301 matches
-
-n sfârșit m-am hotărât. Acu e momentu’. E copilu’ meu, da’ trebe tratat, pentru binele lui. Doamna Reilly încercă să-și amintească cuvintele care erau folosite întotdeauna la televizor, în dramele de acest fel. Trebe să-l declarăm temporar dement. Temporar! repetă batjocoritor Santa. — Trebe să-l ajutăm să plece, ’nainte să vină să-l ia pe sus. — Cine să-l ia pe sus? — Se pare c-a făcut-o lată pe când lucra la Levy Pants. — O, Doamne! Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un tip mic, și eu sunt un tip mic, dar poate că eu sunt un pic mai îndemânatic cu bastonul ăsta al meu. Mickey are mai multe de pierdut decât mine, așa că se sperie mai ușor. Iar dacă eu sunt dement, înseamnă că el e deștept. Știi ce mă miră în discuția pe care o avem acum, domnișoară Anders? Întrebarea întrerupse zâmbetul care începuse să-i înflorească lui Audrey - un zâmbet ce dezvelise doi dinți cam strâmbi și un zgârietură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dar dacă mă-ntrebi pe mine, eu zic că te cam păcălești cu ovreiașul, care nici nu știe ce noroc are. Lui Audrey îi căzu falca. Țigara îi ateriză în poală. O ridică și o stinse. Ești chiar atât de dement - sau atât de tâmpit? Bang, bang, bang, bang - artilerie grea. Buzz spuse: — Poate pentru că pur și simplu am încredere în tine. Apoi se duse la ea și o sărută pe Audrey Anders direct pe buze, ținându-i capul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Upshaw, cine-i tipul? Și de ce ești atât de pornit să rezolvi asasinatele alea cu poponari? Danny își încrucișă privirea cu cea a lui Jastrow. — Buddy e tipul pe care voiam să-l prind, tipul cel mai dat dracului și dementul cel mai greu de prins, pentru că nu era de găsit niciunde. Iar acum a apărut cazul ăsta. Teroare pură. E ceva incredibil de brutal și s-ar putea să fie ceva accidental, dar eu nu sunt prea sigur de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny Upshaw. Declarația lui omise ilegalitățile comise de el și de Mal. Buzz nu i-a menționat deloc pe Felix Gordean, Chaz Minear, Dudley Smith sau Mike Breuning. Las-o pe regina Chaz să se bucure de răzbunarea lui. Iar dementul de Dud era prea mare ca să-l poată taxa pentru moartea lui José Diaz sau „sinuciderea” lui Hartshorn. Dacă citeai printre rândurile ziarelor, puteai să vezi cum se aranjaseră lucrurile. Asasinarea lui Gordean: caz nerezolvat, nici un suspect. Explicația confruntării cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
introducerea în viața personajelor. Să vedem!" După o săptămână mi-aduce cartea înapoi. Nu e mulțumit, dar nici nu face vreo remarcă. "Ei, zic, ți-a plăcut?" "Hm! răspunde. E un caz clinic, care n-are valoare pentru toată lumea, un dement..." "Bine, zic, dar scena aceea când eroul se întoarce acasă și ca să-i facă în necaz proprietăresei începe să scuipe pe pereți și să-și șteargă picioarele de ei? Și discuția lui despre Pușkin?" Da, zice, da..." Dar se vede
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vecină curioasă care trage cu urechea pe la uși, el face cronica vieții intime a câte unei familii. Iată-l, de exemplu, descriind relația dintre doi soți, Nae și Mărioara: „Mărioara îl cicălea și-l boscorodea de cum intra pe poartă. Din dement și bun de nimic nu l mai scotea. Cât de obosit ar fi venit acasă din schimbul de noapte, tot singur trebuia să se descurce. «Ia-ți!», «fă-ți!», «pune-ți singur!». Asta-i spunea Mărioara de fiecare dată, cocoțată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prisma obscenităților? Cât de terifiat trebuie să fie sufletul În această vehemență, cât de puțin din ceea ce-i este cu adevărat drag poate vedea În aceste exerciții Sadice. Și chiar și În acel caz, Marchizul de Sade În felul lui dement era un filozof iluminist. Intenția Îi era În principal blasfemia. Dar pentru cei ce-i urmează (fără să fie conștienți) practicile recomandate, ideea nu mai e o blasfemie, ci mai degrabă igienă, plăcere ce e și igienă și o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tace și ascultă de SUFLETUL DELIR, Și se aprinde-n CER, nespusele dorinți Cuvinte risipe, îmbătrânite-n SERI. O amintire vie, mi-apasă trupul nopții Îmi sfâșie chemarea și somnul mi-l îngheț AIEVEA, ești tu visul, ce-mi blestemă demenții Străin de-a mea dorință, prin gândul îngeresc. Mi-e noaptea bolnavă de-o lume și eu rătăcesc În ghețare de doruri cu brațele ninse. Unde ești tu, înger, din timpul regesc Să-mi iubești însingurarea din glasurile stinse. 15-12-2007
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
n-avea altceva la îndemână, Prințesa a luat mandarinele de pe masă și a aruncat în el, cu una atingându-l zdravăn. — Mama ta de fată! — Mama ta de băiat! Tu pe mine mă-njuri, demento? Tu pe mine mă-njuri, dementule? Ha! ha! ha! râdea Prințesa cu poftă și a mai aruncat cu mandarine până l-a nimerit. Acel râs cristalin al fetei, figura ei, faptul că-l bătuse cu mandarine, au risipit revolta care-l cuprinsese și a plecat dând
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Carul cu Bere, să o țin de mână, să o mângâi pe gât, să o sărut pe gură, să o pipăi la început pe sâni și apoi peste tot, tot așteptând săraca să o duc acasă, să ne iubim ca demenții atât de focoase erau îmbrățișările noastre din fața intrării la căminul din strada Frumoasă, dar unde pula mea s-o duc, că pe vremea aia stăteam în aceeași cameră cu Pelicanul, prin bunăvoința lui și a colegilor lui de cameră, Zelea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o complexitate inimaginabila, din punct de vedere atomic, electronic etc. Prin urmare, a-l considera un simplu scaun înseamnă a-ți obliga sistemul nervos să efectueze ceea ce Korzyski numește o identificare. Și aglomerarea unor asemenea identificări conduce la apariția nevropaților, demenților și alienaților". UN ANONIM. Era ceva să știi că te ridici și o pornești direct către punctul fierbinte al crizei. Orașul Mașinii se schimbase. Avuseseră loc lupte și peste tot se vedeau ruine de clădiri. Când ajunseră la Palat, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și, pe care numai izolarea îl face s-o identifice și s-o iubească cu adevărat. V. din spital mă privesc în trecut. Îl privesc îngrozit pe V. tînăr. Îngrozit de ce-am putut să fiu. De ce poate să fie. Dementul ăsta își caută singurătatea căci gîndul lui duce, nu numai dincolo de mîntuire ci, dincolo chiar de Dumnezeu. Și nu-i rămîne decît să-și cizeleze propria-i pieire ca să se bucure ca un regizor diabolic de perfecțiunea tragediei sale sau
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pieptul meu? Doar am plecat ca oricare căutînd să-mi ostoiesc și să-mi ascund rușinat cele mai normale suferințe. Dar acum le simt pe toate ca o arzătoare culpă: și foamea și setea și oboseala pe care, ca un dement, muncind în brînci, am căutat-o. Dar numai somnul cloroformat al oboselii putea s-alunge din mine întristarea și frica de necunoscut. Vocea impersonală, cea fără de milă nu mă lasă. Ei nu-i pot ascunde nimic. „-De ce minți?”-strigă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fost mîndru!”-îmi strigă. „-Și-ai dorit să ne-nchinăm cu toții minții tale care va despica lumea și-i va alege sămînța ca unui pepene, sîmburii. Să te rugăm să ne mai lași măcar o fărîmă. Și ai muncit ca un dement. Ne-ai lovit, ne-ai luat în rîs, ne-ai batjocorit ca să poți izbîndi. Fiece carte nouă ne pedepsea pe noi. Voia să arate cît sîntem de mici față de tine, perfectul. Și ai ajuns sa crezi că toate gîndurile lumii
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
producă. Așa se explică violența elevilor, în școli. Elevii au ajuns să se taie cu cuțitul, unul pe altul , în clasă, în timpul orei, cu profesorul în clasă. În alte țări, tineri minori au pus mâna pe armă și au împușcat dement, mai multe persoane. Factorii de decizie dezbat problema violenței, aruncând vina de la unii la alții. „ În zadar vă zbateți și asudă Fruntea voastră galbenă ca ceara” Versuri din poezia „Cântec de primăvară” de Mihai Beniuc (citat de Zoe Dumitrescu Bușuleng
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
lovește ușa cu un bubuit. Scuturând-o din pumn, Veriga Lipsă spune: — Spune-i moșului de Whittier că tre’ să ne dea de mâncare. Și niște căldură. Sau să ne scoată de-aici chiar acum. Noi: victimele nevinovate ale acestui dement diabolic, care doarme buștean. N-o să avem ce mânca la micul-dejun în holul de catifea albastră. Toate pungile în care se găsea ficat au fost străpunse cu acul de zece cincisprezece ori. Fiecare a dat câte-o gaură în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lectura cărții, pentru a putea vorbi despre ea în cunoștință de cauză; se așezase, prin urmare, cu cartea în mână, pe marginea unei stânci, ca să poată observa vila mea. La un moment dat se trezise înconjurat de o trupă de demenți care se aruncaseră asupra cărții lui. În jurul cărții, nebunii improvizaseră un fel de ritual, unul dintre ei ținând-o ridicată și ceilalți contemplând-o cu o profundă devoțiune. Nepăsători la protestele lui, se îndepărtaseră în pădure în fugă, ducând volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scriu ăștia la gazetă. Victima se teme de repetarea agresiunii... Nu se înțelegea dacă știrea aparținea tot textului sau era o completare personală. Poftim, unde am ajuns! Parcă văd că o avem clientă pe nenorocită. Victima ajunge la noi, nu demenții ăia care voiau să-i dea foc. Aia n-au nici pe dracu’, să știți. Nu-i internează nimeni la nebuni, cum ar trebui... Devenise furioasă, îi privea pe cei doi ascultători indiferenți, de parcă ar fi fost amestecați, vinovați, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mută de uimire, dar și de furie. Am creat adresa asta de mail ca să nu ai de-a face cu toți ciudații care vor să afle unde stai sau unde lucrezi. Te va ajuta să-i ții la distanță pe demenți. —Davey! reușesc eu să îngaim. Nu fi supărată pe mine, mă imploră el, pe un ton destul de iritat. N-ai decât să n-o faci, dacă nu vrei. Am crezut că ți-ar fi de folos, atâta tot. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a uitat că avea de gând să mă sărute ? Oare să-l sărut eu ? Nu. Nu. — Lui Pete Îi plăceau mult păianjenii, spune brusc. Erau animalele lui de casă. Păianjenii mari și blănoși. Și șerpii. Pe bune ? Mă strâmb. — Un dement. Era un tip absolut dement. Expiră adânc. — Încă... te mai gândești la el, spun șovăind. — Da, mă gândesc foarte des la el. Urmează un alt moment lung de tăcere. În depărtare, aud un grup de oameni care pleacă de la Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
I-am spus că nu pot și că singura variantă ar fi să vină el În Maroc. A căzut cerul pe el și pe mine, ne-am văzut frânte toate visele noastre frumoase, am plâns, ne-am iubit ca doi demenți... De ce nu a venit În Maroc? Știi și tu, Securitatea nu permitea așa ceva și te urmărea până În pânzele albe și te aducea acasă sau chiar te omora, știa asta, eu știam, Îl iubeam ... Și cum s-a terminat? Ne-am
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
foarte devreme, cu o sonerie cum numai la pompieri mai poți auzi, zornăind enervant de puternic pe culoar, la fel ca și vocea care tot striga repetitiv: Deșteptarea nivelul trei... deșteptarea! Aveam impresia că e o glumă proastă, că un dement a băut prea mult și s-a trezit cu chef de viață, că nu-i pasă de cei care abia de au prins câteva ore de somn fugărit și mă gândeam leneș ce-ar fi trebuit să-i fac să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dar tipul ăsta e nebun de legat. Ar fi în stare să mă strângă de gât noaptea în pat. Am venit aici să fac școală nu să mă bat. Nu mai vreau să fiu șef de nivel... Au venit toți demenții pe aici... Să-i ia dracu! Nu vreau să am de-a face cu ei... După ce mi-am terminat treaba, am coborât în curtea școlii. Descopeream o lume plină de culori, unde profesorii se amestecau cu elevii, unde libertatea nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ani, în suflete? Morții trebuie să fi numărat zece mii, iar clădirile se aflau acolo de pe vremea Sfântului Dengyo. Mitsuhide oftă prelung. — Nu aveam cum să evit ordinele lui Nobunaga și, în anul acela, am devenit și eu unul dintre incendiatorii demenți de pe Muntele Hiei. I-am înjunghiat de moarte atât pe călugării-războinici, cât și pe nenumărați călugări și mireni nenorociți, tineri și bătrâni. Când stau azi să mă gândesc, sunt torturat pe dinăuntru ca și cum ar fi însuși muntele în flăcări. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]