27,663 matches
-
cititor cvasi-cotidian al lui Sebastian încă de pe la sfârșitul deceniului al treilea al secolului de-abia revolut. Într-adevăr, cumpăram Cuvântul aproape în fiecare zi, pentru că știam că, în afară de editorialul directorului ziarului, care avea de altfel să-mi devină profesor pe la mijlocul deceniului următor (l-am numit pe controversatul - și controversabilul, desigur, dar totuși uluitorul - Nae Ionescu), găseam acolo și cursivul lui Sebastian, alături de semnătura mereu prezentă a lui I. Călugăru, uneori articole ale lui Eliade, iar o dată pe săptămână sinuoasa cronică literară
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
Timpii politici și culturali diferă unii de alții. Am analizat, pe urmele lui Gadamer, în prefața la Istoria critică, aceste temporalități neconcordante. În al doilea rînd, totdeauna refuzul vechiului a fost concomitent cu promovarea noului. Pînă și avangardiștii din primele decenii ale secolului XX, care au început prin a nega în manifestele lor trecutul, au oferit aproape imediat o versiune proprie literaturii socotite de ei novatoare. Bună, rea, convingătoare sau nu, literatura avangardei a existat în anii '20 și '30 ai
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
crede, altfel spus, că s-a terminat cu originalitatea, cu imaginația, cu erudiția și cu subtilitatea gîndirii și expresiei de dragul succesului de public. Și contrazice însăși realitatea literară din Occidentul care le inspiră aceste idei puerile: premiile Goncourt din ultimul deceniu (spre a da un singur exemplu). Le-au primit Makine și Quignard, doi romancieri despre care ultimul lucru care se poate spune este că se bucură de înțelegerea maselor largi de cititori.
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
pe când a doua poate eluda această condiție. Nu întâmplător, unii adoptă a doua variantă, fie din neglijență, fie deliberat, pentru a menține o stare de imprecizie. Prima variantă este, desigur, de preferat. Față de starea de lucruri care dăinuie de multe decenii, se impune o analiză atentă a sesiunilor de comunicări din licee și a revistelor școlare, pentru a nu cere (deocamdată) mai mult. Îi cunosc pe unii dintre cei care, într-un moment de slăbiciune, de insuficientă luciditate, au comis fapte
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
inevitabil similare la diverși autori. Dincolo însă de această similaritate locală, diferențele apar la nivel global, scenariul pe care-l construiește fiecare autor îi este propriu. Dar în materie de furt de idei logica binară intră în criză. Timp de decenii, problemele de acest fel nu și-au găsit un cadru normal și adecvat de discuție. Plagiatul a fost, pe de o parte, eludat, tolerat și stimulat, pe de altă parte, diabolizat, pus la stâlpul infamiei. Să intrăm în normalitate și
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
milion și alte fantasme, volumul publicat în 2000, la Fantasme din lumea cealaltă, Editura Vinea, 2002, o aură ambiguă nimbând termenul de lumea cealaltă. Este vorba de aceea a exilului, de care poetul a avut parte mai bine de două decenii, dar vizează egal lumea de vis-à-vis, care poate fi, cu schimbul, cea lăsată în urmă sau peronul unde își depune emigrantul valizele. De la bun început trebuie spus că bardul este un hâtru, în termeni culți un spirit hipercritic, un mare
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
la nivelul viziunii sale globale, cît și la acela al relației nemijlocite cu forma plastică, statutul său de artist ,,de frontieră", situat în zona de confluență a două tendințe sau chiar a două mari paradigme culturale care au marcat ultimele decenii: pe de o parte, spiritualismul, aspirația metafizică și scrutarea în profunzimile formei artistice, specifice generației șaptezeci (Horia Bernea, Teodor Moraru, Marin Gherasim, Sorin Dumitrescu etc.), după ce limbajul plastic fusese recuperat și reinstaurat de către generația lui Pacea și Alin Gheorghiu, și
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
să continue. Durata este un lucru esențial în mass-media, în presa scrisă. Cei mai celebri gazetari de t.v., radio sau din presă și-au legat numele de o emisiune sau de o rubrică vreme de ani sau chiar de decenii. La noi, au rezistat puțini, mai ales la t.v. Ni se par extraordinare astăzi timpurile în care îi aveam, săptămînal, pe ecran, pe D. Tinu, O. Paler, C. T. Popescu, Florin Călinescu, Ion Cristoiu, Sorin Roșca Stănescu, Horia Alexandrescu, Cornel
Tucăshow - 1000 by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14583_a_15908]
-
bolnav în fază terminală de SIDA, ce se reîntâlnesc, după o lungă perioadă de despărțire străduindu-se să regăsească calea comunicării afective, depășindu-și uscăciunea interioară în condițiile dramatice ale unei situații-limită. Ca în foarte multe piese americane scrise în deceniile al sașelea și al șaptelea ale secolului trecut, în Drept ca o linie se realizează o rafinată meditație asupra singurătății și înstrăinării, sordidului, promiscuității și mizeriei psihice la care sunt condamnați "dezmoșteniții", adică "marginalii". Luis Alfaro a conceput Drept ca
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
un spectacol atrăgător pe scenă și în sală; dar anul acesta prima seară de operă a avut mai degrabă o atmosferă de austeritate: s-a cântat "Werther" de Jules Massenet (care nu s-a mai auzit la noi de multe decenii) prezentată sub formă de concert, fără magia spectacolului în fața unei săli nu prea pline. Se pare că a fost o soluție de compromis dictată de necesitatea de a onora într-un fel un contract moștenit de Direcția actuală a teatrului
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
calendaristică și timpul interior încît cea dintîi pare mai mult o capcană decît un indiciu rațional. Lucrările timpurii ale lui Țuculescu, prin care el mai curînd se apropie de pictură decît se comportă ca un pictor, deși aparțin cu aproximație deceniului trei, din punct de vedere al înțelegerii formei și al esteticii implicite sînt mai degrabă încadrabile sfîrșitului de sec. XIX, în imediata vecinătate a lui Grigorescu și a lui Andreescu. El este aici mai curînd un arhitect al imaginii, un
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
aparține literaturii. Spre deosebire de esență, foarte rezistentă în timp, cuprinsul literaturii este mult mai vulnerabil istoric, schimbîndu-se uneori de la epocă la epocă. Cititorii sînt ispitiți să-i atribuie mereu alte conținuturi. Am constatat eu însumi o astfel de schimbare. Acum trei decenii și jumătate, fostul nostru profesor de teoria literaturii de la Filologia bucureșteană, Silvian Iosifescu, publica o carte despre Literatura de frontieră. La finele anilor '60, frontiera literaturii se afla mult mai aproape decît astăzi de centrul cercului: altfel spus, literatura era
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
le considerau poetice (epopeea, poemul epic, fabula, chiar balada, adică speciile didactice și epice), dar pe care secolul XX le-a exilat în afara poeticului, riguros suprapus în epoca modernă peste lirism. Numeroase granițe s-au "mutat" mai cu seamă în deceniile din urmă. Postmodernitatea literaturii, a tuturor genurilor și speciilor ei, se dovedește mai generoasă decît modernitatea. Atît în sensul acceptării modurilor de a concepe operele, cît și în sensul acceptării unor rude istorice ale speciilor actuale. Dacă moderniștii rescriau trecutul
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
gândul îi duce la realități mai complicate!) că securiștii de acasă pot sta liniștiți, eu n-aș fi chiar așa de calm ca dl. Geonă. Și, mai ales, nu mi-ar fi trecut prin cap să mut în domeniul "mitologiei" deceniile de batjocorire a românilor de către zbirii securității. O fi fost mitologică activitatea Securității... în ce mă privește, nu dau o ceapă degerată pe astfel de declarații, simple răspunsuri-tip clocite de multă vreme în incubatoarele unor vechi mentalități. Și e
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
Cătălin Sturza Unii scriitori debutează la 20 de ani, "compun" romane ca și cum ar scrie scrisori, și fac carieră sub lumina reflectoarelor, decenii de-a rândul, până când mor de cauze naturale, în fotoliul de acasă. Există însă și oameni a căror modestie și a căror decență îi împiedică să iasă la rampă, și pe care toamna vieții îi surprinde cu câteva povestiri publicate
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
83, a debutat în volum abia anul trecut (Cine mă trece strada?) nu este nicidecum singular. Unul din colegii de generație ai lui Dumitru Țepeneag și ai lui Leonid Dimov s-a hotărât anul acesta, cu o întârziere de trei decenii, să-și scoată încercările de tinerețe "de la răcoarea sertarului" și să le prezinte publicului într-o formulă unitară. Puțini își mai amintesc de fragmentele de proză pe care Daniel Tei le publica, la sfârșitul anilor '60, în revista Amfiteatru. Prin
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
apariția ei. Acest fenomen a făcut ca scriitorul să fie discreditat.ș...ț Se vede că principalii noștri prozatori au eșuat în încercarea de a trece dincolo de '89." (p.181) Același lucru îl spune și Alexandru Vlad: Timp de câteva decenii acest lucru șsubtextul esopicț s-a confundat cu arta însăși, atât pentru cititor cât și pentru scriitor [...] însăși perspectiva creatorului trebuie să se schimbe" (pp.13-14). Despre redactarea cărții nu mai e nimic de zis: David Loch, Adriano Sabatto, J.M.G.
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
Partidului Liber-Schimbist, "recidiva" domnului Ștefan Cazimir, publicată anul acesta de Grupul Editorial Național și Editură pentru Literatură Națională, poate părea paradoxala. Caragiale Recidivus este o reeditare a textelor sale de exegeza caragialiana elaborate de-a lungul unei perioade de trei decenii - o mai grăitoare dovadă de consecventă nici că puteam primi din partea sa. Retipărirea acestor texte, menționează autorul în cuvântul premegător, a fost făcută fără "cosmetizări", acest lucru însemnând că vom afla în paginile cărții o evoluție organică a stilului critic
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
90 s-ar fi dat în vileag lista securiștilor care au făcut poliție politică, cu toate legăturile lor politice, România n-ar fi luat-o pe drumul strîmb care ne-a ținut la distanță de Occident, mai bine de un deceniu. Asta, s-o spunem, și cu concursul sociologilor care și-au ascuns trecutul de informatori. În anii '90, opinia publică a fost manipulată, cît cuprinde, cu ajutorul sondajelor de opinie. Iar în clipa în care aflu că sociologi pe care îi
Vina de a te lăsa păcălit by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14612_a_15937]
-
foarte cunoscut, în vreme ce bătrînime e rar; de la unele nume de profesii se formează derivate în -ime (profesor - profesorime), de la altele (cum ar fi medic) - nu. Sufixul e interesant și pentru că unele dintre cuvintele formate cu ajutorul său au cunoscut în ultimele decenii o intensă folosire ideologică: burghezime, muncitorime, burghezo-moșierime primeau definiții rigide și conotații oficiale clare, pe care le-au pierdut în edițiile mai noi ale dicționarelor; moșierime nu mai e, în DEX 1996, o "clasă socială exploatatoare...". în textele actuale sînt
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
decît Trujillo, dar s-a comportat cu mult mai rațional. A fost nevoie să iasă din scenă ca să aflăm (după Raportul secret al lui Hrusciov din 1956) cît de arbitrar și de sadic a fost ca lider, timp de trei decenii, al Uniunii Sovietice. Cît a trăit, aceste lucruri puteau fi bănuite, dar au fost cu grijă, nu acoperite, ci justificate. Trujillo ucidea cînd și pe cine voia, fără să-i pese de interpretarea faptelor lui. O făcea uneori cu mîna
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
exclusivitate pentru că doar cu vreo cîteva zile în urmă ea a împlinit venerabila vîrstă de optzeci și cinci de ani. Dincolo de politețea de circumstanță care ar fi obligat, poate, la eufemizări aritmetice și la referințe calendaristice aluzive, cele peste opt decenii de viață ale Ameliei Pavel sunt ele însele un act de cultură care trebuie consemnat ca atare. De-a lungul acestor ani, care echivalează cu traversarea unei istorii ce a schimbat de cîteva ori fața lumii, experiențele culturale și umane
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
dobîndească locul legitim în peisajul larg al expresiilor specifice. Și acum, la cei optzeci și cinci de ani, Amelia Pavel este la fel de prezentă în spațiul culturii, la fel de însetată de ultimele noutăți și la fel de precisă și de nuanțată în judecăți. Ultimul deceniu, singurul în care am trăit cu adevărat liberi după multe alte decenii de frustrări și prizonierat, activitatea sa a fost una de-a dreptul prodigioasă. Publicînd mai bine de cinci cărți în această perioadă, implicîndu-se în viața universitară, în elaborarea
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
cei optzeci și cinci de ani, Amelia Pavel este la fel de prezentă în spațiul culturii, la fel de însetată de ultimele noutăți și la fel de precisă și de nuanțată în judecăți. Ultimul deceniu, singurul în care am trăit cu adevărat liberi după multe alte decenii de frustrări și prizonierat, activitatea sa a fost una de-a dreptul prodigioasă. Publicînd mai bine de cinci cărți în această perioadă, implicîndu-se în viața universitară, în elaborarea și coordonarea Dicționarului de Artă, unica lucrare de acest fel apărută la
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
iar această recunoaștere a găsit-o exact acolo unde trebuie, adică în plină activitate fizică și mentală, într-o efervescență a cercetării și a scrisului care, cel puțin din afară, pare a fi mai mare astăzi decît cu vreo cîteva decenii în urmă. Chiar dacă trupul îi este acum fragil și împuținat, iar deplasarea mai puțin sprintenă ca altădată, totul pare a nu fi decît o echilibrare pe care natura (sau poate cultura!) însăși a operat-o în profunzimea ființei sale. Fragilitatea
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]