306 matches
-
l) + i + lor. La substantivele feminine, din motive fonetice, dezinențele de număr și caz, la singular, se amalgamează, cu „victoria” dezinenței cazuale: fetiț-o, dar fetiț-e + lor. La substantivele masculine două sunt dezinențele specifice de vocativ: -e și -ule, în distribuție defectivă; la unele substantive nu se pot înlocui una pe alta, la altele poate apărea oricare din ele. Dezinența -e caracterizează substantivele proprii: Antoane, Dane, Daniele, Ioane, Petre, Tudore etc. Fac excepție substantivele terminate în -u; acestea primesc dezinența -ule: Radule
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exclusiv (sau numai în mod curent) adjectival: singularul pronumelui câțiva: Voi lipsi câtva timp/câtăva vreme., singularul feminin al pronumelui toți: A venit toată lumea., singularul pronumelui atâția: atâta timp. Observații: Adjectivul pronominal toată este omonim cu adjectivul calificativ toată, adjectiv defectiv de plural, care dezvoltă sensul de ‘ântreagă’: A străbătut pe jos toată țara. Pronumele de cuantificare colectivă ambii se întrebuințează în mod curent numai adjectival: Ambii copii au ajuns la vreme. MORFOLOGIA ADJECTIVULUITC "MORFOLOGIA ADJECTIVULUI" PRONOMINAL DE CUANTIFICARETC "PRONOMINAL DE
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
forma dintâi, realizează opoziția singular-plural, mai ales prin intermediul morfemului cel: cel(cea) dintâi/cei (cele) dintâi. Prin același morfem realizează opoziția de număr locuțiunea pronominală: cel din urmă: cel (cea) din urmă/cei (cele) din urmă. Celelalte pronume ordinale sunt defective de plural. Marca singularului este reprezentată de morfemul subclasei, la care se adaugă, când pronumele se caracterizează prin determinare definită, morfemul determinării: al doilea, cel de al doilea, a doua, cea de a doua. Observații: În limbajul oral se dezvoltă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
forma de feminin, a câta, particula deictică a asimilează dezinența -ă, de altfel, niciodată reperabilă în texte autentice: a câtă + a ® a câta. Numărultc "Num\rul" Pronumele cine și câte câți sunt invariabile în interiorul opoziției singular-plural. Pronumele al câtelea este defectiv de plural. Pronumele care realizează opoziția de număr, concomitent cu opoziția de gen, la genitiv-dativ: căruia (M.), căreia (F.), cărora (M.,F.) Cazultc " Cazul" Pronumele câți și al câtelea se întrebuințează, de regulă, numai la nominativ sau acuzativ. Distincția dintre
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reflexivă verbele tranzitive care implică o detașare a subiectului de obiect, care trebuie să corespundă la două realități distincte și să nu reprezinte doar două ipostaze gramaticale ale aceluiași real: eu/mă. Verbele pronominale, cu pronume reflexiv, sunt, în general, defective, din punctul de vedere al opoziției de diateză; ele dezvoltă un singur sens de diateză: • activ: a se uita, a se răsti etc. • reflexiv: a se sinucide, a se autocontrola etc. • reciproc: a se intercondiționa, a se coaliza, a se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt ca și acestea incompatibile cu funcția sintactică de subiect: Trebuie să crezi în adevăr. Verbele impersonale relative care trimit la protagoniștii actului vorbirii fără ca aceștia să devină și protagoniști ai acțiunii/stării reprezentând conținutul lor semantic, pot fi considerate defective de persoanele I și a II-a. Ele sunt verbe unipersonale; chiar dacă planul lui semantic este orientat, printr-un pronume personal în dativ sau acuzativ, către protagoniștii comunicării, verbul își păstrează forma de persoana a III-a: Mi-e teamă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
orientat, printr-un pronume personal în dativ sau acuzativ, către protagoniștii comunicării, verbul își păstrează forma de persoana a III-a: Mi-e teamă, dor, frig/ Ți-e teamă, dor, frig/ I-i(e) teamă, dor, frig. Sunt tot unipersonale, defective adică de persoanele I și a II-a, și verbele al căror conținut semantic nu poate fi raportat la ființe umane; acțiunea exprimată de aceste verbe este raportată la un subiect, chiar agent-protagonist al acțiunii verbale, dar acest subiect nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
moduri nepersonale (infinitiv, gerunziu, participiu, supin). Prin conținutul lor semantic, în primul rând, sunt moduri autentice: indicativul, conjunctivul, optativul, imperativul și prezumtivul; toate sunt moduri personale. Dintre ele, însă, imperativul este unipersonal și în plan semantic, și în planul expresiei (defectiv de persoanele I și a III-a), iar conjunctivul perfect prezintă omonimia tuturor termenilor corelativi de persoană și număr (Eu, tu, el, noi să fi cântat.) Celelalte „moduri” sunt forme absolute, cu caracter verbal și nominal. Dintre acestea, rămân în afara
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicat al unei propoziții independente. Toate aceste trei condiții caracterizează întrebuințarea verbului la oricare din cele cinci moduri autentice (moduri personale și predicative, în perspectiva Gramaticii Academiei și a gramaticii curente): indicativ, conjunctiv, potențial-optativ, prezumtiv, imperativ. Dacă unele verbe sunt defective de persoanele I și a II-a (verbe impersonale și verbe unipersonale) iar unele moduri verbale cunosc o singură persoană, a II-a (imperativul) sau au forme omonime pentru toate trei persoanele (conjunctivul perfect), ele își asumă predicația, - constituindu-se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
and sustained art activity among male fine and applied artists”, Creativity Research Journal, 5, pp. 245-252. Stokes, T.F., Baer, D.M. (1977), „An implicit technology of generalization”, Journal of Applied Behavior Analysis, 10, pp. 349-367. Tobias, S. (1985), „Test anxiety, interference, defective skills, and cognitive capacity”, Educational Psychologist, 20, pp. 135-142. Toplyn, G., Maguire, W. (1991), „The differential effect of noise on creative task performance”, Creativity Research Journal, 4, pp. 337-347. Torrance, E.P. (1974), The Torrance Tests of Creative Thinking, Scholastic Testing
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Sacemn(al)ul, fie el sunet, cuvînt sau culoare, reprezintă epura unui gînd; ori jerba lui. Un gînd muzical, literar sau pictural. Oricare ar fi el, gîndul nu poate fi cuprins niciodată integral în semn: de aceea scrierea este fundamental defectivă. Nici nu poate gira întotdeauna o relație de deplină loialitate cu simbolul său grafic. Uneori semnul livrează gîndul, definindu-l; alteori îl sublimează; există însă și situații cînd îl deturnează. Depinde, vorba lui Octavian Nemescu, de reactivitatea subiectului. Nu de
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
Liviu DĂNCEANU Semn(al)ul este epura unui gând; ori jerba lui. Un gând muzical, literar, plastic... Oricare ar fi el, gândul nu poate fi cuprins niciodată integral în semn. Și nici semnul în gând. De aceea scrierea este fundamental defectivă. De aici capcanele și riscurile comunicării intramuzicale. Căci nici un fel de scriere nu poate gira o relație de deplină loialitate cu simbolul său grafic. Uneori semnul livrează gândul, definindu-l; alteori îl sublimează; există însă și situații când îl deturnează
Gând și semn by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83454_a_84779]
-
unei mirabile vacuități. Poezia este doar una din acele intensități care amplifică emoția. Iar pentru poezie, emoția e singura justificare a existenței sale. De fapt, în stiva tăcerilor care alcătuiesc cel mai bogat dialog al nostru cu lumea, emoția e defectivă de plural. E una singură, în toate împrejurările uimirii de a exista, când ea devine revelație; ceva ce brusc ne depășește și ne dă iluzia că ne revărsăm din noi înșine, ca o expulzare provizorie din propriile noastre limite. Când
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
verbul a continua este o excepție, un împrumut recent greu de adaptat morfologic și fonetic din cauza hiatului u-a: singurele verbe cu care l-am putea compara fie primesc -ez în conjugare (a situa, situez; a accentua, accentuez), fie sînt defective de persoana I și nici nu au hiat, ci diftong (a ploua, a oua); vorbitorii au asimilat spontan pe a continua altor verbe de tipul a tăia - (eu) tai, a sui - (eu) sui, etc. E drept că mulți s-au
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
dezvoltat, cu precădere, începând cu secolul al VII-lea, odată cu fixarea în scris a textului sacru al religiei islamice, [[Coran,kipcakari athama al hai dik Într-o primă fază, textul [[Coran]]ului a fost notat într-un ductus [[consoană|consonantic]], defectiv, în care același semn grafic reprezenta mai multe [[consoană|consoane]], iar [[vocală|vocalele]] scurte nu erau marcate. De exemplu, sunetelor b, t, t, n, y le corespundea grafic un singur semn, ceea ce îngreuna lectura și chiar înțelegerea textului. De aceea
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
vreme abateri de la normă - înlocuirea lui a plăcea prin a place, folosirea pronumelui relativ care fără prepoziția pe, frecventa apariție a lui decît (în loc de doar, numai) în structuri non-negative; sînt amintite unele „curiozități lingvistice”, privind în special paradigmele neregulate sau defective (verbe impersonale, substantive defective de plural). Interesantă e reacția subiectivă la unele abateri: „urăsc construcția asta. Parcă zgârie” (reflex.ro). De altfel, discursul corectitudinii alunecă ușor - dar lucrul li se întîmplă și lingviștilor! - în zona idiosincraziilor și a situațiilor discutabile
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
înlocuirea lui a plăcea prin a place, folosirea pronumelui relativ care fără prepoziția pe, frecventa apariție a lui decît (în loc de doar, numai) în structuri non-negative; sînt amintite unele „curiozități lingvistice”, privind în special paradigmele neregulate sau defective (verbe impersonale, substantive defective de plural). Interesantă e reacția subiectivă la unele abateri: „urăsc construcția asta. Parcă zgârie” (reflex.ro). De altfel, discursul corectitudinii alunecă ușor - dar lucrul li se întîmplă și lingviștilor! - în zona idiosincraziilor și a situațiilor discutabile, mai ales în domeniul
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
parcurge formele din literaturile occidentale, pre-renaștere, renaștere și baroc? Având, apoi, în vedere tranziția de la răscrucea secolelor XVIII și XIX, vorbim de începutul literaturii moderne sau de un neoclasicim conservator? Cât privește romantismul românesc, întrebarea este dacă el este unul defectiv, în raport cu acela occidental, și aflat pe aceeași felie cu clasicismul, sau dacă este unul tipic și organic de secol XIX Central și Est-European. Nici epoca pe care manualele o numesc a marilor clasici nu e scutită de nelămuriri, începând cu
Alte probleme ale istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4850_a_6175]
-
Din perspectivă conceptuală însă, tonalitatea a mărturisit mereu virtuțile (dar și păcatele) fenomenului gravitației și convergenței sunetelor unei structuri heptatonice denumită gamă către un centru sonor denumit tonică. La rîndul lui, serialismul, fie el dodecafonic sau tronsonal, fie integral sau defectiv, nu a tolerat nici un fel de sugestii care ar fi putut să se insinueze sub presiunea tonalismului ori modalismului. Muzicile seriale și post-seriale au afișat o sufocantă propensiune pentru detaliu sau pentru tratarea strictă a structurii extratemporale, considerată ca fiind
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
se autoinițieze în propria-i gândire sonoră. în această situație de-construcția devine inoperantă, neputând fi implementată din motive de incompatibilitate. Mai mult, speța respectivă frizează absurdul, tocmai pentru că opusul muzical savant e întemeietor, prin urmare, imprevizibil și de neîngrădit, defectiv de acel vector inaugural dezmembrător. Dezechilibrarea ordinii macrostructurale (de o pronunțată implacabilitate) ori deșirarea cusăturilor microstructurale (la fel de neiertătoare în varianta ideală) nu numai că nu garantează sensul, dar poate eroda însăși semnificația opusului. Tehnicile de-constructiviste au făcut ochi în
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
nici cât negru sub unghie ce legi votează. Mă amuză, însă, gândul că la votul cu bile destui vor avea serioase probleme să depună corect în urnă obiectele rotunde: e un rafinament care, cu siguranță, le scapă multora dintre parlamentarii defectivi de studii din jurul "tribunului". Dar marea problemă va fi Vadim însuși: incapabil de o muncă de rutină (cum e, îndeobște, activitatea parlamentară), e de presupus că P.R.M.-ul va funcționa fără o coloană vertebrală. El va fi o simplă mașină
(Slu)goi și flămânzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16532_a_17857]
-
Mircea A. Diaconu Să fie Caragiale "defectiv de transcendență", așa cum spune într-un loc Livius Ciocârlie despre sine?! Împotriva tuturor aparențelor, aș crede mai degrabă că o neliniște ontologică, privită fie și printr-o prismă a relativizării ironice, fundamentează chiar actul în sine al scrisului caragialean. Fizica
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
putere (dar nu numai). Acuze pe cât de grosolane, pe atât de bine ambalate în țipla patriotismului de monedă forte și a deșănțării semantice. Spectacolul e, într-adevăr, uluitor: un mic grup de inteligențe pure asediate de hoarda murdară a cetățeanului defectiv de dorințe. Șansele de victorie sunt nule, pentru că înfruntarea nu respectă regulile, iar arbitrul e surd și orb. Dar el nu e și mut, astfel încât deciziile lui nu fac decât să reia, în Braille-ul nesimțirii, deșănțării și impertinenței securiste, scenariile
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
să aibă, oi putea, am a bea, are să caute, va fi așteptînd etc. Nu o dată, descrierea riguroasă a trăsăturilor strict lingvistice se deschide către ipoteze tentante, în zona culturală și de istorie a mentalităților. De pildă, extinderea pluralului la substantive defective și abstracte este văzută ca o tendință de regularizare a sistemului, dar și ca ilustrînd ,o modificare a modului de înțelegere a lumii", o tendință spre relativism: ,pluralul adevăruri se impune cu necesitate pentru a putea exprima pluralitatea adevărurilor (relative
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
Rodica Zafiu Există în limba română verbe defective, care nu au toate formele flexionare, după cum există și verbe ale căror forme de trecut, de imperativ etc. se folosesc pur și simplu rar, din cauze formale sau semantice, ori din simple accidente ale evoluției lexicale. Adesea aceste neregularități gramaticale
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]