2,754 matches
-
era mai mare dragul să te uiți la el. Am ridicat capacul cutiei și am văzut mai multe straturi de hârtie albă, foarte fină. —Sunt așa de emoționată, iubitule... am spus În timp ce ridicam straturile de hârtie. Era ceva care licărea dedesubt. Am scos obiectul și m-am uitat la el. —Ăăăă... un inel de argint pentru șervetele de masă?! am exclamat eu, Încercând să par extaziată. —M-am gândit că o să-ți placă trandafirii gravați pe el, zise Hunter. Părea necăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se aplecă să-și mai slăbească legăturile la ghete, am observat o stea roșie pe spatele pantalonilor. Avea un costum la fel ca al lui Marci. Își scoase jacheta și și-o legă În jurul taliei. Avea un tricou roz pe dedesubt, care Îi punea În evidență minunat bronzul. Exact atunci s-a auzit un strigăt de la o masă În jurul căreia erau așezați șase francezi, la vreo două mese depărtare de noi. Cu toții aveau un bronz În stilul lui George Hamilton, bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la mezanin, unde este adăpostit, În mod controversat, potrivit celor cărora le pasă de controverse pe teme de artă, tabloul lui Monet Reflexii de nori Într-un lac cu nuferi. Un balcon foarte mare din sticlă le permite celor de dedesubt să privească În sus la mulțimea de vizitatori de deasupra și la elicopterul verde din plastic, care atârnă deasupra scării. —Sophia nu este niciodată punctuală. Face parte din atracția ei ucigătoare pentru bărbați. După ce spuse asta, Marci se strecură prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Periculoasă și înspăimântată, dar tăcută. Faianța pulsează într-un ritm slab sub degetele mele. Cada vibrează odată cu țipetele care vin de sub podea. Fie un dinozaur zburător din preistorie trezit la viață în urma unor teste nucleare îi nimicește pe cei de dedesubt, fie au dat televizorul mult prea tare. Într-o lume în care jurămintele nu mai au nici o valoare, în care rugile nu mai înseamnă nimic, în care promisiunile sunt făcute doar pentru a fi încălcate de îndată, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aproape gol; pe fund nu mai e decât o părere de roșu. Și Mona zice: — De unde-ai scos aia? — Băutura? zice Helen. Poartă o haină groasă dintr-o blană în diferite nuanțe de brun, înspicată cu alb. E descheiată și dedesubt se vede un costum albastru-stins. Soarbe ultimele picături de vin și zice: — De pe bar am luat-o. De-acolo, de lângă castronul cu portocale și statueta de alamă. Și Mona își înfige amândouă mâinile în codițele roșii și negre și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mur himalaian, zice. Copacii indigeni sunt distruși de omida stejarului, importată în 1860 de Leopold Trouvelot pentru producția de mătase. Deșerturile și preriile sunt sufocate de muștar, anizantă și iarbă de nisip adusă din Europa. Stridie se descheie la cămașă; dedesubt, pe piept, e ceva din mărgele, de mărimea unui portofel, agățat la gât de un șnur cu mărgele. Un săculeț de leacuri Hopi, zice. E o chestie spirituală, nu? Privindu-l în oglinda retrovizoare, cu mâinile pe volan, în mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și roșietice în bătaia soarelui. Femeia își șterge mâinile cu un șervet de bucătărie. E încălțată cu niște mocasini bărbătești de culoare maro, fără șosete. Un șorț imprimat cu puișori galbeni o acoperă în față de sus până jos, iar pe dedesubt poartă o rochie ieftină. Își dă la o parte cu palma niște șuvițe care-i atârnă pe frunte. Puișorii țin în cioc tacâmuri - polonice și linguri. Femeia se uită la noi prin ușa ruginită din plasă metalică și ne întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mona îmi trage șoseta de pe picior. Interiorul șosetei elastice, firele, îmi jupoaie cojile. Sângele închegat cade pe jos ca o ninsoare. Piciorul e umflat și neted; toate zbârciturile sunt întinse. Piciorul meu, un balon cu buline galbene și roșii. Ținând dedesubt un prosop împăturit, Mona toarnă spirtul. Durerea e atât de fulgerătoare, că nici nu poți spune dacă spirtul e opărit sau rece ca gheața. Întins pe patul de motel, cu cracul pantalonului suflecat, cu Mona în genunchi pe covorul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
eu și Gina zâmbind, acum douăzeci de ani. Probabil că e de la anunțul nostru de nuntă, din cine știe ce ediție de sâmbătă de pe vremea aia. Declarația noastră publică de iubire, angajamentul nostru. Legământul nostru. Jurămintele. Străvechea putere a cuvintelor. Până la moarte. Dedesubt, anunțul zice: „Acest bărbat este căutat de poliție pentru lămuriri în legătură cu mai multe decese recente. Are 40 de ani, 1,78 metri înălțime, 80 de kilograme, păr castaniu și ochii verzi. Nu este înarmat, dar ar putea fi foarte periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
atunci când încerci să dai de fund într-o piscină adâncă. Întind mâinile în lături ca să-mi mențin echilibrul. Calc aerul, și picioarele mi se ridică dinapoi, până ce ajung cu fața în jos deasupra podelei din sala de bal, care rămâne dedesubt, la un metru și jumătate, apoi la doi, apoi la trei. Mă îndepărtez din ce în ce mai mult de umbra mea. Umbra se face tot mai mică. — Carl, ai grijă, zice Helen. Și în jurul meu se înfășoară ceva rece și sticlos. Niște bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zbiară: — Mona! Cum se mai zice la „măcelărit“? Mona zice: — Trebuie să stăm un pic de vorbă când ieșiți. În biroul ei, Helen e cufundată într-o carte deschisă. Este un dicționar ebraic. Alături are un ghid de latină clasică. Dedesubt este o carte despre limba aramaică. Lângă asta e un exemplar împăturit al blestemului. Coșul de gunoi de lângă birou e plin de pahare de unică folosință pentru cafea. Bună, zic. Și Helen își ridică ochii. Are o pată de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
femeii, care stă încă după ușă. Cum ți-ai putut închipui că aș fi în stare să-mi lovesc soția?!... Piei din ochii mei pînă nu-ți dau brînci pe scări! În clipa următoare, Mihai era deja la etajul de dedesubt iar peste încă două-trei secunde era afară, în viscol, fugind spre autobuzul care se apropia de stația din fața blocului, mulțumind cerului că a scăpat numai cu atît. În urma lui, rezemată cu fruntea de ușa închisă cu zgomot, soția lui Muraru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
2 aveau întotdeauna un aer spiritual și demonstrativ. Avea o mulțime de ilustrate și autocolante, pe care le distribuia noilor acoliți. Pe ele erau desenați cățeluși drăgălași, în coșuri de nuiele, cu cel mai drăguț dintre ei atârnând în afara coșului. Dedesubt era o frază cursivă, scrisă cu înflorituri: „Credința nu e credință adevărată dacă nu e singurul lucru care te susține“. Pe altă ilustrată era o grămadă jucăușă de pisoi, iar sloganul de dedesubt spunea „Avem nevoie doar de o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai drăguț dintre ei atârnând în afara coșului. Dedesubt era o frază cursivă, scrisă cu înflorituri: „Credința nu e credință adevărată dacă nu e singurul lucru care te susține“. Pe altă ilustrată era o grămadă jucăușă de pisoi, iar sloganul de dedesubt spunea „Avem nevoie doar de o mulțime de îmbrățișări!“. Dave 2 mai avea și un set de cartonașe A5, plastifiate, pe care erau trecute poruncile Alcoolicilor Anonimi (Cele Douăsprezece Etape și Cele Douăsprezece Tradiții) sau rugăciuni dintre cele mai importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și bețivi notorii. Berea asta era dulceagă și tare, purtând nume precum Radical Stout sau Safe Heaven. Carol știa că lui Dan îi place în mod deosebit un sortiment numit Premier Class. Se vindea în doze lustruite, de culoarea aramei. Dedesubt era deviza casei regale engleze: Honni soit qui mal y pense. Înainte de a apuca să te gândești la prostii, dă-mi voie să te asigur că producătorul nu era sensibil la ironie. După ezoterice și berile pentru sărăntoci, Carol reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care, în timp ce Alan și Bull se îndreptau spre Londra, era încă prins în rețeaua de perversități polimorfe la Tiresias Kebab Bar din Wincanton? În încăperea frigorifică luminată cu neon, un sandviș sexual ciudat, cu trei straturi, se zvârcolea printre rafturi. Dedesubt era budinca albicioasă, prietena zoofilului, care i-o supsese lui Alan. Deasupra, hoitul hrănit cu porumb al lui Tiresias însuși se întindea ca glazura fierbinte pe o înghețată. Și cel mai sus, arcuit din pricina freneziei și a spaimei, doctorul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aducând laolaltă trandafirii, hărnicia, gărgărițele (cu accent pe i), lanurile de grâu, partidul și cununile de pini de pe creste. S-a întâmplat apoi ca un muscoi negru-albăstrui să pice amețit în decolteul tovarășei învățătoare și să zboare pe-acolo, pe dedesubt, amețind, cred eu, și mai tare, pentru că razele soarelui, vă amintesc, păreau să fie tăieței, iar ceea ce se scurgea din ele părea să fie supă. Ce m-am mai bucurat! Ulăreasca n-a țipat, dar buzele ei (cu rujul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a orelor nopții citind și plimbîndu-mă prin librărie și mi-am petrecut cea mai mare parte a fiecărei zile În Balcon sau Balon, cu ochii lipiți de prăvălie, Înspăimîntat de perspectiva că aș putea pierde ceva din ce se petrece dedesubt. De două ori, am fost atît de obosit noaptea Încît am adormit pe o carte și de fiecare dată m-am trezit tresărind la auzul cheii răsucite În broască - Norman deschidea prăvălia -, și abia am avut timp să dispar, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu neliniște crescîndă, cum caută În susul și-n josul raftului În care ar fi trebuit să se afle, bătînd nervos cu degetul arătător șirurile de cărți, de parcă le-ar fi numărat, apoi dînd iama În rafturile de deasupra și de dedesubt, cu gesturi inițial relaxat-Încrezătoare, apoi convulsive și stresate. CÎnd, În cele din urmă, a fost limpede pentru toată lumea, limpede ca lumina zilei și dureros de limpede, că acea carte pur și simplu nu se află acolo, umerii lui solizi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fi „clever” sau „roll over”. Numea scara de incendiu, cu fotoliul pe ea, balcon, așa cum Îmi numisem și eu unul dintre locurile preferate, Însă tot ce se vedea din balconul lui erau zidurile din spate ale unor clădiri, aleea de dedesubt, și o sumedie de pubele care dădeau pe-afară. Și cerul, firește. Primăria Încetase să mai Înlocuiască becurile de la felinarele stradale și acestea se arseseră treptat, unul cîte unul, pînă cînd cartierul fusese cuprins de o asemenea beznă că puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
umorului, dacă vrem să nu ne pierdem firea. Dușmanii sînt lipsiți de umor. Dă-mi un răgaz de-o săptămînă, nu-ți cer să te ascunzi mai mult. Poliția trebuie să sosească dintr-o clipă Într-alta. — Sari pe fereastră, dedesubt e un strat de flori. S-a Întunecat, și peste vreo zece minute sirenele au să dea alarma. Slavă Domnului, ne putem orienta după ele ca după un ceasornic. Și dumneata ce-o să faci? — Trage lanțul, Înainte de a deschide fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și era noapte de-a binelea cînd ieșiră la cîmp deschis. Prin ferestruica din spate se vedea cerul - un labirint de linii și pete luminoase, aidoma străzilor și piețelor unui mare oraș, ca și cum lumea locuită ar fi planat deasupra, lăsînd dedesubt doar șesurile negre ale nopții. Drumul era lung și lugubru, dar Rowe izbutea cu greu să-și ascundă entuziasmul, care l-ar fi putut jigni pe tovarășul său de drum: se simțea fericit că ia parte la o acțiune periculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
arzi ceva Într-o casă În care Încălzitul este electric, spuse domnul Prentice... Urma apoi un ceas de buzunar. Deschise capacul masiv și citi cu glas tare: „Lui F.G.J. de la N.L.J., la nunta noastră de argint, 3.VIII.1915“. Iar dedesubt stătea scris: „Scumpului meu fiu, În memoria tatălui său, 1919“. — E un cronometru autentic! exclamă domnul Prentice. Ieșiră apoi la iveală două catarame de metal de la niște jartiere și o colecție Întreagă de nasturi-năsturei de la o vestă, niște bumbi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dezlănțuite pe acele șoselele. Conștientă că sunt suprastimulat, Catherine m-a urcat repede în lift. Perspectivele vizuale deschise de apartamentul nostru fuseseră transformate. Am împins-o în lături și am ieșit pe verandă. Mașinile umpleau străzile suburbiei care se întindea dedesubt, sufocând parcările supermarketurilor, îngrămădite pe caldarâm. Două accidente minore avuseseră loc pe Western Avenue, provocând o coadă uriașă de-a lungul podului rutier care traversa tunelul de intrare în aeroport. Stând agitat pe verandă pe când Catherine mă privea din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
M-am întrebat cât sânge mai am în mine, dar ce conta? Am tras un fum din țigară. - Cu ce ești îmbrăcată? am întrebat. - Oh, am... am un tricou alb și o fustă de jeans albastră, până sub genunchi. - Și dedesubt? - Dedesubt? - Da, lenjeria de corp, înțelegi, nu? - Aha, zise. Păi... am un sutien negru și chiloți tot negri. „Chiloți negri am și eu“, m-am gândit, bucuros că fata intrase în joc. - Annie? am spus. - Da? Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]