1,088 matches
-
artroscopia genunchiului ... 12) LASER, electrocoagulare bipolară, radiofrecvența, în artroscopie - indicații, posibilități, limite ... 13) anatomia și biomecanica umărului, indicațiile și tehnica artroscopiei umărului - căi de abord, anatomia artroscopică normală, modificări patologice, posibilități, limite, rezultate ... 14) periartroza scapulo-humerală, ruptura coafei rotatorilor, sindromul defileului subacromial, bursita subacromială, etc. ... 15) luxații recidivante și instabilitatea umărului tehnici artroscopice ... 16) indicațiile și tehnica artroscopiei cotului ... 17) sinovitele cotului, condromatoza cotului ... 18) artoscopia articulației radio-carpiene, indicații, posibilități, limite, rezultate ... 19) sindromul canalului carpian - posibilități de tratament artroscopic, tehnica
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
fiii dacilor”, este jertfit la altarul aflat lângă Sfinxul din Bucegi. Nemulțumit de răspunsul dacilor, Domițian trimite armata romană către Sarmizegetusa. Generalul Fuscus ordonă legiunilor de la Rin comandate de Severus, aflate în avangardă, să-i atace pe daci într-un defileu, dar acestea cad într-o ambuscadă și se retrag, iar Severus este rănit și rămâne pe câmpul de luptă. Pentru a-și ascunde greșeala de a trimite o legiune la luptă pe un teren nepotrivit, Fuscus afirmă că ideea atacului
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]
-
realizată de un regizor debutant și entuziast. Sunt reprezentate scene tari cu impact puternic la public precum mișcarea „maiestuoasă și inexorabilă” a armatei romane când asediază o cetate, ploaia de bolovani și de săgeți aruncată de daci asupra romanilor în defileu, jertfirea tânărului Cotiso, sărbătorirea sacrificiului de către daci sau decimarea de către generalul Fuscus a legiunii înfrânte. Ioan Lazăr a considerat că Nicolaescu a dorit să pună accentul pe partea epică a poveștii în dauna unei tratări estetizante a faptelor istorice. Desfășurarea
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]
-
sau au participat la realizarea a numeroase studii asupra biodiversității din diverite regiuni aflate pe teritoriul României (Delta Dunării, lunca Dunării, sudul Dobrogei, Maramureș, Banat, Câmpia Română, o serie de masive muntoase din Carpații Meridionali : Ciucaș, Piatra Craiului, Făgărași, Retezat, defileul Jiului) sau în străinătate (Indonezia, Brazilia, Islanda, Turcia, etc). Specialiștii Muzeului cercetează atât sistematica, faunistica, ecologia și zoogeografia diferitelor grupe de nevertebrate și vertebrate din fauna României și mondială, cât și muzeologia (studii asupra relației muzeu-public, asupra rolului social al
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
o porțiune de aproximativ 12 km de drum pavat cu piatră. a cărei origine este controversată. Etichetat ca fiind fie o porțiune comună cu vechiul drum comercial a unui drum roman, fie un drum medieval sau grăniceresc, traseul său este: Defileul Bârgaului - DN 17- Fața Prislopului - Dosul Zâmbroaiei - Culmea Tășăuleasa - Culmea Opcioara - Ilița Corchii - Iliuța Calului - Măgura Calului - DN17 - . Stratul de piatră este distrus în mai multe zone, fie de eroziune, fie datorită folosirii ca și cale de transport forestieră. Drumul
Pasul Tihuța () [Corola-website/Science/311451_a_312780]
-
este cea mai mare peșteră din România, cu o lungime totală de 47 km. Se află în Munții Pădurea Craiului, în vecinătatea localității Șuncuiuș. se află în partea nordică a Munților Pădurea Craiului, în defileul carstic cu același nume. Din punct de vedere hidrografic, peștera aparține bazinului Crișului Repede. Situându-se la o distanță de de 50 km de Oradea și 100 km de Cluj-Napoca, accesul se poate face fie pe drumul asfaltat DJ 764C
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
în râu sunt utilizate de agricultorii palestineni pentru irigarea ogoarelor lor de-a lungul râului, mai ales în zona Hadji Fatlik, cotește spre sud, și la nord de așezarea Maale Efraim, se întoarce și o ia spre sud-est printr-un defileu scurt în stânci de calcar. Are lungimea de 2o km și un bazin hidrografic de 105 kmp. În Depresiunea Iordanului clima este foarte caldă și uscată. Ea cunoaște efectul de umbră pluviometrică , adică aerul care ajunge la ea se încălzește
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
singura de unde se putea controla pătrunderea din Thessalia spre Grecia centrală. Acolo muntele Eta cobora direct în mare, fiind separat de apele înspumate numai printr-o cale îngustă de zece metri, care numai pe alocuri se lărgea până la cincizeci de metri. Defileul Termopile se afla mai la sud de trecătoarea Tempe, prima variantă propusă și își datora numele unor izvoare termale aflate în apropiere. Nu mai exista o altă cale accesibilă pentru armata persană spre Atica, spre Pelopones, sau spre Sparta. De
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
orice regiune turistică, prin rolul de suport al celorlalte elemente ale cadrului natural și antropic. Varietatea morfologică a elementelor reliefului, asociată frumuseții peisagistice, evidențiază obiective cu valoare deosebită. Valea Vaserului este cel mai atractiv traseu turistic al Munților Maramureș, un defileu săpat în masa șisturilor cristaline, separând pe stânga câteva masive cristaline: Prislopașul (1201 m), Grebeni (1594 m)- între Novăț și Novicioru, Novicioru (1452 m). Sunt prezente crestele și dyk-urile porfiroide. În nord-est, între Vaserul Superior și graniță, se află o
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
maramureșeană, fiind mărginită la est de treapta unor munți de mică înălțime, care formează bordura marilor înălțimi ale Munților Maramureșului. La est culoarul este dominat de culmea Vișeului, iar în apropiere de vărsarea Vișeului în Tisa, valea se îngustează în defileu. Un obiectiv natural de mare valoare îl reprezintă Valea Vaserului, care izvorăște din Muntele Ignătescu. Aceasta are un mare potențial oferind componentele esențiale ale ambianței umane: peisaj, pământ, aer, apă, dar mai ales omenie. Orașul are o poziție geografică situată
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
către Ungaria o încărcătură de 5.000 de tone de grâu și doi pasageri: comerciantul grec Euthym Trikalisz (proprietarul încărcăturii) și fiica sa, Timéa, în vârstă de 13 ani. Nava reușește să intre pe teritoriul Ungariei după traversarea dificilă a defileului de la Porțile de Fier și ancorează într-o noapte în apropierea unei „insule a nimănui”, formată în ultimii 50 de ani prin depunerea de aluviuni în jurul unei stânci de pe cursul fluviului și care nu aparținea niciunui stat deoarece nu apărea
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
Dunăre a unei „insule a nimănui” care nu aparținea în anii 1860 în mod oficial nici Ungariei și nici Turciei a fost evidențiată de naturalistul maghiar Imre Frivaldszky. Această insulă se numea Ada Kaleh și era situată în apropiere de defileul acvatic de la Porțile de Fier, fiind trecută pe hărțile contemporane sub numele de Orșova Nouă. Ea constituie cu siguranță unul dintre modelele care au stat la baza imaginării „insulei nimănui”. Reprezentarea realistă și natura pesimistă a romanului s-ar datora
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
este o mănăstire ortodoxă de călugări din România situată în defileul Jiului, județul Gorj la 32 de kilometri de Târgu-Jiu și la 25 de kilometri de Petroșani, aparține de Arhiepiscopia Craiovei, Mitropolia Olteniei. Mănăstirea are hramul " Intrarea în Biserică a Maicii Domnului". Biserica veche a mănăstirii, construită la începutul secolului al
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
de Arhiepiscopia Craiovei, Mitropolia Olteniei. Mănăstirea are hramul " Intrarea în Biserică a Maicii Domnului". Biserica veche a mănăstirii, construită la începutul secolului al XIX-lea, apare în Lista monumentelor istorice din județul Gorj având . Actuala șosea ce tranzitează trecătoarea din Defileul Jiului a fost construită începând cu anii 1880 de meșteri pietrari aduși din Italia. S-a continuat în perioada interbelică și s-a asfaltat abia după anii `50. În paralel, începând cu perioada interbelică, s-a construit și linia ferată
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
la frontiera trebuie să fie: ... a) localizate la punctul de intrare pe teritoriul României. Atunci când o altă localizare a punctului de inspecție la frontiera este impusă de constrângeri de ordin geografic, cum ar fi cheiuri de debarcare, gări, pasaje, trecători, defilee se impune condiția în astfel de cazuri că, postul de inspecție să fie situat departe de exploatațiile de animale sau de locurile în care sunt ținute animalele posibil infectate cu boli infectocontagioase; poate fi acceptată amplasarea unui post de inspecție
EUR-Lex () [Corola-website/Law/149321_a_150650]
-
în deal, se poate urca la punctul de belvedere de deasupra (marcaj punct roșu). În vale se coboară spre Valea Vinului, ieșirea făcîndu-se lîngă DN15 spre centrul Borsecului de Jos. Aspectul este cel al unor culoare înguste cu aspect de defileu care te poartă către capătul unei peșterii fără tavan. De-a lungul culoarelor se identifică mai multe trasee de escaladă. În apropiere se află o formațiune carstică similară numită "Cerdacul Iadului" unde se găsesc cîteva mici peșteri sau adîncituri în
Grota Urșilor () [Corola-website/Science/325067_a_326396]
-
a făcut în baza avantajelor strategice și economice, cu Munții Retezat la sud și Munții Poiana Ruscă la nord, constituiau bariere naturale greu de străbătut pentru eventualii atacatori. Teritoriul metropolei se întindea de la Tibiscum la Micia, până la intrarea Jiului în defileu, un teritoriu propice în care capitala s-a putut dezvolta în liniște, fiind apărată de castrele Tibiscum, Voislova, Micia și Bumbești. Cetatea, un patrulater format din blocuri de piatra masive ( de perete Dacian ) , a fost construită cu cinci terase , pe
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
Turris ") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Localitatea se află situată la 24 km sud de Sibiu și la o distanță de 79 km sud de Mediaș , pe malul Oltului, în apropierea defileului cu același nume. Altitudinea medie este de 450 metri. Locul unde se află vatra comunei a fost fundul unei mari care se numea Marea Eocenica. Pe înălțimile din jurul comunei, săpând pentru extragerea pietrei de văr, localnicii din vechime au descoperit
Turnu Roșu, Sibiu () [Corola-website/Science/301749_a_303078]
-
lui Cercel”, este rezervație geologică de calcare eocene. "Turnu Roșu" este, la origine, o construcție militară defensivă, ridicată de sași în 1360, lîngă Boita, județul Sibiu. A fost terminată în 1370 sub regele Ludovic I al Ungariei, în scopul supravegherii defileului râului Olt, fiind situată în apropierea vechii frontiere cu Țara Românească. Prima atestare documentara apare în diplomă latină a regelui maghiar Ladislau al V-lea din anul 1453, prin care comună a fost încorporată la cele Șapte Scaune ale provinciei
Turnu Roșu, Sibiu () [Corola-website/Science/301749_a_303078]
-
nu s-au descoperit nici până în ziua de azi. Legenda spune că "Turnul Roșu" își datorează culoarea sângelui vărsat fără succes de armatele turce, care nu au reușit niciodată să îl cucerească. Prin extensie, trecătoarea situată în Carpații Meridionali, în defileul Oltului, a luat numele de "Pasul Turnu Roșu ( în , în )". Până în anul 1966 numele satului nu era "Turnu Roșu", numele era Porcești, gară în care staționau trenurile se numea "Turnu Roșu" dar numele localități era Porcești (în dialectul săsesc "Portschescht
Turnu Roșu, Sibiu () [Corola-website/Science/301749_a_303078]
-
Războaiele daco-romane, Monumente antice romane (podul de la Drobeta din anii 103 - 105), Viața spirituală la Drobeta, Istorie medievală, Epoca modernă, Artă feudală românească și Epoca contemporană. Expoziția științele naturii, inaugurată la 15 mai 1972, prezintă condițiile fizice și geografice ale Defileului Porțile de Fier (Sala I), flora și fauna terestră a Defileului Porțile de Fier (Sala II), ihtiofauna dunăreană a lacului de acumulare Porțile de Fier (acvariul), flora și fauna specifică mediului acvatic din zona Porțile de Fier (Sala III). Expoziția
Muzeul Regiunii Porților de Fier () [Corola-website/Science/331356_a_332685]
-
105), Viața spirituală la Drobeta, Istorie medievală, Epoca modernă, Artă feudală românească și Epoca contemporană. Expoziția științele naturii, inaugurată la 15 mai 1972, prezintă condițiile fizice și geografice ale Defileului Porțile de Fier (Sala I), flora și fauna terestră a Defileului Porțile de Fier (Sala II), ihtiofauna dunăreană a lacului de acumulare Porțile de Fier (acvariul), flora și fauna specifică mediului acvatic din zona Porțile de Fier (Sala III). Expoziția se încheie cu aspecte legate de cosmogonie, apariția vieții pe Pământ
Muzeul Regiunii Porților de Fier () [Corola-website/Science/331356_a_332685]
-
Castrul roman de la Bumbești-Jiu este un castru care se află pe malul stâng al Jiului, la 35 de metri vest de șoseaua Târgu Jiu - Petroșani. Acesta avea rolul de a apăra și asigura intrarea în defileul Jiului. Castrul a fost construit inițial dintr-un val de pământ iar mai apoi, în anul 201, s-au ridicat ziduri de piatră. Astăzi se mai păstrează doar latura de est (167 de metri) și parțial latura de sud (88
Castrul roman de la Bumbești-Jiu (3) () [Corola-website/Science/314419_a_315748]
-
are o lungime de 140 km, fiind cel mai lung râu din Muntenegru, el traversează Defileul Tara sau "Cheile Tara" și formează la Hum (Bosnia), prin confluența cu Piva, Râul Drina. Râul are izvorul la granița dintre Muntenegru și Albania în munții Žijev, la o altitudine de 2000 m, la ca. 30 km sud de Kolašin
Râul Tara () [Corola-website/Science/318942_a_320271]
-
are izvorul la granița dintre Muntenegru și Albania în munții Žijev, la o altitudine de 2000 m, la ca. 30 km sud de Kolašin. De la Prošćenje până la Hum unde confluează cu Piva în apropiere de granița albaneză râul traversează un defileu care are o adâncime de 1.300 m, și o cădere medie de 3,6 m/km. Cheile Tara, au o lungime de ca. 78 km, care este mărginit de un perete stâncos, care atinge 1300 m înălțime. El este
Râul Tara () [Corola-website/Science/318942_a_320271]