ating. II Teatrul ca parabolă gestuală Lirica lui Emil Botta este o parabolă gestuală (Pleynet). Gesturi în spațiu, gesturi în timp, gesturi în sine, gesturi în afară. Ea suportă comparația cu pantomima nepervertită despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Pe de altă parte, efortul de a căuta masca potrivită îl aduce pe poet în situația de a-și cunoaște mai exact tragedia, imprimând, deci, întregii ființe o mișcare de interiorizare, o cădere în spațiul interior, care ascultă de legile damnării. Jocul dublu făcut de poet este impus de însăși mânuirea cuvântului. După Sartre, "poeții refuză să utilizeze limbajul, ei nu vor să numească lumea și, datorită acestui fapt, nu mai numesc nimic, căci a numi implică un perpetuu sacrificiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
masca pe figură și se pierde definitiv printre actorii acestui strident spectacol. "Stăpân peste domeniului efemerului sau, mai bine, mim al efemerului, cum îl numește Camus, actorul trăiește în permanență cu sentimentul imposibilității de a accede la eternitate, aceasta constituind damnarea sa. Dintr-o asemenea sursă, deopotrivă a nostalgiei absolutului și a refuzului său aparent, se alimentează și poezia lui Emil Botta."46 Ne lovim din nou de ecuația cabotinism-damnare, mereu prezentă și problematizantă în opera poetului. Iată o nouă ipoteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
că oglinzile asigură imaginii o mișcare retractilă, de apropiere față de subiect, până la confuzia totală. Imaginea din oglindă este o "metaforă absolută" (H. Friedrich), se identifică, în cazul Comedi-anțului, cu subiectul poetic. Și atunci oglinda devine un spațiu al interiorității, al damnării. Cabotinismul însuși este o mască îndărătul căreia se ascund durerea și dezavuarea. Jocul de oglinzi între sunet și sens este, pentru Emil Botta, fatal: De multe ori am murit pe scenă, însă niciodată ca acum. (Memorial) Visam să fiu îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
opțiuni: ...și m-au speriat și cântările și le trec sub tăcere. (Legi riguroase) Mișcarea retractilă a poeziei conduce spre descoperirea sâmburelui plin de conținut al tăcerii. CUPRINS Scena și textul ca spații de siguranță 5 I . Între cabotinism și damnare 13 II. Teatrul ca parabolă gestuală 36 III. Paiața salvează iluzia 71 IV. Mișcarea retractilă a poeziei 115 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
prin refuzul orgolios al capcanei pubiene, adevărata existență, chinul lucidității. Ceilalți vor trăi, se vor iubi, vor face copii și vor crăpa fără să aibă habar că în afară de fericirea lor imbecilă mai există pe lume și alte lucruri. îmi acceptam damnarea cu ură, rușine și sarcasm. Respiram, aproape leșinat de suferință, aerul rece și întunecat. Mă durea capul, îmi simțeam sexul umed între pulpe. De ce trebuia să fiu, totuși, atât de chinuit? De ce trebuia să iubesc și să doresc atât de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și mă scârbește. Sigur, eram pe atunci un puștan care avea în cap doar literatură înghițită pe nemestecate, dar vroiam să mă înalț deasupra umanului. Scriam, ca în transă, versuri lăbărțate în caiete, îmi inventam motive de nefericire și de damnare, împingeam izolarea până la schizofrenie, dar aveam în minte imaginea orbitoare a ceea ce aveam să fiu odată, omul complet și perfect, scriitorul total... Deși petreceam, singur în patul îngălbenit de transpirație, ore oribile, când frica și excitația, frica excitată, îmi ajungeau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
comun, pitoresc, necizelat. Realismul psihologic apare ca o nouă formulă epică în care evenimentele exterioare sunt urmărite doar pentru a observa consecințele pe planul trăirilor interioare. Sensibilitatea omului modern este una acaparată de neliniști existențiale și de sentimentul crizei, al damnării într-un univers desacralizat. Romanul își pierde funcția de reprezentare a realității, devine confruntare cu sinele, iar edificiul narativ abandonează monografia în favoarea monologului autoanalitic, a confesiunii. Eul creator nu mai are conștiința unității și a coerenței lumii, iar fragmentarismul deconcertează
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
din O moarte care nu dovedește nimic e tânărul incert, oscilând între iubirea pentru o femeie și orgoliul independenței, iar Sandu din romanul Ioana e gelosul. Sensibilitatea omului modern este una acaparată de neliniști existențiale și de sentimentul crizei, al damnării într-un univers desacralizat. Romanul își pierde funcția de reprezentare a realității, devine confruntare cu sinele, iar edificiul narativ abandonează monografia în favoarea monologului autoanalitic, a confesiunii. Eul creator nu mai are conștiința unității și a coerenței lumii, iar fragmentarismul deconcertează
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cel care mi-a dat libertatea? M-am pătruns, folosind-o, de duhul ei? - În acest caz, când Dumnezeu mă convoacă pentru a răspunde în privința lui ca sursă a libertății mele, riscul nu mai este nici dezonoarea, nici neîmplinirea, ci damnarea, iar pedeapsa pe care mi-o atrag, pentru vina de a nu fi recunoscut în mine esența divină a libertății, este suferința eternă ("iadul"). În toate aceste trei scenarii ale răspunderii și vinii avem de-a face cu o instanță
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
formează -, nu sânt trăite în consecințele lor imediate, ci în perspectiva unui sfârșit cu care deocamdată nu sânt confruntat. În cel de-al treilea caz, în care îmi joc nu viața, ci eternitatea, nu împlinirea sau ratarea, ci mântuirea sau damnarea mea, cel care pune întrebarea și mă judecă se pierde într-o indeterminare supremă. Cu cât sânt mai mari miza, răspunderea și vina, cu atât instanța interogativă îmi este mai neclară. La drept vorbind, eu nu mi-l pot reprezenta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e vag: judecătorul, vina, sentința. Dar răspunderea aici este maximă, iar consecințele sânt strivitoare. Și totuși aici teama rămâne, la rândul ei, vagă. Ne temem mai mult de judecătorul de cartier decât de Judecătorul Suprem. Sîntem gata să riscăm oricând damnarea în locul unei condamnări de câteva luni. Această carte despre limită este o apologie a vagului. Lucruri vagi, poate cele mai vagi, sânt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce rămâne după traversarea unui spațiu populat cu limite
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zeii/ au vrut nu rămâne zadarnic/ Mereu se-mplinește-a lor vrere. În schimb, Oedip salvat este o dramă a răzvrătirii împotriva zeităților cinice, mereu înclinate să-și bată joc de oameni. De data aceasta, oracolul anunță nu izbăvirea, ci damnarea veșnică a lui Oedip : fugarului i se cere să săvârșească o nouă crimă împotriva unui necunoscut, drept condiție a dezvăluirii drumului spre Kolonos, singura cetate dispusă să-l găzduiască. Încă înainte de a afla noua pretenție a zeilor, Oedip este reticent
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Dacă ai cunoaște însorita noastră patrie și casa noastră cea de la...), dar remarca este acoperită de sunetul trâmbițelor care anunță sacrificiul. Imprecația finală a lui Oreste ca pe capul preotesei să cadă blestemul casei lui Pelops face trimitere la o damnare binecunoscută de ea, dar tânăra nu deslușește cuvintele și se întreabă doar ce a spus victima ei. Toți cei implicați refuză, parcă, orice ocazie de a se recunoaște între ei și astfel contribuie la propria pierzanie prin îndeplinirea ceremoniei fatale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lei în 1990. Am fost foarte mândru. Acesta este primul caz pe care mi-l aduc aminte, știu că era undeva din zona de câmpie a Mureșului. — A fost condamnat? — A fost condamnat. Nu era o problemă atunci cu con damnările. Încă erau judecătorii care judecaseră și înainte de 1989. Nu se prea dădeau soluții de achitare în regimul co munist, nici dosarele nu erau atât de complicate, iar cei cercetați nu erau prea pricepuți în a-și ascunde urmele și în
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
acea dată era cel mai vechi primar. Primar al liberalilor. Putem vorbi despre el pentru că există o soluție definitivă de condamnare. Doru Țuluș a instrumentat dosarul, tot el a întocmit rechizitoriul, eu l am confirmat și s-a obținut con damnarea. Ei, și ne trezim în luna mai cu o solicitare de revocare. Am primit telefon, pe neașteptate, într o dimineață, de la vicepreședintele CSM de atunci, Dan Chiujdea, care mi-a spus: „Există o cerere de revocare, îmi pare rău să
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
motivul pentru care personajul nu se salvează. Căci binele care nu este în legătură permanentă cu adevărul cristic nu are valoare soteriologică. Salvează doar binele făcut din îndemnul credinței. Rogojin și Ippolit sunt personaje care reprezintă și ele necredința și damnarea, în paginile altui roman dostoievskian, Idiotul. Ippolit și Mîșkin par să formeze o unitate de contrarii. Ambii sunt orfani, fără bani și bolnavi, dar credința în Dumnezeu îl ajută pe Mîșkin să-și învingă boala și să-și dorească să
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
Lebeadkin și Piotr Verhovenski îi spun astfel ). „Dumneata ești lumina și soarele...” Dar ceea ce îl caracterizează, în esența lui, este orgoliul nemăsurat și indiferența față de tot ce face și față de toți cei pe care-i întâlnește. Personajul devine conștient de damnarea sa: el știe că a greșit atunci când a provocat moartea Matrioșei și, mai târziu, pe aceea a Mariei Lebeadkina, înțelege că nu o poate iubi pe Liza, dar o primește totuși la el. Sigur că a greșit, vina nu-i
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
modificare de proporții a valorilor tradițional-creștine, în sensul unei repăgânizări profunde, plecând de la raportul de forță masculin-feminin și reutilizând fără complexe acel „fond secret” al memoriei creștine, refulat cu violență de Tradiția oficială sub eticheta „erezii”. 2. Iuda Iscariotul între damnare și mântuire. Portrete ale celui de-al doisprezecelea ucenic de-a lungul istorieitc "2. Iuda Iscariotul între damnare Și mântuire. Portrete ale celui de‑al doisprezecelea ucenic de‑a lungul istoriei" Il se peut que dans tout traître il y
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
reutilizând fără complexe acel „fond secret” al memoriei creștine, refulat cu violență de Tradiția oficială sub eticheta „erezii”. 2. Iuda Iscariotul între damnare și mântuire. Portrete ale celui de-al doisprezecelea ucenic de-a lungul istorieitc "2. Iuda Iscariotul între damnare Și mântuire. Portrete ale celui de‑al doisprezecelea ucenic de‑a lungul istoriei" Il se peut que dans tout traître il y ait une soif d’opprobre, et que le choix qu’il fait d’un mode de trahison dépende
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
reînvia sufletește. Păcatul veșnic atrage automat după sine condamnarea veșnică. Păcat veșnic, adică imposibilitate de a mai reveni asupra deciziei tale, de a te mai reconecta la sursa vieții. Se rupe circuitul economiei mântuirii: păcat-convertire-iertare-înviere. Păcatul face pereche doar cu damnarea, ambele fiind înscrise în veșnicia morții. Luca „Feriți-vă de aluatul fariseilor care este fățărnicia (hypokrisis)”, spune Isus. Luca nu acordă prea multă atenție logion-ului nostru. Acesta pare cumva lipit. Pasajul referitor la vindecarea mutului apare în capitolul 11, foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că ne simțim bine împreună”, vorba unui amic filozof. Interviu realizat de Sebastian Maxim (apărut în Idei în dialog, 2004) Cuprinstc "Cuprins" Notă preliminară 5 1. Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii și retur 7 2. Iuda Iscariotul între damnare și mântuire. Portrete ale celui de-al doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei 43 3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică 99 4. Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? 123 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos 141 6. Mitul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fac... — Dar nu a fost achitat complet. A fost condamnat totuși, a fost condamnat pentru o infracțiune asimilată corupției. E adevărat că, stricto sensu, pe ceea ce înseamnă un act de corupție - a da și a lua - nu avem o con damnare. Doar pe acest aspect i-ați putea prezenta scuze oarecum, mă rog, semiscuze, dar a fost condamnat. Așa că, până la urmă, nu văd de ce i-ați prezenta scuze. — Dumneavoastră ați făcut recurs... — Da, am făcut recurs și așteptăm decizia comple tului
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
Pe parcurs, populația s-a plictisit, presa s-a întors împo triva lor (încurajată de cel mai mare patron de media, Berlusconi), s-au făcut greșeli inevitabile - așa e când anchetezi mii de oameni. După ce a scăpat de două con damnări (o faptă prescrisă, o alta decriminalizată prin schimbarea legii), Berlusconi a început o adevărată ofensivă împotriva magistraților, pe care o continuă și azi. În recenta sa campanie electorală, el a spus că trebuie să fii bolnav la cap ca să te
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]