294 matches
-
principalul personaj feminin din Mut atrage în mod deosebit atenția cititorului, iar numele acestei femei este Niculina Manciu, fiica lui Gică Manciu, fiul prefectului de Iași, ucis în anul 1924 de Constantin Zelea Codreanu. Niculina este un personaj de factură dantescă, ce devine ghidul ziaristului Dan Stanca în iad. Drama personajelor din Mut se desfășoară pe fundalul istoriei zbuciumate a Europei, dominată de crime și atrocități. Este de remarcat tocmai această trecere subtilă, specifică de altfel romanelor lui Dan Stanca, de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
e necesar ca din când în când să scoatem din noi un rău care, latent, până la urmă tot va ieși, dar nu se știe sub ce formă. Niculina Manciu, ghidul lui Dan Stanca în Iad, este un personaj de factură dantescă? Aș vrea eu să mă ridic la nivelul lui Dante și să pictez un Infern, Iad sau cum s-or numi bolgiile nevăzute pe care prin viața pe care o trăim nu facem decât să le anticipăm. Da, personajul feminin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
ridic la nivelul lui Dante și să pictez un Infern, Iad sau cum s-or numi bolgiile nevăzute pe care prin viața pe care o trăim nu facem decât să le anticipăm. Da, personajul feminin din roman are niște contururi dantești, cel puțin aceasta a fost intenția mea. În general, în romanele mele femeia joacă un rol negativ - iertată limba de lemn -, dar aceasta nu înseamnă că aș fi misogin. Am oroare însă de un fel de psihologism de doi bani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
apoi de redactor la postul național de radio înființat la 1 noiembrie 1928. În această perioadă, V. Voiculescu devine un îndrumător competent și apropiat al tinerilor poeți: Virgil Carianopol, George Sbârcea, Magda Isanos etc. Finalul studiului este un cutremurător tablou dantesc și un vehement act de acuzare. În linii sumbre, amintind de unele poezii ale lui Arghezi din volumul „Flori de mucegai” sau tablete din volumul de proză intitulat „Poarta neagră”, INO prezintă suferințele îndurate de Vasile Voiculescu în anii de
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
zi vizităm în primul rând cea mai mare grotă de stalactite și stalagmite din SUA. Stalactitele sunt unite cu stalagmitele. O cale ferată Decauville, cu câteva vagonete, conduc vizitatorii în adâncul grotei. La lumina electrică, interiorul dă impresia unui infern dantesc. Moșul care ne conduce pare a fi un Charon, a cărui luntre e înlocuită de vagonete. Lipsesc Ugolinii cu fiii pentru ca tabloul să fie aidoma infernului. Când ieșim la lumină, am impresia că uriasul Charon se ia după noi. De
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
de hibridările cele mai ciudate, de ironiile cele mai mușcătoare. încercând să conducă cititorul în sensul inculcat de el, Cantemir îi sugerează acestuia posibilitățile interpretative și, pentru atingerea acestui scop, nu renunță la nimic: ființe straniu metamorfozate (ca în infernul dantesc), viziuni fantastice, demne de Bosch, imagini de coșmar, terifiante, care-ți îngheață pe buze surâsul provocat de sminteala lumii. Purtându-și “cheia” cu ea, prin “scara numelor tâlcuitoare”, Istoria ieroglifică lasă să intre în spațiul ei fictiv pe oricine are
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
Divina Commedia), en un lugar de la Suabia, de cuyo nombre no quiero acordarme... (Cervantes, Don Quijote) și questo matrimonio no s'ha da fare, né domani, né mai (Manzoni, I promessi sposi). Ultimele două citate sunt, neîndoielnic, texteme. În schimb, fragmentul dantesc se încadrează, cel puțin din punct de vedere sintactic, în categoria "sintagmelor stereotipe", în timp ce alte "citate celebre" ar putea fi reduse, conform aceluiași criteriu, la simple "perifraze lexicale". În consecință, Coșeriu pare să ignore faptul că numeroase "citate celebre" funcționează
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de vedere strict sintactic, multe texteme livrești au structura unor sintagme; însă aceasta nu înseamnă că ele ar putea fi substituite prin alte sintagme. Nu există, de pildă, nicio sintagmă care să funcționeze în mod satisfăcător ca sinonim al textemului dantesc nel mezzo del cammin di nostra vita: deși "conținutul" obiectual pe care acesta îl desemnează ar putea fi exprimat prin numeroase alte perifraze/sintagme/texteme (la 35 de ani, la jumătatea vieții etc.), asemenea substitute i-ar anula expresiei în
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
enunțării (de exemplu, nu vom întâlni niciodată expresia amintită în enunțuri precum I-am găsit călcâiul lui Ahile leneșului și obraznicului elev Georgescu). Desigur, utilizarea "clișeului frazeologic" respectiv nu presupune actualizarea întregului univers al Iliadei, tot așa cum textemul de proveniență dantescă reiterat adesea de către Coșeriu (nel mezzo del camin di nostro corso) nu implică neapărat faptul că profesorul urmează să-și ducă studenții în Infern, în Purgatoriu și apoi în Paradis. Cu toate acestea, e evident că, de multe ori, "repetarea
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
PROZA DEMOCRAȚIEI - atitudini literare VIII INSTITUTUL EUROPEAN 2015 Cuprins Nota autorului / 7 Uimirea creatoare a Irinei Mavrodin / 9 Eminescu și România de Est / 23 "Convorbiri literare". Ediția 200 / 45 Ion Barbu. Poezie și geometrie / 57 O trecere prin vămile văzduhului dantesc / 89 Tratat de îmblînzit postmodernitatea / 113 Eminescu și opiniile sale economice / 163 Ideile gingașe și actualitatea lor contondentă / 207 I.E. Torouțiu, istoricul literar / 235 Eugen Simion și dimineața poeziei / 255 Un occidental la gurile Dunării / 281 Vocația și proza democrației
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ce l-au îndemnat, ar primi cheia, oferită însuși de poet, pentru a deschide poarta liricii sale spre a cunoaște nei(?) ființa îndelung provocată a Poeziei sale sensul original al geometriei. ["Convorbiri literare", septembrie 2012] O trecere prin vămile văzduhului dantesc Sfîntul Vasile cel Nou este cel care a dezvăluit discipolului său Grigore secretul călătoriei sufletului după moarte. Sufletul fiind de origine divină, la despărțirea de trup, înainte de a ajunge la judecata finală, trece ascensional prin 24 de vămi ale cerului
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Divina Comedie, în special Infernul cu cele 34 de cînturi. Dante Aligheri s-a născut în Zodia Gemenilor, mai 1265 la Florența și va urca vămile văzduhului în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1321, în exil, la Ravenna. Cosmologia dantescă combină viziunea greacă, urmînd îndeaproape rigorile creștine. Infernul se deschide cu pădurea întunecată în care, la jumătatea vieții, Dante rătăcește calea și întîlnește fiarele: pantera, leul, lupoaica ce-i zădărniceau urcarea pe colina virtuții. Cele trei fiare simbolizînd: necumpătarea, trufia
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
redarea unor ficțiuni frumoase, ci exprimă nemijlocit, un înalt adevăr spiritual. În cazul de față, sensul anagogic deține rolul de a adînci și de a amplifica cele spuse direct în litera textului". Edgar Papu propune și o aplicație pe textul dantesc Infernul, Cîntul I: " La miezul căii noastre date,/ m-aflai într-o pădure-ntunecoasă/ pierdut de drumurile-adevărate./ Vai! cît e zicerea de-anevoioasă/ despre pustiul codru și-aspru foarte/ ce-n gînd 'noiește spaima fioroasă!/ De-amar ce e, ceva
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
amintită, aceea a sensului, îmbogățește poema cu o sumă de semnificații, ne putem da seama că în concepția lui Dante, poezia aduce o pondere cu mult mai mare decît aceea pe care i-o atribuie autoritatea scolastică". Poezia din poema dantescă este comparabilă cu arhitectura, prin valorile pe care le subsumează în edificarea ei. "Pătrunzînd, după puterile noastre, în structura Divinei Comedii, ajungem, după cum ne spune Osip Mandelștam în Eseu despre Dante, 1933 (Editura Universității "Al.I. Cuza" - Iași, 2001, traducere
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
turcovenețiano-iberic, exotism nomenclatural, topografic și onomastic..." Exotismul este nota definitorie și a liricii lui D. Bolintineanu din epoca premergătoare Junimii; I. Catina încordase "o mică liră și filantropică și revoluționară" ; Baronzi făcuse dovada "unei modernități destul de curajoase" prin amestecul de dantesc și rizibil și prin limbajul îndrăzneț, în timp ce Al. Depărățeanu era "un franțuzit și italienizat până la desfigurare având și certe slăbiciuni spaniolești" , notabil fiind la el "realismul intelectual". Concluzia criticului la acest prim capitol este că toți acești poeți probează unitatea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
per lo regno della morta gente?), "dogoarea" covorului "gros, roșu-aprins", care se prelungește din holul hotelului fără ferestre (de câte ori intră în holul hotelului, Adrian clipește pentru a-și obișnui ochii cu lumina "artificială") până dincolo de rotonda cu oglinzi. În Infernul dantesc, divinul poet explică motivul pentru care roșu-aprins sunt "ziduri(le) deslușite, ca de moschee": "Flăcări infernale/ le-ncing aici, în fund de iad pe veci: /de-aceea-aprinse-apar privirii tale". Dintre numele de locuri din această mito-geografie bucureșteană, două rețin atenția. Unul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sens general, abstract, iar utilizarea numelui unic instituie un univers familiar și convertește familiarul în esențial, tipul în arhetip și cunoașterea în recunoaștere 596. În planul al doilea al povestirii (lumea de dincolo reprezentată prin hotelul cu trăsături ale infernului dantesc) apar personaje fără nume, "cu rol concret în pregătirea autorevelării numelui, inițiindu-l pe Adrian în planul universului uman: temporal-biologic (băiatul, tânărul, bătrânul, fata), civil (două doamne, doi domni), social (piccolo, barmanul), politic (Il Comandante), cultural (artistul laureat al hotelului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
zi vizităm În primul rând cea mai mare grotă de stalactite și stalagmite din SUA. Stalactitele sunt unite cu stalagmitele. O cale ferată Decauville, cu câteva vagonete, conduc vizitatorii În adâncul grotei. La lumina electrică, interiorul dă impresia unui infern dantesc. Moșul care ne conduce pare a fi un Charon, a cărui luntre e Înlocuită de vagonete. Lipsesc Ugolinii cu fiii pentru ca tabloul să fie aidoma infernului. Când ieșim la lumină, am impresia că uriasul Charon se ia după noi. De
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
sărutînd un falus din săpun care semnifica pe Iisus Hristos sau un sex de femeie care ziceau că e Maica Domnului și erai silit să bei "aghiazmă" din urină și să te împărtășești cu "anafură" din excremente". La acest summum dantesc nu se mai poate adăuga nimic. Nu ne rămîne decît tăcerea și groaza că așa ceva a fost cu putință. La mijlocul anului 1952, Securitatea și conducerea partidului hotărau încetarea "reeducării" prin tortură neîntreruptă. Și cum trebuiau aflați niște țapi ispășitori, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
minte împăcat și detașat, e un pușcăriaș cu experiență. Dintre toate, mai rele ca foamea și setea e frigul, dar cel mai rău e nesomnul. În februarie 1962 ajunge în celula 34 din Reduit, la Jilava. Descrierea ei este apocaliptică, dantescă: e un fel de tunel întunecat și lung, cu numeroase și puternice elemente de coșmar, un canal, o hrubă, un maț subpămîntean, rece și ostil, de-a dreptul un iad decolorat. Și totuși, aici, în sinistra celulă, monahul de la Rohia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe unul dintre ei. L-au identificat mult mai tîrziu, după 1989. Piteștiul a continuat ca axă a degradării omului în detenția politică și uneori la scara întregii societăți comuniste". (L.H.L.) Securitatea, partidul comunist și NKVD-ul au coordonat incredibilul, dantescul infern de la Pitești, ceilalți au fost direct sau indirect instrumentele lor. Deportările și dislocările de populație au debutat pe 13 ianuarie 1945, circa optzeci de mii de persoane, femei cu vîrste între șaptesprezece și treizeci de ani și bărbați între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aceea cam optzeci de pușcăriași". Este fascinantă galeria de personalități colegi de detenție, prezentată de Pavlovici cu un condei de autentic portretist, reușind din cîteva tușe să afirme fibra adînc umană a prizonierului, redînd totodată și "povestea" acestuia. La bolgiile dantești, am putea adăuga pe a zecea. În ierarhia răului, răul cel mai greu de suportat la Jilava (și sigur în toate pușcăriile comuniste pentru deținuții politici) i se pare a fi absența oricărei intimități. Imposibilitatea de a rămîne o clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
eliberat. Și i-a repus în drepturi, i-a ridicat în grade și le-a acordat reparații materiale și statut de eroi. Și ofițerilor, și brigadierilor". Sînt de un lirism tragic și deviant, la limita anormalității psihice și a grotescului dantesc, împrejurările lustrării deținuților în a doua zi a Crăciunului anului 1959: "Pe 26 decembrie 1959 a fost o zi ca de primăvară. Soarele încălzea plăcut, vîntul se potolise, era senin, paznicii își dăduseră jos șubele și dormeau din picioare. Brigada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Își dă În petec. Și nimeni, atunci, nu Înțelege! Și alții, și alții, spirite dramatice, suferinde, contosionate precum sclavii lui Michelangelo de la Galeria dell’Academia din Florența, siluete privite cumva „de sus” de noi, azi, viețuind parcă Într-o bolgie dantescă și, totuși... admirabile! O dublă lumină aruncă asupra lor sfârșitul de secol - de compătimire și de admirație! Da, dar ce fel de admirație?! Eu Însumi am pășit cu un pas În acest exil și, dacă nu s-ar fi prăbușit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înșine, vrând-nevrând și uneori În forme extrem de neașteptate. Eul nostru - sau eurile noastre! -, de care a fost vorba de câteva ori În aceste scrieri, este, nu-i așa, unul dintre acei magistrați care, asemenea unui Radamantes sau Minos al Infernului dantesc, ține „județ” grav și definitiv În orele cele mai neașteptate ale nopții sau În situațiile cele mai „nepotrivite”, mai „neașteptate” ale vieții noastre, ale acelui „diurn” care ne aruncă, Împinge și Împotmolește În formele cele mai previzibile, abrutizante, dar și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]