600 matches
-
și care se stricau imediat: meșteritul la bicicletă, schimbarea lentilei la aparatul de proiecție a diapozitivelor, perfecționarea și întărirea cortului, înainte de a merge în excursie. Și piesa, venită de pe lună, a lui Nicu Alifantis, Decembrie, ascultată într-un soi de debara dintr-un cămin de familiști din Iași numit „Corabia Nebunilor“. Lucrurile cotidiene, obiectele care luminează intim un spațiu mai larg ori mai strâmt fac parte dintr-un alt scenariu al memoriei decât cele amintite mai sus. Ele răspund blând și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fiind de alte dimensiuni și tăiate drept, vuietul stârnit de vânt era mai grav și mai adânc. Ce s-a întâmplat mai departe? A venit Revoluția. Crucea-orgă n-a mai ajuns la Bârnova. Se află și acum depozitată într-o debara, la Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor. Bietul Mărgărit! N-a fost să aibă parte! A u trecut mai bine de 30 de ani de la apariția primei cărți cu litere latine a unui scriitor din Basarabia: către sfârșitul anului 1978, "Junimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ar putea-o constitui tocmai faptul că ne autodeclarăm, de bună voie și nesiliți de nimeni, nevolnici. În vreme ce megieșii nu știu să fi proclamat vreodată "despărțirea de", să zicem, Petöffi, noi ne îngăduim să cerem ultimativ despărțirea de "cadavrul din debara" Eminescu, doar astfel putând... intra în Europa. Ca să te respecte alții, se cuvine, înainte de toate, să te respecți pe tine însuți. Apoi, am îndoieli că bulgarii, sârbii, maghiarii, au trimis atâtea lăcrămații preventive (inclusiv oficiale!) la Juriul NOBEL, nu cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sine putere mă servesc cu: Jumătate de pachet pesmeți (Wasa Ruti), O bere (Hansa II b), O prăjitură cu ciocolată (Kalmar). Aș adăuga: se decontează de către stat. (Ar fi să promit prea mult, pun o monedă de cinci coroane în debara.) Mă simt întărit. Poate ar trebui să aștept să se mai întunece, altfel risc să intru în alte benzi adezive fluorescente. Îmi asum riscul. Pun pistolul-mitralieră în ultima revistă, "Knickerbocker-ul" e la locul lui. (De data asta l-am așezat
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
iau pulsul în jur de 60. Nu inima bătea, ci "Knickerbocker-ul". Merg prin cameră. Pe hol atârnă în cui o lesă de câine. Cel mai tare vibrează înspre bucătărie. E ca și cum aș juca "cald și rece". Găsesc un purcel în debaraua de scule din spatele bucătăriei. Pare epuizat, dar e curat și zvelt. Ridică capul dar nu se scoală de jos. Iau pistolul-mitralieră. Îmi vine o idee (încă nu m-am putut hotărî). Cotrobăi prin debara, găsesc un pachet de terci Findus
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
și rece". Găsesc un purcel în debaraua de scule din spatele bucătăriei. Pare epuizat, dar e curat și zvelt. Ridică capul dar nu se scoală de jos. Iau pistolul-mitralieră. Îmi vine o idee (încă nu m-am putut hotărî). Cotrobăi prin debara, găsesc un pachet de terci Findus pentru copii. N-am apă, pompa electrică e oprită. Amestec praful cu Merry 1. Torn într-o farfurie adâncă, țin porcul în picioare (oare n-o putea mânca în poziție culcat?). Sunt nevoit să
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
în care sunt nu-i cea mai grozavă. Suprafața e foarte tocită, se poate citi aproape numai numele: Niels Krabbe, pastor, d. 13 iunie 1703. Nu-i cine știe ce plăcere să deschizi un mormânt. Pun "Knickerbocker-ul" deasupra, nu arată nimic. În debara găsesc cazma, rangă și frânghii. Jos e numai o criptă de piatră, la mică adâcime, circa o jumătate de metru (Să fi fost mutată piatra? Să se fi refăcut podeaua?). Pun două cozi de greblă sub piatră ca s-o
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
că e greu "să simți ritmul", se pare că e nevoie de mult antrenament. Să mă obișnuiesc să accept improvizația. 7 decembrie (Ziua înmormântării) În cele din urmă sunt nevoit să constat că localul e nepotrivit. Caut o pompă în debara, rezultat negativ. Nu pot să aștept autobuzul de seară. Închid lada cu o panglică de mătase. Nu apuc să fac curat, las 500 pentru portret. După-amiaza: Am făcut două ore cu bicicleta până aici. Am făcut totuși două opriri pentru
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Siegfried Khumer). Pe urmă, atunci când localitatea a arborat din nou drapelul francez, a fost clar că firma aceea cu litere gotice nu-și avea locul (mai ales în zilele acelea!). Așa că s-a întors în muzeu. (La început într-o debara, înainte de a fi iarăși expusă publicului vizitator.) Pentru a nu se schimba mereu firma multiseculară, a apărut un derivat al lui Khumer, dar și a lui Kummer: ECUME DE MER. În interiorul magazinului exclusiv puteți admira și cumpăra (dacă vă permit
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
tipar inactiv (mort) Observația se poate susține prin următoarele fapte: - Niciunul dintre împrumuturile de dată recentă, chiar și cele cu finală vocalică, nu se mai încadrează în această clasă. Câteva împrumuturi, cele mai multe franțuzești: alpaca - singulare tantum -, bacara, bezea, canapea, croazea, debara, ghilimea - singular puțin folosit -, livrea, nuga, pansea, pavea, peruzea, pijama, soarea, șosea, tafta, unele sunt refăcute după plural: bretea, caramea, flanea, jaluzea, jartea, rondea, sanda; aici pot fi adăugate și cordea/cordelă, sardea/sardelă < it.), sunt mai vechi în limbă
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
terminologie problematică. Pentru a avea certitudinea că există și scriitori care nu fac parte din grupul inițial al jurnaliștilor literari, vom atribui acest tip lui Joan Didion și lui Truman Capote. Este vorba despre o terminologie ambiguă, un fel de "debara", care a avut și înțelesul de "critic literar". În al doilea rând, Wilson, printre alții, este adept al ambelor tipuri de jurnalism. Nu a fost numai un critic literar, ci a fost și adeptul stilului anilor '30 - adică al "reportajului
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Crăciun, vor cumpăra cadouri pentru bunica și bunicul Bloomwood, ca la o adică să fie pregătiți, dar acestea vor rămâne de fiecare dată nedeschise sub brad și le vom lua de acolo fără un cuvânt și le vom pune în debara, și într-un an fetița noastră va spune „Mami, dar de ce ne urăște bunica Bloomwood?“, iar eu va trebui să-mi înghit lacrimile și să-i spun „Draga mamii, nu ne urăște. Doar că...“ — Becky? Ți-e bine? Revin brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nici nu mai conta textul în sine. Hai să mă dau mare, să mă pup singur în cur. Spuseseră ăștia tineri că io nu am luat niciodată un premiu, deși sunt atâția veleitari care au o sacoșă de premii prin debara. Nu luasem. Din clasa a VII-a nu mai avusesem un premiu. Coroniță și alte prostii. Scrisesem pentru fata lui văru-miu, nepoată-mea, dacă stăm să socotim să vedem cum e cu arborele genealogic, un text pe care să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și ușile deschise și te uimești ce poate să ofere fiecare colțișor: camera lui Hemingway cu picturi mexicane, harta Africii, piei de leu, mașina de scris, biblioteca, sub geam colecția de mocasini, sandale și bocanci soldățești, cuțite, centuri și în debara 6 puști și un pistol! Soții Hemingway s-au așezat "gospodărește" la "Finca", dispunând de grădină de legume, spații pentru flori, pomi fructiferi bananieri, avocado, migdali, palmieri, mândria lui "Papa" fiind cele 17 specii de mangotieri și de vaci, găini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
amendarea excesului, a "hermeneuticii exaltate, fanatice", numai că o judecată la fel de acidă s-ar cuveni aplicată și celor care văd în Eminescu un scriitor depășit, neinteresant, de care e imperioasă necesitate să ne debarasăm (cineva zicea să-l lăsăm în debara), pictându-i portretul fizic, moral și literar în tușe grotești, menite a-l discredita. Oare aici nu am putea avea imbolduri subterane, secrete? Despre acest aspect, geopoliticianul literar amână discuția pentru un nou volum, probabil. Să-l așteptăm. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
unii, fapt ce a stârnit, ca efect, și iritarea altora. Se pornește de la citarea lui Virgil Nemoianu, cu imperativa solicitare de a ne despărți de Eminescu, în pandant cu Horia Roman Patapievici pentru care inactualul poet "joacă rolul cadavrului din debara", fără a-l neglija pe Neagu Djuvara, cu "sfatul de a nu mai fi retipărită" proza politică a poetului, sau pe Andrei Pleșu, venind cu soluția de a se crea o "tăcere purificatoare" în jurul operei acestuia, deranjându-l monstruoasele inadecvări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
În sfera acestei campanii s-a plasat și intervenția lui Horia Roman Patapievici, care în volumul Politice, definea poporul român ca "o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării" ș.a.m.d., Eminescu reprezentând "cadavrul din debara" al culturii noastre, de care trebuie să ne debarasăm cât mai curând pentru a putea să intrăm în Europa. La vremea respectivă, Răzvan Codrescu a polemizat dur cu autorul acestor obraznice teribilisme ("am criticat-o ferm în articolele mele polemice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
putea să intrăm în Europa. La vremea respectivă, Răzvan Codrescu a polemizat dur cu autorul acestor obraznice teribilisme ("am criticat-o ferm în articolele mele polemice"), acum însă, în două articole cuprinse în sumarul actualului volum (Recurs la "cadavrul din debara" și Eminescu vs Patapievici?) reia discuția dintr-un alt unghi de vedere și într-un alt registru, nu neapărat pentru a-i lua apărarea ("reprezentanții Universității de Vest, care i-au acordat acestuia titlul de Doctor Honoris Causa"), cât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
i-au acordat acestuia titlul de Doctor Honoris Causa"), cât mai ales pentru a se referi la conjunctura politică/socială/culturală în care ne aflăm cu toții azi: "Adevărul tragic și paradoxal este până la urmă acela că adevăratul nostru "cadavru din debara", de care nu se pune problema să ne debarasăm, ci cu care vrem cu orice preț să accedem în Uniunea Europeană, nu este nefericitul Eminescu, ci însuși acest popor român de azi, decerebrat, nevertebrat, pervertit, leneș și sterp, care, vorba poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din apartamentul de deasupra fabricii, mâncam pe săturate aromații pesmeți. Pe Dan, frumușel, delicat, cu silueta ispititoare sub puloverul mulat pe corp, l-am iubit, așteptând cu dor să vină la mine, unde aveam spațiul convenabil manevrelor erotice: într-o debara, se afla, oblic rezemată de perete, pe înălțimea lui, o somieră pe care băiatul se întindea cu fața spre mine, iar eu, cu fața spre el, mă lipeam de dânsul, cât mai apăsat cu putință, în stare să rămânem așa
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din cînd în cînd banalitatea, acestea conțin posibilități mai mari de valorizare estetică. Chiar pe cele mai urîte, mai dospite în răutate, mai pline de jeg, mai „scîrboase” le-am adunat cu mătura și tîrnul și le-am strîns în debaralele cu fișe pentru toate situațiile. Nu m-a lăsat inima să le arunc ca pe reziduuri, de vreme ce reprezentau o parte a memoriei mele. Deloc masochist, prefer (pe hîrtie, la o adică și spusă de vizavi) o imprecație tumultuoasă, expresivă, unei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
seminarii, dar nu au făcut nimic pe baza celor învățate aici. Poate că aceștia au venit în speranța că eu am un fel de baghetă magică cu care să le pot schimba viața ca prin minune și să le umplu debaralele cu lingouri de aur. "CEILALȚI SÎNT VINOVAȚI" Cu puțin timp în urmă, am întîlnit un tînăr care frecventase cu trei ani înainte seminariile mele cu tema "Realizarea succesului financiar". M-a întîmpinat cu cuvintele: "Nu a funcționat. Nimic din ceea ce
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
p. 49 - 50 EXTRASE: -TÂRCOVEANU, EUGEN, In memoriam. Prof. dr. Constantin Dolinescu (1927-2001) Chirurgia, revista Societății Române de Chirurgie, Ed. Celsius, București, nr. 2, martie-aprilie 2002, p. 99-100 -LEON, AUREL, Strania situație de la Institutul de Medicină Iași sau „poftiți la debara, domnule profesor!”, „Monitorul”, nr. 137 (593), 15 iunie 1993MARINESCU , C.GH., Un secol de învățământ medical superior la Iași, Vol. II, I.M.F. (1948 - 1979), Iași, I.M.F., 1979, p. 26, 47, 135, 202, 256.TÂRCOVEANU, EUGEN, O lumină aprinsă pe bisturiu, ca
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
ostili care-și dispută fiecare metru pătrat, și urcând niște scări șubrezite, m-am trezit aproape nas în nas cu domul moscheii Al-Aqsa, situat la doi pași. Era locuința provizorie a unei familii de coloniști tineri. Pe terasa transformată în debara, se usca lenjerie, ca la Neapole. Geamuri sparte, ferestre cu grilaj, deșeuri, fiare vechi. Un WC cu ușa batantă pe palier. Dominând această șandrama parcă gata să se prăbușească, o gheretă ultramodernă, prevăzută cu termopane și împrejmuită cu sârmă ghimpată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
adecvate. Despre supremația ploșniței în cetatea imperială, în timp ce în satele cele mai mizerabile din Italia aproape că nu se găsesc, mi s-a dat de către vienezi o explicație plauzibilă: se pare că în casele aflate în construcție, constructorii instalează la debarale, cît și la camerele pentru servitori, tocuri pentru ferestre și uși cumpărate la preț scăzut de pe șantierele care se ocupă cu demolarea vechilor imobile. În felul acesta, colonii întregi de ploșnițe se răspîndesc în tot orașul. În perioada cît am
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]