548 matches
-
rigorile si legile veșniciei care, cu siguranță, s-a născut la sat. Satul era pentru mine o a doua viață, viața cea veșnică, și niciodată nu-i putusem trece pragul fără un fior adậnc în suflet, copleșitor. Mă născusem în dangăt de clopot, sub streașină de biserică, zugrăvită cu sfinți, străjuită de clopotnițe și ori de cậte ori auzeam un clopot bătậnd, toată esența ființei mele vibra la unison: Ding! Dong! Ding! Dong! De fiecare dată îl părăseam plậngậnd, jelind după
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
înțepenită, cu fața la troița unde Hristos atậrna simbolic pe cruce. Profunzimea cerului mă copleșea, iar limpezimea lui mă scotea din fire; coborậsem obosită cu privirea către automobilul meu alb pregătit de plecare. Pe contrasens, oprise un automobil negru, dar mie, în dangătul acela de clopot mi se părea că bolta de plumb a misterelor se zguduise pentru a intona cea din urmă simfonie a vieții rustice, acolo, în raiul copilăriei mele, în ambianța sfậntă a dealurilor împădurite. Cred că, dacă m-aș
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
anul 1955, s-au extras doar amintirile, cu muzica lor care vine de dincolo de orizont, de undeva de departe, de sub poale de codru milenar, de sub bolți umbroase de stejar sau fag, de sub cumpănă de fậntậnă scậrțậind în vậntul serii, de sub dangăt de clopot și de sub cruci de piatră pe care le-a înghițit una cậte una pămậntul. Și astăzi, dupa atậția ani și ani, eu vin tot de acolo, din satul copilăriei mele, cu șoseaua urcậnd grăbită printre dealurile lui ondulate
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
prin nevăzutele fibre ale veșniciei. - De unde sunt eu? Sunt de acolo, de peste munți și văi, dintre dealuri împădurite cu esențe tari de stejar și fag, din copilăria mea. - Ah! Mirosul fậnului cosit, profunzimea depărtărilor, răsăriturile și apusurile acelea unice și dangătul acela de clopot îmi umplu și acuma sufletul și mă fac vrednică să le apăr, să le înteleg și să le fac nepieritoare taina frumuseții. Eu vin din copilăria mea, iar Yon cu ochii lui sălbatic de negri vine tot
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
acelea de piatră văruite în alb, prin iarba foșnitoare, dar mai ales îi regăseam în prunii încărcați de rod, din care nimeni nu voia să mănậnce. Mi-i închipuiam prune pe ram, semințe ale ierbii legănate de vậnt și orice dangăt al clopotului mă făcea să meditez profund. Biserica era locul tainic de refugiu al sufletului meu, obligat prea devreme să filozofeze. Curậnd, după plecarea iernii năprasnice, avea să-l petrec dincolo de tărậmul lumii acesteia pe tatăl meu, răpus de o
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
apucă să-i mulțumească. Ciudatul salvator Încălecase deja și gonea spre Cetatea de Scaun. - Mojicul... murmură, Îmbufnată, Erina. Apoi se gândi mai bine, și un zâmbet Îi lumină fața. Dar ce mojic... 14 septembrie 1458, Cetatea de Scaun a Sucevei Dangătul clopotelor bisericii domnești mai dăinui deasupra zidurilor cetății, ca o pânză fină, aurie, așezată din Înălțimi odată cu mirosul toamnei. Marea adunare a boierilor și a răzeșilor Înfățișați domnului cu pricini de pământuri și cu alte jalbe se apropia de sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Andà. Copilul Înclină și el capul, În semn afirmativ, iar Amir Înțelese. Nici o primejdie nu se afla pe malul râului Kerulen. Tengri era de partea lor. 23 mai 1459, Suceava La Cetatea de Scaun sosiră carele Încărcate cu morți. În dangătul trist al clopotelor, morții fuseseră așezați În fața porților, spre a fi jeliți de ai lor Înainte să fie Îngropați creștinește. Teoctist, mitropolitul Sucevei, Însoțit de un sobor de preoți, oficia slujba afară, În soarele blând al dimineții. Măria Sa nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fi sugerat o promisiune că toate aceste povești vor fi și povestite Într-o zi... - Să mergem, spuse căpitanul. Trebuie să fiu afară, cu oștenii. Nici unul din ei nu se mișcă Însă. De afară sosi mireasmă de tei Înflorit și dangăt de clopot. Parcă abia acum Îl auzeau amândoi. Pășiră spre ușă, dar Erina se opri În prag și-l Întrebă mirată: - Fără sabie? Cosmin se Întoarse, luă sabia de Toledo primită de la Francisco și o puse la centură. Da, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
facem noi aici? Credeți că ne va Întreba cineva, vreodată, dacă mai putem ridica brațul și mai putem ține sabia? Vine o clipă când totul stă În sabia asta. Totul. Viața noastră, viața celui de lângă noi, viața Măriei Sale, pădurile astea, dangătul ăsta de clopot, Moldova, poate mai mult decât Moldova... totul. Poate că dincolo de Nistru nu mureau atâția Apărători dacă manevrele erau mai rapide, dacă săgețile Își atingeau mai bine ținta, dacă lupta la sabie, lance sau buzdugan ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
iarbă Încălzită de soare, a frunze moi ce Începeau să cadă ca o ninsoare galbenă, a pământ reavăn, care soarbe freamătul zilei În liniștea sevelor. Era același miros ca acela din codrii Moldovei și, adeseori, În depărtări se auzeau aceleași dangăte de clopot ale mănăstirilor la vecernie. Oană descălecă și privi cu atenție În vale. La cinci sute de pași mai jos se afla drumul de care. De undeva dinspre nord se auzea un zgomot surd, ritmic. Două regimente de ieniceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Cetatea Sucevei! Așa cum au voit! Cu harapnicele pe spinare, pe Drumul robilor! Căpitanii adunară oștile și Împărțiră poruncile de escortare a prizonierilor. Apărătorii Își luară locurile În jurul voievodului. Căldura după-amiezii aluneca Încet Într-o adiere ce prevestea Înserarea. Se auzi dangătul Îndepărtat al clopotelor din sate, vestind biruința Moldovei. Din codri și din satele unde furia tătarilor nu ajunsese, oamenii ieșeau uimiți, parcă nevenindu-le să creadă că scăpaseră de primejdie. Îngenuncheau la trecerea Măriei Sale și priveau lung șirul robilor tătari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
noi ordine ale beglerbegului Soliman, corpul de peste cincizeci de mii de războinici declanșă atacul pe firul văii, urcând spre trâmbițași. Ziua nu era sfârșită. Bătălia pentru Moldova nu se Încheiase. De pe dealuri răsunară buciumele. Din depărtări se auzi, parcă, un dangăt de clopot. - Câți pași ne-am retras, căpitane Oană? Întrebă Ștefan. - O sută douăzeci de pași, măria ta! - Poruncă răzeșimii! Răzbiți ienicerii cu o sută douăzeci de pași Înapoi! Poruncă pentru cele patru corpuri de vânători domnești de pe centru! Atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu ea așa cum iși dorea. Dimineața a apărut proprietarul rulotei. Omul s-a retras când ne-a văzut pe amândoi în pat. Era un cioban. Am dat mâna cu el și ne-a lăsat iarăși singuri. Din depărtare se auzea dangătul clopotelor de la turmă. -Spune-mi că mă iubesti măcar puțin. -Te mai iubesc câtuși de puțin ! Începu ca de obicei să plângă. Eu încercam zadarnic să-mi decontez sentimentele. Mă enerva că era obsedată de orgasmul împărtășit pe care-l considera
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
noaptea aceea, căci spălătoresele și-au făcut apariția dis de dimineață la hârdaiele lor și au început să lovească rufele cu maiul; se râșnea porumb; animalele se hârjoneau, mai ales măgărușii, care își îndeplineau nevoile; iar biserica se umpluse de dangăt. Totuși Thea s-a trezit fericită, și s-a pus imediat pe treabă, dându-I lui Caligula cărnița de dimineață cu care-l mai îmbuna, în timp ce eu am traversat camerele pline de umezeală după pâine și cafea. Călătoream destul de încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fi fost observați în oraș dacă ar fi coborât să se adăpostească acolo din munți. Un praf lucitor plutea peste tot și albea nopțile. Hotelurile și magazinele doreau zarvă așa că plăteau pentru muzici și pentru focurile de armă și pentru dangătele de clopot, dar oricum nu le-ar fi ajuns banii pentru a menține la nesfârșit aceste fieste, așa că energia pentru ele probabil că venea din această antică adorare a zeilor șerpilor de foc și ai oglinzilor fermecate și ai monștrilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mai comod punând picior peste picior. Nu prea mă încântă ideea de a face un exercițiu spiritual retezând capete. Undeva, mai întâi aparent doar în mintea mea, am perceput un sunet slab. Apoi mi-am dat seama că este un dangăt de clopote venind de departe și asta mi-a amintit că este ajunul anului nou. Alte clopote, aflate mai aproape, începură de asemenea să bată. Am ascultat amândoi în tăcere. În scurt timp vom intra într-un alt an. Honor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ori putregai, umflându-se și lățindu-se văzând cu ochii. Drumurile, casele, curțile, chiar și turlele semețe ale bisericii și moara se mișcau Încet, urmând frământările domoale ale trupului ciupercii. Clopotnița, În clătinările ei, făcea să se audă dinăuntru-i dangăt mai puternic ori mai moale, după cât de adânci se vădeau văluririle scoarței pământului. Foiște sta cuminte și deoparte, cu ochii ațintiți pe acea umflătură care creștea Întruna. Oamenii nu dădeau semn că s-ar fi simțit cumva stânjeniți și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ea când la stânga, când la dreapta, făcând să se unduiască grădinile, casele, gardurile cu uluci ascuțite - precum țepii vineți și veninoși de pe spinarea unui balaur. Dacă Împungea țărâna Într-un anume fel, putea - din legănările Întregii clopotnițe - să Înșire melodioase dangăte de bronz În tonuri grave. Abia când Începea a se obișnui cu mânuirea toiagului spre Înrâurirea tuturor alor firii, ciuperca se spărgea ca un balon, cu zgomot asurzitor, Întunecare a luminii soarelui și țăndări azvârlite În toate părțile. Foiște se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scoțând scântei uriașe care aprindeau ca pe niște torțe plopii drepți și cu trunchiuri groase. Însă greutatea cea mare a clădirii izbuti să salte ușor, greoi, turlele și zgomotul cel mare Încetă. Se auzea numai trosnetul copacilor ce ardeau și dangătul ușor, tremurat și nehotărât al clopotelor. În timp ce, la lumina plopilor aprinși, nea Mitu se străduia să lege cele patru colțuri ale plasei de vârfurile covergilor, ajunse la mal o cutie neagră de gramofon - precum cea pe care În copilăria sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu mai puteam face baie în Prut, unde ne întâlneam cu prietenii basarabeni. La scurtă vreme după ocupație, au apărut primele semne îngrijorătoare: bisericile au fost demolate, n-am mai văzut nici turlele bisericilor și nici n-am mai auzit dangătul clopotelor. Din când în când, reușea să mai treacă cineva granița și în felul acesta am putut afla lucruri extrem de grave despre noul regim instituit de comuniști. A.N.: Ați avut o sursă de informare... N.I.: Da, am avut o
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Surori întru tristețe"; "melancolia plutește sumbru"; "corbi letali"; "tinere bufnițe trezesc noaptea"; "poveste de cruntă suferință"; "nori mohorîți"; " Zînele sprintene țes visul cel de aur / Al fericirii, care cu noaptea zboară"; "eu [Juga] [voi] muri în gînd în fiecare zi"**; "dangăt letal". [*Much more than death in phantasy I feel: pare că relația de legătură între Chatterton și Clare se cristalizează în acest vers în mod fundamental. Este o relație ce amintește de relația dintre E. A. Poe și D. G. Rossetti
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
mai fi/ Să-i îmbunez pe cei ce clevetesc/ și să-i împac spre-a nu mă mai bârfi!/ Căci ei și fără de temei găsesc/ Tot rău în orice semn prietenesc;/ Dar cum să pui guri rele sub lăcat,/ Sau dangătul când clopotele bat?” 972 ). Troil idealizează iubirea, nu este conștient întru-totul de riscurile la care o expune pe femeia îndrăgită, nu realizează pericolul iminent ce se abătea asupra cetății. În cele din urmă, „Troil, pentru a realiza o reconciliere între
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
prin ferestrele de culoarea sângelui o lumină de un roșu-aprins plutește în încăpere; și negrul îndoliatelor draperii te înspăimântă, iar cel care se încumentă să pună piciorul pe cernitul covor e întâmpinat de un dangănat al orologiului de abanos, un dangăt și mai solemn și mai poruncitor decât cel ce ajunge la urechea oaspeților care se resfață în dezmățul mai depărtat din celelalte săli388. În afara semnificațiilor pe care textul le-a primit din partea criticii literare, interesant de notat este variația care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de frumusețea atât de deosebită a broaștei, și considerând-o pe cea de lângă mine prea umană, voi începe să regret vremurile de altădată). 9. Taïaut De-s clopote ce cântă și-atunci când câinii mor, Să bată pentr-o oră cu dangăte de dor. Murit-a așteptând să vin la colț de stradă, Nu mi-a fost scris să vin, nici lui să mă revadă... Félix Leclerc, Blues pentru Pinky Nimic nu uimește oamenii mai mult, nimic nu îi emoționează mai profund
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
altul ca factură și ca sens: „Tatăl tău e-n fund de mare, / Oasele îi sunt mărgean, / Ochii lui, mărgăritare. Tot ce-n el e pământean, / Negreșit se primenește. / Marea-și cere a ei vamă / Și-n scumpeturi îl destramă. Dangătul îl prohodește... Nimfele în clopot bat - (refren: DING-DONG) / Le aud... Da! Minunat!“ (Full fathom five thy father lies; / Of his bones are coral made; / Those are pearls that were his eyes: / Nothing of him that doth fade, / But doth sufer
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]