1,978 matches
-
unei mentalități revanșarde, antimachiste și antitradiționaliste. Firește, conceptul însuși de „tradiție” poate îmbrăca sensuri și sensuri, fiind de o ambiguitate dezarmantă. Tradiția legată de figura Mariei Magdalena se cuvine revizuită, corectată, interpretată cu suplețe și bun-simț, eventual refuzată. Dar nu deformată tendențios, fără argumente solide, fără probe decisive de ordin istoric sau filologic. Literatura mi se pare un registru mult mai frecventabil și mai cinstit în acest sens. Dacă nu s-ar pretinde manual de istorie, Da Vinci Code ar putea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să pătrundă în psihologia lui Iuda, încercând să-i înțeleagă fapta, fără a i-o justifica sau legitima în vreun fel. În același timp, el trebuie să „salveze fața” creștinismului, murdărită de adversarul păgân. Iată raționamentul său. Celsus simplifică și deformează. El vede în Iuda un trădător „brut”, când, în realitate, lucrurile sunt mult mai complicate, după cum reiese dintr-o lectură atentă a Noului Testament. În primul rând, trebuie remarcat faptul că Origen folosește sistematic verbul prodidonai, „a trăda, a vinde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rezultă o imagine, într-adevăr, pozitivă despre Iuda, „cunoscător al adevărului” și „instrument al mântuirii”. Totuși, mărturia lui Irineu nu prezintă garanție sută la sută din două motive. Ca orice polemist, el are tendința să îngroașe lucrurile ori să le deformeze. Nimic nu certifică autenticitatea informațiilor sale. În al doilea rând, el nu prezintă conținutul Evangheliei lui Iuda, pe care mă îndoiesc că o cunoștea de la sursă, ci se mulțumește să descrie, în linii generale, o sectă gnostică având simpatii declarate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
parcurs, că numai prin „experierea” de tip religios se poate intui răspunsul adecvat. Discursul științific, cateheza, predica ori sfatul duhovnicesc „la purtător” rămân pe dinafară. Intuiția mistică rezolvă de la sine taina, dar nu-i poate împărtăși conținutul fără să-l deformeze ori fără să-l înjumătățească. La capătul acestui text, întrebările rămân ca atare, mai proaspete ca la început, poate chiar mai provocatoare. Cititorul va începe abia atunci adevărata cursă „contra cronometru” împotriva propriilor certitudini sau prejudecăți 59. Propun trei volete
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
arta haruspiciilor, a prezicerilor, necromanția și magia în general. Tot ei sunt aceia care „i-au învățat pe oameni arta de a face imagini și statui”; cu alte cuvinte, au introdus, prin intermediul sculpturii, practica idolatriei. Prin viclenia lor perversă, ei deformează adevărul, reclamându-se într-un mod cu totul și cu totul nelegitim de la modelul divin și făcându-și prozeliți prin oracole mincinoase și prin false minuni. După cum se poate constata, atunci când este utilizat în scopuri apologetice, mitul căderii îngerilor furnizează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la capătul celor trei ani de întruniri și dezbateri (1962-1965) constituindu-se într-o pledoarie pentru reîntoarcerea Bisericii la rădăcinile ei dogmatice, spirituale și liturgice. Neafișând nici o intenție polemică și cu atât mai puțin „novatoare” (în acest sens a fost deformat ulterior), Conciliul încheie totuși o perioadă nefastă (dar necesară, întrucât era impusă de contextul vremii), dominată de un tomism dogmatizat, steril, caricatural. După Vatican II, Biserica intră din nou în rezonanță cu lumea și cu istoria lumii noastre, deschizându-se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ochiul liber. Mai mult, chiar protagoniștii (Congar, Daniélou, viitorul Ioan Paul al II-lea, dar mai cu seamă De Lubac) și-au arătat foarte repede dezamăgirea pentru felul în care clerul și laicatul catolic au ajuns să caricaturizeze - ori să deformeze - esența importantului aggiornamento, care viza pur și simplu reîmprospătarea credinței pe model patristic, nu altceva. Dar, dincolo de aceste dezamăgiri, aș spune inerente, așteptate oarecum, rămâne, ca un dat incontestabil, manifestarea Duhului Sfânt prin coridorul redeschis lumii al marii Tradiții. Un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Revue thomiste (martie-august 1946) o replică, „La théologie et ses sources. Etude critique”245, urmată de o adevărată „bombă atomică” lansată de la Roma de către teologul aproape oficial al Vaticanului, Garrigou-Lagrange: „La nouvelle théologie: où va-t-elle?”246 Ambele texte exagerează și deformează tendențios afirmațiile lui Daniélou, politizând oarecum afacerea. Garrigou-Lagrange, de pildă, reproșează acestei „noi teologii” că încearcă să „relativizeze” și să „subiectivizeze” noțiunea de adevăr (care nu mai este adequatio rei et intellectus, ci conformitas mentis et vitae) și că substituie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se văd sacadat, ca o provocare și o eliberare. De atunci mă caută. · Eram la întrunire ca fiind reprezentanta unei companii. Unul face o remarcă cum că nu aș avea dreptul să fiu acolo (chipurile). Atunci replic cu o mutră deformată de silă: Ai vorbit așa, să te afli în treabă. Atât te duce capul. Sau dacă cel ce spune e mai diplomat, subtil: În mintea ta, se poate. În fine, mi se ia un lucru dosarele mele. Și eu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dezordine, ce lumea o pune mereu pe seama tinereții, nu Istorisiri nesănătoase fericirii 43 este, de fapt, doar o pervertire timpurie și vicioasă a sufletului? Numai izolarea și întoarcerea către tine însuți are puterea de a-ți scoate ochelarii întunecați, care deformează realitatea enorm și prin care vezi totul anapoda. Și, odată ce privirea ți se va limpezi complet, te vei mira cum de nu ai văzut toate aceste lucruri dinainte... Întrucât singurătatea este de neprețuit, uneori! Astfel, privindu-se odată în oglindă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și atâtor lucruri care, pentru majoritatea oamenilor, alcătuiesc singura fericire. Ce greșită concepție au oamenii despre fericire și totuși ce iureș, ce năvală nu se dă spre a căpăta iluzia de o clipă și adânc zguduitoare a beției simțurilor, care deformează sensul vieții și face din om neom!... Antitezele de cugetare sunt singurul izvor al tragediei omenești. Omul, în loc să meargă pe linia dreaptă a iubirii de adevăr, face compromisuri de conștiință cu sine însuși, mergând cel puțin pe două drumuri și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
puterii (Naomi Wolf, 1997, p. 20). Așa cum se recunoaște faptul că femeia este „stăpâna casei” și, de aici, aria acesteia de competență se restrânge la sfera privată, frumusețea ajunge să fie un mecanism social, care funcționează asemenea unui filtru care deformează realitatea, prezentând-o într-o relație de dominare camuflată: ceea ce este valorizat drept frumos e făcut captiv și subordonat celui ce operează aprecierea. Observația principală rezultă din faptul că frumusețea ajunge să joace un rol activ în relațiile sociale, chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
celor cu adevărat năpăstuiți trebuie să intervină și societatea civilă (cetățeni, grupuri, asociații, biserici ș.a.) pe baza principiilor morale autentice. În felul acesta, redistribuirea se face în mod natural și liber consimțit, și nu impus de autoritatea statală, care oricum deformează sau chiar deturnează actele de binefacere. 1.4. Sectorul public local Sectorul public la nivelul unei unități administrativ-teritoriale cuprinde instituții proprii (Consiliul județean, primării), agenții, direcții și filiale ale instituțiilor sau regiilor naționale. În condițiile existenței statului național, o comunitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
un labirint din sticlă. Cât un oraș. Cât o țară. Nu se știe precis. De asemenea, nu se știe cine l-a construit, când și de ce; despre acest fabulos edificiu nu au răzbit, până azi, decât vorbe răzlețe. Totul e deformat de timp și de oralitate. Povestea de față nu își propune să reconstituie o istorie - ar fi imposibil -, ci doar să dea, pe cât posibil, un sens logic lucrurilor. A existat, cândva, un labirint de sticlă, din care nimeni, odată intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
inițială nu se mai regăsește în imaginea confecționată ulterior. Se declanșează o reacție de oboseală colectivă a cărei consecință este uzura morală a personajului vizat. Repetat pînă la sastisire, numele lui își va pierde pregnanța, iar imaginea i se va deforma inevitabil, dovadă că orice popularizare duce la vulgarizare, pentru ca în final să atingă treapta promiscuității mediatice. Și astfel, în loc să-și păstreze gradul de fascinație meritată, conturul i se va șterge pînă la a ajunge indiferent, semn că nimic nu se
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
atîta forță ca să-l joace, așa cum l-a jucat, pe Titus Andronicus? Era peste tot pe scenă, vocea lui tuna, șoapta ți se urca în gît, în creier și fugea în suflet, ochii creșteau nefiresc în fața ochilor mei, gura se deforma ca însuși personajul și părea că înghite fărădelegea, păcatul, iubirea, crima, vinovățiile toate, pămîntul. Cît de tare l-au prețuit actorii. Și nu doar cei de acolo... rarisim... Am fost prin '97 la Stockholm cu "Titus". I-am urmărit șirul
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
element periculos și cosmopolit", fiindcă avea "rădăcini nesănătoase" și trăia într-un mediu urban, deci nociv, fiindcă avea ceva putred în el din punct de vedere ideologic și fusese infectat de deviaționism, fiindcă învățase limba franceză, o limbă imperialistă care deforma gândirea. În ciuda faptului că decretase moartea cuvintelor ("La ce bun să mai publici cuvinte când astăzi vin peste noi alte semne? S-a terminat cu cuvintele. Cuvintele trebuie să intre acum la muzeu. De altfel cărțile nu sunt astăzi altceva
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]
-
ti-ne-ri există desigur aceleași deosebiri de caracter, moravuri, aspirații în viață și abilități pe care le-am observat la părinții și la strămoșii lor sau oriunde altundeva. Totuși, ei se deosebesc fundamental măcar printr-un singur lucru: nu sunt direct deformați de comunism, nu au crescut în condiții care să necesite disimulări și în-co-vo-ieri ale spinării, care să sprijine egoismul, indiferența față de alții și xenofobia, sub un regim care tot timpul vorbea despre clasa mun-ci-toare aflată la guvernare, dar în realitate
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]
-
Un nou prototip de piele sintetică a fost dezvoltat la Stanford. Acesta are capacități senzitive impresionante, se deformează și se îndoaie fără să se rupă. Pielea artificială este formată din tuburi de carbon, de marime nanometrică, ce se comportă ca niște arcuri, fiind capabile să măsoare cantitatea de forță care este exercitată asupra lor. Autor: Andreea Bădoiu „Acest
S-a inventat pielea artificială pe bază de nanoarcuri () [Corola-journal/Journalistic/68528_a_69853]
-
ce variază între o ciupitură fermă și o presiune egală cu cea a unui elefant ce stă într-un picior”, spune Darren Lipomi, un doctorand de la Stanford care a scris o lucrare care descrie acest nou dispozitiv. „Și nu se deformează deloc”, a continuat el. Lipomi și colegii lui de la laboratorul Zhenan Bao au folosit nanotuburi suspendate în lichid pe care le-au pulverizat pe o suprafață siliconată și apoi au întins siliconul. Efectul a fost că nanotuburile s-au aranjat
S-a inventat pielea artificială pe bază de nanoarcuri () [Corola-journal/Journalistic/68528_a_69853]
-
boerie." Nu prea măgulitor, ce-i drept. Ca și alte, multe, scurte portrete. În fapt, la niște zeci de ani după ce boieria încetase să mai fie interesantă, și de atins prin orice mijloace, oglinda lui Sion, chiar din acelea care deformează și păcălesc, punîndu-i pe strămoși în fața urmașilor e, la schimbarea lumii, testul necesar. Cei care-l trec sînt pregătiți nu pentru tranziția care tocmai începe, vremea tuturor reașezărilor (strîmbe și temporare), ci pentru singulara, interiorizata și neostentativa modernitate.
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
Wired.com. În 1916, teoria generală a relativității propuse de Einstei a revoluționat felul în care fizicienii vedeau spațiul și timpul: a unit două concepte care până atunci se credeau a fi independentate într-o singură entitate: masa afectează spațiu-timp, deformându-le.
Teoria generală relativităţii a lui Albert Einstein, dovedită de cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga () [Corola-journal/Journalistic/68831_a_70156]
-
o chibzuință ulterioară, și ei ar trebui să înțeleagă lucrurile nu numai prin frustrările de care au avut ei parte. Cele relatate mai sus nu-s decât o componentă a unui tablou mult mai amplu, al unei lumi care se deformează până la caricatură, sub acțiunea escaladării proceselor de comunicare. Din acest tablou nu lipsesc nici acei tineri pentru care Stalin a fost portarul nu știu cărei echipe de fotbal și să nu ne mirăm dacă și Ceaușescu va fi perceput drept un fost
Cruzimea istoriei by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6880_a_8205]
-
minte. Reveniți la nivelul fetei, la zâmbet. Simțiți din nou senzația plăcută pe care v-o da zâmbetul. Imaginați-vă că mutați această senzație pe zona în care ați simțit cel mai mare disconfort. Faceți senzația de disconfort să se deformeze...într-un zâmbet. Faceți acea parte a corpului dumneavoastră să zâmbească. Repetați acest lucru și cu celelalte două zone în care simțeați ceva neplăcut. Imaginați-vă că tot corpul devine un enorm zâmbet. Simțiți senzația respectivă în fiecare celulă a
Emoţii care ne pot vindeca. Zâmbetul lui Buddha () [Corola-journal/Journalistic/68926_a_70251]
-
Între literatură și democrație există o legătură subînțeleasă: cartea, ca izvor de educație și cultură, este fundamentală pentru dezvoltarea spiritului critic. Literaturhaus este deci și un proiect civic, nu doar o instituție culturală". Că în România e mai ușor să deformezi scriitorii și criticii decât să le formezi un public e ușor de constatat. De aceea expresiile "treabă românească" și "treabă nemțească" sună puțin diferit. A trecut un lustru Revista Idei în dialog a împlinit de curînd cinci ani de existență
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]