503 matches
-
Al. Mirodan vedea o formă de masochism iudaic. Cântărețul din Femios suferă, spre pildă, că a fost cruțat de Ulise, deși el ar fi preferat o moarte de viteaz. Altă baladă, din Far West, reclamă aceeași moarte pentru cavalcadele prietenilor damnați, care nu ajung să-și rostească testamentul. Așadar, poezia a precedat viața, căci C. a murit fulgerător și paradoxal. Ciclul israelian din antologia Pădurea de aer, de formulă expresionistă enunță concis și dur destrămarea universală. Poemul care dă titlul volumului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286446_a_287775]
-
gol, Sonete de iarnă, Clamavi in deserto, În parc, Palinodie, Imagini sumbre ș.a., cu mijloace vechi, romantice, între care un loc deosebit îl ocupă culorile tari, antiteza, hiperbola, declamația grandilocventă. Poetul este fascinat și de unele figuri lirice romantice - marele damnat (Cain), titanul (Pe Muntele Golgotha) - ori de cazurile anormale, maladive (somnambulismul - în Lunatic „după Rollinat” sau debutul demenței - în Spre nebunie), amintind oarecum de viziunile lui E. A. Poe. Atmosfera sumbră ar fi trebuit să prindă relief, prin contrast, și cu ajutorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
a fost adoptată, însă n-a putut fi pusă în practică. Ca să-l condamni pe odiosul individ, trebuie să completezi numeroase acte unde numele condamnatului nu poate lipsi. Dar numele condamnatului nu putea fi pus în pagină tocmai din cauza literei damnate. Aflând aceasta, familia R. pur și simplu a înflorit: fostul director adjunct al liceului din Bukuna din Deal intra în orice magazin și lua de pe rafturi tot ce-și dorea și cât putea căra: proprietarii degeaba alertau poliția nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
liceului din Bukuna din Deal intra în orice magazin și lua de pe rafturi tot ce-și dorea și cât putea căra: proprietarii degeaba alertau poliția nimeni nu-și lua răspunderea să completeze un proces de constatare cu numele conținând litera damnată. (Pe bună dreptate, damnată!) Așa că oamenii responsabili au hotărât să meargă noaptea la locuința lui R. și să-i dea foc. Chiar dacă gazdele ar scăpa cu viața, n-ar putea să semneze nici o plângere! se încurajau făptuitorii.) Însă nici planul
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
narațiunea modernă. Eroul, un personaj byronian, apropiat ca structură și de câteva personaje ale lui Pușkin și Lermontov, practică fără scrupule, cu o voluptate cinică nedisimulată, un fel de experiment erotic menit să demonstreze nesăbuința, nerozia iluziilor sentimentale. Asemenea unui damnat mefistofelic, libertinul seducător se simte superior mediului filistin în care trăiește, convențiile sociale nu-i spun nimic, iar mărimile vremii (sub numele cărora contemporanii lui H. au recunoscut personaje reale, de vreme ce nuvela este, întru totul, o autoficțiune) îi declanșează resortul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
altă lumină, pigmentată cu asociații livrești, dar și cu introspecții pătrunzătoare, care sintetizează senzualitatea stridentă și confesiunea nudă. Ca o oglindă autoreflexivă, cartea revelează fața „plutonică” a lui N. Personalitatea lui Ion Negoițescu este, de fapt, aceea a unui poet damnat și rămâne în veci inexplicabilă strădania acestui poet, care își injecta literatura în vene ca pe un drog, de a fi critic și istoric literar. [...] Ion Negoițescu a trăit solitar și neînțeles în societatea românească. Avea o existență estetizată, incompatibilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
abisal și rece al eternei angoase crepusculare. Aici iluzia hipnotizantă se spulberă de ciocnirea cu duritatea unei revelații prea-târzii, cu adevărul unei lucidități ce zguduie neconsolator și ireversibil. Din căderea în prăpastia întunericului fără limită, eul negativ ce devine suflet damnat zărește demonul care-i surâde bufonic din pragul binelui și-al răului, de pe hotarul dintre tentație și reversul acesteia. În viziunea misticului, cel care rezistă ispitei și înfrânge înclinația sinelui spre ea dobândește luciditatea care-i confirmă poziția în ierarhia
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Spre exemplu, cel învăluit în negura orbirii, privește pentru a folosi un cuvânt paradoxal, într-un astfel de context, paradigma lumii drept o constelație de amănunte și detalii. Fiecare element în parte are strălucirea proprie în ochii interiori ai celui damnat beznei. Pentru el atingerea implică o modalitate fundamentală de cunoaștere ce vine să substituie vederea absentă. În mod firesc, spre a reveni la exemplu încăperii nou cunoscute, o astfel de cameră nu poate fi atinsă deodată și în totalitatea ansamblului
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
În spectrul cunoașterii deja rutinate a celui care nu este lipsit de vedere orologiul se rezumă practic la imaginea cadranului său ce răspunde mecanic la întrebarea cât este timpul? afișându-i fracționarea din perspectiva utilității umane a acestuia. Pentru cel damnat orbirii, orologiul bate, anunță trezitor reperele trecerii fluxului temporal. Aici un aspect adesea neglijat devine capital în contactul cu prezența orologiului. Sunetul cu care, cel mai adesea, semenii văzători se însoțesc zi de zi devenind pentru ei insesizabil întru obișnuință
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
bate, anunță trezitor reperele trecerii fluxului temporal. Aici un aspect adesea neglijat devine capital în contactul cu prezența orologiului. Sunetul cu care, cel mai adesea, semenii văzători se însoțesc zi de zi devenind pentru ei insesizabil întru obișnuință, pentru cel damnat orbirii, generează sentimentul unei cronici rostite prin ecouri metalice, cronici ce vestește apropierea de moarte și îndepărtarea graduală de momentul survenirii în viață. Se pare, astfel, că esența funcționalității și a misiunii unui orologiu ca vameș și măsurător al consumării
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
străfundurilor prime, a temeliilor ce poartă resortul și fluxul lumii. Prin zăbovirea asupra amănuntului, amănunt ce scapă cel mai adesea privirii superficialului mundan neatins de spectrele suferinței, orbul, cel lipsit de putința mersului sau de funcționalitatea primordială a mâinii, cel damnat surzeniei și neputinței de a rosti sau uneia dintre aceste tragedii, alături de orice alt suferind din insuficiențe și incapacități ce privează trupul de normalitate, dețin conștiințe a căror luciditate poate străpunge hipnoticul devenirii cotidiene, poate susține proiecția spre esența ontică
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de multitudinea minciunii dar și de fermitatea rară a onestității adevărului, de măștile multiple ale răului dar și de ancestralul chip al binelui. Plecând dinspre drama proprie, drama care-i dezvoltă o ascensiune și intensificare a profunzimii nebănuite anterior, cel damnat suferințelor de ordin spiritual sesizează bipolaritatea metafizică a cuplului dialectic bine-rău ca unul dintre principiile ce susțin dinamica imanentului. Acest principiu constituie, alături de alte axiome primordiale, temelie și fundament al tranzitării umane prin contextul ontic spațio-temporal. Captivul durerilor de ordin
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
luni, alte luni, un alai”. În vis poetul își recuperează eul profund, acela de „stelar”, de arhanghel al stelelor, de Lucifer: „Ce minunat Lucifer eram/ Lângă șoldurile de lună”, în timp ce în spațiul profan poetul e un „heruvim” suferind, un „înger” damnat, pierdut între declasați, „nedorind decât sărutul bolnav al Morții, / Sărutul cald al Morții”, și doar Iuda îl identifică sub această mască mortuară pe Mesia: „Doamne, Stelaru Cristoase,/ Sub banca din parc mai e loc/ Și pentru obositele tale oase”. Altfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
a absolutului liric, Hristosul valah redus la condiția de câine se complace în compania unei Margot, „frumoasă ca o rușine”, cu care împarte un pat „plin de păduchi și de sânge” și „soarbe moartea ca pe o otravă”. Precum genialul damnat medieval, cunoaște și supliciile închisorii, destăinuite într-un lamento: „Dormiți temnicerilor, dormiți,/ Lăsați-ne dracului un ceas./ De chinul lanțurilor ne izbăviți/ Și aruncați-ne pâinea care v-a rămas”. Instrumentul izbăvirii sale, ca și a patronului serafimilor osândiți, e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
sau grupări promacedonskiene, numele poetului Nopților fiind menționat în articolul-program, iar succesorii lui numiți „talente de valoare, condeie serioase, genii”. În Introducțiune, Al. Petroff pledează pentru o „poezie, idiomă necunoscută”. Sunt prezenți cu versuri Mircea Demetriade (Ditirambi), D. Karnabatt (Parfum damnat), Al. Petroff (Salut Boețiii, Neron, Către L.), iar cu articole, Al. Macedonski (Spre ocultism), Zoe Fialski, Nicolae Gregorian. Apare și semnătura lui Gabriel Donna (Alte simboluri), ce se războiește cu cei de la „Sămănătorul”, iar Victor Anestin scrie despre romanul spaniol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287430_a_288759]
-
ai acestui sinistru loc de detenție, construit anume pentru a distruge ultimele urme ale „crimei secolului XX, reeducarea de la Pitești, Gherla, Canal,”, capodopera regimului comunist. Subsemnatul, am avut fericirea sau nefericirea de a fi trecut și eu prin acest loc damnat, ca deținut pedepsit, fiindcă, slujind Adevărului, am respins Diavolul întruchipat într-un anchetator zelos și crud, care îmi cerea o declarație mincinoasă și căruia, stricându-i astfel pasența, a trebuit să plătesc vamă lui Carron la trecerea în lumea umbrelor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sufletul; smulsă din propria-i negativitate, ea participă la efortul creator al sufletului, devine substanță a artei. Materia nu mai e astfel principiu al răului și al iraționalității, ca în complexul platonician sau în cel gnostic; ea nu mai e damnată, ci convocată, cooperând în actul creației. Nu ar putea însă realiza de una singură această miraculoasă convertire, căci ea este ceea ce cade, dar sufletul "tinde să facă din această cădere o întoarcere pururi"2. Chiar dacă s-a creat printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Duminica fără sfârșit (1998) și iar Documentele haosului (2003), care dispun poemele într-o ordine diferită de cea cronologică, reprezintă o sinteză a temelor și a motivelor lirice frecventate de autor. Refuzând contemplarea detașată și reflexivitatea temperată, poetul este un „damnat”, un crucificat pe altarul îndoielilor, care își asumă cu devoțiune emfatică martiriul incertitudinilor și scrie poemele sacrificial, cu religiozitatea unui „ales” de sorginte romantică. Descoperirea sinelui și a lumii nu se face candid, ci saturată de lecturi, biograficul și livrescul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
e visul și mai mult ființa de piatră, cât timp nenorocirea și rușinea durează. Să nu văd, să nu aud e pentru mine un mare noroc; de aceea nu mă trezi, vorbește încet.” Acesta este Michelangelo: se chinuise ca un damnat, se crezuse învins, dar a biruit; exemplul acestei existențe neliniștite a fost comparat cu un pisc as‑ pru, bătut de furtună. Nu se poate sta mereu pe asemenea culmi, dar suntem datori spunea Romain Rolland 22 să facem din ele
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
coerent. Să spui ceva coerent. Să te declari anarhist nu înseamnă câtuși de puțin că te opui sistemului, că ești un rebel. În felul ăsta doar îți declari apartenența la turmă. Tot ce fac ăștia e impostură. Se dau poet damnat care suferă, sunt chinuiți, dezamăgiți de nimicnicia oamenilor și efemeritatea viului. De fapt, mulți dintre membrii cenaclului sunt puțoi de bani gata, care nu mai pot de bine și cărora li se pare extrem de interesant să facă pe nefericiții. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
stărilor emoționale trăite de un Eminescu provincial predestinat universalității, adică centrului, este, poate, o cale într-adevăr de urmat în receptarea operei și judecarea existențialității sale azi, căci acolo unde "autorii teoriilor conspiraționiste" văd o... victimă, profesorul timișorean vede un damnat al propriei soarte, ce-și presimte, subconștient, apogeul, și tocmai de aceea strălucind orbitor, luciferic, înaintea coborârii definitive în noapte. "Nebunia nu-l introduce pe autor într-un univers al infamiei [...] ci, dimpotrivă, stimulează activitatea limitei". Geniile din familia sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
proiecție cosmică; are instinct metafizic și deschidere spre arhetipal, caută mereu nemulțumit, incapabil de a se fixa idealitatea și muzicalitatea. Cunoaște tensiunea gândului, zborul, "eliberarea", plonjând în actualitate. Este vizionar, de o "seninătate abstractă" sau cutreierat de neliniștile unui spirit damnat". Și, în continuare: "stăpânea, precum puțini, "cunoașterea trecutului românesc" și așeza [...] faptele mărunte, trecătoare, în "maiestuoasa curgere a dezvoltărilor istorice". Iubea ritmul organic, nu febra salturilor; cinstea, prin imersi unile sale temporale, ființa arheică în istorie, paseismul regresiv și își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care va colabora cu Securitatea și după eliberare, între altele și în acțiunile desfășurate împotriva Monicăi Lovinescu - nota editorilor) de către cpt. Telenche Florea. Întâlnirea a avut loc în camera de anchetă a penit. Jilava. NOTĂ Deținuta ECATERINA BĂLĂCIOIU LOVINESCU, con damnată la 18 ani M.S. pentru crimă de înaltă trădare, a fost adusă în penit. Jilava în luna mai 1960 unde a rămas timp de 3 săptămâni. În convorbirile pe care aceasta le-a purtat cu sursa a arătat că vina
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se hrănește, aș putea spune, nesățios din ura față de tatăl său Român și, răsturnând totul, dă o lecție magistrală avangardismului francez compunând câteva construcții dramatice cu sunet genial, Le roi se meurt sau Les chaises. Petru Dumitriu, un spirit „blestemat”, damnat, un uriaș talent, prins Între valțurile, Între teascurile istoriei și propria-i ambiție, se realizează, nereușind nimic: nu-i „reușește” nici perioada românească și, după cum o spune el Însuși, nici exilul. Ce aștepta el de la exil? Nu cumva ceea ce el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Franța nu este propriu-zis o sărbătoare de calendar, dar spiritul sărbătorii se află în această burla. Spiritul farsei și al deghizării este spiritul carnavalului, al măștii, ca în commedia dell’arte. Cleopatra, nume de scenă care invocă dramatismul iubi- rilor damnate - vezi istoria cu iz de melodramă a lui Antoniu și Cleopatra - o travestește pe muncitoarea de mahala într-o femeie dezirabilă, în amanta pasională căreia acest amic îi cântărește nurii cu o rezervă abia reținută. Mitică urmează să joace rolul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]