486 matches
-
stilistice, cadrul de legendă fac din Hanu Ancuței o operă reprezentativă în literatura românească. Analizând temele diverse ale celor nouă povestiri, trăite sau auzite de povestitori și constatând independența dar și unitatea acestora, G. Călinescu a asemănat Hanu Ancuței cu Decameronul lui Boccaccio. Cele nouă povestiri au fost relatate într-un singur loc, la Hanu Ancuței, de țărani moldoveni, care poposeau acolo, fiind participanți sau martori ai evenimentelor trăite. Acestea s-au petrecut în timpul mitic românesc. Toate povestirile au fost relatate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în ea însăși. Motivația acestei distincții Anumite tipuri de fabule sînt adecvate pentru unul dintre cele două tipuri de durată sau chiar depind de el. (Auto)biografiile, Bildungsroman-ele, romanele de război, povestirile în ramă (O mie și una de nopți, Decameronul) și povestirile de călătorie necesită o durată lungă de timp: cel mai important subiect al lor este tocmai trecerea timpului. Alte texte narative, însă, au nevoie de o pe-rioadă scurtă de timp, mai ales atunci cînd descriu un moment de
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și literare, introd. edit., pref. Ștefan Pascu, Timișoara, 1976; Nicolae Oțelea, Alese fabule, pref. edit., Cluj-Napoca, 1985; Emil Isac, Teatru. Proză, pref. edit., București, 1986; Victor Papilian, Lacrima. Amintiri din teatru, pref. edit., București, 1988 (în colaborare cu Cornelia Papilian), Decameronul românesc, pref. edit., Timișoara, 1996; Grigore Cugler, Apunake și alte fenomene, pref. edit., Oradea, 1996, Alb și negru, pref. edit., București, 2003; Ion Agârbiceanu, Cartea legendelor, pref. edit., Cluj-Napoca, 1996; Corneliu Coposu, Semnele timpului, pref. edit., Timișoara, 1997; Miron Pompiliu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
teme de vânt și amețeală Privește în jos unde umbrele se-ndesesc într-o rețea de linii ce se intersectează Pe covorul de frunze luminate de lună în jurul unei gropi goale Ce poveste își așteaptă finalul?" Adevărul e că apocriful decameron al lui Calvino are autonomie în fiecare din cele zece părți ale sale și atestă măiestria autorului de a captiva prin intenție, mister, simbolism, scene tari, inclusiv erotice, analitice, polițiste, politice. Firele romanului trăit de Cititor și Cititoare leagă pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
decadență, atrocități, șarlatanii, simonie, farsa multiplicării relicvelor, miracolistică de bazar teatral, felurite mașini și mecanisme cu abur, de creat vid sau de ucis. Așa cum Boccaccio & comp. se retrage dintr-o Florență primejdioasă și coruptă spre a depăna firele narative ale "Decameronului", tot astfel Baudolino (Eco) se eliberează de urgențele istoriei în timpul real al narațiunii, cele două voci, a protagonistului și a scribului, completându-se, suspectându-se, acreditându-se, salvându-și biunivoc viața și opera. Narațiunea ordonatoare Gesta Baudolini se naște din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Poesia in forma di rosa" (1964). În 1961 Pasolini debutează ca regizor de cinema cu "Accatone", ce-l va propulsa în prima linie a filmului italian și european; celebritate confirmată de pelicule ulterioare ca "Mamma Roma", "Vangelo secondo Matteo", "Il Decameron", "Salò e le 120 giornate di Sodoma", acesta din urmă fiind expresia emblematică a celui mai întunecat pesimism ce se va degaja din întreaga operă a cineastului, a dramaturgului și eseistului-polemist și chiar a romancierului. Pasolini nu mai vrea să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prețui în direct în iunie 2009 o amplă personală a artistului la galeriile găzduite de villa Manin, Passariano-Codroipo, Ud.), Zigaina (n. 1924, Cervignano di Friuli) a avut semnificative relații umane și artistice cu Pasolini, colaborând la filmele acestuia, "Teorema" și "Decameronul". Zigaina este printre altele autor al cărții "Hostia trilogia morții lui Pier Paolo Pasolini" (1995). În această calitate, el recunoaște că Petrol îi confirmă ipoteza de lucru: "moartea scriitorului nu poate fi decât momentul (stilistic) care dă cheia întregii sale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
externă au fost reconsiderate și valorificate de Gerald Prince, Mieke Bal, Catherine Emmott, Susan Lanser, Monika Fludernik, Peter Huhn, David Herman sau Ansgar Nünning. Binarismul, tipologizarea și categorizarea au generat un veritabil imaginar geometric, un: transparent în ierarhiile din Gramatica decameronului la Tzvetan Todorov, în observațiile teoretice la Algirdas Julien Greimas despre lingvistul care ia act de structurile narative și caracteristicile lor recurente și în gândirea lui Roland Barthes despre narațiunea ca edificiu al ficțiunii geometrice . Acest sistem de gândire geometrizant
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
care sunt evidențiate valoarea și unicitatea scrierii în contextul literar interbelic. O antologie de texte din literatura română, de la C. Negruzzi la Marin Preda, având ca dominantă erotismul, este volumul Au mai pățit-o și alții (2001), conceput ca un „decameron românesc”. Preocupările de cercetător ale lui A. sunt evidențiate și de editarea, în colaborare, a lucrării Basme române (1996) de G. Dem. Teodorescu, într-o lecțiune nouă a manuscrisului, însoțită de un glosar și o amănunțită notă filologică. SCRIERI: „Istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285369_a_286698]
-
atunci când privește anume domnii, capătă o aură mitică, devine illo tempore. La Hanu Ancuței, pe vreme de pace, printre necurmatele lupte care pustiesc Țara Moldovei, oamenii zăbovesc împrejurul focului, golesc ulcele cu vin vechi și spun „povești”. Cartea e un Decameron românesc, cuprinzând istorisiri cumplite (Județ al sărmanilor), miraculoase (Balaurul) sau glumețe (Iapa lui Vodă), fiecare fiind o piesă antologică de artă narativă. Într-o istorie zbuciumată, plină de seisme, Hanu Ancuței devine un punct geografic privilegiat, un popas simbolic îngăduit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Însângerată. Tablouri de luptă din războiul contemporan], III, Pesta, 1855 (nuvela „A bojár leány” - „Fata boierului”]; A magyar nép adomái [Anecdotele poporului maghiar], Pesta, 1856; „Jordaki feje” [„Capul lui Iordache”], În Szépirodalmi Közlöny, 1857; Jókai Mór XE "Jókai Mór" Dekameronja [Decameronul lui Jókai Mór], IX, Pesta, 1858-1859 (nuvela „Egy haramiabanda a havason” - „O ceată de tâlhari din munți”); Szegény gazdagok [Sărmanii bogați], I-IV, Pesta, 1860; Jövő század regénye [Romanul secolului viitor], Budapesta, 1872 (publicat mai Întâi În foileton În Hon
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Racines écloses, Constanța, 2002. Traduceri: Lucian Blaga, Poemele luminii - Les Poèmes de la lumière, ed. bilingvă, pref. trad., București, 1971; Gheorghe Zamfir, Dincolo de sunet - Au delà du son, ed. bilingvă, București, 1971 (în colaborare cu Andreea Dobrescu-Warodin); Tzvetan Todorov, Poetica. Gramatica Decameronului, București, 1975; V. Voiculescu, Poezii - Poésies, ed. bilingvă, pref. trad., București, 1981; Ion Barbu, Nadir latent - Nadir latent, ed. bilingvă, pref. trad., București, 1985; Mihai Eminescu, Poésies, pref. trad., București, 1985, Poezii - Poésies, ed. bilingvă, pref. trad., București, 1999; Jeunes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
protocol și turism preferențial (invitând mai ales cetățenii străini), în timp ce viața de studiu și rugăciune se diluează cu repeziciune. S-au înmulțit asemenea ciupercilor mănăstirile și seminariile teologice în care Boccaccio ar fi găsit nenumărate teme de caracterizare pentru un Decameron „ortodox”. Poate nu degeaba un arhimandrit de la Athos remarca, vizitându-ne țara, că avem mulți monahi, dar nu și un monahism... Ce va fi zicând oare patronul pustnicilor, cel îmbrăcat în mantie de călugăr ca Botezător al Domnului? Când oare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Galați, 1992; Chemarea numelui, București, 1995; Ochii tăcerii, introd. Mircea Martin, București, 1996; Paradoxul semnelor, București, 1996; Chemarea numelui - L’appel du nom, ed. bilingvă, tr. Alain Paruit, Odile Serre, Ilie Constantin, București-Paris, 1999. Traduceri: Stavros Deligiorgis, Arhitectura narativă în „Decameronul”, București, 1979; Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, I-III, București, 1981-1988, Nostalgia originilor, București, 1994, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, București, 1997 (în colaborare cu Brândușa Prelipceanu); Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu, Dicționar al religiilor, București, 1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
fantastice, în roman, fără a elimina nuvela. Astfel, chiar dacă anumite denumiri artistice (nuvela, romanul) au la bază aceleași principii și înțelesuri, datorită funcționării tropilor ontologici sunt diferiți în compoziție și intensitate. Unele dintre exemplele cele mai potrivite de nuvele sunt Decameronul lui Boccaccio sau Poveștile din Canterbury de G. Chaucer. În timp ce Ulise a lui Joyce întră în opoziție prin complexitatea interioară și intensitatea tropilor ontologici. Apropierea de textul unei nuvele sau al unui roman se face prin lectură: ceea ce este citit
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Cuza", Iași, 1994, pp. 39-51. Tatarkiewicz, Wladislaw, Istoria celor șase noțiuni, traducere de Rodica Ciocan-Ivănescu, prefață de Dan Grigorescu, Meridiane, București, 1981. Panaitescu, Val. (coord.), Terminologie poetică și retorică, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 1994. Todorov, Tzvetan, Poetica. Gramatica Decameronului, traducere de Paul Miclău, Univers, București, 1982. Todorov, Tzvetan, "Categoriile narațiunii literare", în Poetică și stilistică. Orientări moderne, traducere de Virgil Tănase, Univers, București, 1972, pp. 370-400. Тодоров, Т., Понятие литературы // Семиотика. Составление, вступительная статья и общая редакция И. С
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
recurgând la strategii și trucuri anume, și totul dobândește un aer ceremonios, de ritual. G. are și gustul anecdotei (Cânele călcat pe coadă, Dac-a vrea Dumnezeu), al snoavei (Jalbă la Dumnezeu) de sorginte folclorică (Două nebunii - adevărată scenă de Decameron autohton). Sub aspectul oralității, apar unele potriviri cu Ion Creangă. Cu o memorie vie a întâmplărilor de altcândva, naratorul revine, din când în când, în acel spațiu al candorii: Cânele Bălan, nuvelă de analiză psihologică, în care se insistă asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
pentru „colocvii”. Odinioară însă, și cînd a beneficiat de un spațiu larg, și cînd a fost înghesuită în cîteva cămăruțe, „Ateneu”-l a constituit un atractiv punct de întîlnire, un carrefour pentru idei și zvonuri, un han pentru historiettes și decameroane. Se discuta cu șart, uneori cu cîte o butelie de vin alăturea. Abia spre sfîrșitul deceniului al nouălea, „climatul” (atît sub aspectele lui intelectuale, cît și sub cele lejere, „boeme”) s-a restrîns, s-a deteriorat, ajungînd, în unele momente
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și „colocatarilor” mei din acest salon de spital, oameni în vîrstă, le surîde ideea de a discuta despre ea. Victor, morarul din Urziceni (o hahaleră simpatică), e îndemnat de cîteva ori pe zi să povestească noi scene din inepuizabilul lui „decameron”: „Victore, ian mai spune o dată «răsturnica» aia cu nevasta milițianului...”. Numai opinia bună ce-o au despre ei și, poate, minima decență îi oprește să-și etaleze propriile lor isprăvi în materie. Mi-a promis fără să-i cer: „Cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
toți cei din „vechea gardă” să dăm drumul amintirilor, dar doi am declinat invitația sa: Sporici, care a declarat că n-are amintiri vesele și cu mine, care la un moment dat mă îngrijorasem - inutil, se pare - că atmosfera de „decameron” va ofensa anumite sensibilități. Ce aș fi avut să evoc în linia începută de ceilalți? Ciudat, în minte nu-mi venea decît întîmplarea (din păcate una dintre acelea ce nu provoacă instantaneu hazul) ce-l avea drept personaj principal pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
externă au fost reconsiderate și valorificate de Gerald Prince, Mieke Bal, Catherine Emmott, Susan Lanser, Monika Fludernik, Peter Huhn, David Herman sau Ansgar Nünning. Binarismul, tipologizarea și categorizarea au generat un veritabil imaginar geometric, un: transparent în ierarhiile din Gramatica decameronului la Tzvetan Todorov, în observațiile teoretice la Algirdas Julien Greimas despre lingvistul care ia act de structurile narative și caracteristicile lor recurente și în gândirea lui Roland Barthes despre narațiunea ca edificiu al ficțiunii geometrice . Acest sistem de gândire geometrizant
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
erotismului, a vieții de familie și chestiunilor de morală din sfera cotidianului. Ilustrative pentru această manieră sunt romanul Cu ce se șlefuiesc diamantele (1966), de fapt o narațiune „cu sertare” alcătuită dintr-o serie de povestiri distincte grupate după tehnica Decameronului, și volumul de nuvele Nume (1972). Romanul Drum de soartă și de răzbunare (1970), subintitulat „o baladă din Ardeal”, evocă figura haiducului ardelean Văleanu, iar Astă-seară îl arestăm pe asasin (1967) ilustrează genul romanului polițist. SCRIERI: Într-o gară, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
în Țara Uriașilor, București, 1909; Jules Verne, Ocolul pământului în 80 de zile, București, [1911]; Corneille, Horațiu, București, 1912; Molière, Tartuffe, București, 1913; Balzac, Moș Goriot, București, 1914; Alphonse Daudet, Jack, București, 1914; Diderot, Călugărița, București, 1926; Boccaccio, Povești din Decameron, București, 1926; Hector Malot, Singur pe lume, București, [1931]; Edward George Bullwer-Lytton, Ultimele zile ale Pompeiului, București, f.a. Repere bibliografice: Victor Anestin, Haralamb Lecca, autor dramatic, București, 1902; Chendi, Schițe, 178-181; Chendi, Impresii, 189-193; Petre V. Haneș, Istoria literaturii românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
mondenitatea vieții duse de locatarii ei. T. își propune deliberat un roman antiliric, fără a izbuti până la capăt. Dorind în egală măsură și o emancipare de sub tutela esteticii tradiționale, el apelează la tehnica narațiunilor paralele, subsumate unei idei, prototipul fiind Decameronul lui Boccaccio. În proza de observație, de investigare a realității sociale imediate se înscriu romanele Fata din Zlataust (I-II, 1931), Fundacul Varlaamului (1938), Tudor Ceaur Alcaz (I-IV, 1940-1943) și La porțile nopții (1946). T. caută să strunească poematicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
a adormit; de adormit; altă pagină; amuzare; animale; aspră; atenție; atingătoare; atmosferă plăcută; autor; auz; basme din copilărie; basme; bine; bîrfă; bla-bla-bla; bunei; bunicul; calmitate; capra cu trei iezi; capră; cinste; citit; comunicare; conținut; copilaș; coșmar; Crăciun; crăiasă; curiozitate; Darius; Decameron; Decameronul; discuție; dorință; dormi; dragă; dramă; drăguț; dulce; ea; English Fairy Tales; erotica; erou; evadare; extraordinară; fabulă; fabulos; falsă; fantastică; fantazie; fantomă; farmec; ficțiune; fiecare; fluturi; foc de tabără; a fost odată; frații Grimm; gen; ghiveci; gînduri; gogoașă; Grimm; groaznică
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]