289 matches
-
m-am decis să plec, de parcă aș fi putut să cer să oprească puțin barca și să o iau cătinel pe apă, știi tu cine, persoană importantă, becher, nu dau nume. I Bineînțeles că atunci când s-a decis să se deșurubeze din poziția răsucită în care dormea, ocupând tot patul, care oricum nu era prea mare, toată noaptea în diagonală, cât să nu poți să-ți găsești un colțișor de odihnă, stai așa, că-mi place ce-mi aduc aminte, adica
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lungesc bătaia. Cu fiecare atac măream distanța față de celelalte bărci. Aplauzele și uralele au crescut în volum pînă cînd ne-au înconjurat complet. Sunetul unui claxon a marcat finișul. "Felicitări", a gîfîit David. Soarele coborîse deja pe cer pînă am deșurubat greementul pe pajiște și am legat totul laolaltă, lipind eticheta cu numele bărcii pentru transport. Pe șlepurile de lîngă mal, exuberanța lăsase loc unui altfel de petrecere, obosită și un pic chinuitoare, iar asistenții care au apucat carena bărcii noastre
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și-l așeza pe catedră. Stiloul servea mai mult ca element de decor. Domnul Mecadosta Îl folosea de câteva ori pe an. Când vreun elev Îi dădea un răspuns ce presupunea multă judecată. Atunci directorul se apleca peste catalogul deschis, deșuruba capacul stiloului, făcea proba pe o coală de hârtie așezată alături și, cu mișcări lente, care semănau cu cercurile descrise de aripile unei păsări ce se pregătește să se așeze pe vârful unui pom, mâna sa albă, În care strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Despre "a filosofa cu patentul". Pentru a putea gândi trebuie să te instalezi într-un punct de vedere stabil, din perspectiva căruia să analizezi relații și să stabilești raportări, inclusiv față de propriul loc. Numai că este necesar să te poți "deșuruba", la fel de ușor, pentru a te putea lansa spre alte perspective, sau spre perspective multiple în mod simultan. "Sudura" într-un punct de vedere unic semnifică dogmatism (în sensul slab al termenului). A râde nu este posibil decât din interiorul unei
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
patul fuseseră Învelite cu grijă În fâșii de pânză străvezie, Îndărătul căreia se aflau coconii. Insectele Îl pândeau, frecându-și ușor lăbuțele păroase; ochii lor roșii stăteau ațintiți asupra lui Noimann, urmărindu-i cu atenție fiecare mișcare În spațiu. Noimann deșurubă sticluța pe care o purta asupra sa și trase cîteva Înghițuri din lichidul arămiu. Din nou, aceeași transpirație binefăcătoare Îi răcori pentru o clipă tîmplele. Șuvița rebelă făcu o mișcare și reveni la locul ei, lipindu-se de frunte. Senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mustind de sevă. Mă obișnuiesc cu penumbra din interior. Cocoțat pe-o scară, Adrian se chinuiește să schimbe un bec. A desfăcut două șuruburi de la aplică și-acum lucrează la celelalte. - Salut... S-a înțepenit... Vino aici, ține astea... Le deșurubează până la urmă și pe celelalte cu briceagul și, când scoate globul verde-cenușiu, ne cad în cap țânțari, muște, molii și alți bărzăuni uscați în ultimii ani pe-acolo. - Ce porcărie... Ia și ăsta... Mă umplu de praf. Strănut. Gata, coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tratat cu nu’ș ce otravă boabele de cafea... mi-a adus vreo câteva, a trebuit să ronțăi vreo două, să vadă... da’ nu te-ai lăsat, ai injectat substanțe în țevile de canalizare, ai tu niște chei și tot deșurubezi și torni acolo toate căcaturile, care nu te-omoară pe loc, nu, nu... mai încolo, când nu se-așteaptă nimeni... că-i scotocești prin apartament în lipsa ei, a văzut după semne, căpețele de lână, fire de păr lipite cu gumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de informațiile. Urmări săgeata care indica traseul spre Informații și ajunse la o clădire modestă, din materiale prefabricate, înghesuită în spatele Teologiei și în fața Limbilor Africane. Bătu la ușă și intră. În spatele unui birou stătea o femeie slăbuță, care încerca să deșurubeze capul unui stilou. Îl caut pe domul Ranta, spuse ea. Mi se pare că lucrează aici. Femeia îi aruncă o privire plictisită. — Pe domnul doctor Ranta, o corectă. Nu e un oarecare domn Ranta, ci domnul doctor Ranta. — Îmi cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
s-a închis, floarea-soarelui și-a regăsit rotirea înceată, rățuștele și-au scuturat aripile, cocoșii au cântat de ziuă. O zi derulată în patru minute, o zi întreagă. Cea mai acută percepție cosmoterestră pe care am trăit-o. Tata a deșurubat votca. Universul mirosea a aripi de pui prăjite la jar, a fân, a rugi de zmeură și a dragoste senină. A dragul tatei de mine și al meu de el. Într-o seară stăteam sub viță, la un vin alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
uiți să comanzi șampanie, spune Suze. Și spune‑le că ești asaltată de o tonă de oferte și că, dacă te vor înapoi, să sară cu banu’. Dacă le convine bine, dacă nu, să se ducă învârtindu‑se. — Da, spun, deșurubându‑mi rimelul. — Dacă le face gaură în buget, asta e, zice Suze cu patos. Pentru un produs de calitate trebuie să plătești. Dacă bați palma cu ei, o vei face la prețul tău, în condițiile tale. — Suze... Mă opresc, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu mi o plătești. Batem palma? — Fără contracte, nu pot. Faci pe nebunul cu noi? Știi că șantierele mai iau și foc... Grișa se sprijină în cotul stâng de birou și-l privește amenințător. Vaniușka lasă canistra jos și-i deșurubează capacul. Scoate o cutie mare de chibrituri rusești, aprinde unul, se sprijină în cotul mâinii drepte de birou și apropie chibritul de Lionel. Între timp, cu mâna stângă, înalță canistra la nivelul biroului și o înclină periculos peste planuri. Cad
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de celule produce citochine, importante pentru tratamentul cancerului. — Mda ... — Contaminarea acestor linii de celule ar fi un dezastru. Căută în poșetă și scoase o sticluță mică de plastic, o marcă binecunoscută de picături de ochi. Sticluța conținea un lichid transparent. Deșurubă capacul și puse o singură picătură de lichid pe vârful fiecărui deget de la cealaltă mână. — Ai înțeles? — Da. — O picătură pe fiecare deget. Apoi o lași să se usuce. — OK. — Intri la BioGen. Cardurile tale de acces încă sunt valabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să fac un pic de ordine. — Rămân În picioare, spune Jack cu un mic surâs. Ia o gură din ceea ce pare a fi whisky și Îmi privește camera fascinat. Deci asta-i camera ta. Lumea ta. — Da. Mă Îmbujorez ușor, deșurubându-mi glossul de buze. E un pic cam dezordine... — E foarte drăguță. Foarte primitoare. Îl văd cum se uită la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la peștișorii cu clinchet atârnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
gură mare, apoi se caută În buzunar. Uite, ăsta trebuia să fie cadoul meu de noapte bună, dar, dacă tot suntem aici... Rămân mască În clipa În care scoate un shaker mic de cocteil din inox și două cupe asortate. Deșurubează capacul shakerului și, spre uimirea mea, Începe să toarne În cele două cupe un lichid rozaliu, transparent. Ăsta e cumva... Nu-mi vine să cred ! Mă holbez la el, cu ochii cât cepele. — Ei, hai. Doar nu era să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
botniță. Antoniu intră În culcușul lui. Pe dibuite găsește o lumânare pe care o aprinde, așteaptând ca ceara fierbinte să picure din ea pe fundul unei farfurii. Șuvița incertă de lumină, se zbate ca suflată de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
său de director, ce bufni, supărat și îmbufnat la culme. Pică de șase ori în cretinul său fotoliu, revenind de fiecare dată, atât de sus urcase, nehotărându-se cum să moară, deși mort deja. Deodată rămase acolo. Sexul i se deșurubă, stupid, înfigându-se în parchetul tembel. Nici o slovă arabă scrisă. Sfârșitul. Ceva mai încolo, statuia lui Bobby Teleferic rânjea la cer, mijindu-și ochii. Liniște deplină, adevărată, în care nimicul se și instală, degrabă, stăpân. Liniște. Definitiv. La aproape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vă sug pula? - Să zicem. Hai, dă-te-n pula mea, trej’ la muie. Luca nu observă însă licărul straniu din ochii bătrânului în timp ce acesta se pleca, umil. Nici șurubelnița pe care-o avea în mâna dreaptă pentru a-i deșuruba pula n-o observă. Pentru că dacă le-ar fi văzut, cu siguranță că ceva-ceva ar fi făcut, ferindu-se, fugind, ascunzându-se poate, plonjând în vreuna dintre nenumăratele pizde ce clocoteau prin jur. Numai că nu văzu nimic, ci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
văzu nimic, ci se lăsă pe spate, liniștit, întrebându-se numai dacă moșul are dinți în gură sau nu, căci nu voia să-l doară. În loc de dinți în gură însă, simți un mare gol. Asta pentru că moșul, mecanic priceput, îi deșurubă pula instataneu, dispărând cu ea-n mulțime cât ai zice pește. - Aaaahh!!! urlă Luca, disperat, făcând ca toți dracii. Hoțul, hoțul!!! Prindeți-l, mi-a furat pula!!! Sacrilegiu! Câțiva se repeziră după el. Era prea târziu, însă. Câteva ore mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
caporal aruncându-și cârjele, ridicând canistra de benzină pe care o îmbrățișa ca pe-o femeie, dansând într-un picior, învârtindu-se, era cât pe-aci să cadă, dar continua să păstreze ritmul muzicii, s-a dus la baracă, a deșurubat capacul canistrei și, sărind în continuare într-un picior, a început s-o golească peste baracă, mirosul spirtului s-a amestecat cu mirosul de pământ, era foarte puternic, între timp canistra se golise, caporalul a aruncat-o cât colo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cuprindea pe actriță și traseul pe care l-ar fi ales aceasta pentru a se întoarce de la studiourile din Shepperton. Gesturile sale pe jumătate conștiente, felul grotesc în care stătea cu brațul atârnat afară din mașină, voind parcă să-l deșurubeze și să arunce membrul însângerat sub roțile mașinii din spatele nostru, rictusul gurii sale când simula sugerea unui sfârc, păreau a fi repetiții particulare pentru o dramă înspăimântătoare care i se derula în minte, actul sexual pe care-l vedea drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a dus la oraș. Ea, din urmă, simțindu-se-n libertate, a dorit să-și prepare un anumit fel de mâncare. I-ar fi trebuit o țâră de mălai mai mult decâtîi lăsase, el, pentru mămăliguță. Ce să facă? A deșurubat capacul de deasupra, l-a dat ușor deoparte,în timp ce musca dormea; a vrut, apoi, să scoată țâra de mălai, dar,în momentul ăsta, musca s-a trezit și, zbughi!, din detenție! Ea n-a mai continuat să facă ce-și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
el, zicând: — Eu cu astea nu mă mai dau. Dacă nu mă înșel, femeia aia la care am fost acum avea o eczemă. Mona se întinde și se uită peste umărul lui Helen: Dar știu că te pricepi la machiaj! Deșurubând cutiuțele rotunde cu farduri, examinându-le și adulmecându-le conținutul arămiu, roz sau piersică, Helen zice: — Vine din experiență. Se privește în oglinda retrovizoare și-și aranjează niște șuvițe roz. Se uită la ceas, apucând cadranul între arătător și degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
contrabalanseze taxa noastră de gravitație. — Nu-i nimic, răspunse Getta. Fac eu cinste. Ce monedă acceptă? — Acceptă orice, numai uraniu să ai. Cu câțiva lei obișnuiți și cu cinci bani de uraniu, îți schimbă orice valută. — Perfect! zise Getta 2, deșurubându-și poșeta, aruncând o privire înăuntru și închizând-o repede la loc. Sunteți invitații mei! Episodul 20 La omuleții verzi Fără să piardă un kilowatt, robotul programator-corector al zborului se uită în agenda spațială pe care trebuia s-o restituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de spate, omul își dădu jos tubul de oxigen ce era prins ca un rucsac, îl aduse în fața lui, răsuci strâns un manșon, închizând probabil oxigenul, apoi trase afară din globul de pe cap mațul de cauciuc și la urmă își deșurubă și globul, așezându-l la picioare lângă tub. — Să mă omori - zise omul ștergându-se de sudoare -, da’ nici până astăzi nu m-am putut obișnui cu toată fierăria asta. Da’ dacă astea sunt condițiili... Păi cine te pune să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de nu mai avea aer... I-a pus-o lui cetățeanul cu pardesiu cărămiziu de-l spunea pe Tatăl Nostru direct la canal... - Ce zice? Ce zice? 21 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI deci sub fotoliile din față și deșuruba. Victoria Andrei dădea și dânsa ce-avea mai bun în ea: - "...Și s-au afectat producției restante o parte din capacitățile secției de sculărie și o parte din capacitățile atelierului de prototipuri... Și au fost deja expediate beneficiarului 47 de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]