297 matches
-
secunde se produse un declic, începu să clipească un semnal de apel și apoi se auzi un zumzet muzical scos de o sirenă. Activitatea continuă vreo două minute, iar apoi încetă. Hedrock așteptă. După treisprezece minute se auzi din nou declicul și procesul se repetă. Deci acesta era tiparul. Probabil Zeydel primise instrucțiuni "să-l cheme pe Greer din cincisprezece în cincisprezece minute". Mai mult ca sigur, dacă nu răspundea, urma să se treacă la acțiune. Hedrock coborî în sala mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și deci era interesant că l-au lăsat să formeze numărul în întregime. Lucrul prezenta un aspect deosebit de important întrucît scenariul lui era să-i facă să creadă că este doar un necunoscut ignorant care anunță de bună voie poliția. Declicul obișnuit constitui prima înștiințare că s-a stabilit legătura. Înainte ca persoana de la capătul firului să apuce să spună ceva, Hedrock rosti într-o șoaptă destul de audibilă: ― Poliția? Sînt prizonier pe ceea ce mi se pare a fi o navă spațială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Șopti: ― Nu mai puneți întrebări. Sînt supus loial al Maiestății Sale și am înțeles totul. DACĂ NU AM VEȘTI DE LA DUMNEATA PÎNĂ MÎINE LA UNSPREZECE, VOM ATACA ORICUM. ÎȚI UREZ SĂ TE DOVEDEȘTI DEMN DE ÎNCREDEREA ÎMPĂRĂTESEI. IARĂȘI SE AUZI DECLICUL. HEDROCK ÎNTRERUPSE LEGĂTURA ȘI COBORÎ DIN NOU ÎN SALA MOTOARELOR. ERA TULBURAT DE LIMITA ÎN TIMP CARE I SE IMPUSESE. DAR I SE PĂREA CĂ AR AVEA POSIBILITATEA SĂ ÎNTÎRZIE ATACUL CU ÎNCĂ O ORĂ SAU CHIAR MAI MULT. LUĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
două ori... dar credinciosul lui pistol suna în gol. Ori de câte ori ieșea fum pe țeavă, Endō simțea un șoc plăcut care-i străbătea palma, apoi brațul, și în cele din urmă întregul corp. De data asta însă, s-a auzit doar declicul declanșatorului. Pistolul nu avea gloanțe! — Fără gloanțe! Fără gloanțe! Fără gloanțe! i se părea că aude pe cineva strigându-i în ureche, în bătaie de joc. S-a întors și l-a fixat pe Gaston cu privirea. Gaston și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Poate-i de neînțeles, dar o femeie poate alege, după criterii care te lasă mască, pe cel mai urât din jurul ei, pe cel mai rece, pe cel mai spălăcit, pe unul bătrân, mirosind a moarte. O atrage ceva, e un declic, totul poate să plece de la paharul pe care i-l așează în mână unuia atins de parkinson, de la mașina oprită brusc pe marginea drumului, uite-așa îmi imaginez eu raiul! zice șoferul îndreptându-și spinarea, de la o întâlnire de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Așeză scaunul cu rotile în fața copacului unde fotograful își deschisese studioul în aer liber. Apoi, tripodul șubred fu poziționat în praf, fotograful se ghemui în spatele aparatului de fotografiat și făcu semn cu mâna ca să atragă atenția subiecților. Se auzi un declic urmat de un zumzet și, cu aerul unui iluzionist care tocmai a făcut o scamatorie, fotograful îndepărtă hârtia protectoare și suflă spre fotografiei, să o usuce. Fetița o luă și zâmbi. Apoi fotograful îl așeză pe băiețel, care luă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să puteți vorbi cu ...ă... autoritățile constituite aici, zise Gosseyn reprimându-și un zâmbet. Nu existau "autorități" pe Venus, dar nu era de fel momentul îmbarcării în vasta chestiune a democrației non-A. - La revedere și succes. Se auzi un declic și imaginea intensă se șterse de pe ecran. Gosseyn ordonă roboperatorului să treacă toate apelurile stelare viitoare la Institutul de semantică al celui mai apropiat oraș și debranșă. Era cât se poate de satisfăcut. Pusese în mișcare un alt dispozitiv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
strânseră, hotărâți. Nu putea să se oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când se imobilizară, vocea reluă: - Câți veniți? Gosseyn ridică un deget, pentru Leej, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
direct. Soluția se ivi după un timp. - Ai un registru al palatului? Tăcută, ea se duse la videofon, într-un colț, și-i aduse o placă strălucitoare, flexibilă, pe care i-o întinse cu explicația: - Trage de culisor. La fiecare declic apar etajul și numărul apartamentului persoanei pe care o dorești. Acolo e o listă a numelor Este ținută la zi. Gosseyn nu avea nevoie de listă. Știa ce nume căuta. Cu un gest rapid ajunse la Reesha, disimulându-și mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
perete. (Simți în sfârșit metal lucios cu degetele.) Unde este panoul secundar de control al aterizării? A... aici. (Pipăi câteva comutatoare.) Butonul de blocare în spate..? aici. Nu era prea departe... Mâna i se încleștă pe o lampă electrică. Acționă declicul. Țâșni lumina, difuză, care dezvălui șapte siluete fantomatice. Profitând de această firavă lucire, Dallas și Lambert se dotară cu propriile lămpi electrice. Cele trei lanterne împreună dădeau destulă lumină pentru continuarea activității. ― Ce s-a întâmplat? De ce nu a preluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
altceva mai bun de făcut. Dar nu era cazul. Joaca de-a analiza ECIU era mai bună decât hoinăreala prin-tr-o astronavă pustie sau holbarea la scaunele goale din jur. Pe neașteptate, o realiniere de priorități în programarea chestionarului slobozi un declic în banca de informații a navei. Lectura rezultatului apăru atât de brusc pe ecran încât era gata să-l șteargă și să-și continue ancheta când își dădu seama că avea în fața ochilor un răspuns cu cap și coadă. Necazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ziua. Hotărâsem să fiu încrezătoare și vorbăreață, nu plângăcioasă și acuzatoare. Dar buzele îmi tremurau așa de tare încât nu eram sigură c-am să pot să le mișc și să spun ceva inteligibil la momentul oportun. Am auzit un declic și inima mi s-a strâns de dezamăgire - îmi răspunsese robotul. M-am hotărât să las totuși un mesaj. Poate că cineva avea să ridice receptorul dacă îmi auzea vocea. Răbdătoare, am așteptat să aud primul vers din Smoke on
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în fața ochilor un caz descris în manualul de psihologie a crimei. Așa acționau toți, la început erau oameni normali, cu familie și loc de muncă stabil, uneori chiar apreciați de cei din jur. Apoi, în mintea lor se producea un declic, nimeni nu putea spune ce anume declanșa răul din ei. Freud și nu numai el vorbea de probleme din copilărie, maltratări și agresiuni suferite la vârste fragede, dar cine Dumnezeu putea să știe? Cert este că dintr-o dată li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se semnalaseră deja două cazuri de așa zise dispariții, cum se încă pățâna Pop să le numească, îl determinau să fie și mai îngrijorat. Avea certitudinea că se confruntă cu un caz tipic prezentat în cursul de psihologie a crimei. Declicul din mintea asasinului se produsese și acesta începuse să se dezlănțuie, comitea faptele din ce în ce mai des. Ceea ce nu se potrivea cu litera cărții era lipsa oricărui cadavru. Mă rog, nu numai asta. Nu existau nici indicii că s-ar fi comis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să puteți vorbi cu ...ă... autoritățile constituite aici, zise Gosseyn reprimându-și un zâmbet. Nu existau "autorități" pe Venus, dar nu era de fel momentul îmbarcării în vasta chestiune a democrației non-A. - La revedere și succes. Se auzi un declic și imaginea intensă se șterse de pe ecran. Gosseyn ordonă roboperatorului să treacă toate apelurile stelare viitoare la Institutul de semantică al celui mai apropiat oraș și debranșă. Era cât se poate de satisfăcut. Pusese în mișcare un alt dispozitiv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
strânseră, hotărâți. Nu putea să se oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când se imobilizară, vocea reluă: - Câți veniți? Gosseyn ridică un deget, pentru Leej, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
direct. Soluția se ivi după un timp. - Ai un registru al palatului? Tăcută, ea se duse la videofon, într-un colț, și-i aduse o placă strălucitoare, flexibilă, pe care i-o întinse cu explicația: - Trage de culisor. La fiecare declic apar etajul și numărul apartamentului persoanei pe care o dorești. Acolo e o listă a numelor Este ținută la zi. Gosseyn nu avea nevoie de listă. Știa ce nume căuta. Cu un gest rapid ajunse la Reesha, disimulându-și mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Martin’s Hospital au făcut comerț cu prafuri contra căderii părului sau, să zicem, pentru sporirea apetitului sexual, atunci era cazul să-și facă provizii pentru ei înșiși. Am vârât o monedă în fantă și banul a căzut cu un declic mulțumit Bagheta s-a învârtit: Banii sunt Pe Drum. Am mai vârât una Ferește-te de Sfaturile Rele. Perfect, s-a făcut Am privit în sus și mobila oglindă din casa-groazei și-a schimbat planul. Prin glasvandul deschis, tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Îți aud vocea zilele trecute. Sala asta e ca o cutie de rezonanță. Cu siguranță trebuie să existe o ieșire. - Dacă așa ar sta lucrurile, am vedea un pic de lumină, nu crezi? În clipa cînd rosti aceste vorbe, un declic se produse În mintea ei. Din miezul stîncii sîngele va picura Iar lumina brusc va apărea... Lumina brusc va apărea. Lumina. Soarele. - Am crezut mereu că lumina voia să Însemne adevărul, dar poate că e un mesaj ascuns, se Încumetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vorba de faptă, Marie apăsă În centrul micului soare săpat În mijlocul altarului. Degetul se afundă. Îi adresă o privire triumfătoare lui Lucas. - Ce mai zici? - Rezultatul mă uimește, zise el amuzîndu-se. RÎsul Îi Încremeni cînd se făcu auzit un ușor declic, ca acela al unui pistol căruia i se trage piedica. Și o vibrație surdă zgîlțîi grota. - Dumnezeule mare, doar n-o s-o ia de la... Se opri brusc. Sub ochii lor uluiți, o bucată din perete Începu să basculeze În timp ce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privește în această vale. Terasa e acoperită și înțesată cu bănci lungi așezate paralel, ca la cinematografele de țară. Dinspre vale, de la distanță, banca cea mai apropiată de balustradă părea locuită de copii, ei stăteau complet nemișcați, ca și cum ar aștepta declicul unei camere foto. Într-o grimasă colectivă, copiii, cu părul alb și ovalele fețelor distorsionate, cu gura expandată și colțurile ridicate înspre urechi, râdeau cu gurile arcuite, râdeau din ochii alungiți ca niște agrafe. Și, în nemișcarea lor, numai râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vă rog, cu Vivian Grant? Capul Marei s-a ițit încet deasupra zidului despărțitor, cu o sprânceană ridicată artistic, în sus. — Cine să spun că o caută? m-a întrebat asistenta. — Claire Truman. Sunt o prietenă a lui... Am auzit declicul produs de cineva care a ridicat receptorul pe o altă derivație. — Poți să ajungi aici într-o jumătate de oră? m-a chestionat Vivian. I-am recunoscut vocea profundă, ușor gravă din mesajul pe care mi-l lăsase. — S-sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vii. Îmi permiteți să dau un telefon acasă? Vorbesc puțin. Telefonul era la Îndemână pe o măsuță din lemn de stejar. Alături un taburet din aceeași esență! Gheretă formă numărul rar, pronunțând precaut fiecare cifră pentru a evita Încurcăturile. Așteptând declicul Își drese vocea ca Înaintea unei mari Încercări. Alo, casa Gheretă? Zorela? Te sărut. Aici Gheretă. Cum o mai duci? Bine. Mă bucur. Te-am sunat să-ți spun că am Întârziat puțin și să nu te superi. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
exista asemenea violență În Estrella de Mar. Nu te odihnești suficient. Vreau să vii mîine la clinică să-ți mai fac o radiografie. Cum te simți? — Fizic? Ca o rablă, aș zice. Mental, sînt bine. Atacul a fost ca un declic. Ăla de-a sărit pe mine, cine-o fi fost, avea mînă ușoară... Am văzut odată niște strangulatori profesioniști care-și făceau treaba În Borneo, undeva prin nord, executau niște așa-ziși bandiți. Nasol de tot, dar Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nemaivăzută. Și, norocul tău, zise Violet, aruncându-mi un zâmbet șugubăț. Era absolut fantastic în pat acum câțiva ani și pun pariu că a devenit și mai bun cu timpul. Spre surprinderea mea și mai mare, atunci s-a produc declicul. Am izbucnit în râs, dându-mi seama că Violet era pur și simplu adorabilă. Și ea chicotea. —Ei, fetelor! Nu mai sunteți într-a șasea și aici nu e dormitorul de la St. Trinian 1 după ce s-a dat stingerea! Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]