1,546 matches
-
firesc de a rămîne singuri. Steinhardt e salutar în singurătate, fiind prin excelență un scriitor de interior, de mocnire pe dinăuntru și de așezare pe dedesubt. De aceea îl citești atunci cînd vrei să dai prin sită nisipul zilelor și deșertăciunea lor, molipsindu-te de un spirit care știe să însuflețească emoții largi, de melancolie grea și de predispoziții subtile. În schimb, nu vei găsi la el nimic din voința de a-și sufoca cititorul cu pledoarii logice și demonstrații ideologice
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
biată caricatură, obiect al unui spectacol degradant și inutil. Monumentul public și instituțiile ierarhice Dacă am spune, la capătul acestei radiografii, că spațiul artei noastre monumentale este stăpînit de sindromul absolutei dezordini, încă n-am spus nimic. Cele mai grele deșertăciuni, cele mai naive utopii, cele mai lacome chimire, cele mai rafinate lingușeli, cele mai deșănțate avînturi propagandistice și cele mai crispate dorințe de putere se întîlnesc - și se consolidează reciproc - aici. Nu există formațiune politică, organizație cu pretenții reprezentative sau
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
Sorin Lavric Nu poți intra în hățișul ideologiilor fără să simți un gust stăruitor de deșertăciune. E ca și cum te-ai cufunda în apa unui fluviu care, trăgăndu-te în toate părțile, te îneacă în pîlnia vîrtejurilor lui. De aceea, senzația de serbezime pe care o capeți vizitînd tărîmul ideilor politice nu vine din puzderia cantitativă a nuanțelor
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
sfioasă pe geana iubitei, e o comoară mai mare și mai prețioasă decât sărutările și îmbrățișările tuturor femeilor din lume... O, vanitas, vanitatum vanitas! zice profetul. Toate suferințele sunt deșarte! îți șoptește un glas dinlăuntru. Sărutări, lacrimi, iubire: toate sunt deșertăciuni mari, nimicuri pline de durere... Și totuși, pentru aceste nimicuri deșarte, pentru aceste deșertăciuni nepătrunse aș fi în stare acum să-mi dau tot ce am mai scump pe lume, aș fi în stare să-mi dau chiar viața... Nu
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
și îmbrățișările tuturor femeilor din lume... O, vanitas, vanitatum vanitas! zice profetul. Toate suferințele sunt deșarte! îți șoptește un glas dinlăuntru. Sărutări, lacrimi, iubire: toate sunt deșertăciuni mari, nimicuri pline de durere... Și totuși, pentru aceste nimicuri deșarte, pentru aceste deșertăciuni nepătrunse aș fi în stare acum să-mi dau tot ce am mai scump pe lume, aș fi în stare să-mi dau chiar viața... Nu știu dacă e bine ceea ce fac sau e rău, dar simt că, dintre toate
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
nepătrunse aș fi în stare acum să-mi dau tot ce am mai scump pe lume, aș fi în stare să-mi dau chiar viața... Nu știu dacă e bine ceea ce fac sau e rău, dar simt că, dintre toate deșertăciunile lumești, am ales pe cea mai frumoasă, care e cea mai frumoasă fiindcă e cea mai deșartă din toate".
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
lucru pe care îl poți aștepta de la el fiind dramatizarea, patetismul, într-un cuvînt participarea. De aceea, în materie de afinități ancestrale, Lucian Boia ne învață ataraxia. O carte din care rămîi cu impresia că istoria e o scenă a deșertăciunilor pe care trebuie s-o contemplăm, dacă nu cu condescendență, atunci neapărat cu cinism.
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
și pasiuni artistice care i-au întipărit ființa în ultimele decenii. E cronica răvășirilor puse în tipar memorialistic, grosul amintirilor fiind rupt din boema artistică a Chișinăului din anii ‘70-’80. Cititorul face cunoștință cu figuri antologice din scena cu deșertăciuni culturale ale lumii de peste Prut. Igor Isac e un înzestrat portretist, căci personajele ți se întipăresc în memorie prin pitorescul lor strident și prin idealurile lor derizorii, la fel cum episoadele erotice prin care trece autorul au o tentă romanescă
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
Două lucruri se opun validării tezei. Primul este precaritatea lingvistică și poetică a majorității postumelor, pătate de greșeli de limbă și de licențe. Al doilea este și mai important: puține imagini sau poeme confirmă plutonicul. Până și amplul poem Panorama deșertăciunilor, din care ediția Maiorescu reia un fragment, este mai degrabă neptunic decât plutonic, arcadian și idilic, inspirat de sudul solar. Nego așează poezia lui Eminescu sub semnul unui vers: „De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și”. Oare cât de eminescian
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
îl face să grăbească spre casa părintească, pe care o găsește arzând. În ultima clipă dezleagă calul și reface drumul pierzaniei. În moara părăsită, printre strigoi, trăiește o experiență cvasieminesciană, a morții-nuntă-plutire peste lume, tras de o făptură de vis. Deșertăciunea deșertăciunilor i se arată acum și mai limpede: „Mă uitam acum la soare fără să clipesc, și câți alți sori ca dânsul de-o mie de ori mai mari și mai frumoși vedeam rotindu-se în spațiu, sori albaștri, galbeni
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
face să grăbească spre casa părintească, pe care o găsește arzând. În ultima clipă dezleagă calul și reface drumul pierzaniei. În moara părăsită, printre strigoi, trăiește o experiență cvasieminesciană, a morții-nuntă-plutire peste lume, tras de o făptură de vis. Deșertăciunea deșertăciunilor i se arată acum și mai limpede: „Mă uitam acum la soare fără să clipesc, și câți alți sori ca dânsul de-o mie de ori mai mari și mai frumoși vedeam rotindu-se în spațiu, sori albaștri, galbeni, verzi
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
obicei exegeții fără har se salvează de această tortură sugestionîndu-se cu o imagine de sine bovarică: scriindu-și aridele referate, ei trăiesc cu încredințarea că prin paginile lor ies la iveală revelații aparte, caz în care bovarismul îi mîntuie de deșertăciunea efortului făcut, înviorîndu-le ochii cu himera inițierii cititorului în subtilități abstracte. Aici însă, bovarismul lipsește, autorul fiind conștient de treapta platitudinii pe care stă. Concluzia e una: nu are nici un rost să comentăm filosofi a căror gîndire nu ne mișcă
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
înțelegere și de comuniune cu Creația se manifestă prin (su)rîs. Cel ce știe să surîdă locuiește întru generozitatea pe care numai spiritualitatea cristică integrală o poate conferi.“ (p. 12) Autorul nu surîde și nici nu rîde, ci cercetează curios deșertăciunile cetății sau ale bisericii. În totul, Marius Vasileanu nu scrie pentru preoți, ci pentru intelectualii laici care au deschidere spre universul credinței. De aceea, nu pune galimatie stearpă în substanța textelor, ci scrie direct și franc, dintr-un impuls spontan
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
Vaillant traduce adjectivul fr. mondain prin „lumeț” (pentru persoane) și „lumesc” (pentru lucruri). În dicționarul francez-român, român-francez al lui G.M. Antonescu (ediția a doua, 1892), mondain era tradus prin „mundan, care iubește vanitățile lumii”, iar mondanité avea echivalarea „vanitate mundană, deșertăciune lumească”. Latinismul mundan fusese inclus de Laurian și Massim în dicționarul academic al limbii române (1876), ilustrat de sintagme ca lucrurile mundane, plăceri mundane, înțelepciune mundană („în opoziție cu sacră, divină”); dicționarul cuprindea de altfel și termenul mund „lume”. În
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
antichității „clasice”, de aceea s-a și întors către ea. În interpretarea fiecărei cărți din Biblie Petru Creția introduce elemente inedite față de interpretările tradiționale, intrate în conștiința publică ca niște clișee. De exemplu, toată lumea, sau mai toată lumea a auzit formula „deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune”. Interpretarea Ecleziastului de către Petru Creția răstoarnă ideea că această formulă ar reprezenta esența cărții din Biblie. El pune accentul pe cu totul alt aspect al textului: dacă viața considerată în întregul ei este lipsită de sens
Petru Creția – interpret al Bibliei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4500_a_5825]
-
clasice”, de aceea s-a și întors către ea. În interpretarea fiecărei cărți din Biblie Petru Creția introduce elemente inedite față de interpretările tradiționale, intrate în conștiința publică ca niște clișee. De exemplu, toată lumea, sau mai toată lumea a auzit formula „deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune”. Interpretarea Ecleziastului de către Petru Creția răstoarnă ideea că această formulă ar reprezenta esența cărții din Biblie. El pune accentul pe cu totul alt aspect al textului: dacă viața considerată în întregul ei este lipsită de sens (cu
Petru Creția – interpret al Bibliei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4500_a_5825]
-
s-a și întors către ea. În interpretarea fiecărei cărți din Biblie Petru Creția introduce elemente inedite față de interpretările tradiționale, intrate în conștiința publică ca niște clișee. De exemplu, toată lumea, sau mai toată lumea a auzit formula „deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune”. Interpretarea Ecleziastului de către Petru Creția răstoarnă ideea că această formulă ar reprezenta esența cărții din Biblie. El pune accentul pe cu totul alt aspect al textului: dacă viața considerată în întregul ei este lipsită de sens (cu alte cuvinte: nu
Petru Creția – interpret al Bibliei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4500_a_5825]
-
eu o contribuție, subliniez cuvintele „se culcă la loc”. Aseară, pe History, explicații „științifice”, integral ridicole, ale miracolelor care au însoțit ieșirea evreilor din Egipt. O ieșire în lume, fie și de numai două zile, funcționează ca un soi de deșertăciunea deșertăciunilor. Mi se pare derizoriu tot ce „am de făcut”. Ce-i cu toate prostiile astea, îmi spun. Aflu din cartea lui Curtius despre Balzac că doi mistici din secolul 18 se numeau Bonnet și, celălalt, Robinnet. Un n în
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4509_a_5834]
-
o contribuție, subliniez cuvintele „se culcă la loc”. Aseară, pe History, explicații „științifice”, integral ridicole, ale miracolelor care au însoțit ieșirea evreilor din Egipt. O ieșire în lume, fie și de numai două zile, funcționează ca un soi de deșertăciunea deșertăciunilor. Mi se pare derizoriu tot ce „am de făcut”. Ce-i cu toate prostiile astea, îmi spun. Aflu din cartea lui Curtius despre Balzac că doi mistici din secolul 18 se numeau Bonnet și, celălalt, Robinnet. Un n în plus
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4509_a_5834]
-
Petre Mihai Băcanu. Se sinucide, eșuând, ca toți ceilalți, în acceptarea dezvrăjirii prezentului. Dan Stanca adună în fața istoriei mari indivizi emblematici ce trăiesc cu inocență ruperea de iluzie. Pacienți ai lumii noi, craii din romanul de față justifică derizoriul și deșertăciunea socială. Nu întâmplător, autorul coboară în text pentru a-i prinde pe cei patru mușchetari ai iluziei într-o paradigmă a haosului. Oricât de vizionar ar fi, Horia Stanciu - ce se vrea cronicarul vieților paralele - știe că avansează într-o
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
înfățișând viața ca un șir de plecări: morțile celor apropiați sting pe rând câte ceva în ființa lui Felix Kanmacher, îl răscolesc și aproape-l zdrobesc, îl obligă să vadă caruselul istoriei rotindu-se vertiginos. Dincolo de romanul picaresc se află Bâlciul deșertăciunilor, cu spectacolul colorat al unei lumi pestrițe: turci și armeni, evrei prigoniți și ruși veniți ca eliberatori. Prima moarte a lui Felix Konmacher se petrece la Balcic, când Victor Marcu îl alungă și-l trimite la București, lăsat aici în
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
Reporta din vis, datând din 1820-1822. După }iganiada lui Ioan Budai Deleanu, poemul filosofic, demonstrează Mircea Popa, este cea de a doua creație epică din cadrul Școlii Ardelene, extrem de interesantă prin noile tendințe preromantice și romantice: Ideea esențială este aceea a deșertăciunii bogățiilor lumești și a necesității omului de a aspira spre perfecțiune, spre o viață morală, cumpătată, trăită în rigorile eticii și ale respectului față de semeni." Prin cercetări personale, Mircea Popa completează cu date noi, nuanțează și aprofundează contribuțiile referitoare la
Cărturari și patrioți transilvăneni by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9242_a_10567]
-
Constantinopol spre a cere clemență împăratului, iar Sfântul Ioan a rostit, de-a lungul întregului post, 21 de omilii, numite Omiliile despre statui, în care consolează și încurajează pe credincioșii îngroziți, dar face și operă morală, combătând plăcerile și arătând deșertăciunea lucrurilor de aici. Memoriul în care se cerea clemența împăratului a fost alcătuit de însuși Sfântul Ioan Gură de Aur17. Desigur, acest memoriu de o frumusețe clasică, precum și cuvântările sale celebre au avut darul să îmblânzească și să potolească mânia
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
scrierea romanului, dar și felul în care s-a construit dialogul prozei scurte cu poezia din manuscrise (mai ales că Aglaja obișnuia să scrie zilnic). Romanul înfățișează, preluând cuvintele autoarei, tentativa „desprinderii de comportamentul primitiv al familiei ce trăiește o deșertăciune spirituală”. De ce fierbe copilul în mămăligă este povestea unei nubile ce-și construiește ludic antidotul fricii. Într-o familie de circari, mama este „femeia cu părul de oțel”, susținută la înălțime de un soț alcoolic. Sora vitregă, țigancă, liniștește tânăra
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
revine până îi efasează orice strălucire. Altă inadvertență de compoziție apare în momentul în care, hotărât să facă totuși ceva cu propria sensibilitate, Evghenie începe să ilustreze fotografic diverse cărți ale Bibliei. Începe, desigur, cu Ecleziastul și, pentru a surprinde deșertăciunea, își alege subiecții dintre nebunii orașului: Zen (așa îl poreclise pe cel mai constant și mai omenos „pișcotar”, prezent la toate evenimentele culturale), bărbatul care vinde broaște țestoase, violonistul orb (suspectat că n-ar fi numai orb, ci și surd
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]