390 matches
-
care se recomandă, scurt, Gema pare să învețe armonia gesturilor de la un sportiv altminteri neinteresant și retorica fiecărei culori de la Ludi, un pictor sas ascuns în subteranele din prejma Bibliotecii Centrale Universitare. Plecarea acestuia în Germania, înaintea oricărei declarații, e decodată corect și dureros. Iar știința pe care o capătă, în decursul anilor, Gema e una dependentă de nuanțe, dar nu redusă la acestea: "A venit spre mine, avea în mână o pensulă muiată în carmin și, când m-a îmbrățișat
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
fantastică. Cu o legătură extraordinară cu sensurile cuvintelor, cu ceea ce își comunică ele într-un anumit cîmp semantic. Mi se pare că, în acest text, autorul său trăiește el însuși o stare de grație. În raport cu propriul scris, cu propria experiență. Decodînd sensurile poveștilor Mihaelei Marin, George Banu își decriptează propriile voluptăți în a privi și a se privi. Ca și un fotograf, foarte prezent și foarte absent în actul "supravegherii", al creației sale, și scriitorul George Banu este scufundat în căutarea
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
martie, Boierii vechi și noi și aproape întreg volumul al treilea sunt complet tarate prin imixtiunea ideologică. Aristocrația românească este vituperată prin caricaturizare: în Cronică nu există aproape niciun personaj pozitiv, cu excepția cuplului din Salata, cu model autobiografic lesne de decodat. Dilema scriitorului va fi fost ordonarea materialului în așa chip încât tendențiozitatea schemei temporale (care, repetăm, intra oricum în plasma imaginarului său prin formula spiralei degradante a generațiilor) să devină evidentă cât mai târziu cu putință, deși trebuia să fie
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
Brumaru face o distincție axiologică netă: ar fi scris și el câteva rânduri despre respectivii, dar un articol e cam mult, de vreme ce în volumele lor poți întâlni doar versuri bune, nu și poezii... Rămâne, deci, în sarcina viitorului monograf să decodeze rețeaua amplă de referințe livrești ale poeziei lui Emil Brumaru și să descrie în termeni critici procesul prin care livrescul se transformă în ingenuitate. Deocamdată, să consemnăm că volumul de corespondență - în special epistolele către Lucian Raicu, Șerban Foarță, Radu
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
valabil și atunci când observă reducționismul călinescian, neîncrederea în iluminare a marelui critic, care "n-are antenă pentru grandoare și tragic" însă e extrem de dotat pentru comic. Nici romanele lui N. Breban nu scapă de rigoarea critică, atunci când nucleul le este decodat ca expresie epică a unei formidabile mobilizări energetice: Nevoia de legitimare a uzurpării e întemeiată pe o filosofie a cinismului, expusă deschis, fără reticențe; eroii anunță unui auditoriu o descoperire. Ei susțin că persistă în adâncuri lăuntrice un fond arhaic
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
pentru starea de liniște, el fiind întîi om și apoi, în poezie, zeu păstrător de sensuri. Textul singurătății ține de o operare în mod clar textualistă asupra conceptului de poeticitate în critica și istoria literară. Reluînd aplicația asupra textelor, poetul decodează planul cultural și înțelege să-și apere supremația față de lucrurile (metafore în text) care îl înconjoară dar nu cuvîntă. Cu supărare mare el se adresează iubitei (cea care îl visează perpetuu) topindu-și disperare în cuvinte frumoase, fraze limpezi, fără
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
Bergendy Peter evenimentele din 1956 servesc doar ca fundal pentru un thriller a cărei acțiune ar putea avea loc chiar și în fieful CIA. Numai că simbolurile folosite aici nu sunt inspirate de filmele hollywoodiene, ci am învățat să le decodăm din cărțile de istorie sau chiar din experiența proprie: pentru noi, înseamnă cu siguranță cu totul altceva, atunci când un securist maghiar interoghează un conțopist mărunt. Joi, 22 noiembrie, ora 18.30 ”Ungaria sălbatică”, 2011, 52 min., film documentar științific, subtitrat
Săptămâna Filmului Maghiar la MȚR. Vezi programul by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80780_a_82105]
-
ce dau, împreună, o viață și un portret interior. La celălalt capăt al firului invizibil, descoperim suferințe concrete, fizice, răni și malformații descrise într-un limbaj de specialitate și oferind confesiunilor amare ale femeii ,contrafortul" unor chinuri cumplite. Dacă am decodat corect intenția autoarei, ea nu încearcă doar să pună în fața ochilor Lukianei ,un alt ecran", cum speră prietenul în halat alb. Prin aceste istorii derulate au ralenti și narate cu un realism, așa zicând, chirurgical, e punctată concluziv ideea că
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
dușumelelor"). Metaforică e și una dintre desemnările ironice tradiționale ale infanteriștilor - iepuri sau iepurași de cîmp (cf. Moise 1982): "la infanterie sau Ťiepurași de câmpť" (p. 107) -, bazată desigur pe acțiunea comună, definitorie, a alergatului rapid. Alte metafore prezente și decodate în text sînt tabacheră ("cutia închizătorului", p. 27), elvețian ("așa le spuneam acelor soldați care puteau face rost de orice, oricând", p. 38), laborator ("anume dealurile și văile, tranșeele și locurile de instrucție", p. 74).
Jargon și argou militar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8313_a_9638]
-
Ruxandra Cesereanu Cine sîntem noi, românii, după cum scriem și vorbim, mai ales atunci cînd este vorba de pamflet vitriolant, atac la persoană, calomnie, injurie etc.? Voi inventaria și decoda, în cele ce urmează, nouă registre ale limbajului violent, specifice mentalului românesc, cu precădere în secolul XX. Cel dintîi este registrul subuman, prin care se urmărește declasarea celui incriminat prin raportarea sa la un statut diferit de cel omenesc. Acest
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
Forța și precizia detaliului - semn major al acestui artist, scenograf, pictor, inventator de imagini, de lumini, de ipostaze ale sinelui, ale diurnului, nocturnului. O călătorie deloc monotonă. Un fel de prolog al spectacolului, discret, tainic, pe care aveam să-l decodez mai tîrziu. Urcînd o scară de lemn, la etaj se află sala. Studio. Intimă, echilibrată, cu aproximativ o sută de locuri. La picioarele spectatorilor, jos, ca într-o groapă, scena propriu-zisă. Și lumea lui Winnie. La care privesc, de unde stau
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
ea. Visul fiecărui istoric este ca, folosindu-l, să poată aduce la viață, în deplină concretețe, lumea dispărută de care se ocupă: finalitatea ideală a unui astfel de studiu ar fi să-i permită unui cititor din secolul nostru să decodeze textul medieval potrivit propriului său sistem, dar fără anacronisme. în adevăr, repet, cel mai mare pericol este anacronismul - departe a ne ajuta, ne duce pe căi greșite și uneori comice, cum ar fi vînătoarea de "plagiatori" în literatura medievală, care
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
vers, extrem de ambiguu, lasă mai multe posibilități interpretative, printre care și „Ușor ne modelează calpuzanii” sau „Putând lua și forme-nșelătoare”. Când Ducele, deghizat în călugăr, perorează, în proză, pe tema decăderii moravurilor (III,1), frazele lui lungi generează ambiguități decodate în moduri diferite de către îngrijitorii edițiilor Oxford și Cambridge. La Bawcutt avem „...și e tot atât de primejdios pentru reputația cuiva să fie perseverent într-o anumită direcție pe cât e de virtuos să fie nestatornic în tot ce face”, în timp ce Gibbons propune
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
remarcabil perspectiva conceptivă cu fine formule introceptive. Cum ar spune Umberto Eco, „ființa coincide cu caleidoscopul de adevăruri pe care le formulăm încercând s-o numim”. Jocul de oglinzi al numirilor/privirilor - succesive în text și simultane în viață - e decodat de Florina Ilis cu aplecări camilpetresciene. Cea mai haotică textură umană conține un desen ascuns care așteaptă să fie descoperit și, eventual, asumat. Tot astfel, Radu Aldulescu vede și aude lumea pe care o descrie. Deși „stricată” de sus până
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
citește, azi, pe Jean Ricardou, cel care teroriza în anii ’70 congresele, colocviile universitare?.. Un alt mare critic, după Roland Barthes, care și-a dat seama că nu putem transforma critica într-un cod care să codifice ceea ce tocmai a decodat (adică opera) a fost Jean Starobinsky, din școala critică de la Geneva. El a scris pe la începutul anilor ’70 o carte admirabilă (Relația critică) unde propune o nouă sinteză critică prin asimilarea noilor metode de analiză și recuperarea dimensiunii creatoare. A
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
un ținut metafizic numit hawaki, adică ", Zîna înaltă care îl așteaptă la aeroport și alături de care trăiește un timp de o altă consistență - toate acestea formează un scenariu înnoit al aceleiași povești. Un scenariu pe care de altfel îl găsim decodat în termeni reali în cele două Scrisori din Aotearoa. Finalul seamănă și el cu acela din basm, pentru că naratorul se întoarce acasă, în ciuda tuturor avertismentelor. Iar literatura pare să fie produsul acestui timp degradat, de restriște, de dinaintea împlinirii sorocului: "Și
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
un anume principiu, argumentat psiholingvistic, potrivit căruia nu e atât de important cum comunici, ci să comunici. Dacă ai reușit să te faci înțeles, chiar sacrificând, uneori, normele folosirii codului, ținta a fost atinsă: mesajul a fost receptat și corect decodat de către destinatar. Acest punct de vedere nu pare a conține, în sine, ceva reprobator atâta vreme cât rămâne în spațiul strict didactic, chiar dacă nu e lipsit - cum se va vedea - de anumite riscuri. Nu e nimic rău - dimpotrivă - în a dezinhiba pe
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
a colectat ilegal date private pentru programul său controversat StreetView, care repertoriază, cu fotografii, străzi și clădiri din mai multe țări, între care și Coreea de Sud, a anunțat joi presa locală. Unitatea de poliție specializată în lupta contra infracționalității cibernetice a decodat date stocate pe hard-uri utilizate de StreetView și a găsit elemente arătând că datele au fost colectate în mod ilegal, potrivit agenției de presă Yonhap. Poliția a confirmat această informație pentru AFP, dar nu a dorit să ofere detalii
Google, acuzată că a colectat legal date private, pentru programul StreetView, în Coreea de Sud () [Corola-journal/Journalistic/61438_a_62763]
-
a o identifica pe acea doamnă de care este legat indisolubil în orice imagine. * La Biblioteca Națională a Franței se păstrează o pictură de la începutul secolului XVI. Se intitulează Dame ŕ la licorne. "Cifrul" acestei imagini pare mai ușor de decodat decît acela - încă, în multe privințe, criptic - care stă la baza ciclului tapiseriilor expuse la Cluny (ciclu care precedă această imagine cu vreo două-trei decenii). Imaginea are în centru o femeie tînără așezată, grațios, pe un covor, într-o poiană
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
pentru un tîlc, pentru o formulare aforistică. Amănuntul este cel care îl interesează pe Cioculescu, detaliul semnificativ. întreaga sa critică a căutat posibilitățile narative ale analizei textului. Fascinația biograficului este de aceea firească la Cioculescu. De ase-menea, iuțeala cu care decodează versuri dintre cele mai ermetice - oroarea de emoție necontrolată îl caracterizează din plin pe acest critic. într-un alt pasaj din Amintiri (1981), povestește cum i-a decriptat lui Lovinescu în numai cîteva fraze un vers obscur al lui Mallarmé
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
Dodin, Nekrosius, Brook, Donnellan... Întîmplarea - dacă admitem că ea există - fericită pentru mine face ca, de-a lungul anilor, în momente diferite ale creației lor, în etape diferite ale devenirii mele, să-i cunosc pe acești artiști, să reușesc să decodez ceva din universul lor și dincolo de ce se vede pe scenă. Deși, la drept vorbind, acolo este tot. Mintea lor, neliniștea, geniul, visul, abandonul, disperarea, spaima, bucuria, generozitatea. Festivalul Shakespeare înseamnă Emil Boroghină. Ce vreau să spun cu asta? Nu
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
într-o sistematică mitologică sui-generis. Lucrurile care nu puteau fi întru totul explicate inițial (statura supradimensionată a unor autori, persistența unor clișee, performanțele poeziei neomoderniste în anii minirevoluției culturale, intelectualizarea și rafinarea prozei, într-un context tot mai rigid...) sunt decodate și mai bine justificate. Nu prin axiome și sentențiozități critice, dar prin analiza remarcabilă a distorsionărilor și compensărilor mitologice. Inclusiv scriitorii din alt secol decât cel al comunismului victorios sunt parte a acestui proces în două faze: deformare ideologică și
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
asemenea personaje. Pricep de ce ani de zile, actorii au refuzat partiturile. Greu au înțeles codul scriiturii, lumea abstractă și, totuși, atît de concretă a lui Beckett. Sau tocmai concretețea altfel formulată a inhibat. Șir de regizori care nu au putut decoda metafora. O teamă culturală și nu numai. Așteptîndu-l pe Godot" Un amestec pe muchie de prăpastie între parodie și dramatism, accente sonore de comic de circ, de filme mute, în alb și negru, de sunete, lumini, cuvinte, tăceri. Acest amestec
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
atât de plin de „capcane” semantice! Deoarece, cum mai spuneam, în comparație cu arta clasică, care semnifică prin ea însăși, arta contemporană, de după prima jumătate a secolului al XIX-lea, necesită excursuri multiple, în multiple domenii conexe, pentru a reuși să-i decodezi înțelesurile - exceptând cazurile în care explicațiile autorilor depășesc în grandilocvență și sofisticare, valoarea operei însăși! Dar, afluența constantă a publicului la absolut toate manifestările - de toate vârstele și de toate nivelurile de pregătire intelectuală - a dovedit că sincretismul este forma
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
formează o trupă. Care se intuiește, care se simte, care se dăruiește spectacolului acesta puțin obișnuit. Plecînd de la text, la muzică, la miza grea, asumată de compozitoare, de regizor, de scenograf. Ludicul subtil, suprarealist cumva al lui Harms este extraordinar decodat de regizor, amplificat de muzica lui Irinel Anghel, de fabulosul unei scenografii care dezvoltă în valuri rîsul, comicul unor tărîmuri aberante, în care copii sînt matrioști suspendate în cer, cu poponețurile pictate cu norișori, din cer coboară obiecte amenințătoare, art
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]