1,797 matches
-
For Irene pentru flaut solo, de Ivana Stefanovic (Șerbia, Irene a fost prietena compozitoarei și prima interpreta a lucrării) și Leș mots șont allés - pentru violoncel solo, de Luciano Berio. La comada lui Mstislav Rostropovici, Luciano Berio a scris prima dedicație din ciclul celor 12 compoziții prin care marele violoncelist intenționa să-l omagieze pe dirijorul Paul Sach, la împlinirea vârstei de 70 de ani. Este o muzică sobra, cu caracter narativ, cu referiri transparente la motivul Muss es sein. Piesele
Meridian, la Conservator by Veturia DIMOFTACHE () [Corola-journal/Journalistic/83408_a_84733]
-
cînd e vorba de poeme (alese)? Și cu ce sens vechi? Termenul e totdeauna relativ, totdeauna văzut dinspre acum. Care se situează în istoria personală, sau într-una ce depășește individul? Ori într-una în care cele două se întîlnesc? Dedicația autorului, prin omul vechi care se consideră, ar sugera această ultimă interpretare. Cumva în răspăr cu idolatria noului, considerat îndeobște de la sine înțeles ca superior, poetul își afirmă nu caracterul vetust, ci încrederea într-o ordine eternă a lumii, sustrasă
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
a absolutului (2003), Valeriu Anania. Scriitorul (2006; Premiul pentru critică și istorie literară al USR, filiala Alba-Hunedoara), Sânziana în lumea poveștilor (2006), Neliniști (2006) o pregătesc parcă, fiecare din direcția proprie și cu azimutul bine calculat, pe aceasta din urmă. Dedicația, îndreptată, chiar din prima pagină a romanului, către David Lodge justifică onorant demersul, îi conferă - cuprinzător - o osatură teoretică și o corectă determinare de gen. Dar nu acoperă și nici nu disculpă în vreun fel evidentele scăderi ale textului. Inteligența
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
ar fi contravenit concepției materialiste despre existență. Astfel cum era poemul nu putea să apară. Și atunci, la ideea lui Paul Georgescu, poemul lui Nichita fu pus sub protecția mai mult decât explicită a poetului nostru național, adăugându-i-se dedicația: "lui Eminescu tânăr". O dedicație oarecum tautologică, dat fiind titlul O călărire în zori, luat tot de la Eminescu, dar numai cu acest blindaj poemul nichitian a putut să fie tipărit. Azi figurează în manuale. Generației postdecembriste astfel de lucruri îi
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
despre existență. Astfel cum era poemul nu putea să apară. Și atunci, la ideea lui Paul Georgescu, poemul lui Nichita fu pus sub protecția mai mult decât explicită a poetului nostru național, adăugându-i-se dedicația: "lui Eminescu tânăr". O dedicație oarecum tautologică, dat fiind titlul O călărire în zori, luat tot de la Eminescu, dar numai cu acest blindaj poemul nichitian a putut să fie tipărit. Azi figurează în manuale. Generației postdecembriste astfel de lucruri îi pot apărea ca întâmplări de pe
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
în 30 octombrie, la Roma. Cântă preponderent în engleză, dar personal consider că cea mai frumoasă melodie a sa rămâne tot cea în limba română - « Inima nu ». În curând, Alina va apărea cu trupa sa, în direct, și în emisiunea « Dedicații muzicale la TVRi »
Muzicieni rom?ni din diaspora (II) by Doru IONESCU () [Corola-journal/Journalistic/83971_a_85296]
-
parte din “secretele” serii muzicale pline de poezie și de emoție pe care generosul pianist a dedicat-o prietenilor și publicului său. În prima parte a recitalului am ascultat Sonata în la major, opus 47 , cunoscută ca Sonata Kreutzer (datorită dedicației făcute de Beethoven violonistului Rudolph Kreutzer), lucrare impunătoare în repertoriul cameral, remarcabilă prin frumusețea și prin noblețea sentimentelor pe care le evocă. Pe parcursul celor trei mișcări ale sonatei, cei doi interpreți au realizat un impresionant crescendo emoțional, care a îngemănat
Valentin Gheorghiu - 70 de ani de activitate by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83963_a_85288]
-
premii, concerte și înregistrări de referință, un nume emblematic în România și în afara ei. Începând cu ediția a doua a Festivalului, Voces va fi nelipsit pe agenda de concerte, interpretând în versiuni de referință întregul repertoriu românesc consacrat și atrăgând dedicații din partea celor mai diverși compozitori români. Pentru cei ce au trăit în vremurile ante-decembriste nu e greu de înțeles întreruperea șirului de ediții din festivalul de muzică românească de la Iași: prea mulți bani cheltuiți pentru ceva neproductiv; prea puțin „omagiu
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]
-
sală foarte simpatică și încăpătoare și un pian Ibach. Sunt din nou mult emoționată și mai ales bisurile (muzică spaniolă de Albeniz) electrizează sala. După concert, când mi se înmânează flori și o carte cu muzică de Bach, cu o dedicație plină de admirație, urmează un supeu intim la o pereche simpatică, el rus de origine, iar doamna franceză, scriitoare subtilă. De altfel în timpul următor suntem mereu poftite la dineuri și supeuri. Suntem obiectul atenției generale. O tânără d-șoară ne face
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
nici o carte. Mi-a răspuns la telefon cu o politețe care mi-a dat aripi. A doua zi m-a întîmpinat îmbrăcat în costum. Pregătise o sticlă de coniac franțuzesc pentru această întîlnire, iar la plecare mi-a dat cu dedicație cărțile sale. Pe Mistreții erau blînzi mi-a scris " Cu încredere în prozatorul în devenire" Costumul în care se îmbrăcase pentru pescuit era cel cu care mă primise în studenție. Între mine și Bănulescu stătea băiatul meu cel mare, care
La pescuit cu Ștefan Bănulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8435_a_9760]
-
zale, în armuri mă oglindești indiferent.// Implor un cer întreg să te îndrume,/ dar nu spre trupul meu. Înăbușit te-aș/ naște mort albastru. Cu-aceleași mâini/ cu care te resping, îți spăl picioarele și te îngrop de-a pururi." (Dedicație, pag. 7) O concluzie afectivă nu se poate trage. Dragostea în alb alternează, în funcție de strofă, cu ultragiul înțelept, dar fără ca stabilitatea ideatică să fie, ca urmare a acestei aparente labilități, periclitat. E, în poezia română, una din puținele arte poetice
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
invocate pentru refuzul său de a participa la ședințele comisiilor este că “prin procedurile prezentate în ședințele C.A. de către conducerea executivă a TVR, selecția de proiecte și concursul indicau procedura asumată tacit de majoritatea conducerii, respectiv, «câștigarea funcției, cu dedicație», procedeu pe care l-am sancționat prin vot”. Al doilea motiv este că “prezența membrilor C.A. în comisiile în cauză, solicitată cu insistență de conducerea executivă a TVR , dincolo de acuzația posibilă de imixtiune politică care putea fi folosită în
Ada Meseşan dă de pământ cu TVR și solicită o şedinţă extraordinară a CA by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/77632_a_78957]
-
a domniei sale. Mi-au trecut atunci prin mână multe sute de exemplare ale cărții defecte: deschideam mecanic la pagina cu pricina, operam modificarea și atacam alt teanc. Lăsând de-o parte simbolismul întâmplării (dl. Ciocârlie avea să-mi scrie o dedicație în care menționa amuzat felul în care am dărâmat "meterezele" de cărți!), mi-a rămas în memorie faptul că reușisem să găsesc o intensă voluptate în repetarea acelorași gesturi. În copilărie, le urmăream fascinat pe femeile care țeseau metri pătrați
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
Cosmin Ciotloș Regăsirea intimității, proaspătul debut al Simonei Sora, are, tehnic vorbind, de toate, dar îi lipsește, ca aparat auxiliar, tocmai indicele de nume. Are, să spunem, chiar de la început, o dedicație familială, două motouri eseistice și un capitol preliminar de reverențioase mulțumiri. Mai are, odată ce avansăm în corpul cărții, o sumedenie de note de subsol împănate cu referințe, în funcție de situație, exacte, o altă, destul de doctorală, listă de subcapitole ramificate și, desigur
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Mircea Badea a dezvăluit, joi seara, în timpul emisiunii sale „În gură presei”, ca a primit, în anul 2006, un „manual” de antibăsism , cu dedicație, din partea lui Dan Andronic, cel care, azi, este unul dintre cei mai fervenți susținători ai președintelui în exercițiu. Vineri, într-o postare pe Facebook, intitulată "Pupincuriștii hemoroizilor", Badea anunță dezvăluiri despre patronul Adevărul, Cristian Burci. Mircea Badea, a postat pe
Mircea Badea anunță dezvăluiri despre Cristian Burci by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80169_a_81494]
-
Soția lui, agentul literar Pat Kavanagh, este doar discret amintită, poate tocmai pentru că s-a stins chiar în anul în care Barnes publica Nimicul de temut. Ei îi este dedicat eseul, ca și toate celelalte volume ale scriitorului. Iar constanța dedicației ascunde o poveste, aceea dintre Pat și Jules, dincolo de literatură, dar prezentă în scrisul lui, fie și numai printr-un simplu rând: Își iubea soția și se temea de moarte", scrie Barnes într-un posibil portret al său. Un scriitor
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
Primul argument pentru o asemenea imagine e Libertatea de a trage cu pușca, volumul remarcat de Comitetul pentru premierea scriitorilor tineri și publicat în '46 la Fundația Regală pentru Literatură și Artă - prin anii '60, cînd a fost oferit cu dedicație, un ștraif cu "Editura pentru Literatură și Artă" acoperă, pe copertă și pe pagina de titlu, numele adevăratului editor... O, tempora! Bună parte din volum reia, cu minime ajustări, poezii din Aritmetică (titlul, de altfel, al unui fascicul), recuperîndu-le, în
Cu pușca și cu praștia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8132_a_9457]
-
autori, în pielea goală, sub care se află precizarea: „Redactorii șefi ai revistei Pulă la lucru“. Dintre cele 13 exemplare, unul a ajuns la Sașa Pană, directorul revistei unu, iar altul i-a fost trimis profesorului lor, Nicolae Iorga, cu dedicația "Tu ai? N-ai!". Iorga s-a enervat și i-a reclamat pentru "conținutul pornografic" al publicației. Drept urmare, autorii ajung la tribunal și stau câteva zile după gratii înainte să fie amnistiați. Ziarul Curentul publica atunci un materila negativ despre
Jurnaliști români băgați la închisoare din cauza numelui revistei () [Corola-journal/Journalistic/81347_a_82672]
-
Simona Vasilache Cartea de săptămîna asta e dintr-un anticariat particular, dacă pot spune așa, dintr-un "muzeu sentimental", cum zice, altundeva, autorul ei - biblioteca familiei Dimisianu. Poartă în colțul foii de titlu, în dreapta sus, o dedicație în verde (cum îi e coperta), de la "defunctul" Felix Anadam către "prietenii lui tineri". "Fericitul" la care părintele lui a renunțat după o singură întrebuințare e pseudonimul lui Geo Dumitrescu de pe volumul Aritmetica, debutul lui și prima apariție din colecția
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
de gravi, domnii mei?.../ Timpul este un genial nebun/ ce numără într'una: un, doi... un, doi, trei..." (Probleme). Patimi și ipoteze, pentru Violaine, poate la jeune fille a lui Claudel, prinsă într-un carusel de renunțări. Nu e singura dedicație. Psihoză îi e scrisă lui Virgil Untaru, care va fi cunoscut sub pseudonimul cu care Geo Dumitrescu și-a semnat, în Cadran, prima poezie publicată: Ierunca. Chingi de generație, destrămate într-o diafană, abia bănuită, pînză de paianjen. Psihoză e
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
din Monica Lovinescu, fără să se laude cu asta, nu pot să-i răspundă ei înșiși d-nei Jela. I-am cunoscut pe Monica și pe Virgil înaintea tuturor celor, pomeniți ori nu, de d-na Jela în cartea ei. Prima dedicație, pe prima mea carte, pe care le-am dat-o la Paris, datează din 19 septembrie 1967. D-na Jela nu-mi face onoarea nici unui neadevăr în cartea ei. Am așadar mâinile libere ca să scriu ce am scris.
O carte indecentă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/8158_a_9483]
-
e aplicată pe stil.) Și mai interesantă sub acest aspect mi se pare cea de-a doua carte inclusă în volumul secund al Operelor, Sonatine, subintitulată, memorabil, Portrete, schițe, fragedii. (Un cuvânt valiză rezultat din mixarea lui fraged cu tragic.) Dedicația e caragialescă prin ricoșeu, dar, fără discuție, caragialescă: "ŤDomnului Scărlătescuť, cum era numit Domenico Scarlatti de către cel care a dat unui volum de proză românească mozartianul titlu Momente, schițe, amintiri." Aproape toate scurtele bucăți de aici sunt îndatorate cultural melomaniei
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
a unui volum masiv, titlul Subiect banal. Urmat, e drept, de Final grotesc și de două nuvele. Volumul e Opere I, de Ury Benador, apărut în 1968 la Editura pentru literatură (Subiect banal, singur, a apărut în '35, la Alcalay). Dedicația - cum altfel, către un critic... - ar putea umple un muzeu cum nu știu dacă există, un muzeu al textelor de escortă. Acoperind mărunt aproape cele două fețe ale paginii de titlu este, "hiperpatetică și cantitativ enormă", cum o categorisește, din
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
unei devoțiuni indescrifrabile. Oricît te-ar chinui indiscreția, pe la jumătate renunți, doborît de alianțele de linii și rotunjimi, trăgînd un cuvînt către altul. Le mai dibuiesc, cu ultime curiozități, pe cele trei din urmă: "splendidă verticalitate etică." Era, în epoca dedicației ('69), treapta de sus a complimentului. Pe cît de lungă și ancorată în timpul ei e dedicația, pe atît de brusc și sunînd distinct a interbelic e începutul: "E în afară de orice îndoială că vinovatul sînt eu." Povestea e despre doi oameni
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
și rotunjimi, trăgînd un cuvînt către altul. Le mai dibuiesc, cu ultime curiozități, pe cele trei din urmă: "splendidă verticalitate etică." Era, în epoca dedicației ('69), treapta de sus a complimentului. Pe cît de lungă și ancorată în timpul ei e dedicația, pe atît de brusc și sunînd distinct a interbelic e începutul: "E în afară de orice îndoială că vinovatul sînt eu." Povestea e despre doi oameni care "se cer", una din ei soția vinovatului mărturisit din capul locului. Pagină după pagină înaintează
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]