KorAP: Find »[drukola/base=deictic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...24 >

596 matches

Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

s-o desmierzi,/ Ca pe-o marmură de Paras sau o pânză de Carregio,/ Când ea-i rece și cochetă?/ Ești ridicul, înțelege-o...” (M. Eminescu, I, p. 157); pronumele o înlocuiește aici propoziția Ești ridicul. Realizarea diferită a trăsăturilor deictice, semantice, morfologice și sintactice stă în legătură cu identitatea specifică a diferitelor subclase de pronume. PRONUMELE PERSONALETC "PRONUMELE PERSONALE" Fac parte din această clasă pronumele al căror conținut semantic este orientat în mod fundamental de dezvoltarea categoriei gramaticale de persoană. Modul specific

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
a textului sau într-o parte care urmează: „...planeții toți îngheață și s-azvârl ’rebeli în spaț’,/Ei din frânele luminii și ai soarelui scăpați.” (Ibidem, p. 133) Constanta semantică a pronumelui este marcată în mod definitoriu de absolutizarea caracterului deictic al acestei subclase de pronume prin suprapunerea sensului lexical cu sensul gramatical de persoană. Suprapunerea este totală la pronumele eu, tu (noi, voi) și parțială la pronumele el, ea (ei, ele). Pronumele personal indică 1 pe protagoniștii actului lingvistic (eu

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
surâzândă.” (Ibidem, I, p. 76). Când însoțește substantive, le poate preceda, accentuându-și caracterul emfatic: „Însuși Tudor a fost la el.” PRONUMELE REFLEXIVTC "PRONUMELE REFLEXIV" Sub aspect semantic, pronumele reflexiv se caracterizează prin realizarea a două suprapuneri, una în plan deictic: locutor și obiectul discursului lingvistic (Eu îmbrac = șEu spun căț eu îmbrac), alta în plan sintactic: subiectul și obiectul acțiunii verbale: Eu (subiect) mă (obiect) îmbrac. ® Eu mă îmbrac șEu spun că eu îmbrac pe mine.ț Prin suprapunerea din

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
și obiectul discursului lingvistic (Eu îmbrac = șEu spun căț eu îmbrac), alta în plan sintactic: subiectul și obiectul acțiunii verbale: Eu (subiect) mă (obiect) îmbrac. ® Eu mă îmbrac șEu spun că eu îmbrac pe mine.ț Prin suprapunerea din plan deictic, sensul lexical al pronumelui reflexiv se confundă cu sensul gramatical de persoană. În desfășurarea planului sintactic, sensul gramatical de „subiect” se suprapune cu sensul gramatical de „obiect”. Din coexistența celor două planuri în desfășurarea actului lingvistic: deictic și sintactic, rezultă

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
suprapunerea din plan deictic, sensul lexical al pronumelui reflexiv se confundă cu sensul gramatical de persoană. În desfășurarea planului sintactic, sensul gramatical de „subiect” se suprapune cu sensul gramatical de „obiect”. Din coexistența celor două planuri în desfășurarea actului lingvistic: deictic și sintactic, rezultă suprapunerea eu (locutor) = eu (subiect gramatical) = mă (obiect gramatical). Pronumele reflexiv stă pentru un substantiv care nu poate fi, în text dialogal, la persoanele I și a II-a, locutor sau interlocutor și totodată subiect și obiect

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
cealaltă) Plural Masculin: -ști(aceștia), -i(aceia, aceiași), -ști-...i (ceștilalți), i-...i (ceilalți) Feminin: -ste(acestea), -le(acelea, aceleași), -ste ...e (cestelalte), -le-...e (celelalte) Observații: La plural, flexiunea internă se întemeiază pe dezinențe, delimitate de rădăcină și particula deictică -a, uneori cu intervenția alternanțelor fonetice determinate de aceste dezinențe: -i-/-le: ace-i-a cf. -elev-i ace-le-a ste-le -(șt) i-/-(st)-e-: aceșt-i-a cf. artișt-i acest-e-a artist-e La pronumele compuse, opoziția masculin-feminin este accentuată de alternanța fonetică

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
le denumesc, ci subordonându-se lor:„Atâtea stele cad în noaptea asta.”(L. Blaga, p. 11) Adjectivul demonstrativ se deosebește de pronumele demonstrativ prin ieșirea din clasa substitutelor, dar păstrează legătura cu acesta prin trăsătura semantică definitorie, constantă, de natură deictică. Prin această trăsătură semantică, adjectivul demonstrativ se deosebește de adjectivul calificativ, care exprimă însușiri ale obiectelor în afara raportului cu situația de comunicare. În funcție de conținutul său semantic, adjectivul demonstrativ prezintă aceleași subclase ca și pronumele, pe care, de altfel, le-a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
deosebire este absența particulei -a: acest om/acesta, acel om/acela. Nu prezintă această deosebire pronumele de identitate (același) și de diferențiere (celălalt, cestălalt): același om/același, celălalt om/celălalt. Alte deosebiri caracterizează numai formele de feminin singular: • absența particulei deictice -a lasă loc la nominativ-acuzativ dezinenței -ă: această fată/aceasta. • adjectivul de depărtare are la nominativ-acuzativ structură bisilabică, iar pronumele structură trisilabică: acea fată/aceea. Când urmează substantivul, centru al sintagmei nominale, adjectivul demonstrativ are aceeași structură ca și pronumele

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
pronume de cuantificare distributivă; exprimă numărul obiectelor devenit modalitate de organizare sau de distribuire a obiectelor: câte doi, câte trei: „Treptele erau putrede și negre - p-ici, pe colo lipsea câte una.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 29) Sub aspect deictic, pronumele de cuantificare este mai aproape de clasa numelui; se circumscrie obiectelor comunicării. Unele pronume de cuantificare, însă, se pot circumscrie protagoniștilor comunicării. În versurile eminesciene „Căci amândoi vom fi cuminți,/ Vom fi voioși și teferi.” (M. Eminescu, I, p. 176

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
mod curent numai adjectival: Ambii copii au ajuns la vreme. MORFOLOGIA ADJECTIVULUITC "MORFOLOGIA ADJECTIVULUI" PRONOMINAL DE CUANTIFICARETC "PRONOMINAL DE CUANTIFICARE" Între varianta adjectivală și pronumele de cuantificare intervin, în cursul flexiunii, unele deosebiri de structură. Pronumele care au un -a deictic în structura formelor de genitiv-dativ pierd ca adjectiv această particulă: „Ideile multora dintre studenți sunt foarte îndrăznețe.”/„ Ideile multor studenți sunt foarte îndrăznețe.” Varianta adjectivală a pronumelui unu și a pronumelui de cuantificare distributivă câte unu prezintă și forma o

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
una casă (câte una casă). Opozițiile de gen, număr și caz, înscrise în sfera de acțiune a acordului cu substantivul determinat, se realizează prin aceleași mijloace ca și în flexiunea pronumelui, cu deosebirea că, la adjectivele corespunzătoare pronumelor cu -a deictic în structură, dezinențele nu se mai înscriu în flexiune internă ci rămân dezinențe libere: multora -Ø multor studenți. SINTAXA ADJECTIVULUITC " SINTAXA ADJECTIVULUI" PRONOMINAL DE CUANTIFICARETC "PRONOMINAL DE CUANTIFICARE" Adjectivele de cuantificare realizează, ca și alte adjective pronominale, funcția de atribut

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
al ordinii în care se înscriu unul față de altul, pe coordonatele spațială și temporală ale lumii extralingvistice: A doua este a lui Tudor. șA doua ¬ mașina (barca, harta, pușca etc.) a doua ¬ ‘mașina’ (barca etc.) + ‘poziția 2’ț. Sub aspect deictic, pronumele ordinal, ca și pronumele de cuantificare, se circumscrie, asemeni clasei numelui (substantiv, adjectiv), obiectului comunicării; rămânând indiferent la celelalte coordonate, definitorii, ale actului lingvistic, el depinde de textul în care se întrebuințează; sensul concret variază în funcție de text, de substantivele

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
nivelul dezinențelor: -i/-e (câți/câte) și pronumele compus al câtelea, la nivelul ambilor constituenți; dezinențial, primul constituent (-l/-Ø), prin flexiune internă, al doilea constituent (ă/ele): a câta/al câtelea. Observații: La forma de feminin, a câta, particula deictică a asimilează dezinența -ă, de altfel, niciodată reperabilă în texte autentice: a câtă + a ® a câta. Numărultc "Num\rul" Pronumele cine și câte câți sunt invariabile în interiorul opoziției singular-plural. Pronumele al câtelea este defectiv de plural. Pronumele care realizează opoziția

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
ai citit tu? Pronumele care realizează genitiv-dativul prin dezinențe specific pronominale, diferențiate în funcție de gen și număr, înscrise în flexiune internă: Singular: -ui (M.): căruia -ei ( F.): căreia Plural: -or (M., F.): cărora În structura formelor de genitiv-dativ pronumele primește particula deictică -a. Pronumele cine cunoaște numai forme de singular și la G.D.; este lipsit de particula-a; forma, neregulată, se caracterizează prin dezinența de masculin -ui: cui. Distincția genitiv-dativ se realizează prin morfemul a, variabil în funcție de gen și număr, marcă a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
dar nu se întrebuințează în mod curent. În caz de întrebuințare a adjectivelor interogative variabile în sintagme cu substantive la genitiv sau la dativ, opoziția cazuală se realizează prin aceleași dezinențe pronominale specifice, fără a mai fi urmate de particula deictică -a, marcă a pronumelor: Cărei fete i-ai dat trandafirul? (adjectiv)/Căreia dintre fete i-ai dat trandafirul? (pronume) SINTAXA ADJECTIVULUI INTEROGATIVTC " SINTAXA ADJECTIVULUI INTEROGATIV" Adjectivul interogativ realizează funcția de atribut: „Care limbă e-ndestul de bogată ca să poată exprima acea

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
în funcție de gen; ele exprimă, așadar, concomitent genul, numărul și cazul: Singular: N.Ac.: -l, -e: unul, altul, fiecare, oricare G.D.: -ui (a) (M): unuia, altuia, fiecăruia, oricăruia -ei (a) (F.): uneia, alteia, fiecăreia, oricăreia. La genitiv-dativ pronumele nehotărâte prezintă particula deictică -a: uneia, alteia, oricăreia, oricărora etc. Pronumele altul primește frecvent la nominativ-acuzativ articolul nedefinit un, care introduce ideea de adăugire: „A venit un altul.” Pronumele oarecare, oarecine sunt totdeauna precedate de articolul nehotărât un: un oarecine, un oarecare. Pronumele compuse

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
numai adjectival: fiece, anumiți. MORFOLOGIA ADJECTIVULUI NEHOTĂRÎTTC "MORFOLOGIA ADJECTIVULUI NEHOT|R~T" În cursul flexiunii, adjectivul nehotărât își schimbă forma în funcție de gen, număr și caz, la fel ca pronumele corespunzătoare. La genitiv-dativ, adjectivele se deosebesc de pronume prin absența particulei deictice a: oricărei studente/oricăreia. Adjectivele corespunzătoare pronumelor unul, altul, vreunul prezintă forme „nearticulate”: un, alt, vreun (om), altă (fată). Variantele adjectivale ale pronumelor una și vreuna sunt o (fată) și vreo (fată). SINTAXA ADJECTIVULUI NEHOTĂRÎTTC "SINTAXA ADJECTIVULUI NEHOT|R~T

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
46) La nominativ-acuzativ dezinențele sunt aceleași cu cele din flexiunea nominală: -i/-e: câți/câte. La genitiv-dativ, dezinențele de caz, diferite în funcție de gen, sunt specifice flexiunii pronominale: -ui/-ei: căruia, oricăruia/căreia, oricăreia. La genitiv-dativ, dezinența este urmată de particula deictică a: căruia, oricăreia. Numărultc "Num\rul" Opoziția singular-plural este realizată în toată paradigma cazuală de pronumele cel ce și numai la genitiv-dativ, de pronumele care și oricare. Pronumele cel ce exprimă opoziția la nivelul primului constituent, prin dezinență: N.Ac

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-Ø/-i: cel ce/cei ce; G.D.: -ui/-or: celui ce/celor ce La nominativ-acuzativ se produce și alternanța fonetică l/i: cel/cei. Pronumele care și oricare exprimă opoziția prin dezinențe înscrise în flexiune internă, fiind urmate de particula deictică -a; G.D.: -ui, -ei(a)/-or(a): căruia, căreia/cărora; oricăruia, oricăreia, oricărora Cazultc " Cazul" Pronumele cel ce exprimă opoziția cazuală la nivelul primului constituent, prin dezinențe: N.Ac.: -Ø (singular), -i, -e (plural) cel ce, cei ce G.D.: -ui

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
adjectivul pronominal sau de întreaga sintagmă substantiv-adjectiv pronominal) reprezintă particularul: „Nu știu care roman a fost tipărit primul.” șromanul Moromeții/ Moromeții (subînțeles romanul) a fost tipărit primul.ț Sub aspect morfologic, adjectivele pronominale relative se deosebesc de pronumele corespunzătoare prin absența particulei deictice a, la genitiv-dativ: „Nu știi cărei fete i se potrivește mai bine acest nume.”/„ Nu știi căreia dintre fete i se potrivește mai bine acest nume.” Această deosebire de structură adjectiv-pronume este relativă; când precede regentul, se întrebuințează și pronumele

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
nu e în grădina lui./ E-adevărat. Nu este mormântul nimănui.” (T. Arghezi, I, p. 69) ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIVTC "ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV" Numai pronumele niciunul cunoaște și o variantă adjectivală: nici un. Structural, adjectivul se deosebește de pronume prin absența particulei deictice -a, la genitiv-dativ: „N-a dat nimic niciunui copil”/„ N-a dat nimic niciunuia.” La nominativ-acuzativ, forma de feminin se deosebește la nivelul celui de-al doilea component: nicio fată/ niciuna. Adjectivul pronominal negativ realizează funcția sintactică de atribut în

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
verbului de bază: reia - să reia, preia - să preia. CATEGORII GRAMATICALE VERBALETC "CATEGORII GRAMATICALE VERBALE" Complementaritatea funcțiilor denominativă și predicațională din planul semantic al verbului determină un al doilea raport de complementaritate, între dimensiunea sintactică (structura enunțului/textului) și dimensiunea deictică (enunțarea textului) în dezvoltarea categoriilor sale gramaticale, proprii (diateza, timpul, aspectul, modul) sau prezente și la alte clase de cuvinte/părți de vorbire (persoana, numărul, genul). DIATEZATC "DIATEZA" În interpretarea autorilor Gramaticii Academiei, diateza este „forma pe care o îmbracă

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
este ipostaza de „obiect” B, pasiv, „substitut de complement gramatical”. Acțiunea pleacă de la ipostaza A a „obiectului” și se întoarce la ipostaza A'; are caracter reflexiv. Cele trei variante ale raportului care dezvoltă conținutul său categorial reflectă natura sintactică și deictică a diatezei; • sintactică, întrucât se întemeiază pe o relație sintactică, relație care guvernează concomitent și producerea unor sensuri gramaticale de natură funcțional-sintactică: ‘subiect’, ‘complement’, ‘predicat’; • deictică, întrucât relația sintactică și generarea funcțiilor sintactice este orientată, în mai multe cazuri, de

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Cele trei variante ale raportului care dezvoltă conținutul său categorial reflectă natura sintactică și deictică a diatezei; • sintactică, întrucât se întemeiază pe o relație sintactică, relație care guvernează concomitent și producerea unor sensuri gramaticale de natură funcțional-sintactică: ‘subiect’, ‘complement’, ‘predicat’; • deictică, întrucât relația sintactică și generarea funcțiilor sintactice este orientată, în mai multe cazuri, de „punctul de vedere” al subiectului vorbitor 12. Prin aceasta, sensul de diateză al verbului (cel mai adesea, predicat) și sensul sintactic (corespunzând funcției sintactice pe care

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
diateza pasivă, autorul acțiunii este complement (de agent): de copil, iar obiectul acțiunii ocupă poziția de subiect gramatical: insula: Insula a fost descoperită de copil. Modul specific de desfășurare a celor două coordonate ale conținutului categorial al diatezei: sintactică și deictică și modul specific în care interferează sensul funcțional-sintactic și sensul de diateză determină dezvoltarea a șase termeni corelativi (șase diateze): activ, pasiv, reflexiv, reciproc, impersonal, dinamic. Complexitatea conținutului categorial al diatezei impune un grad complex de organizare a planului expresiei

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]