577 matches
-
e Dumnezeul pînii După voinț-acelui au să [ - -z - ] cânii; Popii ce spun că drepte pe oameni se-mpart sorții: Vedea-veți că [nici] locul n-aveți a-ngropa morții; Popii ce spun că-n ceruri urzesc * legile sfinte Cu promisiuni deșerte șterg lacrima fierbinte Arați câmpii de pietre în crudele sudori Și cură[ța]ți spinișe din lucrul fără spori Pe când tiranii voștri din munca voastră crudă Trăiesc ca zeii-n ceruri și neci în vis n-asudă. 2254 Fiți răi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stinse surpatele lumine, Că bolta surp-albastru-i, o uriașă raclă, Că soarele-i jăratic, ultima lumii faclă Să văd caosul este al lumilor sicrii Că sori mai pâlpâi - roșii, gigantece făclii - Ș-apoi se sting. Nimicul lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde Atunci gintea-nviată din suferințe lungi Să moară, națiunea - atunci! și - nici atunci! Căci nu, nu mor Titanii din zilele bătrâne, Mai iute scutur munții, scot lumea din țîțîne S-arunc în sus să spargă bolta cea de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
timpul cu miile-i decade. Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Zburând negre și stinse, surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii, Că sori mai pâlpâi - roșii gigantice făclii - Ș-apoi se sting. Nimicul lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde! Văzând risipa, Satan, voi crede c-ai învins! Căci, dacă ești arhanghel al morții cei bătrâne, Atunci ești drept, căci numai ea este dreaptă-n lume Și cei ce o servesc, căci contra orce-n lume Învinge răutatea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stoluri zboară Și lumea din adâncuri o scutură, ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Căzând negre și stinse, surpatele lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde, Văzîndu-te strigare-aș de-un dor nebun cuprins: Mărire ție, Satan - de trei ori, ai învins! Atuncea mă primește prin îngerii pieirei, Mă-nvață și pe mine cuvântul nimicirei, Adânc, demonic - rece. Ți-o jur - astă știință
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dar... e-o infamie. O! curagiul l-aș avea... cum am pe-acela al martiriului. Soldat? M-aș face... dar nu voi să fiu sclavul nimărui care poartă numele om. N-am ținut neciodată mult la aceste ființe seci, vane, deșerte, fie frunțile lor bolnave chiar încoronate cu aur. [ȘTEFAN] Ocupă-te cu literatura. [ALECU] Nu am talent. [ȘTEFAN] E! despre asta am putea încă vorbi multe. De ai talent sau nu neci nu te țin capabil de-a judeca în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zi chiar nici măcar voia să știe De-acel sclav căci a ei toană trecătoare-o părăsise, Iar dorințele aprinse i-au zburat ca niște vise... {EminescuOpVIII 446} E-o curată nerozie... Bine crede cine spune Că feeile mai toate sânt deșerte ori nebune BOMILKAR Să mă ierți însă povestea e din cale-afară lungă, De vei toarce-o mai departe până mâni o să ajungă. Eu te lămuresc în clipă. Ai un sclav. E de vânzare. Persianul este omul care poate, cu preț
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unei vieți Ar striga la toată lumea și-ar vesti pe orișicine De rușinea ta cea mare, de adînc-acea rușine A inimei tale sterpe și lipsite de amor. Aste pănuri purpurie, aste marmuri, ăst covor, Toate gajuri ale gloriei tale-atîta de deșerte, Nu sunt oare tot atâtea mărturii desigur certe Și dovezi umilitoare că ai fost desprețuită? Au brățara asta mândră cine-o dete ca ispită? Un arhont? Un preot poate? (LAIS scoate brățara) Cine salba de la gît? Cine mândra diademă? Dac-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în gândiri. Apoi se sculă, căută la mine cu ochi lucitori și zise: - Părinte! Cât e de dulce de-a spera. Când mă dusei de la el mă simții într-atîta de mișcat încît fui bucuros că servitoriul îmi lumină prin saloanele deșerte... așa e de tare imaginațiunea dacă o trezești. Din timp în timp îl vizitam pe contele. El era mai liniștit decât până acuma; însă sănătatea sa începea a suferi, neobservat pentru el însuși, nu însă pentru unul ce avea numai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
împărătești să reia în posesiune Pelagonia și Prilapos, să-l gonească pe Kamytzes din Tessalia și parte să-l învingă-n lupte, parte să-l facă a fugi de bunăvoie sub impresia propriei sale slăbiciuni. Protostratorul trebui pîn-în sfârșit să deșerte și tarea cetate Stanos în care se retrăsese ca-ntr-o tărie neînvinsă. Printr-un vicleșug, întrebuințat contra lui Chrysos, căzu si Strumizza în mâinile romeilor și Ioannes Spyriodionakis, pierzîndu-și cauza, încheie asemenea pace. În strălucirea unor asemenea fapte glorioase
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca vulturul ce se repede din ceriuri. De la Melenik, Teodor Lascaris se-ndreptă spre Tessaloniki, trecu râul Vardarios, năvăli spre Prilapos și rândui toate pregătirile necesare pentru asaltarea și biruirea orașului întărit Belesos, a cărui garnizoană, intimidată prin acestea, capitulând, deșertă orașul, căpătând liberă retragere cu arme și bagaje. Drumul înapoi al împăratului îl ducea peste Neustapolis și Melenikos la Serrae, apoi peste Didymotichos la Adrianopol. Astfel romîno-bulgarii trebuiră să deșerteze toate orașele și castelele răpite în vremea din urmă de la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
orașului întărit Belesos, a cărui garnizoană, intimidată prin acestea, capitulând, deșertă orașul, căpătând liberă retragere cu arme și bagaje. Drumul înapoi al împăratului îl ducea peste Neustapolis și Melenikos la Serrae, apoi peste Didymotichos la Adrianopol. Astfel romîno-bulgarii trebuiră să deșerteze toate orașele și castelele răpite în vremea din urmă de la romei, afară de două, căci nu se mai ținu decât Patmos, cetatea dinlăuntrul munților Achridei, precum și bine întăritul oraș Tzepaena, zidit în punctul unde se ating două puternice șiruri de munți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ungurească de căpetenie, condusă de priceputul întru ale războiului Niclas Gara, care se rezema de șanțuri cu plan și chibzuință făcută, știu să treacă râul pe plute, cu toată ploaia de săgeți despre partea românilor, și cuprinse ținutul Severinului. Vlad deșertă câmpia cu toată oștirea sa, iar regele puse să reconstruiască fără întîrziere castelul Severinului. Pe dos a fost însă soarta despărțământului de secui, comandați de voievodul Niclas. Lângă râul Ialomița ea dete de șanțuri și întărituri de tăruși, bătu și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
natură profundă, a devenit deja avere (comună) publică. Această lipsă trebuie să retrolucre neapărat și asupra artiștilor reprezintatori, a căror talent d-a individualiza se volatiliză pe zi ce mergem. Acestei tendințe în nepersonal, care degenerează în generalitate cea mai deșeartă, trebuie să i se opuie actorul cu toată silința, tocmai pentru că această tendință e condiționată prin (spiritul) direcțiunea (Richtung) timpului, fiindcă aplecarea de-a pune generalul și idealul asupra (reprezintărei) reproducerei personalităților concrete îl degradă pe urmă în simplu declamator
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e decât simțământul disproporții între munca întrebuințată pentru și succesul câștigat prin un asemenea op, la opurile clasice, din contra, el are un razim, un punct oarecum stabil care-l susține în mijlocul unei alergări fără repaos și a grăbirii adesea deșerte de a produce tot ceva nou. Este dar o nobilă ambiție a unui actor de a îmbla după posesia figurelor clasice, cari pe baza lor de granit își bat joc de valurile timpului și cari-l stimulează totdeauna din nou
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
revine lucrurilor de sine însele, dar numai într-un conglomerat grămădit de semne și reprezentații-părticele pe cari nu le discompune nici le distrugem cu conștiință, opinia aceasta zic este o falsificare [a] conceptului sensibilității și fenomenului care face inutilă și deșartă toată doctrina lor. Deosebirea între o reprezentație explicită și una inexplicită este numai logică și nu atinge cuprinsul. Fără-ndoială că noțiunea dreptului de care se servă mintea sănătoasă este aceeași pe care ar dezvolta-o din ea și speculațiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însă de-a cugeta obiectul intuițiunei sensuale este inteligența. Nici una din aceste însușiri nu e de preferat celeilalte. Fără sensibilitate nu ne-ar fi dat nici un obiect și fără inteligență nici unul n-ar putea fi cugetat. Cugetări fără cuprins sânt deșerte, intuițiuni fără noțiuni sânt oarbe. De aceea e tot atât de trebuincios de a face noțiunile sale sensibile (adică a le adăugi obiectul lor în intuițiune ) precum și de a-și face inteligibile intuițiunile sale (adică de a le subsuma sub noțiuni). [... ] Amândouă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cît] logică a părerei. O artă sofistică de a da poleiala adevărului neștiinței sale, ba chiar înșelăciunilor sale intenționate, prin aceea că se imita metoda temeinică pe care logica o prescrie și se întrebuința topica ei pentru împodobirea oricărei pretextări deșerte. Deci ne-o putem nota ca o {EminescuOpXIV 392} prevenție sigură și trebuincioasă că, de cât ori logica e-ntrebuințată ca organon, totdeuna ea este o logică a părerei numai, adică dialectică. Căci ea, ne-nvățîndu-ni nimic asupra cuprinsului cunoștinței, ci dîndu-ni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
analogia expusă de Sch[openhauer] Iar întrebuințarea acestei cunoștințe pure se-ntemeiază pe condiția că [în] intuițiune ni se dau obiecte asupra cărora ea se poate aplica. Căci fără intuițiune tuturor cunoștințelor noastre li lipsesc obiectele și rămân cu totul deșerte. Așadar partea aceea a logicei transcendentale care propune elementele cunoștinței intelectuale pure fără cari mi se poate cugeta nicăieri un obiect este analitica transcendentală și totodată o logică a adevărului. Căci ei nu-i poate contrazice nici o cunoștință fără ca să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Apriori clar nu-i de ce fenomene trebuie să conție așa ceva (căci experiențe nu se pot cita drept probe, trebuind a se dovedi apriori valoarea obiectivă a acestei noțiuni), și este așadar apriori îndoielnic dacă o asemenea noțiune nu-i cumva deșartă, necorespunzîndu-i nici un obiect între fenomene. Este clar că obiectele intuițiunei sensibile să trebuiască a se conforma cu condițiile formale ale sensibilității imanente sufletului, căci dealmintelea n-ar fi obiecte pentru noi. Dar e mai greu de-ntrevăzut concluzia de ce, afară de asta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
2 fețe de ghete, 8 așternuturi, 1 iapă, 3 scoarțe de lână, 3 perne, 95 pogoane porumb a se arenda, 8 flanele, 4 rochii, 1 șervet, 49 pogoane fân a se arenda, 3 zăbune femeiești, 1 zăbun bărbătesc, 3 vase deșerte pentru vin, 2 pieptare de postav, 1 pereche pantaloni femeiești, 4 1/ 2 pogoane pârloagă, a se vinde rodul, 2 brâie roșie, 1 pereche cioareci, 3 plapome, 1 mintean, 1 polcă femeiască, 1 manta și 6 coți materie. P. Agent
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ale lui Schelling, Fichte, Schleiermacher etc. Era necesar să se purifice atmosfera științifică de miasmele unei frazeologii în care cuvinte abstracte lipsite de cuprins și neînsemnînd aproape nimic pretindeau a rezolva problemele universului. Însă tocmai această critică meritoasă a frazeologiei deșerte a descoperit și contradicțiunea constantă între ideile noastre și formele civilizației, ne-au descoperit necesitatea de a trăi în mijlocul unor instituțiuni ce ni se par mincinoase și ne-a făcut pesimiști. În acest conflict pierdem adeseori bucuria de a trăi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
răspuns și de zidire a Ierusalimului și până la un conducător uns (♠ΤΗ ΠΔ4Φϑ≅¬ ≡(≅Λ:Ξ <≅Λ) [vor fi] șapte săptămâni; și încă șaizeci și două de săptămâni și el se va întoarce și vor fi clădite piața și zidurile, și se vor deșerta veacurile (ƒ66γ<Τ2ΖΦ≅<ϑ∀4 ≅⊇ 6∀4Δ≅∴). 26Iar după cele șaizeci și două de săptămâni, ungerea va fi nimicită și judecată nu va fi în el. Iar el va distruge cetatea și [lăcașul] sfânt [împreună] cu căpetenia care va veni și [toate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu întunerecul priză/ De lucruri știute cuprinsă tu ești, tu rămâi,/ Când moartea-ți va fi cel mult o surpriză,/ Sau ruptă de flăcări în jur vei năluci mai înaltă/ Cu mădularele facle prin stingerea toată./ Prin urme ce se deșartă, plecarea te ia îndărăt - / Din tine-o fâșie încă mai văd”. Atmosfera înțesată de taină poate fi percepută și în Inventar rustic, Aventură, în inedita Șah. O anume sobrietate intelectuală se întâlnește în însemnările lui Ș. despre scriitori contemporani și
SICLOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
cerși de la el?” Eram încurcat și stăteam nedumerit; nu știam ce să fac... într-un târziu am scos, încet din desagă, un bob micuț de grâu și ți l-am dat... Seara târziu, nu mică mi-a fost mirarea, când, deșertându-mi sacul, am găsit un bob de aur printre bietele grăunțe... Atunci am plâns amar și m-am întrebat trist și deznădăjduit: De ce n-am avut oare puterea să-ți dăruiesc totul? (după R. Tagore) 6. Când mustrăm? Să certăm
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
Ce este metafizica?” (1930): Du mußt nichts seyn spune același mistic german (s. 24), făcând aluzie la teologia paulină a aneantizării (kenosis). „Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moartea pe cruce” (Filipeni 2, 6-8). Sau, într-un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]