1,028 matches
-
a scurta liniile defensive. Noile poziții au fost apărate și ajutorul Diviziei aeropurtate a 82, care a parașutat în noaptea de 13 septembrie două batalioane (aproximativ 1.800 de oameni) în perimetrul de debarcare, parașutiștii deplasându-se rapid în zonele defensivei. În noaptea următoare, au fost parașutat și regimentul al 505-lea aeropurtat pentru întărirea pozițiilor aliaților. De asemenea, pe 15 septembrie au fost transportați în zonă regimentul al 325-lea de infanterie. Noile forțe s-au regrupat și, cu sprijinul
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
zi să se reia înaintarea spre nord a Armatei a V-a. Generalul Mark W. Clark a fost decorat cu Distinguished Service Cross, al doilea ordin ca importantă acordat pentru bravură soldaților americani. Generalul se distinsese prin organizarea debarcării și defensivei din capetele de pod și prin participarea la lupte în primele linii. Istoricul Carlo D'Este consideră însă că proasta planificare a generalului Clark a fost cauza principală a greutăților întâmpinate de aliați la începutul luptei. Generalul Clark a dat
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
a 18-a spre centrul Olandei. Generalul Kurt Student, inițiatorul acestui plan, a considerat că prezența în teren a celor două divizii avea să țină deschise, să împiedice trimiterea trupelor de rezervă olandeze din nord-vestul Olandei și Franței pentru sprijinirea defensivei aliate din sud și să îi împiedice pe aliați să folosească aerodromurile pe care le controlau, toate acestea urmând să sprijine înaintarea rapidă a Armatei a 18-a. 400 de avioane de transport Junkers Ju 52 urmau să fie folosite
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
planoarelor și-au eliberat cablurile de remorcare al aproximativ 3 km de obiectiv la o altitudine de 2.000 m. După ce avioanele de transport Ju-52 au eliberat planoarele, artileria antiaeriana belgiană le-a detectat și a deschis focul asupra lor. Defensiva a fost astfel alertată de prezența planoarelor în spațiul aerian belgian. Toate planoarele grupului „Oțel” au aterizat lângă podul Veldwezelt la 05:20. Sârma ghimpată înfășurată pe săniile de aterizare și-au dovedit utilitatea, frânând rapid planoarele. Planorul locotenentului Altmann
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
care trebuiau capturate de către subunitățile Sturmabteilung Koch au fost cucerite mai înainte ca geniștii belgieni să le arunce în aer. Cucerirea podurilor și neutralizarea artileriei fortului a permis infateriei și blindatelor Armatei a 18-a să depășească fără eforturi mari defensiva belgiană și să înainteze spre interiorul țării. Generalul Kurt Student avea să scrie după război cu privire la această operațiune că acțiunile parașutiștilor, în special a Grupului „Granit”, „A fost o faptă de îndrăzneală exemplară și însemnătate decisivă [...] Am studiat istoria ultimului
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
Ankara. Conducerea militară s-a dovedit ceva mai precaută, dorind să obțină întăriri și timp suficient pentru pregătirea atacului final, dar nu a avut puterea să se impună în fața politicienilor. Au existat doar câteva voci care au cerut trecerea în defensivă, printre aceste aflându-se cea a lui Ioannis Metaxas. Regele, care nu se bucura de o libertate politică de mișcare prea mare în acel moment, a preferat să nu susțină nicio opinie. După o întârziere de aproximativ o lună, în
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Regele, care nu se bucura de o libertate politică de mișcare prea mare în acel moment, a preferat să nu susțină nicio opinie. După o întârziere de aproximativ o lună, în care turcii au avut răgazul necesar să-și organizeze defensiva, șapte divizii elene au traversat cursul râului Sakarya. După retragerea turcilor conduși de Ismet Inönü după înfrângerea de la Kutahya-Eskisehir, armata greacă a înaintat până la cursul râului Sakarya/Sangarios, la mai puțin de 100 km de Ankara. Regele Constantin era așa
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
naționalitilor turci, cărora le-a trimis în mod constant bani și scrisori de susținere. Trupele turcești aveau în frunte o serie de comandanți competenți, veterani ai Primului Război Mondial. Ele s-au bucurat de asemenea de a se afla multă vreme în defensivă, organizată după noi concepte strategice și tactice. În momentul culminant al ofensivei elene, Mustafa Kemal își încuraja trupele amintindu-le că turcii luptă nu doar pe o linie oarecare de apărare, ci își apăra Patria, îndemnându-i în același timp
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
ei prin unirea de la Florența. Justificarea lui Constantin a putut fi aceea că și vecinii erau, ca și el însuși, vasali ai turcilor și că, lipsindu-i de stăpânirile lor, îl stânjenea pe inamicul comun, pe când acesta se afla în defensivă, în alte părți ale Europei Răsăritene. La câteva luni după ce-a auzit că papa și-a pus cruciada în mișcare, Constantin a invadat Atica. Ducatul Atenei și Tebei, întemeiat de franci după cea de-a patra cruciadă, avusese tot
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Maginot. Dar principala calitate a lucrărilor defensive era dată de poziționarea lor în locații greu accesibile, ceea ce făcea apărarea mai ușoară. Terenul muntos al Greciei favoriza apărarea, lanțurile muntoase Rodopi, Pind și Olimp oferind numeroase posibilități de organizare a unei defensive eficiente. Forțele invadatoare care acționau din Albania au putut fi oprite cu forțe relativ reduse din punct de vedere numeric, poziționate în regiunile înalte ale Pindului, în schimb zona din nord-est a Greciei era mai greu de apărat. Ca urmare
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Florina”. În ziua următoare, regimentul SS a executat misiuni de cercetare, iar la lăsarea serii, a lansat un atac frontal împotriva trupelor aliate care apărau pasul. După o serie de lupte grele, germanii au reușit să înfrângă rezistența trupelor din defensivă. Până în dimineața zilei de 14 aprilie, elementele avansate ale Diviziei a 9-a Panzer au ajuns la Kozani. Trupele comandate de Wilson erau în pericol să fie încercuite de atacul germanilor care înaintau dinspre Salonic și a blindatelor care înaintau
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
să retragă toate forțele britanice spre râul Haliacmon și spre pasul Termopile. A doua zi, Divizia a 9-a Panzer a cucerit un cap de pod peste râul Haliacmon, dar tentativele de înaintare au fost oprite de focul puternic al defensivei aliate. Poziția defensivă avea trei componente principale: tunelul Platamon și zona adiacentă dintre Muntele Olimp și mare, pasul Olimp și pasul Servia spre sud-est. Aceasta era poziția defensivă cea mai ușor de apărat cu forțe limitate. Apărarea pasurilor Olimp și
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
cel de-al șaselea trofeu în FA Cup în anul 1920, însă, din acel moment clubul a intrat în declin care a culminat cu retrogradarea din 1936 în liga a doua engleză. Acest lucru a fost cauzat mai ales de defensiva echipei care a încasat 110 goluri, 7 înscrise într-un singur meci de către Ted Drake, jucătorul clubului Arsenal FC, în înfrângerea cu 1-7 de pe Villa Park. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a determinat oprirea competițiilor timp de șapte
Aston Villa FC () [Corola-website/Science/309975_a_311304]
-
trecătorii de la Termopile, aliații greci își foloseau în cel mai bun mod cu putință forțele de care dispuneau. Atât timp cât puteau opri înaintarea trupelor persane în Grecia, nu trebuiau să se angajeze într-o bătălie decisivă și astfel puteau rămâne în defensivă. Mai mult, prin apărarea a două puncte de trecere gâtuite (Termopile și Artemisium), numărul inferior al soldaților greci nu mai era o problemă foarte mare. Dimpotrivă, pentru perși nevoia de a aproviziona o armată atât de mare însemna că ei
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
fost scoase din luptă din rândul Diviziilor Panzer a 3-a și a 23-a. În momentul în care aviația germană a intrat în acțiune, unele forțe sovietice, așa cum a fost Armata a 38-a, au trebuit să treacă în defensivă. Pe 14 mai, germanii au reușit să oprească ofensiva sovietică în mai multe sectoare, contraatacând local. Între timp, Luftwaffe a cucerit superioritatea aeriană în sectorul Harkov, forțându-l pe Timoșenko să-și folosească rezervele de avioane pentru a continua ofensiva
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
de la Moscova), și nu a luat măsuri să concentreze suficiente rezerve strategice în sus-numita zonă care să facă față oricărui atac posibil german. Mai mult chiar, Stalin a ignorat orice sfat rațional venit din partea Statului Major, care recomandase organizarea unei defensive puternice în secotorul de sud-vest, pentru a putea respinge orice posibil atac nazist. În plus, anumiți generali sovietici, în special din sectorul de S-V al frontului, erau tot atât de dornici să continue șirul de succese din iarnă, cel puțin tot atât de
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
locotenent, Kiril Alekseev a fost numit în anul 1940 șef al pichetului de grăniceri de la Șipotele Sucevei (raionul Putila) al URSS. Odată cu începerea războiului antisovietic de către armatele germano-române la 22 iunie 1941, grănicerii sovietici de la Șipotele Sucevei au trecut în defensivă. Trupele româno-germane au atacat punctul de frontieră de la Șipote, artileria efectuând bombardamente asupra trupelor inamice sovietice. Împreună cu adjunctul său, locotenentul Luca Bazilov, Alekseev a condus apărarea grănicerilor sovietici timp de mai multe zile și nopți . În luptele de la Șipotele Sucevei
Kiril Alekseev () [Corola-website/Science/316173_a_317502]
-
goluri marcate în sezonul 2005-06, câștigată de Rio cu 3-2. În urma evoluțiilor constant bune din campionat, a fost ales în echipa sezonului 2006/07, alături de șapte colegi de la Manchester United. Ferdinand a început bine sezonul 2007-2008, a făcut parte din defensiva lui United care nu a primit gol șase meciuri la rând în Premier League, până în meciul cu Aston Villa din 20 octombrie 2007. Tot în acest meci Ferdinand a înscris primul său gol al sezonului, al treilea al lui United
Rio Ferdinand () [Corola-website/Science/309884_a_311213]
-
Ferdinand primind și o amendă de 50.000 de lire sterline. Această suspendare a însemnat și ratarea Euro 2004. Apelurile lui Manchester United pentru a reduce suspendarea nu au avut succes. John Terry l-a înlocuit pe Ferdinand în centrul defensivei engleze, până la întoarcerea acestuia, pe 9 octombrie 2004, într-un meci de calificări împotriva Țării Galilor. Povestea suspendării lui Ferdinand a declanșat o dezbatere privind măsurile ce ar trebui luate în cazuri de dopaj. Unul dintre motivele invocate de Manchester United
Rio Ferdinand () [Corola-website/Science/309884_a_311213]
-
iar elitele indigene erau dependente de nobilii români prin complexe legături de ospitalitate, clientela, obligații reciproce, înrudiri. Clienții , ca negustori activi, aveau nevoie de supunerea altor populații, care le aduceau profit, iar românii și-au reprezentat cucerirea Italiei că o defensivă permanentă, pradă de război și ambițiile expansioniste cântărind mult. Latinizarea n-a fost impusă cu forța, aculturația nefiind obligată, ci acceptată voit de aliați-socii, insă latină cu dificultate se va impune în Magna Graecia. Romă a devenit o superputere mediteraneană
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
sector de front prevedea un atac al forțelor aeropurtate și de șoc asupra fortului Eben-Emael și podurilor de peste râul Meuse și canalul Albert, ceea ce ar fi asigurat deschiderea unui culoar prin apărarea olandeză și belgiană a "4. Panzerdivision" și prăbușirea defensivei de pe canalul Albert. Odată ce spargerea frontului era finalizată cu succes, Corpul de armată XVI al generalului Erich Hoepner și Grupul de Armată B urmau să preia controlul asupra diviziilor de tancuri "3. Panzerdivision" și "4. Panzerdivision") și a Diviziei a
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
deschis, sub amenințarea avioanelor "Luftwaffe". Din aceste motive, el și-a concentrat dragonii și unitățile lor de sprijin pe o linie fortificată, cu tancurile plasate în spatele liniilor de infanterie, pregătite să contraatace în zonele în care germanii ar fi străpuns defensiva. Billotte a fost de acord cu această decizie și, în plus, a hotărât ca Grupul de armată I să înainteze fără încetare zi și noapte, în ciuda amenințării atacurilor "Luftwaffe", pentru ca să se replieze la. Acest aranjament ar fi trebuit să îl
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
drumuri, localități dens populate și cu câteva ferme izolate. Râurile Mehaigne și Petite Gette erau cursuri de apă puțin adânci, cu numeroase puncte de travesare, cele mai multe suficient de solide ca să suporte trecerea blindatelor. Caracteristica principală a terenului pe care miza defensiva era șirul de înălțimi care se întindeau de la Hannut spre Crehen și Merdorp. La nord de aceste dealuri, Petite Gette curgea spre nord până la confluența cu Escaut. La sud, Mehaigne curgea spre sud, până la vărsarea în Meuse. Exista astfel un
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
inamicul avea o superioritate numerică și tehinică zdrobitoare, era autorizată efectuarea unei retrageri mai ample. Doctrina militară franceză sublinia că în cazul unui front foarte larg în câmp deschis împotriva unor forțe blindate inamice concentrate, DLM trebuia să renunțe la defensiva descentralizată și să își concentreze forțele pentru acțiune. Prioux nu a urmat aceste instrucțiuni. Comandamentul francez a finalizat amplasarea forțelor de cavalerie pe 11 mai. Pe flancul stâng a fost plasată 3e DLM sub comanda generalului Langlois. Divizia sa era
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
fost de asemenea trimise unități de sprijin. Atacul germanilor a fost în principal unul de recunoaștere și diversiune. Principalul obiectiv al germanilor rămânea zona de câmpie din jurul localității Hannut. Regiemntul al 35-lea Panzer comandat de Stever a întâlnit o defensivă foarte puternică în timpul înaintării spre Hannut. Tancurile franceze erau dispuse în poziții îngropate, iar în timpul bătăliei au contraatacat în mai multe rânduri. Forțele franceze au părăsit Hannutul fără luptă. Germanii, în acest timp, au încercat să ocolească orașul, nefiind la
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]