295 matches
-
din mâini și frumoasa jună adormi într-o poză atât de răpitoare, încât ar fi putut să piarză mințile celui mai stoic dintre filosofi (Marc Aureliu și Epictet, parcă vă și văd tremurând de emoție în locul vostru călduț din limbul dantesc, n. m.)". Urmează, desigur, episoadele de voyeurism din cele două romane. În primul caz, construcția este gradată, iar privirea însăși a personajului masculin devine, printr-un insolit transfer ontologic, falică; întregul episod are consistența unui viol vizual. Obiectul propriu-zis al
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în miezul cerului. Gîndești, gîndești, dar ai să te întorci, pînă la urmă, neîncrezător, ca un atomist la măsurarea umbrei. Renuntă la visul vreunei nemuriri larvare! Nu vom supraviețui ca embrioni și nici ca umbre abia energizate în vreun infern dantesc. Tot ce contează în suflet, char dincolo de persistența persoanei, e învierea trupurilor. Privește la trupul întins pe pat! Pare un manechin pe care numai tentaculele aparatelor îl mișcă. Dar manechinul ăsta arde. Într-o sală alăturată Doctorul vorbește cu ziariștii
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
al anxietăților autorului de povești. Psihanaliza intră în viața lui Hergé, încercând să echilibreze destinul tulburat de tensiunea dintre datoria conjugală și dragostea imposibil de stăpânit. Tibetul, cu ale sale lamaserii încărcate de înțelepciune, este, pentru scriitorul aflat la mijloc dantesc de drum, un far către care se îndreaptă, asemeni lui Tintin, cu speranța, secretă, de a găsi elixirul care să închidă rana interioară care ucide. Din această magmă emoțională se naște poemul închi nat Orientului izbăvitor, narațiune ce evocă nostalgia
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
într-un aliaj paradoxal, este catalizatorul ce face să urce spre suprafață magma de imagini și de nebunie a unui artist. Odată cu Pratt și cu Manara, banda desenată părăsește cărarea luminoasă a visului apolinic spre a se avânta în pădurea dantescă a tentațiilor și enigmelor, în același mod în care mitologia greco-romană oferea șansa traversării în lumea de dincolo celor destinați să se întoarcă, spre a povesti întâlnirea cu infernul și cu partea lor de taină. Deșteptarea primăverii Scrisă de Pratt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
gata să se informeze asupra faptelor de care era nevoie pentru ca cronica sa neagră să ajungă Înainte de Închiderea ediției de azi, unde, e de prisos s-o mai spunem, spectacolul petrecut În local este calificat, cu o mitocănie bombastică, drept dantesc și cutremurător, În titulare de corp douăzeci și patru. Nu-i cu putință, zise tata. Dar parcă don Federico se Îndreptase. Don Anacleto Încuviință cu vehemența unui pastor. — Da, Însă nu uitați de cartea de proverbe, tezaur și glas al simțirii noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Unamuno, ca omagiu și semn intern adresat mult admiratului Dante, alt critic, J. M. Valdés, în studiul introductiv la ediția sa a rimanului de față, discutând aceeași problemă a „vocilor narative“, decupează, aplicând poate fără să vrea tot arhitectura conurilor dantești, cinci cercuri concentrice structurante (să le spunem, tot în spirit dantesc, limburi?): 1. realitatea textuală a scriitorului (prefață și post-prefață), în care, în treacăt fie spus, eu văd strecurându-se și ipoteza unui triplu auctoriat simbolic: autorul declarat, apoi Víctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
critic, J. M. Valdés, în studiul introductiv la ediția sa a rimanului de față, discutând aceeași problemă a „vocilor narative“, decupează, aplicând poate fără să vrea tot arhitectura conurilor dantești, cinci cercuri concentrice structurante (să le spunem, tot în spirit dantesc, limburi?): 1. realitatea textuală a scriitorului (prefață și post-prefață), în care, în treacăt fie spus, eu văd strecurându-se și ipoteza unui triplu auctoriat simbolic: autorul declarat, apoi Víctor Goti, care-și dezvoltă propriul riman încapsulat în Ceață, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cuprins este bucuria dezrobirii din orice sistem definitoriu, stare de pregeneză sublimată la maximum. Ca și în extazul mistic, se ating zorile unei dizolvări transfiguratoare, urmată de o înviere oarbă. Oarbă prin prea multa lumină revelatoare ca în finalul Paradisului dantesc, și prin prea multa energie existențială ce va să înfăptuiască un sine în nelimitată expansiune. Și anume, expansiune către o a treia stare care, prin actul inițiatic poetic, a depășit și eul intramundan străin și extincția, sincopa existențială. Trecerea acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
femeie În negru. Îi vede? Și-i amintește? Ce făceam atunci, unde eram? Eram aici? Dincolo? Lumina urcă peste trunchiurile albe, răsucite, petrificate - crescând dintr-un pământ roșu. Măslini bătrâni, pitici, cu trunchiul noduros, de cinci sute de ani: pădurea dantescă. Câmpul parcelat În romburi - ca pe vremea Grachilor. Și, profilându-se tot mai departe, silueta omului călare pe un măgar, cu două imense coșuri de nuiele de o parte și de cealaltă a lui: pentru el atât de familiară, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
îmi spune mama, pe un ton în care ghilimelele sunt mai mult decât ghicite. Seara la zece, ea venea triumfală în odaie, cu cana de ceai îndulcit cu miere. Licoarea care trebuia să mă liniștească nu mă scăpa de viziunile dantești de peste o oră, două, de corpurile fabuloase prinse într-un Totentanz, care pe lumina aprinsă se vădeau a fi cămașa mea pusă strâmb pe umeraș sau șosetele albe aruncate în mijlocul covorului cu dezinvoltura unor lebede... Dincolo de partea ei prozaică, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
este dată în Prologul acesteia și reoferită în Epilog. Adoptând ca imagine emblematică necontenitul mers al lui Charlot, din scurt metrajele sale, eroina poveștilor pornește și ea la drum... La un drum fantastic. Ea întreprinde o călătorie de speța celei dantești sau asemănătoare cu cea a lui Gulliver în țara piticilor, a uriașilor și a cailor. Coboară în propriul inconștient, inclus la rându-i în inconștientul colectiv, al umanității, sursa miturilor și a basmelor. Prin călătoria aventuroasă în propriile zone sufletești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din casă. Partea proastă era că nu prea aveam de ales. Drumul până la camera În care urma să dorm mi-a accentuat deprimarea - nimerisem Într-un soi de fortăreață tehnologică, pe frontispiciul căreia putea fi afișată perfect adecvat cunoscuta inscripție dantescă de pe poarta infernului: lasciate ogni speranza voi ch`entrate. Nici că se putea imagina ambient mai potrivit pentru edificarea unei Încrederi devastatoare În aproapele meu, aferim! 9 Ieșit de sub duș, m-am Întins pe pat și, cu ochii ațintiți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să vină cineva să vă salveze... Așa o să fim mai liniștiți. Ea nu spuse nimic, pentru că știa că era zadarnic să protesteze. Se lăsă legată, Închise ochii și Încercă să adoarmă și să uite că tocmai Începuse călătoria cea mai dantescă pe care și-ar fi putut-o Închipui vreodată. CÎt despre Oberlus, se mulțumi să caute pe cer steaua care trebuia să-i călăuzească pe timpul nopții. Cea mai mare parte din viață și-o petrecuse În felul acela: În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Hannes Stein - Cuvinte din exil Alex. Leo Șerban - De ce vedem filme. Et in Arcadia Cinema Günter Grass - Decojind ceapa Aldous Huxley - Porțile percepției * Raiul și iadul Octavian Paler - Rugați-vă să nu vă crească aripi Jorge Luis Borges - Nouă eseuri dantești * Borges oral Ernesto Che Guevara - Jurnal pe motocicletă Octavian Paler - Deșertul pentru totdeauna H.-R. Patapievici - Cerul văzut prin lentilă Ioan Petru Culianu - Păcatul împotriva spiritului. Scrieri politice Octavian Paler - Apărarea lui Galilei Lev Șestov - Noaptea din grădina Ghetsimani * Privilegiații
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care a pornit din ea și s a întors la obârșie, în care asumarea destinului se face calm, fiindcă e un adevăr de prisme și lumini, transpus în aspre legi care ne vin din înălțimi, își găsește apoi, în creația dantescă, un liman spiritual. Alături de personajele lui Dante, poetul își reconsideră destinul sau dă glas frământărilor ontologice, traduse în întrebări exprimate retoric: Există oare cerul ideal? / Există undeva un drum spre stele? În golful timpului prin care plutește, așadar, trecând de la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
paralel cu regretele lui Columb, scopul devine tot mai obscur, n-are rost să faci supoziții, munca națională, pentru că se introduc rectal, ce urmăresc americanii În realitate știu foarte puțini oameni sau poate nu știe nimeni. Într-un fel, categoric dantesc, Hitler era incomparabil mai sincer, nu i-a trecut niciodată prin cap să-și exprime neconsolarea pentru pierderile colaterale pe care, pe de altă parte, nici n-a avut eleganța să le inventeze, le omora fără să bănuiască o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să fredoneze și-l asculta clipind des din ochi, parcă ar fi încercat să se trezească. Adrian se apropie și-i puse familiar mâna pe umăr. - Deși mă întreb dacă a înțeles toată semnificația secretă, și evident polemică, a expresiei dantești la Vedova. Știți, în limbajul lui secret, poate împrumutat de la Fedeli d'amore, Dante se referea la Biserica romano-catolică. Biserica lui Petru, lăsa el să se înțeleagă, rămăsese "văduvă"... Ascensorul se opri și Adrian se retrase ca să facă loc nou-ve-niților
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a lungul secolelor sunt mai bogate și mai imprevizibile decât se crede îndeobște"; mai complexe, așadar, decât manifestările frumuseții. Analiza lui Eco se orientează treptat de la extremele noțiuni ce materializează, în concepții străvechi dar și contemporane, grotescul (elemente ale infernului dantesc: “nebunie, demonism, diformități, până la freaks și horrorul filmelor secolului XX”) până la modernul kitsch care stabilește înregistrarea unui triumf al urâtului într-o societate în care estetica sa nu mai este privită sub forma unor “reprezentări frumoase ale lucrurilor urâte, ci
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
aduce înapoi sora din ținuturi străine, creează iluzia ancorării în mit. Scenariul mitologic este diluat prin transpunerea într-un scenariu de film la fel de inconsistent ca și cele șapte secvențe cinematografice ce alcătuiesc traiectoria acestei inițieri eșuate. Diametral opuse, în sens dantesc, cele două lumi ale narațiunii sunt dimensiunile în care eroul neputincios își asumă rolul creatorului, al mesagerului și al amantului. Celor trei ipostaze le corespunde însă o identitate incertă, purtătoare a unor însemne tragice: locul din care el vine e
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
care au stîrnit întotdeauna vervă și au solicitat imaginația martorilor rămași, printr-o minune, sobri. Ei descriu isprăvile mulțimilor fie ca un fel de vagabondaj al unei cete de nebuni, fie ca tîlhăriile unei bande de criminali. Poveștile ating proporții dantești cînd autorii încep să relateze sub semnul lui "ca și cum ar fi fost acolo", imensele coloane de zeci, mii și sute de mii de oameni, cruciații sau ereticii Evului Mediu care, fascinați de o iluzie comună, și-au abandonat familie, bunuri
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se aflau acolo ca simpli figuranți sau pentru a atesta înțelesul unei mărturii pentru popor. Cu glas abia auzit îi șopti lui Ponzio: Uită-te la ei! Tineri și decrepiți, năuci și prefăcuți: ar putea să treacă direct în cercul dantesc al ipocriților. Ba chiar, știi ce cred? Ar trebui să compunem un imn al ipocriziei, să facem din ea de-a dreptul o dogmă de respectat în toate ocaziile pentru a nu fi părtinitori. Simt nevoia să strig la această
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
provoca reacția Inchiziției, înseamnă că lumea nu vrea să pășească înainte și că s-a hotărât să stea pe loc și să băltească în cangrenele și mucegaiurile prejudecăților și ipocriziei. Ai grijă, fra' Tommaso, nu mai risca mereu; lătratul fiarelor dantești a fost preschimbat în tăcere sau în cântec liturgic, ceea ce de fapt nu este decât o așteptare înșelătoare. Te vor înhăța imediat ce te vei abate de la făgaș, altceva nu-ți pot spune, și nu-ți poate spune nici prietenul meu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
stiluri, registre, tonalități diferite, succesiune ilogică de întâmplări, sub care se ascund diverși topoi literari, tratate ad absurdum. Nuvela Ferdinand e un SF burlesc, Dialectica tăcerii tratează tema identității valorificând motivul dublului într-o narațiune metaficțională, pusă sub semnul infernului dantesc și kafkian, dar în registru ironic, cu aluzii politice („E un tablou tipic burghez în descompunere”). Există, de asemenea, ecouri din Samuel Beckett sau din Eugen Ionescu în câteva proze alegorice, concentrate, cu un limbaj foarte precis, totuși aluziv, neutre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
1944. "Simbolist, impresionist" (P. Poantă) sau mai degrabă un expresionist izvorât din impresionism prin dimensionarea cosmică a impresiei atunci când va trăi imaginile războiului prin sentimentul de sfârșit de lume, proiectat într-un peisaj cutremurat de spaimă și păcat. O natură dantescă, secătuit de viciu, o natură negativă se întinde: "Pe zare curge sânge și pieptul mi-i roșu de parcă/ Mâinile pline de sânge pe piept mi le-am șters...". Personajele și sentimentele sunt gigantizate, Ștefan sau Cozma Răcoare acoperă cu umbra
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
reînvie istoria, aureolând prezentul: Se vaită stejarii românești/ Peste Dumbrava roșie-i furtună/ Se-nalță-n cer văpăile șerpești,/ Bufniri de trunchiuri prăbușite sună,/ Și tremurând, și plâns, de după norii/ Se-arată îngrozit un colț de lună." Un adevărat infern dantesc este creat pictural în viziuni apocaliptice: "Nu-i Ștefan-vodă cel ce-a ridicat, / Mari, focurile străjii peste creste/ Întregi Carpații s-au învăpăiat." Cozma Răcoare capătă dimensiune prin evocarea lui Ștefan, poetul îl gigantizează; imaginile continuă să fie expresioniste în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]