8,208 matches
-
litere sunt omniprezente. Nu animația vă va atrage privirile, nu are nimic interesant în comparație cu alte lungmetraje ca Shrek sau Shark Tale. Simplificarea desenelor e deliberată și nu țintește doar în direcția caricaturii. Personajele inestetice, construite din motive geometrice viu colorate, decorurile ultra-banale, evită exact miza producțiilor Disney, Pixar etc.: captivarea spectatorului prin intermediul unei supraîncărcări baroce a imaginii, printr-o succesiune de cadre savant compuse și exuberant colorate. Trey Parker și Matt Stone, creatorii acestui serial, au vrut ca în acest fel
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
să posezi o doză sporită de aplomb. Ea poate părea o simplă bâtă în baltă în cazul unei delicate dezbateri de idei. Ce nu s-a înțeles în domeniul emisiunilor culturale de la televiziune e că seducția înseamnă altceva decât un decor fistichiu, o filmare aparent nonconformistă și un moderator capabil să turuie pe orice temă. Evident, când ai norocul să fii tu însuți un personaj cu carismă (și cei menționați mai sus sunt, cu asupra de măsură) misiunea e ușurată substanțial
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
pasionalitatea i-ar putea fi speculată de parteneri de afaceri masculini, găsește în Laura coechipierul ideal. La timpuri noi, oameni noi. În fine, Internet și Sfârșitul călătoriei lărgesc cadrul, personajele, apăsate de propriul trecut, fiind urmărite și într-un alt decor decât cel autohton. Plecând din România, ele mențin totuși o complicată relație de dragoste/ ură cu țara natală. De regulă, prozatorul acordă mai multă atenție conturului individual decât celui național. Dacă identitatea profundă a unui ins reprezintă o ecuație cu
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
publicat anul trecut la Cartea Românească, Developări în perspectivă. Generația poetică �80 în portrete critice; panorama plein-air, zdrențuită apoi în fîșii inegale de un șir de blitz-uri. Prima parte, mai curînd bricolaj decît compoziție, scoate în față, de dragul contrastului, decorul. Cîte ceva din solidaritatea de început, destrămată pe drum, inevitabil, în profiluri de autor, cîte ceva din aerul timpului, respirabil, orișicît, în anii de formare, din ce în ce mai îmbîcsit în deceniul "impunerii" lor ca alternativă, extremele "întîmpinărilor", toate, prinse de Chioaru într-
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
Personajele scapă de stereotipizare în acest mod, deși, ca migranți la a doua generație, au aceeași problemă ca pakistanezul din Ae fond kiss. Nu că regizorul Fatih Akin ar miza totul pe personaje. Singura constantă se plasează la nivelul mizanscenei, decorurile sunt mereu înecate în sordid și murdărie. Sibel din Gegen die Wand e fostă actriță de filme porno versus Atta Yaqub din Ae fond kiss, fost manechin. Dar ea joacă excelent, în timp ce el face un rol la fel de emotiv ca o
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
unul dintre cele care contează; cel puțin, pe o anumită linie și într-un anume registru din scara de sunete milenariste. Poezia anilor 2000 mizează, de regulă, pe anarhie socială și fractură individuală, insul revoltat fiind prototipul ei uman, iar decorul în care acesta se mișcă: o realitate mizerabilă, precum cea privită de la ferestrele unui bloc de nefamiliști. Sângele, sperma și drogul sunt substanțele acestei lumi și ale umanității ce se zbate în ea: tineri care au avut odată cravate roșii
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
probă sisifică. Precum într-un ghioc, în sofisticatele imagini plînge melosul vieții îmbrățișate de un elan insațiabil. Pasionalitatea livresc-caligrafică are drept obiect evocarea acesteia în complexitatea sa misterioasă, care, oricît ar încerca poeta a o pune în pagină, iese în decor: "alergai în stradă cu un furtun/ să alungi cu apă rece cîinii ce sfidau partitura vieții" (Eudaimonia avea un bonsai suficient de sceptic). Sau: "nu știu să urc pe scara ce descătușează trupul din fălcile ființei/ știu doar că-n
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
umană ascunsă după frunzele late ale ipohondriei; iar apoi activ, dinamic, în plină acțiune, în aerul greu al realității provinciale. Pe cât de natural în mișcări, pe atât de atent elaborat (până la detaliul infinitezimal), "funcționarul neantului" e transpus și văzut în decoruri, registre și lumini diferite, compus multidimensional. Oricât de curios ar părea, el este o rezultantă a romanului, iar nu un punct fix al lui, o tipologie clară și ordonatoare. Ce diferență față de romanul realist tradițional, al formației unui erou ambițios
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
introduce anecdote naive ori crîmpeie de basm (fabulația minoră îl consolează): "lupul a intrat în salon în miezul zilei./ a adulmecat cu duioșie scutecele noului născut./ și a stat minute întregi, cu ochii ațintiți la tablourile de pe pereți". Ajuns în decor urban, acest vlăstar de țăran se simte stingher, inadaptabil. Neizbutind a se urbanzia, e bruscat aidoma unui lumpen: "hansi tîmpitule, aia-i fereastra, ușa-i dincoace./ hai, băiete, sus, că e trei dimineața și vine fericirea/ să ne dea la
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
de remarcat somptuozitatea stilistică acoperind o statură modestă în ordinea recunoașterii publice). Ca și un alt poet pe care l-a cunoscut și subsemnatul, în zona de penumbre a celor ce se strecurau cu o sfială fie și mascată în decorul aristocratic al Casei Scriitorilor, Ion Larian Postolache: Existența i-a fost marcată de trei mari experiențe eșuate: războiul - pierdut, familia - ruptă, prietenia - trădată... Și totuși, a fost omul bucuriilor scriitoricești, înzestrat cu simțul fraternității literare". Oare cînd i se va
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
mult decât atât pentru că la examen nu se prezintă doar personajele, femei zăpăcite și bărbați bețivi, ci societatea trecutului apropiat, responsabilă pentru anomia de acum. Scena este în spatele unui fost ecran dintr-un fost cinematograf, scaunele desperecheate și mesele rupte - decor (Puiu Antemir), costumele (Anca Răduță) rimează cu ruina, cu hărmălaia din sufletul oamenilor de aici. Sunt îmbrăcați alandala, poartă semnele care înnobilau proletariatul, fosta clasă conducătoare și veșminte presupus a fi elegante, sexy, la modă. Amalgamul e sufocant și devine
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
exotică, fără de care nimic nu s-ar fi întâmplat. Mircea Cornișteanu nu și-a propus să producă o revoluție în estetica teatrului mondial sau românesc, a făcut un spectacol cinstit, profund, plăcut de privit, antrenant, unde actorii se potrivesc cu decorul și ei toți cu muzica, lumea în care trăim poate fi recunoscută și ne îndeamnă prin asta să facem efortul de a o înțelege.
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
cu adevărat ce desfășurare de forțe și de inventivitate presupune un filmuleț ca Boborul; jocul actorilor (în rolul principal, Victor Rebengiuc, admirabil în generozitatea cu care se livrează și proiectelor “mici”, nu numai celor mari) se îmbină cu desenul animat, decorul real face corp comun cu “decorul imaginar”, umorul de extracție caragialiană e topit în retorta textualistă, plină de “clins d’oeils”-uri: în jurul celor 15 ore de uragan al libertății, sfîșiate de reacțiune, în august 1870, la Ploiești, cineastul de la
Restanțe și invazii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12988_a_14313]
-
și de inventivitate presupune un filmuleț ca Boborul; jocul actorilor (în rolul principal, Victor Rebengiuc, admirabil în generozitatea cu care se livrează și proiectelor “mici”, nu numai celor mari) se îmbină cu desenul animat, decorul real face corp comun cu “decorul imaginar”, umorul de extracție caragialiană e topit în retorta textualistă, plină de “clins d’oeils”-uri: în jurul celor 15 ore de uragan al libertății, sfîșiate de reacțiune, în august 1870, la Ploiești, cineastul de la începutul mileniului trei vine cu un
Restanțe și invazii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12988_a_14313]
-
spectatorii. Sîntem pe scenă, așezați pe cîteva gradene, chiar lîngă actori și personajele lor. O lume de imagini alcătuită ca într-un puzzle, un spațiu nou, construit din multe elemente cunoscute. Citate din spectacolele făcute aici de regizor, piese de decor luate de ici, de colo, din acest teatru care păstrează în el amprentele trecerii lui Purcărete, a oamenilor cu care a lucrat sau care au lucrat aici și de care se simte legat. Este o reconstituire în imagini - și de
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
puțin frecventate, marginale. Ferită de uzură, lumea obiectelor neînsemnate trezește conștiința din letargia poncifelor redundante: “Mereu față-n față cu pagina goală, minutarele zac neatinse de praful insomniei și de pe targă se rostogolește buchetul de crini.// Cîte zorzoane într-un decor pustiu, eu zac mototolită în cel mai jalnic colț,// aștept să se deschidă ușa, cu fascicolul orbitor de lumină și vocea mult așteptată să spună: e timpul, hai!” (Povestiri despre nimic). Repoetizarea se petrece pe muchia dintre obiectivitatea sentimentală a
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
și ne reamintește efectul ei cathartic pentru sufletul românesc; Încercat În timp de atîtea potrivnicii, el Își află aleanul În Doina: „alina-m-oi cu Doina!” - zice și Cezar Ivănescu sfidînd, cu o sinceritatea Împinsă la paroxism și Într-un decor ce trimite la austeritatea monahala, fluctuațiile modei. Dealtfel, poetul ignoră ceasul modelor; ca dovadă, desi spiritele firave, alertate de mareele modei au expediat doina În sala de reanimare a liricii, dezinteresîndu-se de soarta ei, Cezar Ivănescu o cultiva. În consecință
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
tragedii, am scris și-am jucat, am scris și-am jucat ... întotdeauna, întotdeauna pe loc, ori de unde ar fi, greu de-nghițit galbenul, aurul pur al iubirii mele târzii, clopot de-alarmă, erou de operetă; din ce în ce mai rău, tot mai rău, schimbarea decorului. XVI. Cu o zi mai-nainte Mereu deșertul, deșertul, nu era nici țipenie de om acolo mi s-a întâmplat una bună cu o zi înainte norocos în iubire din umbră doar păsări mari cât ai bate din palme în
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
particulară pe care o ia o anumită operă la un moment dat este rezultatul determinării variabilelor ei de către un complex de factori printre care: stilul, concepția, personalitatea, inspirația, ideologia, mentalitățile, tradiția, curentul artistic, experiența, repertoriul, limba, distribuția, vocalitatea, tehnica, dispoziția, decorul, eclerajul, costumul, machiajul, colaborarea regizor-dirijor-solist, sensibilitatea spectatorului, feedback-ul, acustica sălii, existența supratitrării, etc. Prin urmare, nu există soluții absolute ori definitive. Pentru a ilustra ideile expuse mai sus, am luat ca exemplu opera Don Giovanni de W.A.Mozart
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
și astăzi îngheață în antecamera Teatrului nostru de dramă muzicală și balet. Iar cînd, odată, am ocazia dă informez un tovarăș ministru adjunct dela Ministerul Învățămîntului și Culturii că opera mea nu cere nici orchestră grozavă, nici cor grozav, nici decor grozav, nici repetiții grozave, tovarășul ministru adjunct excalmă: - „Bine, dar dece atîta grabă!” - ce forțe sinistre și neidentificabile reușesc să menție uneori în ale celor mai strigătoare realități dragostea și conștiința facturilor celor mai binevoitori chiar! Și cu aceasta, bineînțeles
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
atmosfera Kievului postsovietic, romanul lui Kurkov Încearcă să „alerge” prin viața unui personaj care redescoperă viața În urma unei tentative de sinucidere eșuate. Inspirat parcă dintr-un scenariu de film, autorul conferă o anumită complexitate psihologică protagonistului influențat profund de acest decor gri al spațiului capitalei ucrainene, În care Tolia regăsește o deteriorare accentuată a societății influențate de modele vestice, de așa-zisul sentiment de libertate și de continua vânătoare după bani. Romanul lui Kurkov, Prieten drag, tovarăș al răpostului se face
ALECART, nr. 11 by Tudor Berbinschi () [Corola-journal/Science/91729_a_92885]
-
ar fi să așez cartea care poartă semnătura lui Sadie Jones undeva, cred că locul ei ar fi pe un pian, În fața unei ferestre franțuzești, care are vederea spre o grădină Îngrijită, plină de flori parfumate și pomi mici, un decor care să refacă parțial atmosfera În care se desfășoară cea mai mare parte a acțiunii. Și undeva În fundal câțiva mărăcini care strică echilibru, avertizând că ordinea nu e naturală, e o trucare a realității. Ceea ce face din Proscrisul mai
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
afirmațiile lui Karp, ghid al Fundației, cu sexul gri: „Prometeu și fratele său trebuie să fi avut vreun gând ascuns când au Înzestrat sistemul endocrin masculin cu andrină și genicină. [...] Sinteză ce expune metodic aspecte ale problematicii sexuale pliate unui decor preluat din perioada Republicii de la Weimar, un Berlin al anului 1928, romanul deviant al lui Aris Fioretos, Adevărul despre Sascha Knisch, pornește și ajunge În final, rotund, la premisa evocată de către autorul Însuși În citatul aparținând lui Magnus Hirschfeld: În ceea ce privește
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
de mulți dintre noi. Deși nu a fost perfectă, interpretarea a fost per total reușită, fiind un alt pas reușit În evoluția Operei Naționale din Iași. Regizorul András Kürthy a dorit să surprindă atât scenele monumentale din Egiptul antic ( prin decor și costume), cât și dramele psihologice trăite de Aida, Radames și, Într-o mai mică măsură, de Amneris. Verdi pune accent În primele două acte pe ritualuri străvechi, pe scene de masă de anvergură, conturând totodată ordinea socială a spațiului
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
moment, orgolioasa și răzbunătoarea Amneris decide să Îi despartă pe cei doi. Pentru Aida, iubirea pentru Radames este Însă singurul motiv pentru a trăi. Binecunoscutul marș triumfal Îl Însoțește pe Radames În timpul ceremoniilor de serbare a victoriei. Scena este monumentală, decorul, costumele și momentele de balet Întregind imaginea unei lumi aflate la apogeu. Faraonul Îi promite comandantului Împlinirea oricărei dorințe. Radames cere eliberarea prizonierilor etiopeni, ceea ce trezește Împotrivirea preoților. În aceste momente, muzica surprinde cu măiestrie diferitele stări ale celor de pe
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]