583 matches
-
a ambelor complemente determină rămânerea acțiunii acestor verbe în sfera generalului: „El a dat totdeauna fără să ceară nimic.”, la fel cum rămâne în sfera generalului acțiunea verbelor cu tranzitivitate indirectă întrebuințate fără complement indirect: „Măria-sa Vasilie-Vodă și-a deșertat cupa și a părut că se gândește îndelung.” (M. Sadoveanu, 301) În absența complementului indirect extern, starea exprimată prin expresii impersonale este considerată în sine numai din perspectiva „subiectului” stării, marcat de dativul personal, fără referiri la originea ei: „Trec
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aspect semantic, circumstanțialul de finalitate exprimă scopul în care se desfășoară o acțiune verbală sau în care există (sau se obține) o anumită însușire (calitate): „Cu săgeata-i otrăvită / A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru / Ș-al iluziei deșerte.” (M. Eminescu, I, 236) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „A trebuit să facă eforturi supraomenești pentru impunerea adevărului.” • pronume: „În fond pentru asta trăim noi, actorii, mai ales actorii tineri, pentru ca să putem juca o dată, de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui de către amândoi protagoniștii actului lingvistic (vorbitorul și interlocutorul). * Sub aspect semantic, atributul de identificare particularizează regentul prin: a. interpretarea lingvistică a unor conexiuni extrinseci: „Cu săgeata-i otrăvită / A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru / Ș-al iluziei deșerte.” (M. Eminescu, I, 236), „Tinere care mergi prin iarba schitului meu, mai este mult pân-apune soarele?” (L. Blaga, 87) b. interpretarea lingvistică a unor conexiuni intrinseci: „Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare.” (M. Eminescu, I, 32
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
măslin Povestind povești bătrâne, au văzut păstorii steaua Cu zâmbirea ei ferice și cu razele de neauă Ș-au urmat sfințita-i cale către staulul divin.[...] Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul său, Dară inima-i deșartă mâna-i fină n-o urmează... De a veacului suflare a lui inimă e trează Și în ochiul lui cuminte tu ești om, nu Dumnezeu. Azi gândirea se aprinde ca și focul cel de paie Ieri ai fost credința simplă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
săptămînă) pare consecința mizeriei în care mustește trupul angajaților de rang inferior. Puțind a transpirație nespălată de mult, cu hainele soioase, boțite și degradate, cu pantofii scîlciați și șapca decolorată, unii angajați par întruchiparea barbariei. Iar cînd peste ei se deșartă flacoanele de parfum ieftin în apropierea unor vizite, efectul este de un dezgust total. Doar printre femei se constată o creștere a ponderilor valorii estetice, fapt vizibil și cu ochiul liber celulele lor fiind mai curate și mai îngrijite. Tipologia
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
utilizate, întâi din pricina uscăciunii mincinoase din comunism, apoi din pricina iresponsabilității majorității politicienilor, cu astfel de scriitori, rafinați, complecși, talentați, al căror scris e seducător, ele, cuvintele derivate din patrie, reîncep să-și recompună scheletul viguros. Patriotismul nu înseamnă vorbe goale, deșertate de orice critică, ci tocmai critica aplicată, dar cu durere, îi dă valabilitate. Cărțile sunt excelenți ambasadori ai unei generații. Cum să nu îndrăgești vârsta a treia, citind Scrisorile către Monica ale Ecaterinei Bălăcioiu Lovinescu? Sau Jurnalul lui Steinhardt? Orice
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în prima vacanță studențească, trăiește sentimentul chinuitor că singur s-a izgonit din rai. Experiamentase dragostea frugal, pe tăcute, așa cum experiase și exilul din copilărie, mocnind, și acum sta să plesnească. Salvarea îi vine printr-o idee inspirată: să se deșerteze, să se golească de toate folosindu-se de imaginație. Să scrie. Scrisul ca izbăvire. Deși tatăl său îi recomandase învățătura ca pe o armă în folosul libertății Cretei, el descoperă o altă armă în folosul libertății proprii. Leșul unei iubiri
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ceva dacă știm că Keats s-a gîndit și la ruthless seas (mări nemiloase) și chiar la keelless seas (mări fără corăbii). Dar ruthless sau keelless, care s-au păstrat întâmplător, nu diferă esențial de dangerous (primejdioase), empty (pustii), barren (deșerte), shipless (fără nave), cruel (crude) sau de oricare alt adjectiv la care s-ar putea gîndi criticul. Variantele nu aparțin operei literare ; iar tratarea acestor probleme de geneză nu ne dispensează de a analiza și evalua opera propriu-zisă. *22 Rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
și asta așa gândise Ana după judecată, așa și Ghiță care își dădea silința să uite cele petrecute, să le treacă cu vederea, ca și când nu ar fi fost... Dar fuseseră. Și e destul ca Lică să reapară și să își deșerte șerparul plin cu banii pe masă pentru a scoate din adânc "pornirea pătimașă" a lui Ghiță pentru aceștia. Nici unul, nici altul Ghiță, respectiv, Ana nu au înțeles semnificația momentului revelator pe care îl trăiseră. Judecata i-a adus alături, dar
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
bătrâna la tustrei. Narațiunea curge mai departe și cuvintele naratorului par să repete până la ultimul cuvânt aceeași atitudine a Anei și după stabilirea la Moara cu noroc în relația cu soțul și copiii săi: Sâmbătă de cu seara locul se deșerta, și Ghiță, ajungând să mai răsufle, se punea cu Ana și cu bătrâna să numere banii, și atunci el privea la Ana, Ana privea la el, amândoi priveau la cei doi copilași, căci doi erau acum, iară bătrâna privea la
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ținuturi. Românul, sârbul, ungurul sau neamțul e cel care o ajută ceas de ceas să-și crească copilașii, căci a învățat să-și vândă marfa și nu e bucurie mai mare pentru Mara decât să se întoarcă acasă cu coșurile deșerte. Numai așa poate să adune ban lângă ban și să facă din Persida și Trică oameni cum sunt preoteasa din Pecica, dulce la fire, frumoasă și bogată, și Bocioacă, starostele cojocarilor din Lipova pe care ea îi admiră atât de
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
e ademenitoare forma desăvârșită în care el își dă pe față gândirile. Au trăit în timpul vieții lui Caragiale și oameni care n-au râs, ci au fost cuprinși de adâncă întristare când și-au dat seama că nu sunt închipuiri deșerte, ci ființe viețuitoare pocitaniile omenești pe care le "admiră" lumea în Noaptea furtunoasă ori în Scrisoarea pierdută și ființe viețuitoare pe care le-ntâlnim pretutindeni în calea noastră 245. În același spirit scrisese și tânărul Slavici în 1879 în apărarea
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Ella per grotte, / per nudi scogli e desolati alberghi, / le non ignote ambasce e l'alte e rotte / nostre querele al curvo / etra insegnava.. (vv. 65-69) Inno ai patriarchi o de' principii del genere umano: (...) quando le rupi e le deșerte valli / precipite / l'alpina onda feria / d'inudito fragor; quando gli ameni / futuri seggi di lodate genți / e di cittadi romorose, ignota / pace regnava; (vv. 27-32) Ultimo canto di Saffo: Placida notte, e verecondo raggio / della cadențe luna; e tu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fatica, / Ed è rischio di morte îl nascimento. / Prova pena e tormento / Per prima cosa (Canto di un pastore errante dell'Asia); Che fai tu, luna, în ciel? dimmi, che fai, / Silenziosa luna? Sorgi la seră, e vai, / Contemplando i deșerți; indi ți posi. / Ancor non șei tu paga / Di riandare i sempiterni calli? (Canto di un pastore errante dell'Asia). 291 Giacomo Leopardi, Tutte le opere, îngrijit de Francesco Floră, vol. I, Mondadori, Milano, 1949, p. XXX sqq. Afirmațiile lui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
barca la mal, părăsită de vâsle./ Un glas va veni dinspre flăcări spre noi să-și păteze cu sânge argintul,/ s-anunțe, întors din incendiu: Nu eu, ci ei singuri știu ora!/ Și-atunci vor porni din pustiu să-și deșerte nisipul în preajma-ți:/ să fie și munți împrejur, să rămânem în Valea Tristeții - / și-ți vei desprinde încet porumbeii de sticlă, arar, câte unul,/ iar când vor plesni în văzduh, vei vorbi în neștire cu mine.” Un imaginar asemănător transpare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
au decât ceea ce promit și seduc pentru a întinde o capcană: seriile de determinative dispuse în crescendo (mâinile, care atrag și sufocă, picioarele lungi făcute parcă pentru a se salva la momentul potrivit) prezintă o imagine contradictorie, simbol al speranțelor deșarte 114: "armée de beaux bras faits pour attirer, pour enlacer, pour étreindre, et de jambes devinées longues et minces, faites pour fuir, comme celles des gazelles, avec des pieds și petits qu'ils ne devaient pas laisser de traces, lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în coș sau din rația lui. Încerca să-și atragă mila lui Alah pentru fărădelegea ce-o săvârșise, pe care poate nici Dumnezeul creștinilor nu i-ar fi refuzat-o. Urma în program scoaterea tinetelor și adusul apei. Tineta era deșertată pe coridor într-un hârdău mai mare care, când se umplea, era dus afară și răsturnat într-o gură de canal. Celularul era îmbâcsit de miros pestilențial. Deși se deschideau ferestrele luminatoarelor ore în șir, până la amiază respirai aerul împuțit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Unii privind spre pământul care-i așteaptă, alții spre cer, în nădejdea întâlnirii, la trâmbița Arhanghelului. Câtă taină mioritică în acest picior de plai; gura de rai, vie, simțită și pipăită cu simțurile barbare ale trupului și cu simțirea minții, deșertată pentru o clipă în această stare firească de manifestare în rânduiala firii, încredințată mai presus de toate argumentele raționale. Plângând iarăși, îngenuncheat între morminte, m-am simțit mai fericit între ele: aici eram mai viu decât în carnea trupului meu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
parcă la infinit, rezultatul fiind o proliferare enormă de personaje și obiecte, materii nobile sau umile, o „foială moale”, veritabile „forfote de culoare”. Turnul Babel, însuflețind extraordinar de plastic un alt poem de largi dimensiuni, s-a golit, în prăbușire, deșertându-se în întreaga operă a autorului. Sigur că există „un fel de densitate” în acest univers poetic. El este conturat după criteriul „legislativ” al visului, cu haosul bogat în semnificații subconștiente al acestuia, cu „logica” lui ce leagă, într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
merge la grupul sanitar în afara timpului prescris. Mâncărurile constau în lichide, iar frigul obliga organismul să elimine apa. Reținerea îndelungată a urinei afecta rinichii. Unii deținuți, cu un organism mai șubred, urinau în celulă, alții în bocanci pe care îi deșertau apoi la WC, atunci când erau scoși pentru necesitățile fiziologice. Manejul. Deținutul era obligat să alerge în cerc atât ziua cât și noaptea, sub supravegherea unui gardian. În timpul alergării, acesta era bătut în permanență cu un bici de către gardianul care stătea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
să plouă, dar mai liniștit, vântul se oprise și frigul se muiase. O pâclă deasă, lipicioasă, de culoare perlei, înfășurase casa și era cu neputință să vezi capătul digului rutier. Am scos afară lăzile de gunoi, care nu mai fuseseră deșertate de nu știu câtă vreme, și am rămas câteva clipe în mijlocul drumului, ascultând. Cuprinsul invizibil era un imens hău de tăcere. Am intrat iar în casă, ud de ceață și de burniță, și mi-am oferit un copios mic dejun, alcătuit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era și vulpea mea. Nu era decât o vulpe, aidoma cu altele o sută de mii. Eu însă miam făcut din ea un prieten, iar ea acum nu are în lume seamăn. Și florile se rușinară. Sunteți frumoase, dar sunteți deșarte, le mai spuse el. Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, firește, un trecător de rând ar crede că e asemeni vouă. Ea însă singură e mai de preț decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
zilele, dar oriunde În manifestările acestei lumi. Cât se poate de sugestiv, termenul Înseamnă, În engleza care a uzurpat, ca limbă științifică universală, latina medievală, hrănire Îndărăt, mai bine zis hrănire privind Îndărăt. Ceva de genul că, după ce-am deșertat blidul din față-mi, constat că tot mi-e foame, iar alt blid nu mai am. Altfel spus, sunt obligat să suport consecințele acțiunii mele: N’aveam decât să fiu cumpătat dacă voiam să mai am ce admira În blid
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a condamnat pe aceia la toate torturile și execuțiile - cu rafinamentul ajuns la apogeu - medievale, e o treabă. Alta e că bețivul e mai milos sau, poate, mai pragmatic: are nevoie de cârciumar, așa ticălos cum e, și mâine... Și deșartă ulcica ce i-a răsărit În față În paharul scos din sân; strunjit În lemn de iederă. Cumplită așteptare, dar apa de prisos mustește prin peretele paharului, că e doar o moleculă de H2O, mai mică decât diametrul porilor lemnului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
neîntrecut purtător a unor tolbe de glume. De neuitat rămân acele seri de pe litoral, la stațiune, când directorul organiza o masă cu guvizi pentru ce-i care conduceam practica de vară sau cu ocazia sesiunilor științifice. Sacul lui nu se deșerta niciodată, era o atmosferă de binecuvântare. Dulci zile și pașnice înserări de pe litoral, știu că va veni o zi când nu veți mai rămâne nici măcar în amintire. Adesea, seara, la macheta Mării Negre din curtea stațiunii, lângă bustul lui Ioan Borcea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]