1,050 matches
-
care intervin În mărimea plantelor, În lungime și În grosime, ca și a creșterii diferențiate a unor părți ale respectivelor plante poate ajuta la sesizarea unor reguli de clasificare, reguli de spațiu și timp, la Însușirea unor reguli de deducție („deducția de creștere”, de „schimbări de stări” etc. (Gagné, 1975, p. 227). Interesante pot deveni așa-numitele „observări meteorologice”, utile pentru sesizarea caracteristicilor diferitelor anotimpuri sau chiar observări mai complexe consemnate prin ceea ce se cheamă „Calendarul naturii”, cu relevarea consecințelor pentru
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
evaluării în contabilitate, libertăților Și conformităților modelelor de estimare Și evaluare; tensionarea problemelor pentru a găsi idei Și soluții noi cu privire la evaluarea activelor Și datoriilor, precum Și bazelor de evaluare utilizate în teoria intenției; invocarea de fiecare dată a observației, analogiei, deducției, inducției Și generalizării pentru rezolvarea problemelor propuse; discursul pe urmele valorii economice, respectiv începând cu Aristotel Și continuând cu economiștii scolastici, sofiștii, mercantiliștii, liberalismul economic, fiziocrații, Ricardo, Smith, Marx Și lista rămâne deschisă; prezentarea reflecțiilor critice pentru a tensiona problemele
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
emanciparea individului Și dezvoltarea comerțului cu alte popoare. Socraticii erau tradiționaliști, conservatori Și adepți ai intervenției statului în reglementarea unor probleme controversate Și puneau accentul pe latura universală a problemelor economice abordate. Sofiștii Și Socrate au pus bazele teoriei noțiunilor, deducției Și inducției, iar Platon (427-347 î.H.), un socratic, a dus lucrurile ceva mai departe în teoria deducției Și demonstrației, dar nu atât de departe precum un alt mare socratic, Aristotel (384-322 î.H.), creditat cu rolul de părinte al
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
reglementarea unor probleme controversate Și puneau accentul pe latura universală a problemelor economice abordate. Sofiștii Și Socrate au pus bazele teoriei noțiunilor, deducției Și inducției, iar Platon (427-347 î.H.), un socratic, a dus lucrurile ceva mai departe în teoria deducției Și demonstrației, dar nu atât de departe precum un alt mare socratic, Aristotel (384-322 î.H.), creditat cu rolul de părinte al logicii ca Știință a demonstrației. Sunt binecunoscute abordările sale privitoare la deducție - pe baza metodei deductive, din propoziții
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
lucrurile ceva mai departe în teoria deducției Și demonstrației, dar nu atât de departe precum un alt mare socratic, Aristotel (384-322 î.H.), creditat cu rolul de părinte al logicii ca Știință a demonstrației. Sunt binecunoscute abordările sale privitoare la deducție - pe baza metodei deductive, din propoziții adevărate se deduc, după anumite reguli ale logicii, alte propoziții adevărate, dar mai ales cele privind inducția - inducția este ridicarea de la individual la general, metodă pentru care furnizează raționamentele necesare (Aristotel, 1963): formarea premiselor
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
pentru a obține o imagine aproximativă a masei de clienți potențiali, site-uri cu date referitoare la reglementări privind siguranța jucăriilor, a materialelor plastice ș.a., ca și site-uri ce prezintă rapoarte de piață pe baza cărora se pot face deducții sau proiecții pentru produsul generic de interes. Din informațiile culese apar deja câteva titluri de cărți ce tratează subiecte tehnice - de exemplu, turnarea - sau economice, de exemplu comportamentul consumatorului sau outsourcing-ul. Indicatorii economici generali și/sau cei de ramură fixează
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
ierarhia cognitivă și cea etică, Platon deduce și o ierarhie psihologică, considerând că binele, dreptul și știința conduc în mod necesar la fericire, ba chiar la maxima plăcere. Ceea ce este însă important este faptul că Platon încearcă să obțină o deducție a acestor congruențe, ținta lui este să demonstreze că binele individual, ca și fericirea publică, politică, derivă din știință, care are ca obiect doar universalii. Iar pentru a demonstra plauzibilitatea acestei idei, Platon construiește un model al sufletului și un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Socrate! Știam asta și le-am spus băieților că n-ai să vrei să răspunzi, că vei tot simula neștiința și vei face orice mai degrabă decât să dai un răspuns, dacă cineva te întreabă ceva”. Textul acesta pune problema „deducției statistice”, anume: dacă eirōneia poartă cu sine aceste negativități înseamnă că Platon a folosit eirōneia, când s-a referit la Socrate, în același sens depreciativ. Nu așa stau lucrurile, spune Vlastos, și exemplifică printr-un fragment din Gorgias în care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
importante concluzii obținute în cadrul psihologiei generale, psihologiei infantile și al psihologiei diferențiale (care studiază deosebirile tipice între diverse grupuri de oameni) sunt utilizate, desigur, de către psihologia școlară. Dar această ramură practică a psihologiei nu se poate baza numai pe simple deducții dintr-o serie de generalizări. Pentru a face considerații specifice procesului de învățământ este necesară o amănunțită studiere a învățării în condițiile complexe existente în clasă, în cadrul unei comunități de elevi. Rezultatele obținute într-o situație simplificată, artificială, de laborator
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
noțiune este o cunoștință, una foarte complexă. Însă avem și cunoștințe simple: știm că după colțul străzii se află o cofetărie. Este o informație elementară și în același timp utilă. Cea ce caracterizează cunoștințele este faptul de a permite acțiuni, deducții numai pe plan mintal, nu și în cel al acțiunii practice. Pot studia o carte și cunoaște în amănunt regulile și condițiile înotului. Dar, fără a fi făcut exerciții efective, informațiile mele nu mă vor salva de la înec. Sunt necesare
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
priviți cu suspiciune și chiar cu dezaprobare, ceea ce constituie o descurajare pentru asemenea persoane. Apoi, există în general o neîncredere în fantezie și o prețuire exagerată a rațiunii logice, a judecății critice. Dar, după cum vom vedea atunci când vom studia gândirea, deducțiile riguroase nu permit un progres real decât dacă fundamentează rezultatele unor construcții sau ale unor operații imaginate. Nici matematica nu poate progresa fără fantezie. Această atitudine sceptică, observată atât la oamenii simpli, cât și la cei cultivați și-ar putea
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
afirmații importante. În primul rând, „tovărășiile” ideilor se pot lega și dezlega cât ai clipi, ceea ce arată că este posibilă orice combinație de idei. Aceasta duce la concluzia că o anumită experiență acumulată deja nu influențează combinațiile care apar. O deducție similară rezultă din afirmația lui James că procesele gândirii acestor „minți de cel mai înalt rang” duc la combinații „despre care nici că s-a mai auzit vreodată” - despre care, probabil, n-au auzit nici cel care gândește, nici cei
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
evadări” repetate din limitele cunoștințelor disponibile, deoarece, dacă aceste extinderi ar fi fost doar anticipări bazate pe informații, ar fi exploatat deplin sau parțial cunoștințele deja dobândite. În loc de aceasta, progresele reale trebuie să fi fost rezultatele explorării teritoriilor de dincolo de deducție și previziune și, în acest sens, oarbe. În cazurile acestor progrese reale, explorările care au avut succes au fost la origine la fel de oarbe ca și cele ratate (pp. 380-381). O remarcă similară face Simonton (1995), care a preluat ideea de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
meseria în altă parte decât la adăpostul bisericilor... Odată cu Montaigne și cu Charron transformați în mine libertine, gândirea capătă un avânt considerabil: emanciparea definitivă de sub dominația teologiei și a scolasticii, celebrarea puterii și a forței rațiunii iar, mai apoi, ale deducției și ale altor operații ale reflecției, preocupare prioritară a laicității, voința de a institui o etică și o politică făcută de oameni pentru oameni și nu sub privirile lui Dumnezeu ci sub acelea ale mecanicii iminente. Câte șantiere deschise simultan
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
simplu și clar, în alb și negru, el reduce complexitatea și diversitatea la două unități opuse identificabile în mod precis, suprimă detaliul, finețea și subtilitatea în favoarea artileriei grele: nu concepte, idei, demonstrații ample sau profunde, nu înlănțuiri metodice, logice, nu deducții, ci o opoziție între două teze ușor de configurat. Viața de abandon în fața facilității plăcerilor contra unei vieți închinate făuririi unui destin. Prodicos nu-și exprimă preferința, nu se arată partizanul unei teze sau al celeilalte. El expune, opune, povestește
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
generație și să preferăm efortul filosofic, să refuzăm părerile și să optăm pentru investigație. Să ne folosim de simțuri, desigur, să nu uităm că orice cunoaștere le implică, evident, dar să nu ne mulțumim cu asta și să adăugăm capacitățile deducției, rațiunii și reflecției. Să plecăm de la ceea ce ne învață văzul, auzul, mirosul, pipăitul, gustul, da, dar pentru a ajunge la certitudini prin intermediul unei operații intelectuale deductive. Plecând de la firele de praf care dansează într-o rază de lumină, abderitanii au
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
teoriei care le include de a explica domeniul cercetat. Un demers strict inductiv, concretizat prin emiterea de ipoteze pornind de la observarea realității, este ineficient: el va pune în evidență legi, însă nu va genera teorii. Teoria presupune îmbinarea inducției cu deducția, pornind de la o idee novatoare, care ar trebui să se refere, sub o formă sau alta, la conexarea părților disparate din cadrul tabloului simplificat, în așa fel încât să se poată spune lucruri noi și relevante despre acel domeniu - în cazul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
riturile constituind o cultură. Acele Vremi Obscure, dintre căderea Romei și Imperiul Carolingian n-au fost nici un moment lipsite de cultură. Dar civilizația se instaurează în lume pe un fundament exemplar, statornic și capabil totodată de istorie, deci de evoluție. Deducția fenomenologică a lui Kenneth Clark mă satisface perfect. În ce mă privește, aș fi formulat-o pe un alt criteriu, adică: numesc civilizație ceea ce permite, conservă și dezvoltă relațiile civile dintre oameni. Aceasta înseamnă diferențiere și responsabilitate individuală, caracter sinalagmatic
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
una antropocentrică, înțelegând persoana ca un microcosm, de unde și concepția umanistă (care nu e neapărat și umanitaristă), perfect incompatibilă cu ideea însumării aritmetice. De altfel, mai remarc și faptul că preopinentul meu consideră inducția o simplă operație de însumare, iar deducția ca una de diviziune, „deducând” individul din grup așa cum tai o felie de cașcaval, adică o parte dintr-un întreg. Dar inducția, cel puțin așa cum a înțeles-o și preconizat-o Bacon, nu e doar o simplă enumerare sau o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
într-o enumerare alături de acesta, și nici alături de Locke, așa cum îl așază amicul meu Ivasiuc. Hobbes a fost un antiinducționist declarat. Pentru el „principiile” și definițiile erau abstracte și arbitrare, iar întreaga teorie trebuia să decurgă din ele exclusiv prin deducție. De asemenea, Contractul social, așa cum am subliniat și eu în încercarea mea, este o carte a cărei forță și lapidaritate vine din rigoarea ei deductivă. Rousseau anacronic? Lăsând la o parte faptul că o poziție filozofică, dacă nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
era inducționist ca Bacon”. Și eu cred că nimeni - afară de Al. Ivasiuc care l-a plasat alături de Bacon și Loke într-o enumerare ce constituia exordiul unei argumentări a cărei perorație se încheie astfel: „Trăim o nouă perioadă a victoriei deducției asupra inducției”. D) Modul cum concepe Bacon inducția și raportarea acesteia la Platon nu erau în afară de discuție, deoarece din articolul preopinentului meu rezulta că inducția ar fi o simplă operație de însumare și nu una de abstracție și generalizare. E
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Întâi, Baskerville nu ajunge de fapt la adevăr printr-o logică implacabilă, așa cum ne-ar putea face să credem numele anchetatorului și imaginea precisă pe care reușește să și-o formeze despre cartea lui Aristotel, ci printr-o serie de deducții false. Dacă discuția finală cu Jorge Îi permite lui Baskerville să Îl demaște pe presupusul asasin, ea Îi dă ocazia și să Înțeleagă În ce măsură s-a Înșelat În deducțiile sale. Pornind de la analiza primelor decese, Baskerville ajunge la concluzia greșită
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
o formeze despre cartea lui Aristotel, ci printr-o serie de deducții false. Dacă discuția finală cu Jorge Îi permite lui Baskerville să Îl demaște pe presupusul asasin, ea Îi dă ocazia și să Înțeleagă În ce măsură s-a Înșelat În deducțiile sale. Pornind de la analiza primelor decese, Baskerville ajunge la concluzia greșită că asasinul urma cu fidelitate profețiile Apocalipsei și că natura crimelor era conformă cu textul despre cele șapte trâmbițe. Calea către adevăr se vădește ulterior cu atât mai complicată
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a ajuns, desigur, la adevăr, Însă grație acumulării aleatorii a propriilor sale greșeli: Am alcătuit o schemă falsă pentru a urmări mișcările vinovatului și vinovatul s-a potrivit. Și tocmai această schemă falsă m-a pus pe urmele tale. Multiplicarea deducțiilor false pe care le face Baskerville conduce În acest fel la o altă interogare, pe care cartea nu o expune În mod direct, dar la care invită, și anume Îndoiala asupra exactității soluției sale. Dacă admitem că Baskerville nu a
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cartea nu o expune În mod direct, dar la care invită, și anume Îndoiala asupra exactității soluției sale. Dacă admitem că Baskerville nu a reușit să identifice asasinul și cartea prin intermediul unui raționament just, ci la capătul unei serii de deducții greșite, nimic nu ne spune de fapt că concluziile sale sunt valabile. Din moment ce romanul ne prezintă aventurile unui anchetator care se Înșală mereu, e greu să iei de bune concluziile la care se laudă că a ajuns În cele din
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]