410 matches
-
ce anume? Și, să nu râdeți, noaptea am visat că trenurile care au trecut pe aici aveau afișate pe vagoane reproduceri după tabloul lui Gauguin "De unde venim? Cine sîntem? Încotro ne îndreptăm?" 13. A doua zi s-a întîmplat ceva deconcertant. Nu-mi dau seama cum s-au petrecut exact lucrurile. Cred că Eleonora a vrut să facă o glumă și mi-a zis că "ar da un telefon". La care eu, în loc să mă uit mirat sau să pufnesc în râs
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
după o activitate, desfășurînd o alta, de același fel sau diferită. În acele zile de luni fără program puteam face ceea ce doream, să ne bucurăm de vreme, de apă, de amintirea zilei care trecuse, iar noi vîsleam într-un vacuum deconcertant, dar nu neplăcut. Nu Fahrtspiel, vîslit de plăcere. În zilele acelea, Schneiderhahn stătea deoparte și nu monitoriza progresul nostru, de pe bicicletă. Vîsleam un pic, cu mușchii relaxați în mod deliberat, la început, chicotind tăcut, stropind un pic prea mult. Apoi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sunt de acord, zise Crang, dezinvolt. Astfel ajunseră, brusc, la scopul fundamental al schimbului lor prudent de păreri. "E cel puțin scopul meu fundamental" își zise Gosseyn privindu-l pe celălalt. Fiindcă poziția lui Crang în toată afacerea asta era deconcertantă. Părea să nu facă nimic. Riscase - risc teribil, având în vedere acțiunea lui pe Venus - venind la cartierul general al lui Enro. Și stătea inactiv. Planul său, dacă exista, era uimitor, dacă justifica o asemenea inactivitate în vreme ce bătălia din cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sunt de acord, zise Crang, dezinvolt. Astfel ajunseră, brusc, la scopul fundamental al schimbului lor prudent de păreri. "E cel puțin scopul meu fundamental" își zise Gosseyn privindu-l pe celălalt. Fiindcă poziția lui Crang în toată afacerea asta era deconcertantă. Părea să nu facă nimic. Riscase - risc teribil, având în vedere acțiunea lui pe Venus - venind la cartierul general al lui Enro. Și stătea inactiv. Planul său, dacă exista, era uimitor, dacă justifica o asemenea inactivitate în vreme ce bătălia din cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tresări și se întoarse. Îl năpădi furia pentru că își văzu planul ratat prin sosirea vânzătorului. Dar acest sentiment îi dispăru cu încetul când constată că vânzătorul e un bărbat "distins, cu părul cărunt, mai bătrân decât el. Era un amănunt deconcertant. Fara avea un respect imens, aproape instinctiv, pentru bătrânețe. În cele din urmă, spuse șovăind: - Da, da, o armă. - În ce scop? întrebă cu voce calmă vânzătorul. Fara nu putu decât să se uite lung la el. Ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
poate o să mă ajutați și pe mine. Eu nu m-am lămurit. Complet... ― Cu multă plăcere, spuse amabilă Melania Lupu. ― Să începem cu moartea lui Panaitescu. Trecem peste motiv... ― Procedați foarte înțelept, domnule maior. Nebunii acționează cât se poate de deconcertant și ar fi absurd să cauți un motiv acolo unde el nu există. ― Cu alte cuvinte, vedeți în domnul Matei un fel de Jack Spintecătorul... ― De ce nu? ― Chiar, de ce nu! Poate fi o ipoteză... Mă refer însă la înscenarea sinuciderii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un tip rezervat și cu vorba blîndă. Dar acum deodată se vede strîns cu ușa și scoate văpăi. ― Nu încape îndoială, spuse juvenilul Ancil Nare, că noi am descoperit ceva remarcabil. Ne vom strădui să obținem explicații complete. Situația era deconcertantă. Toate acțiunile lui erau acum amplificate dincolo de intențiile lui inițiale, deformate de bănuiala că el nu ar fi ceea ce părea. De fapt el nu le era superior acestor oameni într-o măsură mai mare decât erau ei unul mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
capacitatea de a umple acest spațiu saturat de aventură și suspans cu o întreagă familie de personaje. Încă o dată, apropierea de Jules Verne se impune, ca și evocarea unui mecanism narativ balzacian - Hergé nu este doar demiurgul ce oferă spectacolul deconcertant al genezei, ci și autorul calculat ce își transportă, în linia Comediei umane, eroii de-a lungul diferitelor segmente ale epopeii sale. Seria lui Tintin nu ar mai fi aceeași dacă memorabilele și idiosincraticele creaturi zămislite de Hergé nu ar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Sire Corto debutează cu o lectură, aceea din textul lui Wolfram von Eschenbach, pentru a continua cu un vis trepidant și baroc, în care referințele la gnoză și la cărămizile tainice ale Evului Mediu abundă, nu mai puțin erudite și deconcertante decât în romanele lui Umberto Eco. În felul său dezinvolt și ironic, Corto amestecă Romanul Rozei cu Romanele Mesei Rotunde. În vis fiind (dormind în patul din pensiunea Morfeu), Corto îl reîntâlnește pe cavalerul căzut ce visează la mântuire. Misiunea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
orice încercare a ei de a-mi asedia castelul trupului și al minții. Dacă Myrna și cu mine reușeam să-i descumpănim pe cei mai mulți dintre ceilalți studenți când nu eram împreună, în postură de cuplu eram de două ori mai deconcertanți pentru corpul studențesc, format în cea mai mare parte din idioți surâzători veniți din sud. Zvonurile din campusul universitar țin minte că ne uneau în niște intrigi inexprimabil de depravate. Leacul Myrnei pentru orice rău, începând cu scrântirea unui picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în regulă, de la o firmă care se gândește să investească. Vom petrece o săptămână ca să examinăm situația și apoi îți vom prezenta raportul. Foarte simplu, foarte direct. Încercă să se concentreze asupra cuvintelor, dar frumusețea ei i se părea foarte deconcertantă. Femeia nu făcea nici cea mai mică aluzie, nici o privire furișă, nici o mișcare a corpului, nici o atingere, și totuși era extraordinar de sexy. Putea să vadă că nu purta sutien, iar sânii se conturau fermi sub o bluză de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
orice alt puști. Și învăța repede. Avea o coordonare bună și învăță repede să își scrie numele, sub îndrumarea lui Lynn. Cu cititul mergea mai greu. Dave se descurca bine la sporturile de week-end, deși uneori era de-a dreptul deconcertant. La un meci de Little League, o minge răzleață zbură de pe teren spre clădirea cu două etaje a școlii. Dave alergă, se cățără pe zid și prinse mingea la fereastra de la etajul doi. Puștii îi priviră reușita cu un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
năpădit de rușine, Îmi voi face simțită răzbunarea cu mînie“. Probabil că atunci cînd voi părăsi hotelul, voi cădea fulgerat de mînia și răzbunarea Celui-Veșnic. Nu mai cutezam să plec. Am Început să pun Întrebări unele mai ingenioase și mai deconcertante decît altele ca să-l silesc pe Rossellini să mă țină sub protecția lui. Pe la nouă seara, mi-a spus cu amabilitate că era așteptat la cină și că era deja În mare Întîrziere. M-a Însoțit pînă În holul hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dar era deja trecut bine de miezul nopții și trupul ei nu mai făcea față. — Vino, te conduc acasă. Își luă geanta enormă, plină cu evaluări de buget, estimări de tiraj și de personal, și stinse lumina. Pustietatea redacției era deconcertantă. Ziarele sunt locuri care ar trebui să debordeze de viață, însă redacția goală era mai tăcută decât o casă plină de copii adormiți. Prin contrast, liniștea părea încă și mai profundă. — Un singur lucru. Crezi că ai putea să afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a artei vede în inovația/revoluția permanentă o promisiune de autenticitate prin „eliberarea de formule” - de fapt, prin eliberarea de raționalismul scientist („Creația adevărată nu se poate prinde în legi cunoscute; este ceva mereu adăugat lucrului cunoscut”). Finalul articolului e deconcertant: „În ziua în care artele plastice toate se reintegrează în arhitectură, romanul, ca în vremurile mari, face loc teatrului”. Concizia „romanelor” liliputane ale lui Quint din Décheances aimables va fi elogiată și în Contimporanul, nr. 50-51, noiembrie 1924, nu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
chiar dintr-ai noștri, l-au adoptat ca pe o inovație”. Sesizînd pericolul banalizării, futuriștii italieni au recidivat cu noi manifeste, cel mai radical dintre toate fiind cel tehnic, al destructurării sintaxei. Următoarea afirmație a lui Davidescu poate apărea astăzi deconcertantă: „pe urma acestui fel neînțeles de a scri s-a clădit, cel puțin la noi, o bună parte din arta maeștrilor noștri inovatori”. Ne putem întreba ce trăsături futuriste au fost preluate și asimilate în scrierile „inovatorilor” autohtoni? Ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care „asemănarea rigidă e jertfită și lăsată fotografilor”), „sforțarea înceată a picturii de a se degaja de constrîngerea realității pentru o cît mai liberă interpretare și alcătuire subiectivă a lumii”, specularea impresionistă a „vibrațiilor colorate, în varietatea și surpriza lor deconcertantă”, apoi expresionismul care „a renunțat la detaliu pentru a degaja esențialul” și, în fine, „abstractismul” picturii pure, autoreflexive, care „nu mai e nici interpretarea lumii din afară, nici nu caută un punct de sprijin în ea. E lăuntric și personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ea oricît de bizară, se pare că e mai prețuit decît însuși talentul. Literatura, ca și comerțul, are o latură viabilă prin reclamă. Datorită ei, d. Tzara a pătruns în conștiința marelui public european cu o ușurință și o impertinență deconcertantă”. Adăugînd în treacăt - cu ironia de rigoare - că, prin expatriere, „zeii rasei îi menise o soartă mai bună” decît cea de a scoate, rămas în țară, „vreo altă revistă de avantgardă”, Emilian face un scurt istoric al mișcării Dada, citîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pus în practică ceea ce amicul Mitică inventase”. Urmarea? În ciuda avizului entuziast al lui Raymond Queneau și Jean Paulhan, care recomandaseră publicarea textelor în colecția „Metamorphoses”, manuscrisul lui Ionesco a fost respins ca „insuficient de comercial”. Obsesia precursoratului absolut apare astfel — deconcertant, să recunoaștem — și la „părintele” dadaismului... Abia după decesul lui Tzara (decembrie 1963), prefața din 1949 a lui Ionesco va apărea, sub titlul „Precurseurs roumains du Surrealisme. Urmuz” (în numărul XII, janvier-fevrier, 1965, al revistei Les Lettres nouvelles, condusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Începe să prefere biberonul sînului. Jur că, dacă ar fi după ea, Trish l-ar hrăni pe Oscar la sîn pînă cînd s-ar duce la facultate. Nu găsesc nici un cusur hrănirii copiilor la sîn, dar mi se pare foarte deconcertant să vezi copii destul de mari ca să meargă și să vorbească, care sînt Încă atîrnați de sînul mamei. Trish a recunoscut că nu se simte În formă dimineața și, din fericire, Oscar se trezește Într-o dispoziție fericită, așa că stau amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
reviews/bellows/ravels.html, unde sinteza a fost deja făcută. Nota dată acolo este B (În sistemul american, A e nota maximă, iar pînă la B mai există A‑ și B+), iar evaluarea succintă sună astfel: „destul de bine scrisă, dar deconcertantă și confuză carte de memorii și omagiu, precum și meditație despre prietenie, dragoste și moarte”. Ăn Franța, revista Lire (februarie 2001) a dedicat un interesant grupaj cărții lui Bellow, sub genericul „Saul Bellow a‑t‑il trahi son ami?”. 16 Ioana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
burtoi. Cu colțul ochiului, l-am zărit pe Hugo cum își privește cu mulțumire de sine propriul abdomen plat. Fusese la sală în acea după-amiază pentru a-și lucra „pătrățele de ciocolată“. Bill era un exemplu perfect de cât de deconcertanți puteau fi actorii; în afara scenei îi scoteai cuvintele cu cleștele din gură, astfel că, pe lângă el, William Hague 1 ar fi părut un fel de Stephen Fry1. Totuși, deși îl văzusem de multe ori jucând, în seara aceea nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
realitate și vis, între real și ireal. Miturile arhaice ale cosmogoniei și creației, visul magic, ieșiri fabuloase din timp sunt dezvoltate într-o țesătură narativă abia construită, în care întâmplări obișnuite se amestecă firesc cu situații fantastice. Cu o facilitate „deconcertantă”, cum scrie William A. Coates, scriitorul român reușește să dea extraordinarului aparența credibilului. Cele mai reușite pagini de proză fantastică ale lui Eliade operează în materia temporală răsturnări spectaculoase, dar, artisticește, întregul proces rămâne în sfera autenticului. Aceasta e performanța
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
ușoară. După o primă lectură s-ar putea afirma, împreună cu filosoful Friedrich Nietzsche, că această Carte a Apocalipsului este „cea mai haotică dintre toate invectivele scrise, pe care răzbunarea o are asupra conștiinței” sau cu Krister Stendahl, care califică scenariul deconcertant al Apocalipsului ca un „scenariu pentru un film de groază”. Senzația de a trăi în ultimele zile ale istoriei lumii a condus la monstruozități extreme: acapararea de hrană de consum în timpul acestor ani catastrofici, sinuciderea voluntară cu convingerea de a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
naivității, teren fecund pentru iubire și entuziasm. A nu ți se proiecta dureros în conștiință contradicțiile este a atinge bucuria virginală a naivității, este a fi incapabil de tragedie și de conștiința morții, care presupun o complexitate din cele mai deconcertante și o dezagregare paradoxală. Naivitatea este opacă pentru tragic, dar e deschisă pentru iubire, căci omul naiv, nefiind consumat de propriile sale contradicții interioare, are destule rezerve pentru a se dărui. Pentru acela care a realizat dezintegrarea din viață, tragicul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]