514 matches
-
pe cînd trăiau exista un cult al lor, o asceză a Literei. Trebuie să mai amintim că legea există doar scrisă? Universalitatea, numai consemnată pe un punct stabil? Universalul nu este oral, este degetul lui Dumnezeu care a scris primul Decalog. Oralitatea fondatoare, întotdeauna circumstanțială, face loc circumstanței și singularității faptului. Iisus combate oral fariseismul Legii, dar fiindcă o cunoaște. S-a remarcat că dreptul umanitar era partea cea mai vie a dreptului internațional. Este, de fapt, cea mai mediatizabilă. Limitat
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
-n consecință durerea mea să fie la fel de absurdă...?” Ispitit în momentele de cumpănă de gândul sinuciderii și confruntat, în fața foii albe, cu sentimentul dureros al inutilității oricărei filosofii, naratorul elaborează, sub semnul figurii tutelare a lui André Malraux, un adevărat decalog împotriva neantului: „Să te așezi temeinic într-o perfectă ordine interioară. Să-ți păstrezi cugetul neclintit, ca pe o armură de săbii cu vârful în sus. Să te refuzi tuturor superstițiilor care cultivă monștri. Să nu accepți să-ți intre
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
dincolo de orice sfârșit începe mereu altceva. Să iubești fără să te aștepți că ți se va întoarce vreodată iubirea. Să înveți să arzi numai pentru acele idei care au darul să deschidă orice porți interzise până la tine. Iată un prim decalog de reguli fundamentale cu ajutorul cărora, dacă le voi respecta cu sfințenie, nu voi îngădui neantului să mă înghită de tot...” Cea mai rezistentă pavăză împotriva neantului este actul cutezător și perfect lucid al creației, la temelia căreia nu trebuie însă
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
turbulență drept factori de progres, adaptând aceste turbulențe - D. Brady afirmă chiar că, la urma urmei, turbulențele au făcut parte întotdeauna din ordinea naturală a lucrurilor - la propriile realități și priorități. Marc Cutright (Cutright, 2001, pp. 61-64) a emis un decalog al propozițiilor care par să structureze planificarea strategică - supusă, așa cum am văzut mai devreme, teoriei haosului; dintre acestea le-am reținut și adaptat pe cele care au incidență directă și asupra planificării prezentării unui discurs: 1) Rezultatul/output-ul ideal
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de-a doua categorie și privește elevul/studentul ce consideră exprimări inocente drept atacuri personale; adolescenții sunt cunoscuți ca ascultători defensivi, luând comentariile făcute de părinți sau de profesori drept astfel de atacuri. La rândul său, Ralph Nichols alcătuiește un decalog al factorilor care conduc la o ascultare ineficientă. În demersul de față ne vom opri însă doar asupra unuia dintre aceștia, și anume asupra a ceea ce Nichols identifică sub denumirea de „disturbatori emoționali”; este vorba despre acele cuvinte care cauzează
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
unei problematici aparte la care trebuie să identifice soluții adaptate, cursantul dobândește și își exersează o multitudine de strategii de acțiune, strategii pe care le poate translata apoi la situații similare întâlnite în realitatea cotidiană. Herreid (online) ne propune un decalog al principiilor care să ne ofere un aspect util metodei studiului de caz: 1. Un caz bun este conceput pe structura unei povești (conține o introducere, o desfășurare și o încheiere - uneori încheierea nu există de la început, rămânând la dispoziția
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o coloristică intensă, metaforizarea, de filieră pillatiană, este variată, spațiul infinit, ca și curgerea timpului devin „tragedia singurătății noastre cutezătoare”. Salvarea vine, ca la Lucian Blaga, din lumina ca „un cântec slobod” - „lumină har, lumină timp”. S. închipuie chiar un „decalog” al explorărilor sale inițiatice, în care prima regulă este de a nu porni „decât (cu) visuri la drum”, ceea ce îl poate feri de dezamăgiri și ar transforma gândul în cuvânt și poem. Mai cu seamă în Casa de vânt și
STOICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289951_a_291280]
-
Începuturile literare îi sunt patronate de Octav Șuluțiu, pe atunci profesor la liceul din Oradea. Va mai colabora la „Familia”, „Luceafărul”, „Eu și Europa”, „Sentinela”, „Porunca vremii”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale” (unde în 1942-1944 ține și cronica de poezie), „Decalog”, „Pagini literare” (Turda), „Convorbiri literare”, „Meșterul Manole” (rubrica „Jurnal literar”), „Basarabia literară”, „Vremea”, „Dacia rediviva”, „Bacăul” (unde redactează în 1942-1943 rubrica „Însemnări”) ș.a. Primul volum de versuri al lui Ș., Trecere prin alba poartă, apărut în 1938, vestea un poet
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
Bacovia, pref. Titu Popescu, București, 2002. Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, „Trecere prin alba poartă”, F, 1938, 4-5; Romulus Demetrescu, „Trecere prin alba poartă”, PLI, 1938, 4-5; Gh. Bulgăr, „Trecere prin alba poartă”, „Cronica” (Baia Mare), 1938, 31; Laurențiu Fulga, Ion Șiugariu, „Decalog”, 1938, 69; Pompiliu Constantinescu, „Paradisul peregrinar”, VRA, 1942, 647; Pericle Martinescu, „Paradisul peregrinar”, „Dacia rediviva”, 1942, 3; Mihai Niculescu, „Paradisul peregrinar”, UVR, 1942, 13; Al. Husar, „Paradisul peregrinar”, CL, 1942, 11-12; Nichifor Crainic, [Poetul Ion Șiugariu], G, 1943, 7; Pompiliu
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
nivel național prin prezentarea unor specii de animale dispărute din România. Pe planul comportamentului, am urmărit dezvoltarea conștientizării problemelor, a atitudinilor care se asociază valorilor sociale. Elevilor le-a fost propusă o activitate pe grupe, în urma căreia să stabilească un „decalog ecologic”. Educația pentru mediu își atinge scopul numai dacă elevul este capabil să difuzeze informația și să determine acțiuni în consecință în comunitatea în care trăiește (familie, prieteni etc.). Eficiența educației relative la mediu se poate aprecia numai prin efectele
RESPONSABILITATEA FAŢĂ DE MEDIUL ÎN CARE TRĂIM. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Andriev Sorina-Octavia, Grozavu Florentina () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_925]
-
Obținerea performanțelor Obținerea relațiilor interpersonale cu efecte pozitive asupra grupului de elevi, favorabile interacțiunii și conlucrării în vederea atingerii obiectivelor comune urmărite Precizarea factorilor cu efecte negative asupra mediului înconjurător, generatoare de contradicții și tensiuni pe plan politic internațional Formularea unui decalog ecologic în urma activității pe grupe a elevilor 6. Asigurarea feed-back-ului Analiza unor situații concrete existente în cadrul temei propuse: smogul din atmosferă, dispariția unor specii de plante si animale, etc Identificarea unor acțiuni și situații care au generat rezultate pozitive sau
RESPONSABILITATEA FAŢĂ DE MEDIUL ÎN CARE TRĂIM. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Andriev Sorina-Octavia, Grozavu Florentina () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_925]
-
din Cluj (condus de Sextil Pușcariu), extinzându-și colaborările și la alte periodice transilvănene, ca „Țara noastră”, „Pagini literare” (unde susține rubricile „Însemnări”, „Idei - Oameni - Fapte”), „Gând românesc”, „Societatea de mâine”, dar și la „Gândirea”, „Dreptatea”, „Linia dreaptă”, „Lumea românească”, „Decalog”, „Porunca vremii” și „Revista Fundațiilor Regale” din București. După 1965 e prezent sporadic în „Almanahul literar”, „Astra”, „Atelier literar”, „Comentar”, „Limbă și literatură”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Steaua”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Tribuna Sibiului”, „Viața românească”. Editorial a
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
derutant „nimeni”, fie un discret „copist” (cu un rol polivalent), fie un „autor”-pedagog, ce își aproximează, iar în cele din urmă își recunoaște „iubitul cetitoriu”, dar la care se raportează cu un soi de stăruință didactică, livrându-i un „decalog al lecturii” și „condiționându-i” libertatea. Interesant este și capitolul consacrat unuia din codurile culturale ale literaturii vechi, și anume cvasiobligativitatea intermedierii orale a „practicilor scrisului și a experimentelor de lectură”. Pentru traseul lui V., cartea „Iubite cetitoriule...” funcționează și
VASILESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290454_a_291783]
-
de țările Europei Occidentale, care au folosit resursele coloniilor lor pentru o dezvoltare economică spectaculoasă. Fabrica, uzina, întreprinderea productivă în general a devenit instituția centrală a vieții. Ideea de muncă eficientă, raționalizată a căpătat conotații biblice și a fost asociată Decalogului. Ea solicita „pregătirea”, educația prealabilă a actorilor; învățământul primar a devenit obligatoriu, iar cel secundar s-a dezvoltat exploziv; școala a căpătat alura fabricii; organizarea ei o imita pe cea a întreprinderii productive; curricula premoderne, exceptând câteva curricula progresiviste, sunt
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fuvsei... sevbwn thvn dikhn), adică venerează, „dintr-un imbold al firii, dreptatea”. A doua poruncă privește respectarea a ceea ce pitagoreicii numeau sebou horkon (sebou o(rkon), adică „jurământul pitagoreic”. Era vorba despre o regulă restrictivă, similară celei mozaice, cuprinsă în Decalogul veterotestamentar („Să nu juri invocând, mereu, zeii nemuritori”). Altfel spus, gesturile celui care jură, precum și cuvintele folosite fiind sacramentale, nu trebuie puse necontenit sub oblăduirea zeilor. Sebou horkon („respectarea jurământului”) stabilește ierarhia riguroasă a instanțelor de cult din tradiția orfică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un training militar sau de pregătire astronautică; - programul unei business school sau al unei management school; - experiențele de învățare cuprinse în programul terapeutic al unei școli speciale; - acele cursuri alese de către un learner care studiază într-o școală comprehensivă”10. „Decalogul curricular al lui Oliver” este important nu atât pentru completitudinea sa, ci mai ales pentru faptul că sugerează adevărul că orice formă sau tip de educație se bazează pe un anumit curriculum. Dar Oliver are în vedere numai varietatea impresionantă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și alte forme de dezlănțuire a naturii. 1.2.3.3. Amenințarea sistemelor prin acțiunea voită a omuluitc "1.2.3.3. Amenințarea sistemelor prin acțiunea voită a omului" Ca orice avere, și cea informațională stârnește tentații umane, iar porunca decalogului, care îndeamnă să „nu furi”, nu este respectată nici în acest caz. S-au constituit, în timp, grupuri de „specialiști” care exploatează slăbiciunile sistemelor. Cel mai grav este faptul că unii realizatori de sisteme sunt și cei mai periculoși dușmani
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
depășirea binarismului logic, raportul între om și înger, discutarea argumentului tomist privind existența acestor mediatori, situarea îngerilor în zona ontică a „imaginalului”, monahia ca stare de apropiere maximă în raport cu condiția angelității etc. Se propune la un moment dat chiar un decalog intitulat Teze pentru o fenomenologie a protecției (îngerești). Cu o configurație mai fragmentară, partea a doua (Experiențe, tatonări, lecturi) este simetrică celei dintâi: dacă obiectul Introducerii... îl constituiau îngerii, acum privirea eseistului se oprește asupra angelității, înțeleasă ca o constantă
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
New York), poet. A învățat carte la școala românească din comuna natală, situată în Munții Pindului, apoi a făcut, în țară, liceul și Academia Comercială din București. Publică versuri și articole pe teme sociale și culturale la „Lumina” din Grebena (1936), „Decalogul”, „Făurar”, „Tinerețea”, „Apărarea” ș.a. A dus o viață agitată politic, a cutreierat Europa, ajungând în cele din urmă în Statele Unite ale Americii, unde sfârșește în sărăcie și boală (suferea de tuberculoză). P. este unul dintre autorii aromâni mai puțin prolifici
PERDICHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288756_a_290085]
-
Militar de la Mănăstirea Dealu. Frecventează doi ani cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, dar moare răpus de o boală necruțătoare. Poetul a colaborat la numeroase periodice, printre care „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, unde debutează în 1934, „Hotarul”, „Decalog”, „Festival”, „Muguri literari”, „Pământul”, „Biruința”, „Revista societății «Tinerimea Română»”, „Afirmarea”, „Flamuri”, „Viața literară”, „Buna Vestire”, „Cuvântul” ș.a. Inițiază o grupare a scriitorilor tineri, primită cu interes. Își vede tipărite două plachete de poezie: Tălmăciri din mine (1936) și Fata Morgana
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
din ce în ce mai difuz, sentimentul împotrivirii în fața trecerii. SCRIERI: Tălmăciri din mine, Călărași, 1936; Fata Morgana, București, 1938. Repere bibliografice: V. I. Cataramă, „Tălmăciri din mine”, IIȘ, 1937, 1; Octav Șuluțiu, „Tălmăciri din mine”, F, 1937, 5; Ion Șiugariu, „Tălmăciri din mine”, „Decalog”, 1937, 53; Ovid Caledoniu, „Fata Morgana”, „Sfarmă-Piatră”, 1939, 150; Ion Frunzetti, Poezia lui George Petcu, „Decalog”, 1939, 4-5; George Meniuc, Semnificația lui George Petcu, „Decalog”, 1939, 96; Laurențiu Fulga, Toamna aceea din ’37, UVR, 1941, 24; Vasile I. Bocan, Un
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
Repere bibliografice: V. I. Cataramă, „Tălmăciri din mine”, IIȘ, 1937, 1; Octav Șuluțiu, „Tălmăciri din mine”, F, 1937, 5; Ion Șiugariu, „Tălmăciri din mine”, „Decalog”, 1937, 53; Ovid Caledoniu, „Fata Morgana”, „Sfarmă-Piatră”, 1939, 150; Ion Frunzetti, Poezia lui George Petcu, „Decalog”, 1939, 4-5; George Meniuc, Semnificația lui George Petcu, „Decalog”, 1939, 96; Laurențiu Fulga, Toamna aceea din ’37, UVR, 1941, 24; Vasile I. Bocan, Un poet al Bărăganului: George Petcu, VRA, 1942, 633. Ș.A.
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
1937, 1; Octav Șuluțiu, „Tălmăciri din mine”, F, 1937, 5; Ion Șiugariu, „Tălmăciri din mine”, „Decalog”, 1937, 53; Ovid Caledoniu, „Fata Morgana”, „Sfarmă-Piatră”, 1939, 150; Ion Frunzetti, Poezia lui George Petcu, „Decalog”, 1939, 4-5; George Meniuc, Semnificația lui George Petcu, „Decalog”, 1939, 96; Laurențiu Fulga, Toamna aceea din ’37, UVR, 1941, 24; Vasile I. Bocan, Un poet al Bărăganului: George Petcu, VRA, 1942, 633. Ș.A.
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
și Alexandru Olar, Al. Olar-Varnali, Horia Algor. Numărându-se printre protagoniștii grupului format în jurul revistei „Poesis” din Satu Mare, este și membru al Fundației „N. Steinhardt” de la Rohia, președinte al Filialei Satu Mare a organizației Lions Club International, patron asociat al Editurii Decalog din Satu Mare. Figurează cu versuri în antologiile Popas printre poeții tineri (Cluj-Napoca, 1974) și Caietul debutanților pe anul 1978 (București, 1979). În prima lui carte, Literatură și eveniment (1983), P. adună eseuri privind literatura rusă și sovietică, semnate de-a
PINTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288822_a_290151]
-
este în comitetul de redacție la „Hotarul” (1933-1940), publicație pe care o și ilustrează cu xilogravuri proprii. Împreună cu Al. Constantinescu și Tiberiu Borneas-Maier conduce revista „Duh” (1934-1935), în același oraș fiind și redactor la ziarul „Știrea” (1933-1937). A colaborat la „Decalogul”, „Fruncea”, „Înnoirea”, „Pământul”, „Societatea de mâine”, „Artă și tehnică grafică”, „Sociologie românească”, „Tinerimea română”, „Plastica”, „Universul literar”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Viața literară”, „Datina”, „Zărand”. A folosit pseudonimele Bătrânul Stradivarius, M. Moldoveanu și Ion Păgânu. Dacă în cercetarea
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]