243 matches
-
universității se află la adresa: Str. Matei Voievod 75-77, sector 2, București. Universitatea „I.L. Caragiale” colaborează an de an cu Studioul de teatru „Casandra”. Prima facultate de teatru și-a început activitatea în București, în 1834, în cadrul "Școlii Filarmonice pentru muzică, declamație și literatură". În anul 1948 este înființată Facultatea de Regie din cadrul "Institutului de Artă", care a unit, timp de doi ani (1948-1950), întreg învățământul de artă din București. În 1950 se înființează "Institutul de Artă Cinematografică și Institutul de Teatru
Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/307934_a_309263]
-
reprezentând un moment important în istoria literaturii române; criticul îl consideră o carte „masivă, laborioasă (...), primul studiu moral care se impune atenției publice din câmpul epicei noastre”. Romanul se remarcă prin sinceritate (evidențiată mai ales prin lipsa retorismului și a declamațiilor), acuitatea observației și profunzime psihologică, constituind o capodoperă a literaturii analitice naționale și universale. El este construit pe schema unei obsesii, care dirijează destinul eroului din profunzimea subconștientului. Criticul Eugen Lovinescu susținea că "Pădurea spânzuraților" este „cel mai bun roman
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
numite "tectiforme", un fel de colivii. În vrăjitorie ei mai folosesc anumite semne magice - triunghiuri, dreptunghiuri, ovaluri, serii de puncte, etc. Acestea erau desenate în paleolitic pe pereții peșterilor. Practicile vrăjitorești au fost întotdeauna însoțite de dansuri și cântece, alături de declamații ritmate, așa cum apare pe o peșteră din Ariège (Franța).
Vrăjitorie () [Corola-website/Science/303308_a_304637]
-
se țineau din patru în patru ani pe Câmpul lui Marte, în scopul cărora s-a construit o arenă specială "Odeum", cu o capacitate de 10.000 de spectatori. Muzică este prezentată în teatrul latin prin intervențiile instrumentale care acompaniau declamația, sau prin însăși cântarea vocală cu text. Se relatează că "Bucolicele" lui Vergiliu și "Heroidele" lui Ovidiu au fost declamate pe fond muzical. Diferite întruniri familiale erau ocazii în care se cântă vocal sau la instrumente. Acestea au favorizat dezvoltarea
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
Raluca Stavrescu (1830-1882), actriță de mare temperament, sora Mariei Teodorini (mama Elenei Teodorini) și a Paulinei Stavrescu (mama Aristizzei Romanescu), a fost căsătorită cu actorul Ion Vlădicescu. După ce a terminat "Școala Superioară la București", s-a înscris la "Școala de Declamație" a lui Costache Mihăileanu. "De statură înaltă, cu ochi expresivi, o adevărată orientală, înzestrată de natură cu o mare putere fizică pe scenă, s-a remarcat mai cu deosebire în roluri de mamă. Juca drama până la lacrimi, iar comedia cu
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
Un text anterior, „"De Causis Corruptae Eloquentiae"” („"Cauzele elocventei corupte"”) s-a pierdut, dar se considera că ar fi fost „"o expunere preliminară a unor opinii exprimate mai târziu în «Instituțio Oratoria»"” (Kennedy, 24). În plus, există două serii de declamații, „"Declamationes Majores"” și „"Declamationes Minores"”, care i-au fost atribuite lui Quintilian. Cu toate acestea, există dezbateri privind autorul real al acestor texte; „"Unii erudiți moderni consideră că declamațiile care au circulat cu numele său reprezintă notele lecturii unui erudit
Quintilian () [Corola-website/Science/309279_a_310608]
-
în «Instituțio Oratoria»"” (Kennedy, 24). În plus, există două serii de declamații, „"Declamationes Majores"” și „"Declamationes Minores"”, care i-au fost atribuite lui Quintilian. Cu toate acestea, există dezbateri privind autorul real al acestor texte; „"Unii erudiți moderni consideră că declamațiile care au circulat cu numele său reprezintă notele lecturii unui erudit care folosea sistemul lui Quintilian, sau care chiar a fost educat de către el"” (Murphy, xvii-xviii).
Quintilian () [Corola-website/Science/309279_a_310608]
-
epocile zbuciumate ale trecutului românilor, sfârșitul secolului XVI, marcate de luptele pentru tron între boieri. Înfățișarea epocii este surprinsă cu o cunoștință desăvârșită a oamenilor și a lucrurilor; dialogul este natural și foarte viu; se observă însă oarecare tendință spre declamație, mai ales în ce privește naționalismul. Cu toate scăderile ei, piesa se reprezintă și astăzi cu succes, mai ales din pricina căldurii și simpatiei cu care este înfățișată pătura țărănească. Conform datelor istorice, sunt prezentate întâmplările principale din viața lui Răzvan, aliatul lui
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
restrâns din care făceau parte poeți cum ar fi Stuart Merrill, Albert Samain și Jean Moréas. Ultimul a publicat manifestul mișcării în 1886, în ziarul "Le Figaro". În acel articol, Jean Moréas vorbește despre o artă care va fi inamica declamației, a didacticismului sau a falsei sensibilități și proclama că poezia trebuie să sugereze, nu să descrie. La acestea adaugă folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate și prețioase și a versurilor impare ce ar permite reînnoirea limbajului poetic. Deși simbolismul francez
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale, actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa "Conservatorul de Artă Dramatică", în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. În același an a fost numit copist la Tribunalul
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
ale candidatului său titrând: „Apărați-vă valorile, civilizația, districtul”. Totuși, criticul Gene Seymour de la "Newsday" a afirmat că asemenea reacții au o bază greșită, scriind că „filmul este mult prea neserios ca să reziste oricărei teoretizări ideologice”. Snyder însuși a respins declamațiile ideologice sugerând că aceste recenzii critice asupra „ecranizării unei nuvele grafice în care o gașcă de tipi... se stropșesc unul la celălalt” folosind cuvinte precum „"neoconservatorism", "homofobie", "homosexualitate" sau "rasism"” pierd complet esența și ideea filmului. Criticul sloven Slavoj Žižek
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
aflau manuscrise valoroase în limbile română și slavona. În 1855 a înființat la Rotopănești prima școală de fete din mediul rural. Retras la conacul sau după Unirea Principatelor, el a organizat în anul 1860 un mic conservator de muzică și declamație, cu profesori din Iași (P. Mezzetti, Mihail Galino) și cu reprezentații teatrale susținute printre alții și de Matei Millo. În anul 1856, postelnicul Nicolae Istrati a construit o nouă biserică pe moșia să din Rotopănești, la îndemnul soției sale, Sevastia
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
Cristina. Impresionat de îndată de talentul muzical al lui Pau, contele l-a adus să cânte în fața reginei, care i-a autorizat o bursă de anuală de 250 pesos, ceea ce i-a înlesnit studii la "Conservatorul regal de muzică și declamație" din capitala Spaniei. După ce a terminat în 1893, cu succes, examenele finale la Școala municipală de muzică din Barcelona, Casals s-a mutat la Madrid. La Conservatorul din Madrid el a studiat arta violoncelului cu Victor Mirecki, compoziția cu Tomás
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
a cincea Veda spre folosul tuturor castelor deoarece Vedele nu puteau fi ascultate de către cei din casta sudra. Cunoscătorul-Tuturor-Principiilor a luat cele patru Vede și a alcătuit Natyaveda, considerată a fi cea de-a cincea Veda: din Rigveda a luat declamația (pathya), din Samaveda a luat muzica (geeta), interpretarea actoricească (abhinaya) a luat-o din Yajurveda și sentimentul (rasa) din Atharvaveda. Astfel a fost creată Natyaveda și ea urma să fie transmisă ,acelora...ce sunt înzestrați, dibaci, maturi și deprinși cu
Natya Shastra () [Corola-website/Science/328415_a_329744]
-
Ion Luca Caragiale s-a născut la 30 ianuarie 1852 în satul Haimanale (care astăzi îi poartă numele), de lângă Ploiești, județul Prahova. Clasele primare și gimnaziul le-a absolvit la Ploiești, iar între anii 1868 - 1870, a frecventat cursurile de declamație și mimică la Conservatorul din București ale unchiului său, Costache Caragiale. În perioada 1870 - 1872, a fost copist la Tribunalul Prahova, apoi sufleor și copist la Teatrul Național din București. A debutat în presa vremii în revista satirică „Ghimpele” (1873
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
Cișmeaua Roșie", pe actuala " Calea Victoriei" din București, la 1817. A amenajat un teatru în palatul tatălui său și a sprijinit formarea unei clase de actorie la Școala Domnească. Ea l-a trimis pe Costache Aristia la Paris pentru a studia declamația și actoria. Tatăl său a extins în 1817 această clasă de actorie, introducând studiul limbilor latină, greacă, franceză, al științelor naturale, matematicii, fizicii, Dreptului și Literelor. Deoarece teatrul a avut succes, a organizat o sală pentru publicul larg în București
Domnița Ralu Caragea () [Corola-website/Science/331636_a_332965]
-
au pierdut, iar pelicula păstrată are o durată de doar 73 de minute; una dintre cele două role pierdute prezenta povestea de dragoste a lui Starțov, care ar fi slăbit tăria de caracter a personajului. Filmul conține numeroase clișee artistice (declamații teatrale ale artiștilor, aristocrați cu fețe machiate) tipice acelei perioade a istoriei cinematografiei și ratează, probabil din cauza restricțiilor politice, oportunitatea de a descrie credibil dilema morală a protagonistului. Finalul acestei ecranizări este senzaționalist: Andrei Starțov se sinucide atunci când este amenințat
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
numește I.L. Caragiale - n.r.), din județul Dâmbovița. A fost elev al Gimnaziului ”Petru și Pavel” din Ploiești, iar studiile liceale au fost finalizate la București. Ulterior, a absolvit cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din București, la Clasa de mimică și declamație a lui Costache Caragiali, unchiul său (1868-1870). A fost unul dintre scriitorii care au frecventat, în perioada 1877-1878, ședințele societății culturale ”Junimea”, creațiile sale dramaturgice fiind publicate în revista ”Convorbiri literare”, potrivit Dicționarului scriitorilor români, apărut la editura Fundației Culturale
Așa a fost el: Ion Luca Caragiale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105825_a_107117]