259 matches
-
violenței". Această definiție largă ar putea fi precizată, pentru a asigura comparabilitatea cercetărilor, și aceeași cercetătoare propune diferențierea următoarelor forme de comportamente antisociale: "violență fizică sau amenințare la adresa persoanelor (în principal: loviturile și rănirile, agresiunile, încăierările); alte forme de comportamente delincvente (în principal: furtul, vandalismul, consumul de droguri); delicte legate de statut (în principal: chiulul, frecventarea cafenelelor și discotecilor, fuga de la școală); comportamente în afara normei și legate de școală (gălăgie intenționată, întârzieri, ieșirea de la oră înainte de încheiere, fumatul în școală, cu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
spectaculoasă și inutilă. Ne putem întreba dacă e bine să păstrăm pluralul cu uz criminologic al termenului de "incivilitate". N-ar trebui să păstrăm din noțiune doar ideea unei stări a legăturii sociale caracterizate prin ocuparea spațiului public de către grupuri delincvente sau flirtând cu delincvența și prin retragerea în sine a victimelor lor obișnuite? Într-o cercetare asupra traficului de stupefiante (Debarbieux, 2002), am demonstrat, pe baza unor îndelungi observații etnografice în două cartiere pariziene, că anumite "incivilități" pot fi elemente
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
14 ani din nouăsprezece școli engleze, dar și cercetarea lui Blaya (2001), cuprinzând 1 672 de elevi englezi conchid că nu există nici o diferență semnificativă între reprezentanții celor două sexe. Așadar fetele nu sunt doar victime. Participarea fetelor la acte delincvente în mediul școlar este confirmată de declarațiile de participare la extorcare, rezultate din ancheta națională asupra climatului școlar din Franța, în gimnaziile defavorizate (Debarbieux, 1999), care scoate la iveală o participare mai mică, dar demonstrată a fetelor la acte de
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ani (Werner, 1999) pe un eșantion de 545 de copii, că, în ciuda unei expuneri precoce la diferiți stresori (sărăcie, violență sau absența tatălui etc.), acești copii "rezilienți" au știut să se adapteze corect și n-au prezentat episoade violente sau delincvente. Dacă sărăcia este violență, nu înseamnă că și săracii sunt obligatoriu violenți. Nu există un handicap socio-violent. Acumularea factorilor de risc Nu există așadar o cauză unică a violenței. Nici un factor, luat în parte, nu este o explicație suficientă. Avem
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cercului. Nu trebuie nici să confundăm efectivul școlilor și efectivul claselor: grupările pe "clase de nivel" pot face ca, paradoxal, clasele cele mai puțin numeroase să fie cele mai dificile, dacă sunt constituite exclusiv din elevi cu o puternică identificare delincventă. Și în acest caz, o abordare simplistă (mai puțini elevi în clasă = mai puțină violență) trebuie modulată printr-o abordare contextuală fină. • Efectele legate de organizarea muncii în echipa adultă și de managementul școlii Dacă teoria criminologică numită "acționism" ne
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
pentru violență școlară! La urma urmei, această interpretare s-ar acorda foarte bine cu așa-numitele teorii "acționiste", care explică actul delincvent prin oportunitățile de a-l comite (cu riscuri mai mici): mai puțin timp la școală, mai puține oportunități delincvente în școală. Raționamentul poate părea cinic, dar este întărit de faptul bine cunoscut că violența se produce în orele și locurile intermediare (Payet, 1996), or, tot din lipsă de mijloace, sunt rarisime școlile care dispun, de exemplu, de o cantină
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
pe teren de ameliorare a școlarizării, în special pentru fete. În Brazilia, încă de la 14 ani, numărul elevilor școlarizați scade puternic. Se poate crede că adolescenții cei mai violenți sunt absenți din școală, poate intrați într-o (uneori scurtă) viață delincventă sau având meserii mărunte prin care se descurcă social și financiar; • o altă explicație a acestei "liniști școlare" ar putea fi validă din punct de vedere sociologic și psihologic: ea ține de incorporarea dominației trăite de clasele sociale cele mai
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
diminuării tendințelor de recidivă a faptelor, ceea ce ridică, implicit, problema reinserției sociale a infractorului. Ca o măsură de siguranță pentru societate, izolarea și excluderea infractorilor într-un spațiu socio-cultural "marginal" favorizează, într-un grad semnificativ, apariția și susținerea unei subculturi delincvente, prin caracterul relațiilor (formale și informale) pe care deținuții le stabilesc în cadrul unor grupuri. Mai mult, experiența comună împărtășită de aceștia, valorile și atitudinile infractorului față de lumea "de afară", specificul penitenciarului reprezintă factori importanți în explicarea acestei subculturi. Penitenciarul reprezintă
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
și consecințelor faptelor proprii) și exprimă libertatea de voință în alegerea soluțiilor optime într-o situație dată. Specialiștii descriu un trio-conceptual în geneza devianței, concept ce reunește trei elemente: mediul de formare al personalității (mediul de proveniență a individului), personalitatea delincventă (predispozițiile) și situațiile care favorizează trecerea la actul antisocial. Primul element al trio-ului amintit, ce intervine în formarea delincvenței îl reprezintă mediul de formare a personalității, fiind vorba în special de personalitatea agresivă. Se știe că agresivitatea este un
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
statistică cu scopul de a evidenția pe indicii spațio-temporali a fenomenului delincvenței; b) dimensiune juridică prin intermediul căreia este evidențiat: • tipologia normelor juridice care au fost încălcate prin delincvență; • gravitatea prejudiciilor aduse; • felul sancțiunilor aplicate; • metodele de reinserție socio-profesională a persoanei delincvente. c) dimensiunea sociologică accentuează explicarea și prevenirea actelor delincvente în raport cu multiplele fenomene de dezechilibru și dezorganizare existente la nivel social; d) dimensiunea psihologică evidențiază profilul individului delincvent, precum și atitudinea acestuia față de fapta comisă; e) dimensiunea economică indice care facilitează evaluarea
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
a fenomenului delincvenței; b) dimensiune juridică prin intermediul căreia este evidențiat: • tipologia normelor juridice care au fost încălcate prin delincvență; • gravitatea prejudiciilor aduse; • felul sancțiunilor aplicate; • metodele de reinserție socio-profesională a persoanei delincvente. c) dimensiunea sociologică accentuează explicarea și prevenirea actelor delincvente în raport cu multiplele fenomene de dezechilibru și dezorganizare existente la nivel social; d) dimensiunea psihologică evidențiază profilul individului delincvent, precum și atitudinea acestuia față de fapta comisă; e) dimensiunea economică indice care facilitează evaluarea pierderilor (directe și indirecte) suferite în urma comiterii respectivei infracțiuni
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
delincvenței, indiferent de forma, gradul acesteia, sau vârsta infractorului. Ținând seama de trăsăturile caracteristice domeniului, orice specialist interesat de fenomenologia delincvenței nu poate omite câteva întrebări cheie: 1. Care sunt cauzele care-i determină pe indivizi să comită acte antisociale, delincvente? 2. Cum poate fi evaluată o conduită delincventă? 3. Care sunt strategiile prin care se poate diminua și înlătura această componentă indezirabilă a tabloului social actual? În dorința de a găsi răspunsul favorabil la aceste interogații nu putem să sfidăm
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
infractorului. Ținând seama de trăsăturile caracteristice domeniului, orice specialist interesat de fenomenologia delincvenței nu poate omite câteva întrebări cheie: 1. Care sunt cauzele care-i determină pe indivizi să comită acte antisociale, delincvente? 2. Cum poate fi evaluată o conduită delincventă? 3. Care sunt strategiile prin care se poate diminua și înlătura această componentă indezirabilă a tabloului social actual? În dorința de a găsi răspunsul favorabil la aceste interogații nu putem să sfidăm opiniile care au existat în istorie vis a
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
nefaste" (diavoli, demoni etc.) îi îndemnau pe oameni să comită acte deviante. Ulterior în perioada iluministă, apar primele interpretări laice ale comportamentului criminal. În secolul XVIII, Cesar Beccaria, a fondat Școala Clasică de Criminologie. El a susținut ideea că acțiunile delincvente nu sunt determinate divin, ci sunt raționale și țin de responsabilitatea și libertatea de alegere a individului. Sancțiunile trebuie adecvate delictului comis. Jeremy Bentham preia o parte din ideile lui Beccaria, dar în plus introduce importanța statului și societății în
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
grupuri. Existând reguli de conduită divergentă, ce guvernează viața particulară a individului, acestea generează conflicte între norme reflectate pe plan psihologic prin acceptarea unor norme și valori duale, generatoare de comportamente agresive sau distructive, tocmai prin această dualitate. Teoria subculturilor delincvente A. K. Cohen, având drept reper teoretic anumite norme într-o cultură, a elaborat o paradigmă care urmărește identificarea grupurilor defavorizate, neprivilegiate sau frustrate; acest fapt este rezultatul comparării sistemului normativ specific acestor categorii sociale, pe care autorul le numește
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
K. Cohen, având drept reper teoretic anumite norme într-o cultură, a elaborat o paradigmă care urmărește identificarea grupurilor defavorizate, neprivilegiate sau frustrate; acest fapt este rezultatul comparării sistemului normativ specific acestor categorii sociale, pe care autorul le numește "subculturi delincvente", cu norme sau valori general valabile pentru restul societății. În urma analizei acestei problematici: condițiile "favorizante" dezvoltării acestor subculturi, Cohen evidențiază următoarelor situații: * dezvoltare economică mai redusă, chiar precară; * existența unor bariere și interdicții sociale; * prezența unor nivele sociale cu statut
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
grupului de aparteneță, acestea au un conținut contradictoriu normelor sociale, cât și de o "polarizare negativă" în raport cu acestea; * versalitatea (nestatornicia) datorată specificului activităților ilicite, în practică se întâlnesc nu doar o singură manifestare, ci se practică un ansamblu de acțiuni delincvente, fără a se specializa în mod expres într-o formă de manifestare; * autonomia grupului presupune solidaritatea între membrii grupului, față de presiunile exercitate de alte subculturi. Teorii ale "reacției sociale" față de delincvență Din perspectiva acestor paradigme, un rol semnificativ în declanșarea
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
știri extrem de violente, atât în limbaj, cât și în posturi care își atrag ratting-uri mari prin valoarea crescută a imaginilor extrem de agresive: de exemplu, știrile de la ora 17 de pe orice canal TV efectuează un slalom printre diferitele "modele antisociale și delincvente" petrecute în diferite medii și locații, cu diferite personaje). Studii tot mai aprofundate în domeniu au accentuat importanța educației în evoluția "sănătoasă" a individului. J.D.Lohman (apud Mitrofan, 2000, p. 350) făcând referire la carențele educative, consideră că sub aspect
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
indivizii care manifestă comportamente devianțe, sub diferite forme și grade, sunt catalogați drept sociopați. Analizând comportamentul delincvent V. Dragomirescu (1976, p. 54) propune, cu scop de explicare a fenomenului, acesta considerând semnificative afecțiunile psihiatrice în predilecția individului către comportamente antisociale, delincvente. Autorul amintit sugerează următoarele tipuri de personalități care conturează comportamente delincvente: a) personalitatea nevrotică caracterizată de inadaptare prin instabilitate, intoleranță sau contracție. Prezintă conduite agresive, fiindu-i teamă de propria violență și dorință; b) personalitatea dizarmonică sau psihopatică cu următoarele
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
catalogați drept sociopați. Analizând comportamentul delincvent V. Dragomirescu (1976, p. 54) propune, cu scop de explicare a fenomenului, acesta considerând semnificative afecțiunile psihiatrice în predilecția individului către comportamente antisociale, delincvente. Autorul amintit sugerează următoarele tipuri de personalități care conturează comportamente delincvente: a) personalitatea nevrotică caracterizată de inadaptare prin instabilitate, intoleranță sau contracție. Prezintă conduite agresive, fiindu-i teamă de propria violență și dorință; b) personalitatea dizarmonică sau psihopatică cu următoarele particularități: comportament delincvent prin inadaptări sociale; mare potențial de asocialitate; comportament
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
cultural. Cu alte cuvinte, o societate creează dorințe pe care nu poate să le îndeplinească pentru o parte din membrii acesteia. Datorită acestui lucru unii indivizi utilizează mijloace ile-gitime de atingere a scopurilor personale, angajându-se în comportamente deviante sau delincvente care afectează ordinea socială și ofensează spiritul colectiv. Merton argumentează că oamenii din clasele de jos au mai puține oportunități să aibă succes în viață. Aceștia descoperă că normele care reglementează posibilitatea realizării obiectivelor acceptate cultural nu sunt aplicabile la
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
impuse de stat, deci formale, sunt extrem de importante pentru funcționarea societății. De aceea, situația de nonconformare față de lege, de abatere de la aceasta, constituie o crimă sau un delict. Altfel spus, un comportament care violează o lege este definit ca acțiune delincventă, iar în unele cazuri crimă. Spre deosebire de devianță, pedepsele pentru săvârșirea unei crime sau acțiuni delincvente se aplică prin instituțiile statului. Mai există termenul de delincvență juvenilă care desemnează crime comise de cei cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
nonconformare față de lege, de abatere de la aceasta, constituie o crimă sau un delict. Altfel spus, un comportament care violează o lege este definit ca acțiune delincventă, iar în unele cazuri crimă. Spre deosebire de devianță, pedepsele pentru săvârșirea unei crime sau acțiuni delincvente se aplică prin instituțiile statului. Mai există termenul de delincvență juvenilă care desemnează crime comise de cei cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani, deși termenul de delincvență este adesea folosit să descrie orice comportament antisocial făcut de oamenii
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
persoanei și, ocazional, violența. Ele sunt frecvent reacții spontane față de comportarea cuiva și sunt aplicate pentru violarea tradițiilor și uneori a obiceiurilor. Sancțiunile formale sunt reacțiile instituționale formalizate ale poliției, tribunalelor și altor instituții de stat față de anumite comportări deviante, delincvente sau criminale ale oamenilor. Între aceste sancțiuni amin-tim în primul rând pe cele juridice, după cum ne referim și la sancțiunile înscrise în Carta universitară a unei instituții de învățământ superior sau la cele pe care le prevede în regulamentul de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ca instanță de „cenzură morală” a personalității. În sensul acesta distingem următoarele tipuri de deficiențe de adaptare-integrare: starea de dependență familială sau socială, reprezentând o inadaptare pasivă a individului, starea de inadaptare activă caracterizată prin conflicte, conduite de tip deviant, delincventă, sociopatie, acte antisociale. 8) Personalitățile deteriorate Acest grup reunește acele modele de personalități anormale caracterizate prin degradarea progresivă, cu caracter ireversibil, a sistemului personalității și care survine ca urmare a evoluției clinico-psihiatrice a unor procese psihopatologice grave, la o personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]