459 matches
-
Pârvulescu, La lumina tinerelor cuvinte în floare, VR, 1992, 12; Țeposu, Istoria, 70-72; Andreea Deciu, „...o catedrală în care intră mai multe persoane decât ies”, RL, 1994, 8; Ioana Pârvulescu, Călăuza lui Ion Stratan, RL, 1994, 9; Virgil Mihaiu, Poet debordând de umanitate, ST, 1994, 6; Dinu Pătulea, Locuri și vești, CC, 1994, 12; Negoițescu, Scriitori contemporani, 428-432; Ioan Moldovan, „Ruleta rusească”, F, 1995, 3; Eugenia Tudor-Anton, „Desfacerea”, LCF, 1995, 26; Octavian Soviany, Fețele parodiei, CNT, 1996, 3; Regman, Dinspre Cercul
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
înscrie repede, fiindcă se solicitau și obiecte scumpe, unele chiar inexistente în provincie. Acest tip de corupție dăuna foarte mult nivelului de pregătire al studenților și prestigiului universităților. * O preocupare majoră a dictaturii comuniste o constituia educația ideologico-politică. Propaganda marxist-leninist-stalinistă deborda continuu, pe toate canalele mass-media. Firește, se acorda o mare importanță îndoctrinării profesorilor care instruiesc noile generații de elevi și studenți. Dar, cum extrem de puțini cetățeni știau ceva despre „învățătura” amintită (și acel ceva nu era deloc pozitiv), au trebuit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
solizi susțin edificiul proiectiv al sintezei: tendința de a stăpâni, prin modelare, eterogenitatea materialului studiat - fenomenologia spiritului clasic -, fără a cădea în capcanele reducționismului facil, și tendința de situare constantă a imaginației clasice în dinamismul cultural al epocii, fără a deborda limitele acestuia din urmă și a încălca domeniul socialului. Ipoteza, evident polemică, este că proiecțiile imaginative de orice fel beneficiază de o autonomie absolută în raport cu determinațiile exterioare; căci ele trimit la viața spiritului, funciarmente liberă de presiunile socialității. Ostentația demonstrativă
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
copii, fiind distins, pentru Cartea serbărilor școlare (1999), cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. Debutul cu Nașterea mea în poezie, la paisprezece ani, este remarcat în epocă. P. pare un Nichita Stănescu mai dur, un adolescent exploziv, cu gesturi zvâcnite, debordând de energie. Forța de expresie, metaforismul insolit, combustiv, limbajul neologic caracterizează versurile din acest volum, poate cel mai original al poetului. Aici se dezvăluie o conștiință poetică timpurie și un talent viguros. Ezitările între dinamismul cosmic și descriptivismul melancolic, uneori
POENARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
doar întrezărite de un ochi străin: poeme cvasiheraldice (Legendă medievală), filosofico-oculte (Prieteni, Liturghie pe coșul pieptului) sau vorbind despre un cotidian subțiat până la simbolic și vis (Exercițiu, Sub un copac). Proza poetei este una parabolică (și de conotații politice), barocă, debordând de fantezie și de simboluri: soarele, lumina și întunericul, apa, focul (incendiul). Iubirea și moartea, căutarea sinelui și a jumătății mistice, mari teme și aici, sunt de fapt căutări ale unei libertăți interioare, mod al ieșirii din spațiul închis al
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
Acest tip de analiză se susține printr-o vervă asociativă bogată, ce dezvoltă arborescențe, bibliografia abundă, notele devin indispensabile, însoțind secțiunile cărții și întărind impresia de lectură „în ecou”. Volumul informației nu se epuizează în corpul propriu-zis al analizei, ci debordează într-un text secundar, nu o dată la fel de dens ca și cel principal. Fire precumpănitor analitică, M. tentează epuizarea resurselor obiectului luat în discuție, comentariile de text fiind din acest punct de vedere exemplare. SCRIERI: Opera lui Ion Vinea, București, 1972
MIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288164_a_289493]
-
în Biserică, în timp ce Biserica a devenit o ușă de intrare în ASCOR? Avem în această dilemă - „Eu în ASCOR sau ASCOR-ul în mine?” - sinteza perfectă a unei mentalități pietiste. Gafa autoarei este fără îndoială involuntară. De altfel, textul articolului debordează în bune intenții și gânduri evlavioase. Idealizarea ASCOR-ului este doar o reacție sinceră, deși deplasată, față de cumplita apatie care domină astăzi mediile bisericești românești. Dorința de asociere cu un grup dinamic este marca irepresibilei nevoi a tinerilor creștini de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prezent” înseamnă „a fi vizibil” - măcar în sens intelectual, dacă nu sensibil. Dinamica proprie unei autentice vieți religioase, trăită în meditație și rugăciune, este atunci desprinsă de contemplația asupra realităților ultime. Fie reificarea stearpă a divinului învinge, fie sentimentalismul pietist debordează. Modernii târzii - aflați deja în posesia briciului lui William Ockham (1288-1347) - au apoi toate motivele să suspecteze ineficacitatea mecanic-cauzală și futilitatea logic-matematică ale postulatului existenței lui Dumnezeu. Dintr-un timp al negării unei anumite imagini despre Dumnezeu, modernitatea devine un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Călătorul heruvimic” rămâne, din orice unghi l-am privi, o mostră perfectă de teologie mistică în care discursul de tip metafizic asupra dumnezeirii nu se poate regăsi. Provocând teologia speculativă, acest poem vizionar se întemeiază pe radicalitatea unei experiențe care debordează structurile obișnuite ale comprehensiunii; un realism sacramental sever îmbină ascetismul penitențial cu exuberanța unui veritabil „dialog interior” între sufletul înaripat și Dumnezeu. O rară sensibilitate apofatică exprimă refuzul obiectivării absolutului sub forma unor scheme dialectice, preferând slăvirea lui Dumnezeu din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cărei bogăție spirituală provenea cândva din combinarea virtuților private și publice cu o solidă bază etică și culturală comună, articulată în jurul Bibliei. Autorul crede că universitățile americane au irosit și deturnat entuziasmul tinerimii postbelice, o categorie socială setoasă de cunoaștere, debordând de energie și entuziasm, încarnare colectivă a promisiunii unei lumi mai bune. După cum Mao a lansat lozinca „Sputnikul nostru - educația fizică!”, obligându-și tineretul să se extenueze în exerciții de gimnastică sterile (alături de munca epuizantă), Bloom sugerează că șocul lansării
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
voluntară, de dominată de viciu și lipsită de scrupule, ea împinge nerușinarea până la a se săruta cu Marlowe în fața propriului soț. Nu doar diferența de vârstă, ci și cea de experiență socială a căscat între bărbatul în vârstă și femeia debordând de energie sexuală o prăpastie de netrecut. Pentru a finaliza actul seducției, Helen îl invită pe detectiv la clubul de noapte al milionarului Laird Brunette. Marlowe acceptă, dar împrejurările îl ajută să-și păstreze reputația nepătată: între timp, ancheta îl
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tablou din casa lui Vannier fotografia devenită armă forte a șantajului exercitat asupra doamnei Murdock), este uimitor să observi că ele sunt luate în considerare cu toată seriozitatea. Straniu e că, prin ele, intriga se relansează spectaculos, textul începe să debordeze de energie, de parcă aceste mici accidente de parcurs ar fi mobilizat și mai mult resursele imaginative ale romancierului. Cu toate acestea, părțile de rezistență ale cărții rămân secvențele statice. Descrierile de interioare, analiza psihologiei personajelor și stabilirea raporturilor de forțe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fi epuizat resursele de expresivitate și aproape că făcea imposibilă orice evoluție. Mai mult decât oricare din cărțile anterioare, The Lady in the Lake este o „carte a femeilor”. Ele fac și desfac ițele intrigii. Ele sunt pline de energie, debordând de dorințe și pasiune, îi împing pe bărbați în planul al doilea, transformându-i în simple anexe ale setei lor nestăvilite de viață. Există un soi de disperare în „energia” lor, o clară presimțire a tragediei și a morții. Nesupuse
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu doar tonul, ci și ritmul povestirii. Alert, sincopat, nutrit de un bine cumpănit raport între consistența psihologică a personajului și resursele lingvistice avute la îndemână, textul va asigura o spectaculoasă distribuire a centrelor de interes. Frustrarea fanilor romanului polițist debordând de enigme, piste false, lovituri de teatru și rezolvări magistrale e de înțeles. Refugiat în zona literaturii cu pretenții, Chandler va plăti tributul plasării imprudente între lumi: nici suficient de adânc în spațiul literaturii, nici destul de departe de convențiile prozei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de conduite invocând faptul că urmăresc o pierdere în greutate sau menținerea unei greutăți considerate ideale (Brusset, 1990). Putem considera că mecanismul de apărare constituit de activism îndeplinește de obicei o funcție benefică de suplinire și compensare atunci când eul este debordat temporar de angoasă. Dar, ca în cazul tuturor celorlalte apărări, utilizarea exclusivă, excesivă transformă încercarea de ajustare într-o conduită patologică pentru subiectul care devine sclavul ei, precum și pentru anturajul acestuia. Afilieretc " Afiliere" Definițietc "Definiție" Afilierea este solicitarea ajutorului și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În largul meu. Pudoarea mea o derutează. ― Nu știu de ce ești așa de Îngrijorată. Ești prietena mea cea mai bună. Mă prefac că sunt absorbită de revistă. Nu sunt În stare să mă uit În altă parte. Dar pe dinăuntru debordez de fericire. Erup de plăcere, totuși continuu să mă zgâiesc În revistă, de parcă aș fi supărată pe ea. E târziu. Am stat până târziu și ne-am uitat la televizor. Intru În baie și o găsesc pe Obiect spălându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tăcere, adăugă: — Cele două surori nu prea seamănă una cu alta, nu-i așa? Pe cînd una pare să fi fost rezervată, Închisă În ea, cu un anumit dispreț față de cei din jur, pe atît cealaltă e deschisă spre viață, debordînd de sănătate. Totuși... Maigret zîmbi uitîndu-se la Lecoeur care, odată cu trecerea timpului, făcuse burtă și avea cîteva fire albe În mustața roșcată. Ochii lui albaștri erau naivi, aproape copilărești, și totuși Maigret Își amintea de el ca de unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
i-o fi fost scabros, cum pretinzi tu, dar viața îi era castă alături de femeia iubită. — Care dintre ele? face sarcastic Augustus. Ochii Medullinei aruncă sclipiri reci, de un luciu metalic. Până și Tiberius s-a întors, captivat, spre ea. Debordează de vitalitate. Aceasta observă și îi adresează un mic semn complice. Nu-l înțelege pe moment, dar în clipa următoare o aude rostind: — Scandalul cu Iulia n-a fost decât o scuză. Lui Nero îi îngheață inima în piept. Șșt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aș fi păstrat conștiința, dar fusesem catapultată În trecut. Moff și Harry Începuseră imediat să-și spună „Rudyard“, respectiv „George“, după Kipling și Orwell, cronicarii Birmaniei coloniale. Ca și prietenii mei, și eu mă lăsasem Îmbătată de literatura de odinioară, debordând de parfumuri și pastișe ale unei vieți exotice și lascive: umbrele de soare victoriene, pălării de soare și fantezii fierbinți despre sex cu localnicii. Cât despre poveștile mai recente despre Birmania, cât de tare pălesc În fața celor vechi. Noile povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ia locul. — Și-așa n-am fost la sală aseară, Îi spuse Moff lui Heidi În timp ce se urca pe bicicletă. Așa că pot să mă antrenez un pic acum de dimineață. Și Începu să pedaleze cu zel, cum fac bărbații când debordează de testosteron. În mijlocul luminișului și În partea din față a taberei ardea focul În vatra de piatră, iar o oală cu fiertură fierbea molcom pe niște pirostrii făcute dintr-o portieră stricată de mașină. În apropiere, pe un platou se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
luminat strălucitor, ca o scenă, din trei părți de proiectoare mari cu diametrul de vreun metru pătrat. Cam la o sută de metri spre dreapta se Înălțau o grămadă de birouri și diverse clădiri, ca niște adevărate blocuri de lumini, debordînd de animație. Era un freamăt ca Într-un micro oraș. Buldozerele și excavatoarele mușcau de-a dreptul din deal. FÎșii de teren, tăiate de mașini pe șenile, ca niște modele ornamentale, se strecurau printre ele. Un drum provizoriu făcea legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aceste locuri prea puțin atrăgătoare el păstra un aer de demnitate. Miop, stângaci, vorbăreț, mare-n limbă, mustind de demnitate, cu măreția rănită a săracilor. Lui Vultur-în-Zbor îi amintea de o locomotivă veche văzută odată, la vremea ei un uriaș debordând de aburi, care acum, ruginea pe o linie moartă. Aparența puterii dezmințind realitatea. Un gigant înțepenit. Billy pufăitorul. Vultur-în-Zbor își termină ceaiul de rădăcini, puse castronul jos și adormi buștean. Foarte bine, murmură Virgil Jones. Refă-ți puterile. Păsările îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pînă Într-acolo Încît Îi dărui nevestei sale, Sophie, o rochie și o pereche de pantofi noi, pentru prima oară În paisprezece ani. Pălărierul era de nerecunoscut. Într-o duminică, uită să mai meargă la slujbă și, În aceeași după-amiază, debordînd de mîndrie, Îl cuprinse În brațe pe Julián și Îi zise, cu lacrimi În ochi: „Bunicul ar fi mîndru de noi“. Unul dintre cele mai complicate procese din acum dispăruta știință a confecționării pălăriilor, din punct de vedere tehnic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ieșiră În cale. Doi bătăuși se postară În spatele nostru, atît de aproape Încît le-am putut simți suflarea În ceafă. Al treilea, mai mărunt, Însă infinit mai lugubru, ne bară calea. Purta același pardesiu și zîmbetul lui unsuros părea să debordeze de plăcere pe la colțurile gurii. — Ia te uită, domnule, pe cine avem aici? E chiar vechiul meu prieten, omul cu o mie de fețe, zise inspectorul Fumero. Mi se păru că aud oasele lui Fermín zgîlțîindu-se de groază dinaintea acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
străine îi frecționează fiecare bucățică de piele, desfăcându-i și fesele, ridicându-i scrotul, deschizându-i gura, suflându-i în nări și urechi, dându-i înapoi prepuțul, ridicându-i brațele și răvășindu-i părul. În acest timp, figura aceea care debordează de energie, cu șapca roșie, se leagănă în câmpul lui vizual apoi în afara acestuia, zornăitul oaselor se aude în urechea lui, incantațiile circulă în jur, apoi bătrânul face o pauză ca pentru a mai scoate ceva nou din interiorul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]