786 matches
-
situații incredibile: informatori care mimează prostia pentru a forța abandonarea, simulează boli nervoase oferind note neinteligibile, pentru a dovedi că „nu corespund” sarcinii încredințate, scriu numai „de bine” despre cei urmăriți sau chiar inventează detalii favorabile sperând să-i ajute, deconspiră intenționat relația cu ofițerul, riscând să devină, la rândul lor, urmăriți (ceea ce se întâmpla obligatoriu în astfel de situații), își cer înapoi „Angajamentul” pentru a-l rupe, motivând că n-au înțeles ce li se cerea sau chiar declară în
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dosare, individuale sau de grup, notează sec calitatea de „sursă” doar pe baza fișei de cartotecă, deschisă pe numele oricărui titular de dosar de rețea, indiferent cât de slabă sau de inexistentă a fost activitatea lui. Pe scurt, poți fi deconspirat și expus oprobriului public doar pe baza unor indicii formale, chiar dacă dosarul tău vorbește mai degrabă despre un eșec al recrutării și despre un fals informator. Am păstrat pentru finalul acestei tipologii sumare cazul informatorului fără urme directe - adică neînregistrat
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
socială. Informatorul fără dosar, cu o funcție de răspundere sau o poziție privilegiată în societate este deci creația cea mai de preț a sistemului. În fața Legii Deconspirării, e aproape nevinovat, pentru că lipsesc probele directe care l-ar putea incrimina. Dacă e deconspirat accidental 5, în fața societății se apără cu formula: „n-am semnat nimic”. E drept, a semnat ofițerul în locul lui, dar pentru Securitate a meritat tot deranjul! * Aparent, cele câteva tipuri de informatori extrase din eșantionul microscopic smuls arhivelor Securității prin
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cădem nici În kitsch religios sau estetic, dar nici În scepticism scientist care neagă complet aceste obiecte interioare. M-am gândit la un moment dat la un seminar pe teme de șamanism, la un autor controversat de altfel, Carlos Castaneda, deconspirat de un Culianu și de alții ca șarlatan, ca autor ce a literaturizat teme șamanice, oferindu-ne Însă relatări ce se pretind a fi adevărate, „non-fiction”. Provocarea ar fi să analizăm astfel de teme „deocheate” fără să cădem În dilema
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
canonizăm o serie de fenomene fizice și antropologice sau niște texte și niște opere literare și artistice pur și simplu fiindcă nu le-am putut clasa Într-o categorie preexistentă. O asemenea dualitate maniheică dăunătoare am Încercat și Încerc să deconspir Într-un seminar pe care Îl țin la master despre șamanismul postmodern al lui Castaneda. După cum știți, Castaneda a scris unsprezece cărți În care povestește că ar fi fost inițiat de un maestru amerindian În tehnicile derealizării presupuse de cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și a lui Mead, acestea presupun „aplicarea” teoriilor prin studii de teren. Participarea prin observare impune imersiunea cercetătorului nu atât În fenomenul studiat, cât În contextul În care acesta se desfășoară. Participarea este implicarea până la nivelul la care fenomenul Își „deconspiră” semnificațiile și sensurile profunde. Bazându-se pe interacțiunea dintre situația analizată și subiectul analizator, participarea urmărește accesul la experiențe și la depășirea aparențelor sau a constructelor menite să blocheze accesul la realitate. Prin tehnicile observării se ajunge la cunoașterea profundă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
opinii, mai multe căi la dispoziție, cu atât ești mai greu de manipulat, fiindcă ai repere contradictorii, care infirmă din start pretenția că un singur model ar putea fi adevărul absolut. În altă ordine de idei, v-aș propune să deconspirăm un anumit complex de superioritate pe care riscăm să-l dezvoltăm noi, ca intelectuali. Să nu ne iluzionăm cu ideea că masele largi au fost reeducate, În timp ce noi am scăpat mai puțin reeducați... Desigur, putem vorbi de reeducare În termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
soluția aleasă de români În conflictul cu dictatura ceaușistă. Retragerea În neînțelegere, În cinism jucat, În tembelism. Miorița Numele de Miorița, diminutiv al „mioarei”, desemnează ovina prin excelență și Încă Într-o formă care presupune implicarea afectivă. Prin aceasta, el deconspiră nu doar un univers ocupațional - al păstorului și posesorului de turme -, unul geografic (pășunile alpine), ci și o relație privilegiată Între animal și posesorul său. Situația nu este fără precedent. Modelul ei poate fi regăsit În Biblie, unde Avraam ascultă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ca o experiență (aproape) religioasă. Pe durata câtorva (puține) zile, marșul triumfalei istorii s-a oprit, și atunci, În acel timp suspendat, s-a putut crede (mai târziu, pentru unii această credință a primit tăria certitudinii, pentru alții și-a deconspirat caracterul iluzoriu) că Dumnezeu și-a Întors fața către români. Rezistență sau supraviețuire prin cultură? Ruxandra Cesereanu: Am citit cu un interes aparte textul Sandei tocmai pentru că, În urmă cu ceva vreme, vă prezentasem conceptul de contra-reeducare, devenit mai apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sectară, în sensul prim al termenului: ea presupune secta, adică o comunitate electivă, aleasă prin cooptare. Există o mulțime de motive care justifică această poziție secretă sau discretă, printre care sentimentul de a aparține unei elite, frica de a fi deconspirat în caz de persecuții și logica intrinsecă a sectei care obligă la supunere față de șef, de cel inițiat, de cel mai mare în grad. Acestea sunt trei motivații atunci când ne referim la gnostici. Asemenea francmasonilor dintotdeauna, gnosticii dispun de semne
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Canterbury, pelerinilor li se va alătura un avă, foarte priceput în tainele alchimiei, și slujitorul acestuia. Argatul, la îndemnul hangiului, va destăinui tainele pline de înșelăciune ale stăpânului, ava fugind de rușine din mijlocul grupului în momentul în care este deconspirat. Sluga dezvăluie auditoriului curios metodele folosite de alchimiști în căutarea obținerii aurului și aduce în prim plan și imaginea unui preot naiv, dar lacom, care, din dorința de parvenire, va fi înșelat de un asemenea alchimist. Vânzătorul de iertăciuni va
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Orlèans, se transformase în apărătorul cauzelor aristocrației, dar în secret speră că va reuși să acceadă la tron. Înflăcărat de aceste gânduri, ducele d'Orlèans s-a implicat în mai multe conspirații care vizau fie asasinarea, fie detronarea regelui. Fiind deconspirat, a fost nevoit în 1631 să fugă în Lorena, revenind la scurt timp pentru a cere și a obține iertarea lui Ludovic. Nu aceeași soartă a avut și regina mama - de a i se acordă iertarea- fiind exilata în Bruxelles
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Astfel, satira presupune o ofensivă nedisimulată, direct și explicit asumată, pe când ironia presupune tocmai disimularea atacului sub masca diasirmului, a antifrazei, a litotei etc. Satiristul are intenția de a-și flagela public victima, ca o măsură punitivă exemplară de a deconspira și eradica răul, pe când ironistul vizează o discreditare camuflată a țintei, ca joc al inteligenței și expresie a gratuității artistice. Ambiguizând mesajul, ironistul pretinde lectorului anumite abilități de comunicare pentru o decodare corectă a mesajului său, iar prin acest lucru
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ceilalți, fapt ce m-a izolat și mai mult și a pus, în fața mea, straja solitudinei turburate"110. E ispititoare ideea de a pune într-o relație coerentă omul și scrisul său, pornind în sens invers, dinspre cuvânt spre gând, deconspirând scânteia care l-a generat. În acest sens, fragmente autobiografice, mărturisiri ale poetului, gânduri transpuse în texte de gazetă, precum și achizițiile bine documentate ale biografilor constituie structura de rezistență a acestui demers pe care îl dorim o fertilă și profundă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
inobedientă, precum și o acută neîncredere în oameni. În ultima sa cercetare arhivistică și documentară, Pavel Țugui reconstituie un moment delicat al procesului, în care un anume Ștefan Antim (Wexler), coleg de redacție și apoi de temniță al ziariștilor inculpați, își deconspiră, prin depoziție, statutul de informator. Coroborând informațiile oficiale cu altele autobiografice argheziene, cercetătorul conchide cu obiectivitate: "Istețimea agentului copoi delator de a se strecura printre redactorii Gazetei Bucureștilor și apoi în catacombele de la Văcărești a restructurat ideile poetului și publicistului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și cresc sub scutul legii Domnului". Pentru ca, puțin mai încolo, în cadrul securizat al intimității, unde ipocrizia nu-și mai are rostul, fiecare din episcopi să dea curs liber adevăratelor gânduri și sentimente. Vedem numaidecît cum măștile cad, iar personajele se deconspiră flagrant: "Gorgonie eu știu de unde vine. Se ține cu nepoată-sa. A furat banii tipografiei... De la fiece preot ce hirotonește, ia câte o mie de lei... Nu l-ar mai răbda Dumnezeu! E plin de boalele lumești. Are bube pe
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
caragialian, spre deosebire de cel arghezian, comicul exclude agresivitatea. Nu o suprimă, nici nu i se substituie, ci, pur și simplu se instituie autonom. De aceea, pe palierul comic, critica caragialiană este amicală. Enunțarea ironică transmite un soi de cordialitate fraternă, care deconspiră inofensiv vulnerabilitatea obiectului. E uneori dificil, dacă nu imposibil, de reconstituit atitudinea reală a autorului, în raport cu obiectul ironiei sale, dar sentimentul pregnant pe care ironia, odată dezambiguizată, îl transmite nu este antipatia și nici revolta care, de obicei, se ascund
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
totul sub pământ să caute aur și alte drăcii". Dimensiunea aluziv-ideologică e evidentă, însă, fiind "turnată" în forma alegoriei satirice, ea trădează, mai degrabă, intenția estetică, de transgresare ludică a realului, decât cea etic-punitivă. Totuși, formula ambiguizantă se comportă paradoxal: deconspiră, prin mistificare. Realitatea subiectivizată: inepția și ineficiența adversarilor politici, este sugerată prin înlănțuirea faptelor fictive în povestea neverosimilă a nebunului care a provocat un dezastru acvatic. Finalul tragic-comic al basmului iprovizat sfidează ordinea arhetipală a basmului clasic, stârnind râsul: " Toată
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
necontenit reverențioasă a pamfletarului: "Te-am visat azi-noapte scufundat în nămol. Erai negru ca un bivol cârn și te uscai voluptos pe țărm lângă un satir cu țăcălie negru mat. Cine crezi că era? N-ai să ghicești: Dragomirescu [numele deconspiră parțial aluzia și se comportă ca un indice al realității, semnal referențial pentru cititor în discursul fantasmagoric care se prelungește cu o nouă analogie aluzivă]. Îți citea din cartea lui cea mai nouă, scrisă în limba letonă (a găsit un
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de linsoare"263. Secvența descrierii fizice are, cu adevărat, valoare comic-estetică, prin reintegrare în ansamblu textual, unde personajul apare ca un compozit poliedric: are un nume pe care-l adaptează cameleonic statutului său social și în marginea căruia glisează meditativ, deconspirându-și psihologia, are o identitate profesională: "advocat", are "convingeri moderne", folosește cuvinte străine, este, într-un cuvânt, un snob cu pretenții nobiliare: Distincțiunea este și a fost suprema mea preocupare"; este, de asemenea, tipul parvenitului cosmopolit care, întors din Occidentul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de gramatică și de limbă al savantului, cu întrebarea dacă în afară de forma a răbăși a cuvântului său, nu ar fi de studiat și forma a răsbăși, care ar indica o răbășire ridicată la cub și un superlativ" sau caută să deconspire încercarea adversarului de a autohtoniza, cu totul neinspirat, franțuzescul rabâchées. Este binecunoscută incisivitatea argheziană când e vorba de greșeli gramaticale sau de exprimare, de licențe gratuite, în general, de siluiri, voluntare sau nu, ale limbii române. Textul pe care tocmai
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
moralitatea unui gest public, însă, pentru că polemica este indisociabilă de un cadru principial, în care opozanții se înfruntă la câmp deschis, campania antiargheziană, inițiată și susținută de Iorga, echivalează cu un linșaj perfid pe care, ulterior, istoria literară l-a deconspirat și amendat ca atare. Iată percepția, peste timp, a unui confrate mai tânăr (Ion Caraion), despre acest episod: "Dintre toți câți au depus eforturi într-o asemenea direcție a negării, trei înfrânți mi se par îndeosebi demni de ilustrat pilda
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Ce mai ala-bala pe la voi pe-acolo?". Dacă nu e chinez, te întorci la cartea domnului Iorga [...] și imediat, la pagina 5, afli că: [...]" și discursul continuă în același registru comic-absurd, în care reconstrucția unei realități atipice, prin neverosimilul său, deconspiră flagrant erorile raționamentului advers. 4. În sfârșit, un alt mobil colateral al disputei și, totodată, pretext ofensiv, pentru Arghezi, ține de percepția personalității plurivalente a lui Iorga și va constitui una din principalele surse ale argumentației ad hominem; din această
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a pronumelui posesiv, aparține adversarului și e îndeajuns, pentru polemist, să o folosească pe post de bumerang, glosând, ironic, în marginea modului în care acesta își exhibă simțul proprietății; a doua subliniere aparține polemistului care, prin aceeași strategie a retorsiunii, deconspiră nu doar excesul de orgoliu, ci și vulnerabilitatea logică a enunțului. Arghezi atrage atenția asupra paralogismului advers, continuându-l perfid: "[...] nu oricare carte e neapărat a domnului Iorga: numai cele bune sunt ale domniei sale". Dar atacul disimulat nu se oprește
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
n-a avut la noi, ca autorul Nebănuitelor trepte, o mai acută conștiință a insuficiențelor cuvântului; strigării adresate de către poet muntelui (reper simbolic) nu-i urmează dialogul. Între semne și semnificații apar sincope, denivelări, rupturi, drept care căutătorul de absolut își deconspiră drama: Câteodată spun vorbe care nu mă cuprind./ câteodată iubesc lucruri care nu răspund". Semnele, simbolurile, metaforele instituie uneori rezonanțe de profunzime, alteori ele, cuvintele, rămân în cețuri prelungind osânda de a nu ști. Peregrinul imaginar planând peste ape în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]