609 matches
-
poetic de real. Se va opera, în consecință, o deschidere a universului poetic spre datele biograficului. Elementele autobiografice vor dubla astfel încercările de reluare a legăturilor poeziei cu realul prin impunerea banalului. Ne amintim astfel și de Dimitrie Stelaru care declama în Înger vagabond "Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea/ Noi n-am avut alt soare decât Umilința". Viața sa cu accente boeme își află și ea locul în poezie, mizeria existenței cotidiene estompează accentele lirice chiar și în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de poezie, Land of Unlikeness (1944), Lord Weary's Castle (1946), The Mills of the Kavanaughs (1951), arată ucenicia poetică în umbra complexității textului modernist, plin de aluzii, dens, făcut să fie citit și văzut pe pagină, mai degrabă decât declamat în piața publică. Este o lume poetică bântuită de trecutul protestant (Episcopalian) al diferitelor rădăcini și ramuri ale impresionantului său arbore genealogic, un bun exemplu de un astfel de poezie Lowell-iană timpurie fiind "The Quaker Graveyard in Nantucket" (cimitirul quaker
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Portretul Agathei Vă așteaptă. Ea a venit prima oară cu elevii ei la 7 aprilie 1927, aceștia jucând două seri și un matineu „Iphigenia În Taurida” de Goethe În traducerea mea, În sala de teatru (gimnastică) a liceului. Ea a declamat poezii românești (Eminescu, „Ce-ți doresc eu ție” și Goethe, „O, Mädchen, o Mädchen” etc.). Am găzduit-o noi ori de câte ori a venit la Flt. Primăria i-a dat o masă chiar În localul ei, s-au ținut toasturi și ea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fiecare episod de cronacă analizat în Italia și de-a dreptul "Breaking News", în cazul în care apăreau informații despre cazuri de discriminare la care erau supuși românii din Italia. De exemplu: "Un nou val de ură antiromânească mătură Italia", declama cu un oarecare exces de retorică, promo-ul unde apăreau imagini și clișee specifice relatărilor din teatrele de război. Ba mai mult: în fiecare dimineață, la ore de maximă audiență, pe întreaga perioadă în care s-a desfășurat campania antiromânească în
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
între noi. Cum reușește Republica să cunoască într-un timp atât de scurt un tablou atât de precis al evenimentelor? A citit deja sentința? L-au absolvit deja? Este italian, este de-al nostru... Păcat, doar, că procuratura, dezmițind sentința declamată de Republica l-a inculpat pe acesta pentru crimă cu premeditare 105. Iar Carotenuto își continuă analiza cu duritate. Se vede că are o memorie bună. "O astfel de atitudine scrie jurnalistul- nu s-a verificat și în cazul Vanessa
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
activitatea lor în satele județului, ca să nu mai vorbim de echipierii lui. Mi-aduc aminte că, odată, vorbind despre Muzicalitatea poeziei lui Mihail Eminescu, auditoriul - învățători, studenți, elevi, săteni - a fost fascinat... Să-l fi auzit pe Victor Ion Popa declamând... uitai pe ce lume mai trăiești! Ședința discuțiilor a durat șase ore, s-a continuat la masă, după masă și până în revărsatul zorilor, cu prospețimea, claritatea și veridicitatea, nu numai a artistului, ci și a omului de știință. Și, după
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
sau Corneliu Vadim Tudor: "Scumpa mea tovarășă, astăzi am reușim să zdrobim încă un cap al hidrei burghezo-moșierești, pregătind prin unirea pe care am efectuat-o terenul regimului luminos al comunismului ce va să vină peste un secol", ar fi declamat cu un glas ieșind stentorial, bubuitor din plămânii alcătuiți dintr-un oțel inoxidabil precum, în credința lor, comunismul. Diferența dintre declarativismul isteric și dogmatizat al unei asemenea declarații politico-"erotice" precum cea de tipul prezumat mai sus (unele dintre textele
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
o nesiguranță asupra propriei sale masculinități descalificată în câteva rânduri și, mai ales, descurajată în fața clasei burgheze. Chiar și rudimentară, încercarea de psihologie face ca acest personaj să dobândească un plus de autenticitate față de agitat-verbigerantul Matei, spre exemplu, care-și declamă nuntirile ideologice cu Partidul, insensibil la farmecele Evei (la propriu și la figurat). Eva nu lasă nicio îndoială asupra identității sale, ea este, ca și Anghel, un personaj ambivalent, disputată de agenții răului, dar și de cei ai binelui, un
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
auzea doar răsuflet de om, liniștit, în somn. Mi-era teamă să n-adorm și eu. Deodată, vecinul meu de pat, Condur, unul din cei mai sârguincioși colegi, s-a ridicat în șezut, și a început, cu ochii închiși, să declame gesticulând, fragmente din „De Amicitia” .. de chiar credeai că discuta cu cineva... Parcă ar fi convorbit, chiar însuși Laelius, cu ginerii săi Fanius și Mucius Scaevola.. Cred că însuși Cicero s-ar fi minunat, atât de bine o făcea. „ - Laelius
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
însuși Cicero s-ar fi minunat, atât de bine o făcea. „ - Laelius dixit: Ego vero non graverer, si mihi ipse, confidarem, ream et praeclara res est sumus...” „ - Ut dixit Fanius, otiori: Sed quis ego sum autque est in me facultas..!” declama de parcă ar fi citit de pe carte. M-am stăpânit să nu mă pufnescă râsul.. de felul cum gesticula, bineînțeles. Tot cu ochii închiși, s-a lăsat ușor pe spate și continuă să sforăie. M-am apropiat de el și l-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a răsturnat de pe prag. Câinele cu bucata de carne în gură, văzându-și umbra proprie în pârâu, lăcomind și la bucata altuia, s-a repezit după ea, dar pierzând bucata proprie, ne-a învățat că „lăcomia nu-i bună”. A declamat frumos o poezie, Mama de Carmen Sylva, cu strofa: „Pe lume nu-i nici un cuvânt Atât de-adânc și-atât de sfânt Ca ... Mama.” Din matematică a făcut operațiunile toate, în cadrele numărului 50 cu succes deplin și siguranță în
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
obrazul nostru și ochii noștri să exteriorizeze adevărata structură a sufletului nostru: bunătate, sensibilitate, dragoste, inteligență creatoare, pace și iertare... Ne-am adus aminte cât de frumoasă și de trecătoare este șederea omului pe acest pământ și din nou am declamat cuvintele înțelepte ale străbunului nostru latin, Horațiu: "Carpe diem" "Trăiește clipa". De aceea am direcționat funcționarea motoarelor noastre interne cu prora spre un optimism realist, combatant și mobilizator strigând cu toată convingerea: "FIAT LUX!" "Să fie lumină!", așa precum corăbierii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lașității, interesului, senzualității, sexualității, geloziei și conveniențelor. Uneori, ne amăgim că iubim, dar nu realitate nu e decât un rest al „focului”, „cenușa” lui. Iubirea nu se păstrează ușor, ci presupune tărie, persistență, concentrare și nevoință. Nu tot ce se declamă a fi iubire ține de specificul acestei stări. Ea are În substanța sa ceva necondiționat și nesupus determinărilor vieții. Părinții spun că-și iubesc copiii atunci când Încearcă prin toate mijloacele să-i pună În forma și orânduiala lumii, să-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
față de promisiunile tacite, inoculate metodic, de a fi un vajnic muncitor al construcției socialismului. De când fusesem primit În organizația de pionieri și până la vârsta de utecist (aproape toți eram Înregimentați În organizațiile comuniste specifice), fusesem pus În situația de a declama că-mi doresc să ajung „constructor” și „apărător” al marilor idealuri comuniste. Nu realizam exact ce Însemna acest lucru, dar nu aveam alți termeni de referință. Toți tinerii se mișcau cam În aceleași ancadramente sau orientări ideologice. Cei mai mulți dintre colegii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
artelor plastice, o pasiune care m-a atras foarte mult În perioada liceului și apoi a facultății. Ideile libere, universaliste, autentice au privilegiul să se insinueze chiar și În regimurile cele mai autoritare. Atâta doar că ele nu pot fi declamate, vehiculate, cultivate În mod deschis, limpede. În perioada respectivă, Facultatea de Filosofie Îngloba un mănunchi de specialități ce displăceau regimului, desființase prin decrete de partid și de stat (sociologia, psihologia, pedagogia, științele politice etc.) și care puteau fi mai ușor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
statute frumoase În „aparatul” de partid și de stat. Nici măcar aceștia nu credeau În doctrina partidului. Își asumau această condiție pentru un trai mai bun. Se evidențiau ușor acești inși (vânau funcții În asociațiile comuniste ale studenților, arborau limbajul cerut, declamau lozincile regimului, se „gudurau” pe lângă profesorii politruci etc.) și erau desconsiderați, uneori fățiș, de colegii onești, interesați de adevăratele valori ale filosofiei. Unii colegi veniseră din pasiune pentru domeniile subsecvente filosofiei, alții pur și simplu din Întâmplare, ademeniți de disciplinele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
speranțelor și o mare satisfacție. Ne mulțumeam cu destul de puțin! Majoritatea intelectualilor ascultam posturi de radio interzise (Europa liberă, Vocea Americii), care ne formaseră un anumit etos anticomunist și gust pentru libertatea de a gândi pe cont propriu, fără a declama În fața colegilor acest lucru. Penuria era ridicată la rang de procedeu național de infuzare a sentimentului de reușită iluzorie. Eram mereu pe drumuri pentru câteva kilograme de carne sau pentru o carte bună. Nu numai hrana era deficitară, ci și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
mândri pur și simplu cu talentele celor mici, indiferent de soarta reală sau închipuită a domnitorului. Într-o notație de jurnal din 1966, un scriitor trecea, pentru posteritate, performanțele copiilor săi în fața pomului de Crăciun: băiatul lui de șapte ani declamase "formidabil în intensitate și cu câteva pauze bine plasate, cu un surâs de încântare pe față, Mama lui Ștefan cel Mare (s.a.)" (Radu Petrescu, Prizonier al provizoratului. Jurnal, 1957-1970, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, p. 274). 186 Spontaneitatea copiilor arată
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Becker, Vers une histoire culturelle de la première guerre mondiale, în "Vingtième Siècle. Revue d'histoire", 1994, vol. 41, nr. 41, pp. 5-7). 131 Pe lângă obligația de a confecționa, sub îndrumarea profesorilor, coroane și ghirlande pentru împodobirea mormintelor, elevii trebuiau să declame "poezii patriotice" în timpul praznicului, în memoria celor dispăruți (DJANI, fond Primăria Iași, dos. 11/1920, f. 30 v. și 31). 132 Ibidem, f. 31. 133 Ibidem, f. 35. 134 Ibidem, f. 32 v. Fraza a fost reluată identic în programul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
volatilizarea lor, subțiind „mușchii și nervii” expresiei poetice. În Incunabule sunt proiectate amintirile unui intelectual care nu se cuplează direct la realitate, ci mediat, prin cultură. Primăvara este parnasiană, noiembrie e muzical sau preclasic, cu frunze căzând „decorativ”. Iubitei îi declamă „poeme sublimate”, iar mâinile „bibliotecarei din orașul gotic” desenează „sonate-n re minor”. M. scrie un Madrigal pentru Solveig, un Poem pentru femeile de jos pe care le-a cântat Villon. O tristețe difuză plutește peste toată această lirică, deși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
învățămăntul nu este o insulă, calchiază deplorabil, stările instituționale haotice ale birocrației statale romănești. Mimarea, simularea, însușirea formală, ipocrită, a unor valori și deloc a mentalităților și comportamentelor specifice societăților libere au condus la o adăncă schismă între ceea ce se declamă și realitatea de fapt. Probabil, nu este exagerat să afirmăm că starea de înapoiere evidentă, în special, materială, se datorează luării în deriziune a chestiunii educației în istoria modernă a Romăniei - mici și mari. Privind în istorie, este aproape de bun
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
să apere revoluția în fața detractorilor săi. Dar mai intervine și altceva: preocuparea de a-și face creditat rolul personal, pe de o parte, și obsesia de a da un anume sens revoluției române, pe de altă parte. De aceea, autorul declamă în trombă: „O revoluție se judecă, în primul rând, prin programul său: cât de profund, cât de radical este acesta, care este motivația lui și în ce dinamică, în ce perspectivă se înscrie” (p. 13). Particularitatea revoluției române a constat
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ironică, autoironică și de sorginte livrescă. „Personajul”, care se poate identifica cu „autorul” (proza este o mică scenetă scrisă la persoana întâi), se trezește dintr-un vis revelator și, după un scurt monolog reflexiv, declară retoric: „Da, eram nebun”, apoi declamă din Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu. El vrea să se creadă un al doilea erou al nuvelei gogoliene Mantaua, un nou Akaki Akakievici. Familia, trezită în miezul nopții, vine să asiste la scenă, dar, excedat de absurdul acestei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
epopeea este hibridă și greoaie, fără suflu poetic. În manieră clasicistă a scris o tragedie în versuri, în cinci acte, Optum (1897). Acțiunea este plasată în anul 1031 d.Hr., la Curtea domnului Timișanei. Personajele, puse în situații dramatice neverosimile, declamă emfatic și fără convingere. A mai compus câteva poeme dramatice, rămase în manuscris, nefinisate. D. a tradus Arta poetică a lui Horațiu (1882), versuri din Camões, capitole din Dante (Paradisul pământesc) și Tasso (Ierusalimul liberat) și poezii din Silvio Pellico
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
Crezului apostolic în cetate. „Teologia pentru Moromete” este o pledoarie în favoarea gazetăriei creștine - o idee întâmpinată uneori de cărturari cu un surâs superior. Propriul rostirii teologice nu este doar vorbirea în șoaptă, sub un pridvor mănăstiresc, ci și adresarea răspicată, declamată în centrul pieței (care rămâne totuși o invenție „păgână”, mai precis grecească). Lipsită de această finalitate, recuperarea arhivistică a monumentelor tradiției riscă să transforme Biserica într-un muzeu de antichități. Adevăratul creștinism se descoperă și se trăiește nu în biblioteci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]