560,054 matches
-
culoare", mai mult spațiu de expresie într-o Românie conservatoare, prizoniera prejudecăților și mai puțin emancipata, cu toate că ce avea să se întâmple imediat dupa vară lui 1940, apoi după recucerirea din 1941, iar apoi după 1944, nu a reprezentat altceva decât fragmente distincte dintr-o operă de purificare etnică și genocidală pusă în aplicare și de către autoritățile sovietice și de către cele românești, deopotrivă. În tot acest context istorico-politic, Mihai I vede în Basarabia o rană deschisă, o pierdere substanțială care îl
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
se știe, documentul în baza căruia sovieticii, plănuiseră, ocuparea teritoriului dintre Prut și Nistru. Pactul avea o semnificație specială pentru modul în care românii și alte popoare, precum cele Baltice, au perceput această înțelegere. În fond, dezvăluirea acestuia nu venea decât să întărească teza potrivit căreia, o sumă de înțelegeri nelegitime, transformaseră și deciseseră pentru jumătate de secol destinul popoarelor din Estul Europei. Într-un mesaj din septembrie 1991, regele făcea un apel la Occident, comunitatea internațională pentru a accepta declarația
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
să apere pacea europeană, ea conta pe garanțiile internaționale pentru respectarea integrității teritoriului său. Evenimentele au luat însă o altă cale. România, ca și celelalte țări din Europa de Est, a fost abandonată și lăsată să înfrunte singură dușmani mult mai puternici decât dansa"16. Referirile Regelui la Basarabia sunt ample și ele evidențiază atât contextul istoric, circumstanțele în care provincia a fost pierdută, precum și întrebările retorice legate de o eventuală riposta armată împotriva URSS. Mihai I distinge între latura morală a acestui
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
proprie, iti lipsește însușirea independenței". Considerațiile monarhului fac, de asemenea, trimitere și la modelul celor două Germanii, ca o regasire firească între granițele Comunității Europene, în contradicție cu modelul românesc; Mihai I concluziona că o eventuală unire nu poate veni decât din interiorul țării 21. Sintagma "Două Românii" este exclusă de către Regele Mihai din discuție. Acesta nu concepea, la începutul anilor '90, existentă a două state românești de o parte și de alta a Prutului. Regele vedea, în acei ani, o
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și în care arăta politică românească. Este o etapă dureroasă, accelerată de niște evenimente tragice, dar în cadrul unui proces la care ne-am angajat în urmă cu un an. Clasa politică va trebui să înțeleagă că nu are altă soluție decât să se ridice la înălțimea așteptărilor firești ale oamenilor și să răspundă unei realități. Această realitate este că societatea românească s-a schimbat. Cetățenii noștri vor lucruri foarte simple, dar puternice: corectitudine și transparența, respect pentru ei și pentru lege
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și politicieni responsabili care să îi reprezinte. Societatea românească este vie, nu resemnata, oamenii știu ce își doresc, știu că au un cuvânt de spus. Există o conștiință civică și o dorință de participare, care nu pot să fie altfel decât benefice pentru democrația românească. În aceste vremuri complicate, cetățenii noștri arată că sunt atașați de niște valori. Este posibil ca noul guvern de la București să redefinească proiectele de țară cele mai importante ale României în interiorul Uniunii Europene? România este un
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
realități economice, sociale și politice. Lumea economică actuala este marcată de salturi spectaculoase ale progresului tehnologic care nu se mai lovesc de barierele frontierelor naționale, informația circulă cu viteză undelor electomagnetice, iar indivizii iau decizii cu mult mai mare viteză decât în urmă cu doar câteva zeci de ani. Pentru Paolo Savona cele patru caracteristici principale ale economiei începutului secolului XXI: liberalizare, finanțare, informatizare și globalizare, fug de sub controlul statului, ce "a rămas teritorial, în vreme ce bogăția a devenit nomada"1. De
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
este marcat de tot mai multe parteneriate sau acorduri de liber schimb sau uniuni vamale, aducând oportunități uriașe pentru producători și consumatori, dar și provocări uriașe în cazul producerii unor șocuri externe ale căror efecte se pot propagă mai repede decât efectele oricărei decizii s-ar putea lua la nivel național. Așadar, fără a minimiza contribuțiile deosebite ale paradigmelor clasice la a defini actualul context economic, trebuie să ținem cont de faptul că termeni precum market share, competitiveness sau brent oil
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
că agent economic, s-au purtat încă din anii de după cel de-al Doilea Război Mondial și, cu precădere, în anii '60, în rândul economiștilor americani. Rezultatele disputelor teoretice, dar, mai ales, exemplele provenite din realitatea economică, nu au făcut decât să infirme această teorie. În același sens au mers și teoriile potrivit cărora inclusiv statul națiune nu ar mai fi astăzi de prea mare interes pentru mediul de afaceri și companii. De pildă, Kenichi Ohmae 6 anticipa că statul ar
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ar fi trebuit să conducă la rentabilizarea majorității companiilor de stat și transformarea lor sistemică, în sensul creșterii competitivității și implementării culturii organizaționale din sectorul privat în companiile de stat. Din păcate, prevederile acestei norme legale generoase nu a reprezentat decât argumentul major prin care partidele politice au desemnat pseudo-manageri sau chiar membri de partid în conducerea companiilor deținute de stat. Este motivul pentru care, în prezent, cele 299 de companii vizate de guvernanță corporativa, înregistrează încă rezultate modeste în planul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
producției IT&C, producția de componente pentru industria de autoturisme sau producția de materii prime agro-alimentare. Într-un astfel de context investițional, efectul denumit crowding în pe care il au investițiile străine directe asupra investițiilor autohtone nu s-a produs decât în mod izolat, în jurul marilor investiții străine directe: Automobile Dacia, Achelor Mittal etc. Așadar, capitalul autohton orientat către dezvoltarea producției industriale nu a mai putut beneficiat nici de sprijn guvernamental, ajutorul de stat fiind acordat doar cu acceptul Comisiei Europene
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de 94 de texte (rostite de 35 de oratori consacrați în secolul al XIX-lea) pe care l-am constituit în vederea publicării 20, referințele la protocolul parlamentar westminsterian și la Parlamentul englez ca instituție de prestigiu sunt mult mai frecvente decât cele care au în vedere Adunarea națională franceză. De asemenea, precizam că ocurentele cuvintelor "Francia/ Franța", "francez" și, respectiv, ocurentele cuvintelor "Englitera/ Anglia", "englez" se află într-o situație de aproximativa paritate. Astfel, "Francia" apare de 47 de ori, "Franța
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
auzit de la alții. Din copilărie. Din prima tinerețe, prefață de Neagu Djuvara, Editura Humanitas, București, 2013, p. 17: Nu cred să fie altă țară în care toată viața publică și privată să se fi schimbat mai repede și mai desăvârșit decât la noi și mai ales în care orice urmă a unui trecut, relativ foarte apropiet, să se fi strâns atât de complect și de răpede de la noi". 3 Vezi ritualul investiturii domnilor fanarioți în Nicolae Suțu, op. cît., pp. 63-68
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și coerentei experienței individuale, a subiectului. Limitele sale sunt astfel precis trasate, aplicându-se strict lumii fenomenale, adică lumii la care avem acces ca ființe condiționate de propriile noastre intuiții. Astfel, nu putem cunoaște lucrurile și realitatea care le conține decât prin intermediul senzațiilor (intuiții empirice) și a intuițiilor pure apriorice (spațiu și timp); accesul nostru la lumea înconjurătoare este condiționat și totodată limitat de către acestea. Ce sunt lucrurile în sine, noumenele, deosebite de lucrurile așa cum ne apar nouă, plasate în diferite
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
numit de Kant "cunoaștere transcendentala"13. Transcendență, total disociata de experiență, este o cunoaștere de genul matematicii sau a geometriei, de exemplu, sau cunoașterea oferită de către rațiunea pură, la care urmează să ajungem. Pe cale de consecință, intelectul nu are sens decât în raport cu experiență, ca mijloc prin care o interiorizam și o personalizam, integrându-ne astfel, într-o primă fază, în lumea înconjurătoare. Rațiunea, în schimb, trece de lumea sensibilă pentru a ajunge pe terenul lumii inteligibile, deconectata de experiență, sistematizând la
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
conștientizează comunitatea superioară din care pot și trebuie până la urmă să facă parte, biruind astfel necesitatea, raporturile inflexibile care structurează, înlănțuie și plasează fenomenele în perspectiva 16. Pe de altă parte, în acest proces rațiunea nu poate utiliza alt material decât cel pe care intelectul i l-a pus la dispoziție; îndepărtându-se nepermis de mult de experiență, rațiunea nu mai înnaintează pe un teren sigur și devine astfel failibila;, așa cum "fără rațiune n-am avea o folosire sistematică a intelectului
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
le consideră Kant, pe care le umplem, prin intermediul intuițiilor noastre, cu diferite conținuturi, nu există și nici nu pot exista ca atare. Chiar ideea de spațiu abstract se anulează pe șine prin simplul fapt că nu putem gândi spațiul pur decât prin intermediul spațiului concret, experimentat 30. Spațiul și timpul nu există decât că posibilitate de înțelegere a mișcării, ca momente ale acesteia, mișcarea sub forma dialecticii, la care ne vom opri mai încolo, fiind principala certitudine a existenței și devenirii lumii
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
diferite conținuturi, nu există și nici nu pot exista ca atare. Chiar ideea de spațiu abstract se anulează pe șine prin simplul fapt că nu putem gândi spațiul pur decât prin intermediul spațiului concret, experimentat 30. Spațiul și timpul nu există decât că posibilitate de înțelegere a mișcării, ca momente ale acesteia, mișcarea sub forma dialecticii, la care ne vom opri mai încolo, fiind principala certitudine a existenței și devenirii lumii 31. În ce măsură consideră Kant timpul și spațiul ca fiind obiective, abstracte
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
deloc atunci când a contestat deja menționată preeminenta kantiana a intelectului în raport cu rațiunea 32, fapt care echivalează pentru acesta cu neîncrederea efectivă în posibilitatea cunoașterii umane a adevărului. Că "încredere [...] în sine nemărginita a gândirii"33, filozofia lui Hegel nu poate decât să trateze cu reticența mefienta kantiana relativ la rațiune, la care ne vom opri mai încolo. În al doilea rând, intelectul hegelian reprezintă, spre deosebire de cel kantian, o limită. Dacă intelectul kantian își desfășura activitatea pe terenul naturii că suma integrală a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
parte, respectiv realitate, pe de cealaltă parte, nesesizând contopirea celor două în procesul autoconstituirii spiritului 35. Gândirea este realitate și este poziționata în miezul lucrurilor, nu în afara lucrurilor, proiectându-le pe un traseu emancipator. Intelectul nu reușește însă să observe decât aparentă, superficialul, exteriorul, coaja lucrurilor, nu estența, ființa în sine și pentru sine, umanitatea care își devine sieși scop și care înaintează permanent, chiar dacă încet și cu reculuri, pe calea rațiunii. Intelectul este deci finitul, particularul, limitativul, negativul. Iar "Cine
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sine și pentru sine, umanitatea care își devine sieși scop și care înaintează permanent, chiar dacă încet și cu reculuri, pe calea rațiunii. Intelectul este deci finitul, particularul, limitativul, negativul. Iar "Cine este împotmolit într-o particularitate nu vede în alții decât particularități"36. Intelectul este o astfel de particularitate incapabilă să vadă și să treacă dincolo de sine pentru a avea acces la realitate că proces, nu ca abstracție fixă, goală și lipsită de viață. Intelectul este individul incapabil de a înțelege
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
36. Intelectul este o astfel de particularitate incapabilă să vadă și să treacă dincolo de sine pentru a avea acces la realitate că proces, nu ca abstracție fixă, goală și lipsită de viață. Intelectul este individul incapabil de a înțelege altceva decât fenomenul, incapabil de a se identifică cu și de a acționa în baza intereselor percepute că generale ale unei societăți, ale unui stat. Intelectul este pur si simplu negativitatea; pentru spirit, tocmai el reprezintă o abstracție vidata de orice conținut
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a subiectului în planul gândirii, în sensul de gandire de sine; negativitatea este utilizată aici nu în sensul social, public, al termenului, individul fiind negativitate în raport cu societatea, o abstracție goală care subzista izolat, neavând șansă de a își depăși condiția decât în măsura în care dezvoltă conștiința civică și se implică voluntar în activitățile societății civile, echivalând scopurile sale personale cu scopurile instituționale ale statului și invers, statul având ca scop bunăstarea individuală numai ca parte a bunăstării generale 49 -, ci în sensul de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
contradictorii care nu au sens și realitate neapărat în prezent, cât mai degrabă în viitor, ca posibilitate realizată, dezvoltată de acesta în Fenomenologia Spiritului și constând în nevoia de recunoaștere a fiecărei ființe umane, nevoie care nu se poate împlini decât în societate prin eliberarea atât a stăpânului, a cărui recunoaștere oferită de către sclav nu era una a egalului sau, nefiind astfel valabilă, cât și a sclavului, care nu avea cum să fie recunoscut că egal, si astfel că liber, de către
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
una "pe masura conceptului sau"58. Extinzând această constatare, fiecare om, în măsura în care nu își dezvoltă și nu se lasă dezvoltat de către propriul său concept este, din acest punct de vedere, mai mult sau mai putin sclav, supus mai degrabă necesității decât libertății. Destinul individului este conceptul sau, universalitatea să subiectivă, așa cum destinul realului este, mai întâi, conceptul spiritului, spiritul ființând în sine, si de abia mai apoi spiritul în sine și pentru sine, nivel al existenței în care realul și conceptul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]