1,060 matches
-
pentru fapta altuia, ca o formă de răspundere civilă delictuală obiectivă, aplicabilă în cazul minorului sau al persoanei care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială. Astfel, în cazul persoanelor aflate în stare de minoritate, incidentă este forma răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia; persoana care are sub 18 ani nu răspunde civil, această obligație legală subzistând în sarcina părinților, în virtutea art. 487 și 493 din Codul civil. Ca atare, nu se poate imputa elevului minor repararea prejudiciilor determinate de
DECIZIA nr. 340 din 21 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/271770]
-
bunurilor unității de învățământ, răspunderea aparținând, după caz, persoanelor cărora le revine obligația de supraveghere. Așadar, art. 107 alin. (17) este neconstituțional în măsura în care se aplică inclusiv elevilor care au vârsta sub 18 ani la data săvârșirii faptei delictuale, având în vedere insecuritatea juridică pe care o astfel de prevedere o poate genera prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. ... 17. Dispozițiile art. 128 alin. (2)-(17) din lege reglementează modul de organizare și
DECIZIA nr. 340 din 21 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/271770]
-
în contextul în care o eventuală limitare a dreptului fundamental la învățătură poate suferi restrângeri exclusiv prin norme juridice cu caracter organic. Se mai arată că art. 107 alin. (17) din lege instituie și menține o formă de răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie în cazul minorilor, în condițiile în care incidentă în această materie este răspunderea pentru fapta altuia. ... 159. Examinând criticile de neconstituționalitate, Curtea observă că nu există nicio necorelare între art. 13 alin. (2) și art. 107 alin.
DECIZIA nr. 340 din 21 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/271770]
-
ridicat sunt reglementate mecanisme de protecție prin lege specială, cum ar fi Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 și Legea nr. 367/2007, iar în ipoteza existenței unui prejudiciu provocat ca urmare a stabilirii unui preț excesiv pot fi aplicate principiile răspunderii civile delictuale. În consecință, modalitatea de reglementare a prevederilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 îndeplinește standardele minime de claritate, precizie și previzibilitate statuate în jurisprudența Curții Constituționale, criticile autoarei excepției neconstituindu-se în veritabile argumente de natură a conduce
DECIZIA nr. 468 din 14 septembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277032]
-
autorului faptei (asiguratul) față de aceeași persoană. Răspunderea asigurătorului nu este una de sine stătătoare, acesta putând deveni obligat față de victimă în baza legii doar în măsura în care o atare obligație - izvorâtă, de această dată, din răspunderea civilă delictuală - există și în sarcina conducătorului. Riscul asigurat, adică evenimentul asigurat care dă naștere obligației asigurătorului de a plăti indemnizația de asigurare - despăgubirea -, constă în accidentul cauzator de prejudicii terțelor persoane pentru care, potrivit legii, se angajează răspunderea asiguratului sau a
DECIZIA nr. 468 din 14 septembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277032]
-
de hazard, adică de un eveniment viitor și incert. Riscul, adică șansa de câștig sau posibilitatea de pierdere, este un atribut esențial al economiei de piață liberă, funcțională, atribut care justifică libera concurență. Totodată, nimic nu împiedică antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, persoană vinovată, în temeiul principiului reparației integrale a prejudiciului, pentru diferența de despăgubire nesuportată de asigurător. Eventualele disfuncționalități apărute în practică referitoare la modalitatea în care unitățile reparatoare auto înțeleg să facă aplicarea art. 14 alin. (3) din
DECIZIA nr. 468 din 14 septembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277032]
-
de hazard, adică de un eveniment viitor și incert. Riscul, adică șansa de câștig sau posibilitatea de pierdere, este un atribut esențial al economiei de piață liberă, funcțională, atribut care justifică libera concurență. Totodată, nimic nu împiedică antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, persoana vinovată, în temeiul principiului reparației integrale a prejudiciului, pentru diferența de despăgubire nesuportată de asigurător. Eventualele disfuncționalități apărute în practică referitoare la modalitatea în care unitățile reparatoare auto înțeleg să aplice art. 14 alin. (3) din Legea
DECIZIA nr. 73 din 1 februarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/287755]
-
epuizarea căilor de recurs interne a)A. Argumentele părților i. Guvernul 39. Guvernul invocă neepuizarea căilor de recurs interne. Acesta consideră că reclamantele ar fi trebuit să inițieze o acțiune în fața instanțelor civile, în temeiul dispozițiilor care reglementează răspunderea civilă delictuală, pentru a obține obligarea autorităților competente la plata prejudiciilor pe care reclamantele considerau că le-au suferit și reprezentând contravaloarea recoltei de lemn pe care nu au putut să o colecteze. Cu privire la acest aspect, Guvernul arată, citând ultimul
HOTĂRÂREA din 28 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/284782]
-
și imputabilă unei autorități administrative. ... 49. Pe de altă parte, aceasta susține că, în cadrul căilor de atac pe care le-a exercitat în cadrul procedurii privind cererea sa, a invocat, de asemenea, art. 1.357 din Codul civil privind răspunderea delictuală coroborat cu legea specială care prevedea un drept la despăgubiri corespunzător clasificării terenului său forestier drept zonă protejată și că nu a obținut câștig de cauză. ... 50. În sfârșit, aceasta susține că, întrucât a exercitat calea de atac prevăzută în
HOTĂRÂREA din 28 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/284782]
-
sunt enunțate în Hotărârea Vučković și alții împotriva Serbiei [(excepție preliminară), nr. 17.153/11 și alte 29 de cereri, pct. 69-77, 25 martie 2014]. ... 52. Guvernul susține, în special, că reclamantele ar fi trebuit să introducă o acțiune în răspundere civilă delictuală pentru a obține repararea prejudiciului pe care considerau că l-au suferit. Curtea observă, în primul rând, că statul pârât se prevalează pe hotărâri judecătorești care sunt lipsite de relevanță în speță, în măsura în care, în timp ce prezenta
HOTĂRÂREA din 28 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/284782]
-
2009 (supra, pct. 41). În plus, după ce a luat act de aceste decizii, Curtea reține că au fost pronunțate în cadrul unor acțiuni în contencios administrativ, nu în cadrul unor căi de atac de drept comun întemeiate pe răspunderea delictuală reglementată de Codul civil. În această privință, Curtea observă, de altfel similar celei de-a doua reclamante, că aceasta din urmă a invocat răspunderea civilă delictuală în susținerea căilor de atac introduse la nivel național, fără să fi avut câștig
HOTĂRÂREA din 28 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/284782]
-
administrativ, nu în cadrul unor căi de atac de drept comun întemeiate pe răspunderea delictuală reglementată de Codul civil. În această privință, Curtea observă, de altfel similar celei de-a doua reclamante, că aceasta din urmă a invocat răspunderea civilă delictuală în susținerea căilor de atac introduse la nivel național, fără să fi avut câștig de cauză (supra, pct. 17). În ceea ce privește hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție citată de statul pârât (supra, pct. 40), constată că datează
HOTĂRÂREA din 28 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/284782]
-
obligației nu era suficient de gravă și că partea interesată avea posibilitatea de a formula ulterior o nouă cerere de despăgubire, după adoptarea normelor metodologice (supra, pct. 17). ... 54. În speță, Curtea nu este convinsă că acțiunea în răspundere civilă delictuală era o cale de atac efectivă la momentul faptelor. În consecință, este necesar să se respingă excepția de neepuizare a căilor de atac interne ridicată de Guvern. ... 3. Concluzie ... 55. Constatând că cererile nu sunt în mod vădit nefondate, nici
HOTĂRÂREA din 28 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/284782]
-
încasate de autoritățile contractante pe parcursul licitării și implementării contractelor din cadrul proiectelor ex-ISPA și PHARE finanțate de Uniunea Europeană, iar în ipoteza existenței unui prejudiciu provocat ca urmare a stabilirii unui preț excesiv pot fi aplicate principiile răspunderii civile delictuale. În consecință, modalitatea de reglementare a prevederilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 îndeplinește standardele minime de claritate, precizie și previzibilitate statuate în jurisprudența Curții Constituționale, criticile autoarei excepției neconstituindu-se în veritabile argumente de natură să conducă
DECIZIA nr. 244 din 25 aprilie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/288004]
-
de hazard, adică de un eveniment viitor și incert. Riscul, adică șansa de câștig sau posibilitatea de pierdere, este un atribut esențial al economiei de piață liberă, funcțională, atribut care justifică libera concurență. Totodată, nimic nu împiedică antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, persoana vinovată, în temeiul principiului reparației integrale a prejudiciului, pentru diferența de despăgubire nesuportată de asigurător. Eventualele disfuncționalități apărute în practică referitoare la modalitatea în care unitățile reparatoare auto înțeleg să aplice art. 14 alin. (3) din Legea
DECIZIA nr. 244 din 25 aprilie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/288004]
-
14. Astfel, cu privire la art. 1.391 din Codul civil, Curtea constată că acesta este cuprins în cartea a V-a - Despre obligații, titlul II - Izvoarele obligațiilor, capitolul IV - Răspunderea civilă, secțiunea a 6-a - Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale, și vizează repararea prejudiciilor nepatrimoniale (tradițional denumite „daune morale“) rezultate din fapte ilicite care provoacă prejudicii integrității corporale ori sănătății victimei. Alin. (1) al art. 1.391 din Codul civil stabilește că, în cazul răspunderii pentru vătămarea integrității corporale ori sănătății
DECIZIA nr. 342 din 9 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289190]
-
daune morale, în vreme ce alin. (2) al art. 1.391 din Codul civil enumeră expressis verbis persoanele care pot beneficia de daune morale pentru durerea prilejuită lor de moartea victimei directe a unui fapt ilicit care stă la baza răspunderii delictuale. ... 15. Curtea constată că redactarea imprecisă a primului alineat al art. 1.391 din Codul civil a fost interpretată prin Decizia nr. 12 din 16 mai 2016 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a art.
DECIZIA nr. 342 din 9 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289190]
-
nepatrimonial s-a realizat în temeiul art. 998 din Codul civil de la 1864. „În dreptul prerevoluționar din România, atât literatura juridică și jurisprudența, cât și legislația acceptau, cu titlu de principiu general, repararea prejudiciului moral.“ (Mihail Eliescu, Răspunderea civilă delictuală, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1972, p. 106) Au fost considerate daune morale cele în cazul cărora efectul negativ al faptei ilicite „afectează acele atribute ale persoanei care influențează relațiile sale sociale - nume, onoare, reputație etc. - sau cele care
DECIZIA nr. 342 din 9 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289190]
-
unor terțe persoane“ (Liviu Pop, Ionuț-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, op. cit., p. 575). De altfel, analize asemănătoare se regăsesc constant și în literatura juridică franceză, care comentează cele cinci articole din Codul civil francez ce stau la baza răspunderii delictuale, care au rămas neschimbate de la 1804 și care sunt cele ce au servit drept model legiuitorului român de la 1864, precum și practicii judecătorești în materie. ... 21. În cazul particular al unei victime a unui fapt ilicit care a
DECIZIA nr. 342 din 9 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289190]
-
reparării integrale a daunelor provocate de o faptă ilicită, art. 1.385 alin. (1) din Codul civil introduce posibilitatea unor excepții, care trebuie însă prevăzute doar prin lege - „prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel“. ... 35. Răspunderea delictuală pentru vătămările aduse integrității corporale ori sănătății reprezintă o aplicare concretă a răspunderii delictuale, și nu o excepție de la aceasta. Cazul particular al răspunderii delictuale pentru vătămările aduse integrității corporale ori sănătății victimei este reglementat de art. 1.387 în
DECIZIA nr. 342 din 9 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289190]
-
Codul civil introduce posibilitatea unor excepții, care trebuie însă prevăzute doar prin lege - „prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel“. ... 35. Răspunderea delictuală pentru vătămările aduse integrității corporale ori sănătății reprezintă o aplicare concretă a răspunderii delictuale, și nu o excepție de la aceasta. Cazul particular al răspunderii delictuale pentru vătămările aduse integrității corporale ori sănătății victimei este reglementat de art. 1.387 în privința prejudiciilor materiale ce pot fi reparate și de art. 1.391 în privința prejudiciilor
DECIZIA nr. 342 din 9 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289190]
-
lege - „prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel“. ... 35. Răspunderea delictuală pentru vătămările aduse integrității corporale ori sănătății reprezintă o aplicare concretă a răspunderii delictuale, și nu o excepție de la aceasta. Cazul particular al răspunderii delictuale pentru vătămările aduse integrității corporale ori sănătății victimei este reglementat de art. 1.387 în privința prejudiciilor materiale ce pot fi reparate și de art. 1.391 în privința prejudiciilor nepatrimoniale. În sfârșit, art. 1.355 alin. (3) din Codul civil interzice orice
DECIZIA nr. 342 din 9 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289190]
-
ori diminuată decât în condițiile legii“. Rezultă deci că și în cazul particular al reparării prejudiciilor cauzate integrității fizice sau psihice ori sănătății se aplică principiul reparării integrale a prejudiciilor, dar legiuitorul poate institui limite ori excepții de la răspunderea delictuală ce poate fi angajată. ... 36. În plus, alin. (3) al art. 1.349 din Codul civil stabilește că repararea prejudiciului poate fi făcută și de o altă persoană decât cea care săvârșește fapta ilicită, însă doar în cazurile expres prevăzute de
DECIZIA nr. 342 din 9 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289190]
-
privința acestora din urmă se aplică art. 2.213 din Codul civil, care dispune că „asigurările obligatorii se reglementează prin legi speciale“. Astfel de legi speciale pot stabili limite ori excepții de la principiul reparării integrale a prejudiciilor provocate prin fapte delictuale în ceea ce privește asigurătorul. Spre exemplu, la data producerii accidentului care a dat naștere procesului în cadrul căruia a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate erau în vigoare dispozițiile art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările
DECIZIA nr. 342 din 9 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289190]
-
doar legiuitorul poate stabili limite, și numai în mod expres, iar nu instanțele judecătorești. În privința cazului particular al prejudiciilor aduse integrității corporale ori sănătății, principiul reparării integrale a prejudiciilor rămâne valabil, doar legiuitorul putând decide diminuarea sau înlăturarea răspunderii delictuale, și nu instanțele judecătorești pe cale de interpretare. ... 38. Or, Curtea constată că alin. (1) al art. 1.391 din Codul civil poate da naștere la două interpretări, cu rezultate - în ceea ce privește acordarea de daune morale victimelor indirecte - radical
DECIZIA nr. 342 din 9 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289190]