388 matches
-
risipa de imagini creionate în orice colț de pagină sau de masă disponibil. Inclusiv constelația de linii neînțelese care ascund în painjinișul lor centrul roș a cărui accesare deschide porțile lumii către raiul selenar apare ca un desen ce trebuie decriptat printr-o formulă. (Manuscrisele eminesciene sunt pline de desene prin care poetul își reprezintă conținuturi matematice, posibile surse ale adevărului). În "idila" Cezara, arta reprezintă un mod de a fi pentru Ieronim și pentru unchiul său sihastru: la primul figurile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la ale cărei volume am apelat pentru studiul nostru. Locul potrivit pentru tema organicității operei eminesciene va fi oferit, câteva pagini mai târziu, de capitolul referitor la intra textualitatea transgenerică (vezi infra). Organicitatea ilustrată de eminescologul care toată viața a decriptat manuscrisele eminesciene descrie intratextualitatea, de la cele mai vizibile forme (coincidența numelor și, în general, a unor unități lexicale) la repetarea intratextuală subtilă. Relativ la coeziune, scrierea autenticistă din proza eminesciană, cu întreaga ei desfășurare paradigmatică, oferă un liant intratextual important prin
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Ellis reprezintă, la limită, chiar codul în chestiune, fiind propria sa operă de ficțiune. Originalitatea autorului nu a fost pusă la îndoială, se înțelege, de nimeni, niciodată. Critica s-a obișnuit cu strategiile narative ale lui Ellis, căutînd să-i decripteze mesajele absconse înainte ca scriitorul să vină cu explicații prin interviuri. Astfel, s-a observat că o tehnică recurentă a prozatorului este aceea de reluare a personajelor în mai multe romane (care devin, prin urmare, piese dintr-un puzzle uriaș
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în majoritatea lucrărilor sale a contribuit la depistarea unor relații și la nuanțarea unor termeni care reprezintă baza vocabularului filosofic postmodern. 3.2.3.6. Deconstrucție și scriitură Scriitura, așa cum apare ea în viziunea lui Jacques Derrida, nu poate fi decriptată în afara demersului deconstructiv (în interiorul căruia cazul ei este un exemplu între altele), precum și a principalelor componente ale propriului vocabular introdus (termenii de diferanță, urmă, gramatologie fiind doar unii dintre ei). De asemenea, analiza scriiturii nu se face dintr-un punct
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
constrângătoare, deoarece tinde să introducă majoritatea conceptelor și textelor sale sub aceeași etichetă. Roy Boyne 340 își afirmă dezacordul față de anumite luări de poziție ale lui Mike Gane, care îl așezau pe Baudrillard în categoria "anti-postmodernilor" și în același timp decriptează o undă "medievală" în gândirea baudrillardiană, în special când acesta detaliază noțiunea de strategie fatală. Barry Sandywell 341 introduce în odiseea baudrillardiană un loc important apartenenței la postmodernitate și postmodernism, structurându-i linia teoretică în felul următor: 1960-1968: marxism; 1968-1970
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
radicală, pe jocuri de limbaj, pe provocare și reversibilitate. Retorica excesului, caracteristică darului, de exemplu, este una care s-a constituit într-o adevărată strategie discursivă și în textele care vor urma acestor stadii inițiale. În această direcție, Mike Gane decriptează o tensiune între simbolic și semiotic, tensiune care ar subîntinde întreaga organizare teoretică baudrillardiană, ce se verifică și pentru textura lucrărilor sale mai târzii. Astfel, "matricea de bază a teoriei este articulată pe opoziția dintre culturile simbolice și cele semiotice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conturat ca bază a politicilor radicale o politică a dorinței pe care, de altfel, mai târziu a criticat-o aspru (ca în Oublier Foucault) așa cum au făcut Deleuze și Guattari sau Lyotard, totuși această abordare este importantă, deoarece poate fi decriptată ca simptom al despărțirii sale de modernitate, precum și de discursurile, rațiunile și codurile ei dominante. Deleuze și Guattari în L'Anti-Œdipe426 și Lyotard în Economie libidinale au criticat modernitatea, alcătuind o filosofie afirmativă a dorinței (în sensul vitalismului nietzschean și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Jacques Derrida transformă deconstrucția într-o modalitate generală de receptare și lecturare a majorității textelor, în timp ce Jean Baudrillard nu consideră seducția o grilă generală de interpretare, ci o inserează în scrierile sale alături de alte operații discursive. De asemenea, dacă Derrida decriptează mecanismul deconstrucției, dezvoltând componentele sale, Baudrillard nu descrie vreun mecanism unic al seducției, ci mai degrabă consecințele sale. Chiar dacă Herman Parret descoperă o logică a seducției, aceasta este în special aplicabilă etapei estetice și interpretării date de Baudrillard Jurnalului seducătorului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
evident sau discret prin care, independent de ceea ce vrem să exprimăm sau de felul în care exprimăm, se anunță evenimentul că aceea ce este scris aparține literaturii, iar cel care citește acel lucru citește literatură". Prin această poziție, M. Blanchot decriptează atitudinea lui Barthes de a vedea în literatură o "instituție" care constrânge prin regulile sale, transformând scriitura într-un spațiu al unei "libertăți limitate". Oprindu-se asupra aceleiași probleme, Angeles Sirvent Ramos preferă o interpretare deschisă asupra literaturii și a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
așază sub semnul unei "fatalități a modernității noastre, și căreia noi nu-i cunoaștem decât latura deprimată, din care americanii au făcut un eveniment, care este, poate, într-adevăr, evenimentul sfârșitului istoriei" (Jean Baudrillard, Paroxistul indiferent, p. 70). 505 Vidich decriptează chiar o tentă eshatologică în comparația întreprinsă de Baudrillard "Cartea este scrisă într-o tonalitate eshatologică ce se referă la un dezastru iminent atribuibil Statelor Unite, drept nucleu canceros pentru întreaga lume civilizată" (Arthur Vidich, "Baudrillard's America: Lost in the
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
remarcat faptul că la data realizării „Dicționarului geografic al județului Bacău” (1895), Ortensia Racoviță consemnază aceeași tradiție a împărțirii administrative a orașului în „patru subîmpărțiri, secții sau culori”. Semnificațiile ce se ascund în spatele acestor structuri administrative urbane sunt greu de decriptat. Una dintre ipoteze ar putea să ia în calcul corespondentul din zona socio-economică pentru fiecare dintre aceste culori. Cu alte cuvinte, fiecare culoare ar putea oferi indicii asupra statutului social al locuitorilor din respectivele cartiere. O astfel de compartimentare administrativ-comunală
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
și a seducției drept fundament al organizării unei reprezentări ("macrostructură semantică", după J.-M. Adam, 1989). Realizează o enunțare complexă în care propozițiile nu sînt asumate de către locutor. Consecința directă a acestei polifonii enunțiative este prezența implicitului și a subînțelesului (decriptate de cititor, ele trebuie să incite la lectură). Orientarea argumentativă Să povestești pentru a convinge, iată miza textului. Actul discursului (care reiese de aici) realizat de text și care îi rezumă orientarea pragmatică este cel al persuasiunii. De fapt, un
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
mesajul îtitr-un cod pe care suntem îndreptățiți să-1 considerăm ca neschimbător în ansamblul său. Pentru analist acest lucru nu poate să nu capete o importanță deosebită, întrucît dintr-o dată devine evident faptul că un astfel de mesaj va putea fi decriptat numai aplicînd aceeași grilă. Fără îndoială, trebuie să ținem seama de caracterul deosebit al acestei "sintaxe" asociative, așa cum se impune să ținem seama de complexul psihic în care ea se înscrie. Așa cum Freud se sprijină în interpretarea visului pe "angrenajele
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
prototipului secvenței narative de bază printr-un model care integrează macro-propoziția evaluativă finală (sau "morala" = Pn Ω) care dă în mod explicit sau nu și, în funcție de genurile narative, mai mult sau mai puțin ușor deductibil, plecând de la indicii ce trebuie decriptate de către cititor sensul configurațional al secvenței: Scriitorii pun clar în evidență această complementaritate narativă dintre secvență și configurație. Astfel Milan Kundera vorbește în Arta romanului, despre "arta elipsei" ca despre o necesitate pe care o explică în termeni foarte apropiați
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ritmurile existenței după modele venite „de sus”. Cearta zeilor, receptată în chip simbolic, are răspîndire cosmică, deși planul de referință al limbajului dă impresia că se situează la un nivel superficial, vizînd aspecte anecdotice și didactice. Mînia zeiței Hator se decriptează în direcția vegetaționalului. La Telepinus, ordinea normalului se întoarce, pentru că „un străin”s-a amestecat în domeniul său, cum intenționa și Inanna-Iștar în altă categorie de texte. În replică, Telepinus pune încălțările „pe dos”, ca și cum ar încerca să provoace dereglări
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
profanul intră în relație cu sacrul, cel puțin așa cum nu se raportează la da. În cosmogonie, Dumnezeu, înainte de a deveni „cel ce sunt”, pare a „conlucra” cu Diavolul. Pe asemenea căi, negativul (și moartea) cunoaște o serie întreagă de înțelesuri, decriptate de Eliade (și nu numai) în multe dintre lucrările sale. Există o moarte creatoare, pusă în relație cu miturile active, resurecționale ale vegetației și cu familia de arhetipuri, de asemenea „constructive”, din sistemul imaginarului: apa, femeia, șarpele, calul, luna. Moartea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
poate spune că sîntem întotdeauna mai cooperanți cu o ființă umană, oricare ar fi realitatea comportamentului adoptat de aceasta (rigid sau adaptativ). Reprezentarea partenerului influențează deci efectiv concepția sarcinii. Un comportament adaptativ, văzut mai pozitiv la un jucător uman, este decriptat mai degrabă ca rigid sau strategic, atunci cînd este atribuit unei mașini (Abric, 1987, pp. 149-163). 7. Efectul Pygmalion Experimentele lui Robert Rosenthal și ale lui Leonore Jacobson pe marginea modului în care inteligența elevilor este percepută de învățători ("Teacher
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
o traducere vectorială a valenței. Această reformulare nu necesită noi culegeri de date: valența este pur și simplu transformată într-o mărime diferită, mai comod de utilizat și mai fin discriminantă pentru a înțelege acele fenomene cu statut dificil de decriptat prin măsura precedentă. Plecînd de la teorema lui Pitagora, diversele raporturi vectoriale sînt calculate și exprimate prin trei valori ale unui nou indice numit "λ". Astfel, dacă evaluarea statistică a răspunsurilor subiecților referitor la un termen indus, supus fazelor de chestionare
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
zâmbet de așteptare și Atitudini), a fost pentru că, prin ele, îmi exprim gândurile, stările, care pot fi metamorfoze, introspecții, retrospecții, așteptări, rătăciri, vise, tablouri pentru toate anotimpurile, zâmbete de așteptare, atitudini etc, și, doresc, ca prin mesajele pe care le decriptați din aceste poeme, să puteți medita alături de mine... Întotdeauna mi-a plăcut să scriu simplu și profund, fără înflorituri, tocmai, ca mesajele să ajungă la sufletul cititorului dar nu am evitat metafora (chiar și numai una) care să susțină imaginile
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
de a fi în lume. Nu este ușor să scrii despre "Xilofonul". Te simți permanent cam ridicol, pentru că ai de-a face cu o carte care de la început desfide comentariul. Nu sânt aici idei de explicitat și sensuri obscure de decriptat. Nu poți descrie la modul intelectual o carte antiintelectualistă și cu greu poți face considerații estetice la o carte violent antiestetizantă. Ești tentat să citezi și să tot citezi, în loc de orice comentariu. Sigur, este o poezie frapant de nouă și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am știut la ce se referă inscripții enigmatice de tipul NU-OVA GUARDIA COLENTINA, lățite pe câțiva metri buni de perete și însoțite de semne la fel de bizare. COLENTINA ANTIGIULEȘTINA era ceva mai transparent însă, și un MOARTE ȚIGANILOR scris chiar dedesubt decripta mesajul. Giuleștenii, prin urmare, erau identificați cu țiganii și cu echipa Rapid. Galeriile altor echipe, probabil mai pure rasial și mândre de asta, declarau un război neîmpăcat 282 în același timp unei echipe și unei etnii. Cuvântul "moarte" alternează monoton
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cele ce urmează ne vom ocupa de prima formă de divinație și de variantele pe care aceasta le dezvoltă în societate. Esența acestei forme de divinație constă în prezența semnului ca mediator între divinitate și interpret. Sufletul omenesc nu poate decripta gândirea divină fără a avea un mijlocitor: simbolul. Acesta se poate înfățișa în diverse chipuri, iar mintea umană încearcă să-l descifreze interpretându-l. De aici multitudinea de semnificații atribuite aceluiași simbol. El se sprijină în special pe tradiție, pe
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
se reduce, în cele din urmă, la un act de limbaj. În al doilea rând, este vorba despre pătrunderea esenței unui gest crezând că, dincolo de semne, cuvinte, expresii și fraze se ascunde o realitate mult mai profundă care poate fi decriptată. În cele din urmă, gestul celui ce practică arta divinatorie, indiferent de succesul sau insuccesul său, este un efort hermeneutic de a pătrunde dincolo de semn și de realitatea viziblă. 14.2. De la hermeneutica negativului la hermeneutica cotidianului Moshe Idel, într-
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ajungă la negativul semnului. De această dată schema prezentată mai sus se modifică în felul următor: PRACTICĂ → SEMN → SEMNIFICAȚIE → HERMENEUTICA NEGATIVULUI Atunci când se trece de pragul vizibilului (simpla citire a semnelor și a semnificațiilor lor), se ajunge la a se decripta negativul unui fapt, semn, gest, cuvânt pentru a se afla esența. Acest efort hermeneutic și interpretativ depășește analiza lingvistică și pătrunde în domeniul magico-religios. Avem în atenție aici, îndeosebi, practicile divinatorii care presupun o anumită inițiere și care sunt înțelese
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a cunoașterii livrești de mai târziu. Diverse spații culturale precum China, Mesopotamia sau spațiul celtic au cunoscut forme specifice de divinație mijlocite prin scris. În China, de exemplu, "divinația nu are numai ambiția de a prezice viitorul, ci pretinde să decripteze Universul ca și cum s-ar folosi de un text unde s-ar găsi înscrisă ordinea întregii lumi, pe o tăbliță pe care zeul ar fi trasat destinele"284. Autorii găsesc suficiente argumente care să susțină ideea conform căreia în China scrierea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]