1,286 matches
-
patrie. Cu atât mai mult cu cât moartea multă și dintr-o dată va să vină și pe la noi. Osama bin Laden a anunțat că toți cruciații și aliații lor vor plăti. România e aliatul Americii, ca și Spania. Armata română defilează în pas NATO. Am trimis trupe în Irak. Moartea a intrat în Europa. Nu ne rămâne decât să sperăm că Al-Qaida va proceda potrivit clasamentului care ne plasează în coada Europei, de-acum și după Bulgaria, și ne va lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
furioasă. Cum îl cheamă pe nemernicul ăla de vânător? - Nu știu, zise lupul, dar știu că locuiește într-o căsuță la două poieni de-aici, cu o babă și nepoata ei. - Bine, zise fata, lăsând un zâmbet sticlos să-i defileze pe față. Condu-ne la el. Va plăti scump pentru fapta lui. Avem bani! Avem avocați! Ha-ha! Și lupul o luă înainte, urmat de zgomotoasa gloată de activiști pentru salvarea animalelor. Procesul fu scurt și devastator pentru vânător. Scufița Roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ea lui un inel, s-au sărutat, preotul a zis ceva ce n-am înțeles, lumea în biserică a zâmbit fericită și îngăduitoare, eu l-am felicitat pe Yves, apoi pe Anca, și am ieșit. Alte râsete, lacrimi, veselie. Invitații defilau prin fața tinerei perechi și urau casă de piatră. Unii mai sclipitori ziceau vorbe de duh. Apoi m-am dus și am tras mașina în fața bisericii. Cineva legase un balonaș de antenă. Era de prost gust, dar l-am lăsat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în vinilin, „să-ți fie rușine...”, am scris o poezie patriotică, „Sunt fiu de vultur”, a apărut în Cutezătorii, am mers cu capacul de butelie să-l pună Gură pe lanț, lângă celelalte, am dormit pe țol lângă foc, am defilat în chiloți roșii pe stadion și-am leșinat că era prea cald și-am căzut de pe carul alegoric, era un glob care se deschidea ca o floare și de-acolo ieșeau baloane și noi trebuia să ne ținem de mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vă Închid. Dominique Lassa voi să protesteze, dar Oberlus se limită să ridice mîna stîngă a chilianului Mendoza și să-i mai arate o dată degetele lipsă. - Ce poruncesc eu nu se discută, lămuri el. Vrei să-ți aplic aceeași pedeapsă? Defilară prin urmare În tăcere, cu capetele plecate, strîngînd pumnii ca să-și stăpînească mînia sau poate dorința de a plînge, ca niște oi zorite către țarc, neliniștiți că ar fi putut petrece, poate, trei zile legați fedeleș și cu căluș la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cât e ziua de lungă, își numără banii și vorbește la telefon. Singura piesă de mobilier e un scaun de birou, pătat, jegos. Lângă pereții de sticlă prin care se vede tot orașul zace o saltea. Pe ecranul unui computer defilează fără încetare prețurile acțiunilor de la bursă. Lenny se apropie de voi două cu halatul desfăcut, poartă pe dedesubt boxeri boțiți cu dungi și șosete albe care i s-au îngălbenit pe tălpi. Lenny întinde mâinile către fața lui Angelique și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sală, în ziua reprezentației, cu sufletul la fetele din culise. Au ieșit în scenă dezorientate, vădit nepregătite. Întreg spectacolul a fost o catastrofă. Nu intrau bine două, trei, modele, că apărea formația, cu gemetele ei răgușite. Una din manechine a defilat cu rochia desprinsă într-o zonă dorsală, cu o privire tâmpă, ce nu pricepea nicicum de ce se prăpădește lumea de râs. Spectatorii, profund dezamăgiți, au vociferat întruna. Plătiseră un bilet piperat pentru un spectacol de amatori. Întoarsă acasă cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
am vorbit când ne-am văzut rândul trecut... — Da, Îmi amintesc. Margaret Îl privi În ochi, dar numai pentru o clipă. — și?... — și ce? — Păi, a ezitat el. Trebuie să știm ce... crezi. Nu i-a răspuns. La intrarea hotelului defilau limuzinele. Zgo motul neîncetat al motoarelor și gazul de eșapament i-au făcut greață, iar fluierele ușierilor Îi țiuiau În urechi și i sporeau Începutul de migrenă. Voia să plece acasă. El rămăsese tăcut și o privea. Margaret Își zise
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu dușul, îmbracă-te, repede, acum, hai, vine noaptea. Ea se echipează supusă, pasivă și toropită, lipsită de voință. Pleacă amândoi în goană, coboară repede scările, se instalează în mașină. El pornește, tace, ajunși în afara orașului apasă pe accelerație, plopii defilează halucinant într-o parte și-n alta, îl simte încruntat crispat, cu mâinile strânse pe volan. Vrea să murim, îi trece prin minte Carminei și o pace plăcută i se instalează în creier, uite că până la urmă o să fim împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
drept, cu ochii înainte, era atât de solemn! Carmina nu știa unde vor merge, aproape că nici n-o mai interesa. Era multă verdeață și multă lumină în jur. Mașina trepida, parcă în rezonanță cu vibrațiile lăuntrice. Arborii, bornele kilometrice defilau cu repeziciune pe lângă ei. Femeia își aminti că lăsase acasă cada plină cu apă. Se pregătea să se îmbăieze când apăruse Ovidiu. Lăsase pe etajera din baie lănțișorul din aur, verigheta și inelușul. Își scormoni memoria și privi prin apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Credeți cé nu e un motiv pentru țară noastré? - Dacé nu mé credeți, eu aș putea sé vé povestesc ce s-a transmis la televizor În ziua de 12. - Cu toate cé În Moscova și alte orașe mari oamenii au defilat și au purtat portrete de-ale lui Gagarin. - Și chiar de la numérétoarea aceea, Vladimir Ilici, patru, trei, doi, unu... pusk! - Este un moment important În istoria țérii și ilustreazé foarte bine ideea noastré de progres. Apropo, dumneata mai tăi copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de la etajul 100 al clădirii, vorbeam cu vântul să le spulbere transparentele mătăsuri, eșarfele zburau pe fereastră, mi se lipeau de față, cădeau moi la picioare, împiedicându-mă, amețit de parfumul îmbătător al zeițelor, să văd visul materializat, în sfârșit, defilând într-o somptuoasă frumusețe prin fața obositei mele existențe, reci, precum problemele de fizică, precum soluțiile chimice din mojarul tinereților uitate, parc-ar fi fost trăite de altcineva da, așa trebuie să fi și fost dacă eu mă țin minte doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
întors, fac pariu că nici muniție pe țeavă n-au, prăpădiții naibii! Ce vă uitați așa de parcă n-ați ști despre ce-i vorba? Să nu-mi spuneți că nici pe Potăiță sau pe Copoi nu i ați văzut cum defilau mai adineaori prin Piață, dînd din colț în colț, întrebînd ce și cum în stînga și-n dreapta. Păi cum să-i fi văzut, că se întunecase deja, am sau nu dreptate? Și ca s o aflați și pe asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se relaxeze puțin, lăsîndu-se și el ușor pe spate. Nu mai poate face omul un pas fără să dea peste voi, gîndește Roja cu voce tare, ce să-i faci, reia descurajat, pe ăștia îi avem, cu ăștia trebuie să defilăm, sîntem condamnați. De cînd ați urcat tot vorbiți de unul singur vrute și nevrute, îi atrage atenția taximetristul, de parcă ați fi un conspirator de mîna-ntîia. Dacă v-ar fi auzit cineva cu rea-voință, ați fi ajuns cît ai zice pește la pîrnaie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dopului cu o răsucire fermă. În țara asta nu-ți mai rămîne decît să mori dacă n-ai de gînd să faci compromisuri, se gîndește, dînd pe gît o dușcă zdravănă. Prin fața ochilor închiși i se perindă diferite peisaje, îi defilează o sumedenie de personaje. I se pare că vizionează o piesă de teatru prost montată într-un decor jalnic. De ce se spune oare că răbdarea și tăcerea sînt virtuți, începe să se întrebe, a realizat ceva dacă pînă acum doar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la fel de reprobabile din punct de vedere moral. Dar ele aveau o logică - reprezentau un act de obediență față de regimul comunist. Publicarea versurilor lui Petru Boroianu azi este cu totul absurdă. Este ca și cum poetul ar lua un steag roșu și ar defila de unul singur prin Piața Aviatorilor, salutând o tribună imaginară. Ce InseamnA SF Judecând după un „roman-eseu SF“ publicat recent de Gr.C. Bostan, SF înseamnă sofisticat fantasmagoric. Sau strictă-fandacsie. Sau suprimarea-firescului. Textul - profetico științifico-delirant - este de neînțeles. Îți vine să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ferească Însă Dumnezeu și aici, pe retina cu pseudo-imagini feminine, de marile jerbe de scîntei... Sau să nu ne ferească, să ne lase pradă arderii pînă la capăt. De cele mai multe ori Însă, adică aproape Întotdeauna, pe retina mea din adîncuri defilează umbre... Umbre des prinse dintr-o ceață străvezie, dintr-o zi Învolburată de nori sau dintr-o noapte mînjită de raze. Borges avea dreptate spunînd că orbii nu trăiesc În Întuneric, ci Într-un fel de ceață luminoasă. Nimic nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
față cu cît era de lată. Iară trîmbițașii ședeau deasupra pe o cadă mare cu gura-n jos și cu dobașu’ lîngă ei“. Nea Snaco trompetistul apăsase fără să vrea pe o clapă a memoriei mele și făcuse să-mi defileze din nou pe dinainte sala de bal subpămînteană a muncitorilor imigranți din urmă cu un secol. Am Înțeles că tocmeau alămuri și tobe, dar pe ce fel de muzică or fi dănțuit ei la 1907? Din cîntările americane ale Floarei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o țeavă de automat s-a mișcat, ca o părere... undeva, aproape de magazii. Peste toată starea mea de nedumerire s-a suprapus glas rusesc... Am privit cu inima Înghețată spre direcția din care veneau vocile... Era o patrulă rusească, care defila pe traseul cunoscut... „Dacă tocmai acum Undiță scoate capul la vedere?” - m-am Întrebat, Îngrozit la gândul ce putea să urmeze... Cei doi militari din patrulă - se vedea bine - făceau o plimbare de plăcere. Nici o mișcare a capului care să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
grele. „Ce-o fi În ele?” - mă Întrebam, urmărind cum miriapodul se târâie pe albul zăpezii. Îl invidiam pe Păpădie. Știindu-l Însă dotat pentru cercetășie, aveam mare Încredere că va fi cu o mie de ochi pe coloana ce defila deja prin fața noastră... De la distanța la care ne aflam, ne-am putut da seama că, după primele trei camioane, care gemeau de Încărcătură, urmau altele, ce trăgeau după ele tunuri... Șapte din ele erau tunuri grele, urmate de cincisprezece tunuri
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din stânga, creștea, semn că se apropiau cu viteză mare. Părea mai slab ca cel ce trecuse deja. Asta Însemna că acele mașini erau Încărcate cu artileriști și poate și cu grupul de comandă... În cele din urmă, coloana de camioane defila deja prin fața noastră. Era limpede că transporta trupă. Se auzea și murmur de voci. Mergeau cu viteză medie. Era noapte, dar nu aprindeau farurile. Le-am numărat. Erau cinci camioane. După socoata noastră, am zis că or fi cel puțin
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de cartușe. Era mai bine să nu te afli În bătaia lui! Ai Înțeles, Despi? ― Deși m-au trecut fiorii, am Înțeles totuși cum stăteau lucrurile - a răspuns ea. ― Eram sigur că și Toader i-a văzut pe cei doi defilând prin fața lui... După ce s-au depărtat bine, am pornit spre Toader. „Ei? Ai văzut? Această șosea e foarte importantă pentru inamic” -am comentat eu situația. „Asta Înseamnă că trebuie să ne mai așteptăm la un val de mașini. Și, cine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
auzea sforăitul motorului. După o vreme, a apărut și avionul În Înalturi. Era unul de recunoaștere. Ne așteptam să-i vedem stelele roșii pe aripi, dar, spre surprinderea noastră, avea Însemne românești! „Unde ați fost ieri, domnilor, când <prieteniiă noștri defilau cu surle și trâmbițe pe șosea?... Dar chiar dacă erați prezenți - cum zburați la Înălțime, să nu vă ajungă antiaeriana - voi vedeați doar că trec mașini, dar ce transportă ele mai va” - vorbeam eu cu mine Însumi, precum latră câinele la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cioplit după modelul seminției, demn de un prinț de operetă - a dat bice ducipalilor. Apoi și-a Întors privirea spre cei de sub coviltir: ― Sărut mânile, boierilor. Îndata mare agiungim la cii ci vă așteaptî... Țăranii priveau curioși la peisajul ce defila prin fața lor. Satul se profila pe firul văii largi. Chiar În margine, se zăreau câteva coviltire și cai liberi ce pășteau pe islazul Întins până sub pădurea Împestrițată cu zeci de culori furate din curcubeu... Când au ajuns În inima
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
chestie aici pe care n-am lămurit-o, se băgă din nou în vorbă Călin Moraru. Trebuie să ne evaluăm efectivele din facultate, să știm pe cine contăm... Să nu ne trezim pe urmă că n-avem cu cine să defilăm la miting sau cu acuzația că ne-am erijat în lideri fără să ne consultăm cu nimeni... Mai sunt și grupurile lui Mihăescu, Grancea, Lizeanu, cu care trebuie să ne punem de acord... Pe Lizeanu l-am mirosit eu, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]