612 matches
-
și, deopotrivă, speranța - oamenii dispar de seara până dimineața, dar apropiații lor speră întotdeauna să îi revadă, în timp ce ei au fost deja de mult asasinați - și permite ascunderea față de restul lumii a anvergurii masacrelor, care ar putea păta imaginea regimului. Delațiunea generalizată dezagregă societatea din interior, fiecare temându-se ca vecinii, colegii de lucru, chiar apropiații, să nu-l denunțe pentru cuvinte sau acte ostile regimului ori din răzbunare; este simptomatic faptul că regimul sovietic l-a propus ca erou al
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
S. Damian critică, în numărul 20/1954, „schița” Cordovanii, publicată de Ion Lăncrănjan în „Tânărul scriitor”, pe care o consideră trivial-naturalistă. Texte asemănătoare semnează Vera Călin, Ion Mihăileanu, Radu Popescu, întreținând o atmosferă intransigentă și înghețată, bântuită de ipocrizie și delațiune. Tehnica de supraveghere a manifestărilor literare prin critici aliniați, având menirea de a sancționa prompt „deviaționismul”, oricare ar fi fost natura acestuia, este complinită prin organizarea de „discuții”, „mese rotunde”, „dezbateri” pe teme de aparentă actualitate, cum ar fi plenarele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
prezentate pe larg dezbaterile din 18 și 19 mai ale celui de al III-lea Congres al Scriitorilor Sovietici, în numărul 22/1959 reproducându-se și cuvântarea lui Nichita Hrușciov. Numai că, în ciuda înghețului ideologic instalat și a atmosferei de delațiune declanșate prin publicarea fragmentelor din romanul Pe muchie de cuțit de Mihai Beniuc, cu precădere a capitolului Marele anonim (29/1959), în care este ponegrit Lucian Blaga, viața literară refuză să se osifice complet, mai ales datorită activității unor critici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
cu poliția politică, deci ușor șantajabili. Sau, ce stupoare au provocat discursurile publicistice „salarizate” ale unor ziariști și scriitori ajunși, prin recomandări făcute de persoane onorabile, la conducerea unor reviste. O confuzie generală menținută cu bună știință, în care profesioniștii delațiunii și spionajului se simt destul de comod. În aceste condiții nu ne rămâne decât să observăm și să inventariem noile tipuri de colaboraționism. Gama este foarte bogată. De la modelul internaționalist „apostolic”, până la „patrioții de meserie”, care își schimbă adeziunile după variațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
remarcă în general cunoscută, dar consecvent dată uitării. O țară, indiferent de dimensiunile ei, este condusă de o mână de oameni „luminați”, sau cel puțin considerați astfel. Când printre aceștia numărul celor care au abdicat de la condiția lor - prin minciună, delațiune și cedare în fața șantajului - îl depășește pe cel al intelectualilor adevărați, această țară este pierdută. martie, 1996 Vulgata „marelui patriot și unionist” Cu certitudine, sintagma „mare patriot și unionist” a avut în ultimul timp cea mai mare circulație în presa
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
naive și doar aparent nevinovate - ascunde, dincolo de mesajul lor direct, o întreagă rețea de scenarii și combinații misterioase (uneori de-a dreptul năstrușnice) pe care e bine să le intuiești, pentru a evita declanșarea lor aducătoare de neplăceri. Despre bârfă, delațiune (o specialitate a locului), despre bășcălia slinoasă, nivelatoare, degradantă nu mai pomenesc nimic - sunt refrene zilnice cu care te obișnuiești. Dar să revin la întrebarea pe care am ales-o drept pretext pentru acest text. Repet, nu mi-a pus
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
să apară. Serafîm Saka, plastic și memorabil în formulări, și-a asemuit generația cu un măr atrăgător, dar ros în interior de foarte mulți viermi. O generație care s-a trădat și s-a vândut reciproc cu voluptate, printre ruinele delațiunii și compromisului rămânând doar mici oaze de onestitate și talent autentic. O definiție curajoasă, care poate s-ar potrivi și pentru întreaga literatură basarabeană de la 1940 încoace. „Patrioții de serviciu” n-au ratat prilejul de a se manifesta și în
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
funcționare; de aceea, identifică ușor pasajele din carte unde se încearcă o umanizare și o lustruire a imaginii Securității din acei ani. Lectura sa scrupuloasă și fără menajamente este ca un ghid prin labirintul lung și întunecos al terorii, al delațiunii și conformismului, un labirint prin care a fost obligat să treacă intelectualul român. Din păcate, așa cum se vede și din comentariile lui Dorin Tudoran, mulți n-au reușit să parcurgă cu demnitate și curaj acest interval din viața lor. Neîncheiată
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
în relație cu șeful: "pupă-l în bot și papă-i tot, că ăl sătul nu crede ălui flămând". O adevărată victimă este Cetățeanul turmentat, naiv și cinstit, manevrat de politicieni, amețit de vorbăria goală, de șantaj, oportunism, imoralitate, venalitate, delațiune, prostie, parvenitism. Fiind șef de partid, președinte al multor comitete și comiții, Zaharia Trahanache este interesat să păstreze starea de lucruri. Numele și prenumele său sugerează bătrânețea, decrepitudinea: "tot ce are greoi și ticăit venerabilul președinte" (G. Ibrăileanu), călăuzit de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Angelo Aybar, Pino Mariano) „teatrul intruziunii”. Expresiv ilustrată și în Ceaiul nostru cel de toate zilele (intrusul este aici ochiul puterii) sau în O rugăciune de prisos, intruziunea ajunge la desăvârșire în Robespierre. „Adevărata libertate a omului e dreptul la delațiune” este sloganul sub care se petrece acțiunea acestei tragicomedii istorice, cu patru personaje și un papagal vorbitor și desfășurată de-a lungul a două zile din viața lui Robespierre. Un capitol important în dramaturgia lui A. îl reprezintă teatrul politic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
de insomnie, aude ușurat bocănitul cizmelor competente” (vol.I, p.742Ă. „Comportamentul nedemn este (...Ă favorizat de privațiunile penitenciarului. Vladimir Streinu devine informatorul direcției închisorii pentru mărunte privilegii alimentare: când tovarășii de celulă vor să-l ucidă, el își motivează delațiunile prin aceea că este intelectual și scriitor care trebuie să supraviețuiască” (vol.I, p.743Ă. Teribilă biografie! X Tabloul receptării critice a operei și personalității lui Vladimir Streinu este unul din cele mai diverse și mai instructive. Cu mijloace de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și tăios ca o lamă de brici, "Răsuflarea minotaurului", 2002) îi datorăm partitura interpretată de Sade, lui Vincent Lestréhan (în viața de toate zilele, casier general) îi datorăm detaliile epice, fresca, moravurile epocii. Intrigile de culise, concurența atroce pentru posturi, delațiunile, conflictele (ca de pildă cel real, atestat de documente, apărut între doctorul Antoine Athanase Royer-Collard și directorul ospiciului François de Coulmiers) nu cruțau nici acel topos în afara patimilor lumii, cum s-ar fi putut crede. Adevărul e că pe măsură ce timpul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
acelui ralenti analitic instaurat de romancier, protagonistul ajunge să se întrebe dacă nu cumva își câștigase dreptul de a sta la tribună cu prețul trădării unor colegi, să zicem, asemeni miilor de oameni nevinovați, atrași fără voia lor în rețeaua delațiunii. Bref, se simte o jucărie a fatalității, un instrument ce poate fi folosit oricând în scenariile de demascare a "dușmanilor" Albaniei, liberali, revizioniști, cosmopoliți, oricum filo-europeni. În flagrant contrast cu arivistul de partid, zis și "jegul", programat cu ADN-ul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
verzi), ironice, rezumative (mâncau la o masă lungă și bogată, copilul își vinde jucăriile și în depărtare un cor etc.), uneori narative sau anecdotice (margareta îl înțelege într-o foarte mică măsură pe guillaume, administratorul întocmește o listă de câteva delațiuni și trădări posibile, administratorul poate s-o sfeclească în orice moment), fie amplificate burlesc, rivalizând ca lungime cu înseși poemele, ca acest titlu cu tâlc poietic: poetul plagiază, adică fură de stinge din leonard cohen - lars gustafsson - ion mureșan - virgil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
fie inofensive, fie denigratoare. Cel mai mult șochează însă cele care au făcut rău unor oameni apropiați lui. Unii au considerat că a făcut-o pe fondul unui psihic labil, bănuindu-l chiar și de schizofrenie 186, ținând cont că delațiunile alternează cu note care sunt direct pledoarii pentru o reconciliere a statului cu oamenii de cultură. În 1967, Ion Caraion cerea într-o scrisoare să fie scos din rețea, amenințând cu sinuciderea. S-a remarcat faptul că unei asemenea note
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în calitate de informatori, chiar dacă nu au comis un rău concret față de cei turnați (adică: aceștia din urmă nu au fost arestați, interogați, schingiuiți, șantajați, ci doar supravegheați, să zicem), nu ar trebui neapărat lustrați, lustrarea fiind aplicabilă doar celor care, prin delațiune, au produs maleficii și daune palpabile celor turnați. Eroarea este flagrantă într-o asemenea gândire și atitudine. De ce? Nelustrând persoanele publice dovedite a fi fost delatoare, chiar dacă turnătoria lor nu a produs un rău palpabil pentru victime, cele dintâi rămân
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
După aflarea adevărului, doar victima a fost cea care a împiedicat pedepsirea juridică a celebrei scriitoare, lăsând-o pur și simplu pradă oprobriului public. Alături de cei zeloși există apoi mercenarii, cei care au turnat pentru a obține avantaje materiale din delațiunea lor: o locuință mai bună ori pur și simplu bani (a se vedea chitanțele existente în dosarele CNSAS ale unor astfel de oameni). Ca să dau un exemplu, amintesc aici un personaj literar, Aloizi Mogarâci din romanul Maestrul și Margareta de
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
Maestrului, axat pe figurile lui Yeshua (Iisus) și Pilat din Pont. Prin denunțul său, Aloizi Mogarâci urmărea să obțină locuința moscovită a Maestrului, ceea ce s-a și întâmplat. Și acest tip de informatori se cuvin a fi taxați penal, dacă delațiunea lor a vătămat în vreun fel o persoană. Până acum am vorbit despre penalitate și juridic. Să tragem linie și să trecem la o altă nuanță de sancționare a celor vinovați. Ce ar trebui să se întâmple cu parlamentarii ori
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
vinovăției și colaborării cu Securitatea: ce ar trebui făcut (penal, lustral, moral) cu cei ce intră în tipologia persoanelor care au sprijinit Securitatea, mediind între securiști și informatori? Sau cu rezidenții care își ofereau locuințele pentru întâlnirile ori ședințele de delațiune dintre securiști și informatori? Persoanele de sprijin și rezidenții nu aveau neapărat un angajament de informator, dar nu erau mai puțin culpabili decât informatorii ori chiar decât angajații Securității care racolau informatori. Ajungem astfel la a treia categorie - a informatorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
categorie - a informatorilor propriu-ziși, cu toate nuanțele lor, fie că au colaborat din fanatism și zel, de bună voie și din interes, din oportunism și lașitate ori fiindcă au fost constrânși și amenințați. Dacă vreunii dintre aceștia au provocat, prin delațiunea lor, daune materiale, fizice sau psihologice, ei trebuie să răspundă inclusiv penal. Cei care au turnat „benign”, obligați fiind să dea declarații și informări, fără să provoace însă începerea urmăririi și persecutării celor denunțați, ar trebui să sufere fie o
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
Corneanu și-a declarat public vina încă din 1990), ÎPS Andrei Andreicuț (care a semnat un angajament cu Securitatea în 1985), ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului (care a fost recrutat și el de Securitate, dar susține că nu a și practicat delațiunea, și care, în plus, a fost amestecat într-un scandal notoriu de homosexualitate); acestora li se adaugă spovedania lui Iustin Marchiș, parohul bisericii Stavropoleos din București și duhovnicul președintelui Traian Băsescu - și probabil vor mai urma și alte spovedanii ale
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
lipicioasă, alunecoasă. Uneori lingușeala devine pentru ea chiar un ritual. Este de remarcat, de altfel, zelul lichelei: ardentă în a băga zâzanie, în a minți, a răstălmăci, a-i solicita pe cei din jur la coalizări delatoare. Căci licheaua încurajează delațiunea și alte situații de acest fel. De ce este periculoasă licheaua? Pentru că atunci când se simte amenințată poate cataliza și ațâța la linșaje simbolice. Și, în general, pentru că nu se dă în lături de la nici o nemernicie (nu neapărat una mare, dar măcar
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
această perioadă, Securitatea a renunțat la recrutarea prin constrângere și șantaj, făcând apel, în schimb, la sentimentul patriotic, în pas cu naționalismul ceaușist. S-a apelat la trei tipuri de legături: informatorii clasici, colaboratorii (persoane de sprijin care nu practicau delațiunea, dar ajutau Securitatea) și rezidenții - în ale căror case se organizau întâlnirile dintre ofițerii de Securitate și delatori. În cele ce urmează voi analiza (la nivel de mentalitate) strategiile și scopurile Securității, așa cum transpar ele - direct sau indirect - din discursurile
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
a sărbătorit, într-un volum publicat sub egida Academiei Române, pe Alexandru Roșca (tot psiholog), cunoscut opiniei publice și mediului academic din România din dosarul de urmărire al lui Lucian Blaga, pe care l-a turnat cu aplomb, dar și din delațiunile practicate asupra profesorului Mărgineanu. Ciudată și injustă țară, în care victimele sunt uitate, iar delatorii omagiați! Poate însă că sărbătorirea adevărată, mult mai adâncă a profesorului Mărgineanu este realizată atipic, dar spectaculos, de volumul Nicolae Mărgineanu. Un psiholog în temnițele
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
înjurăturile din "La grande colère du Père Duchêne" (cf.. Decouflé, op. cit., pag. 47). Numele acestor mici foi este semnificativ: L'ami du Peuple, Le Bonnet rouge, La Carmagnole, La Montagne, L'Œil de Marat", ca și incitarea "adevăraților patrioți la delațiune". "Poporul simte nevoia inaugurării politicii bănuielii... Père Duchêne v-o spune: toți rebelii conspiră... Viitorul este plin de conspirații." Acestea reprezintă tot atîtea motive pentru a se cere constituirea unui Comitet de Salvare publică. În același timp, comunarzii încearcă o dată
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]