336 matches
-
literatură - din „williams“ (William Carlos Williams, poetul american a cărui influență stilistică se simte la Romulus Bucur). Și, lucru deloc trist - poetul îl notează indiferent între paranteze - „(cîinele a venit și s-a pișat pe movila de pămînt)“. Dar nici demitizare și nici profanare nu sînt cuvintele potrivite. Poezia nu e un act sacru, e un gest firesc, într-o lume care, la fel de firesc, nu e reală, nu are consistență, e doar imagine care se autodevoră, jucîndu-se cu propriul conținut. Între
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
la cele politice), atitudinea de frondă cordială, relaxată, la adresa mecanismelor administrative, aderența, cu elan quijotesc, pentru tot ce este tînăr și tot ce e nou, admirația necondiționată în fața marilor modele Eminescu și Călinescu, neobosita luptă pentru apărarea miturilor fondatoare, în contrast cu demitizarea vieții literare (și nu numai) de azi, micile sale țîfne și lamentări, fac interesant aproape orice rînd scris de Marin Mincu. De fiecare dată autorul are ceva de spus. Niciodată nu scrie, precum alții, doar din obligația de a umple
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
prea mult strică!), la autoiluzionare în legătură cu valoarea unora dintre aceste documente inedite și chiar la o stare de insalubritate a detritusurilor memoriei. Curiozitatea (politică, istorică, literară) a obosit sub povara dezvăluirilor de culise, a micilor și înveninatelor adevăruri personale, a demitizărilor, a aglomerărilor de mărunțișuri și a (uneori) iluzoriilor răsturnări de perspectivă. Fenomenul risca să devină nociv prin absolutizare, prin succesul înșelător (câte jurnale sau memorii editate în anii´90 ar mai fi primite astăzi la fel?) și prin complacerea în
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
devenit obiect. Pe urmele lui Andrei Cornea, care a scris despre testul de autoincluziune, însă într-o accepție diferită, aș propune acest examen ca eliminatoriu pentru un comentator ce vrea - dar nu poate - să devină critic. Cei care pledează pentru "demitizarea" marilor scriitori (a lui Eminescu, de exemplu), dar tremură de furie la cea mai mică obiecție care li se aduce lor nu trec acest test. Reacțiile disproporționate, de "lezmaiestate", dovedesc că ei, aspirând să aibă absolut toate libertățile actului critic
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
este și el adus în discuție, uneori. Mefistofelizarea incriminaților este necesară, în acest registru, pentru a legitima suprimarea lor în forță (de acest lucru a avut parte, de pildă, manifestația din Piața Universității 1990). Alteori, registrul este folosit la chiar demitizarea Bisericii naționale (a se vedea persiflarea ierarhilor ortodocși în pamfletele argheziene sau în Academia Cațavencu). Cel de-al șaselea registru este acela al putridului și al excremențialului: la el se apelează cu o voluptate agresivă, prin tehnica preschimbării în ordură
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
Mitizați, într-o epocă în care era interzis și mortificat spiritul critic, acești scriitori au fost speculați atît de naționaliștii de ocazie, cît și de răzvrătiții restauratori, uitîndu-se că singura formă de revizuire este... recitirea. Trebuie să știm că nu demitizarea publicistică, făcută, cu mult zgomot, în raport cu ferventul naționalist sau cu simplul profesor plin de clișee, contează - miza, cu consecințe de durată în plan sociologic, este totuși prea mică -, ci în raport cu exegetul de ținută. Or, dacă este să ne întoarcem la
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
ultima vreme în mediile universitare și în presa culturală. Pe lîngă numeroase contribuții eseistice, Mozaicul publică și o anchetă cu titlul Bătălia recanonizării, cu 9 întrebări referitoare în special la ierarhiile literare, succes și marje de eroare în exercițiul "cotării", demitizări și reevaluări etc. Scriitorii invitați să răspundă la aceste întrebări formulate provocator au, firește, opinii diferite, în special în ceea ce privește scara axiologică în literatura română de azi. Constatînd că, pentru publicul de la noi, "contează încă enorm prejudecata canonului", Dumitru Chioaru scrie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
succesului riscă să deregleze criteriile de evaluare. Mihail Gălățanu are altă părere: "Succesul reprezintă o receptare promptă și amplă. Marjele de eroare sunt, în general, nesemnificative atunci cînd există bun-simț. Numai conjuncturalismul cras gafează." Ierarhiile sînt inerente - spune el - iar demitizările nu atacă, în genere, ierarhia, ci imaginea, viziunea asupra unui scriitor. Ovidiu Ghidirmic n-are nici el, în principiu, nimic împotriva demitizărilor, care nu perturbă ierarhia, ci în mod paradoxal o consolidează, dar crede că "în jurul marilor valori trebuie să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
sunt, în general, nesemnificative atunci cînd există bun-simț. Numai conjuncturalismul cras gafează." Ierarhiile sînt inerente - spune el - iar demitizările nu atacă, în genere, ierarhia, ci imaginea, viziunea asupra unui scriitor. Ovidiu Ghidirmic n-are nici el, în principiu, nimic împotriva demitizărilor, care nu perturbă ierarhia, ci în mod paradoxal o consolidează, dar crede că "în jurul marilor valori trebuie să constituim un cult - dacă se poate spune astfel - național și lucid". Ioan Lascu nu găsește adecvat termenul de ierarhie în cazul nostru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
literatură veritabilă. Așadar: ficțiunea nonficțiunii. Am citit sute, mii de jurnale, articole... și am încercat să definesc o poetică a spontaneității. Am lăsat critica de întâmpinare deoparte. Stimulat și de viața noastră literară dominată de pamflete, injurii colorate, demascări mânioase, demitizări vesele etc... Elitismul? O prostie, o formă grețoasă de ciocoism... Elita, da, trebuie să existe într-o societate (inclusiv în cultură), elitismul este filosofia unui primar rural care se crede cel mai bun din satul lui. Să fie!.. Reinstaurarea criticii
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
retractil cum era, trăise pînă în 1990. O dramă în felul ei". Și mai degajat ni se revelă dl. Lefter cînd vine vorba despre G. Călinescu. "Contestatar" energic, așa cum se știe, al Divinului critic, d-sa e mînat de impulsul "demitizării" atît de departe, încît, neoprindu-se la "compromisurile politice" ale autorului Principiilor de estetică, pune la îndoială "substanța efectivă" a operei acestuia (cu excepția aripei romanești), "Ťadevărurileť ei mai puțin cercetate": "în ce mă privește, cu titlu strict personal, am avut
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
inepuizabil răutăcioase, se succed cu viteza și forța unui tir de mitralieră. La un mment dat nici nu se mai știe exact cînd vorbește el, și cînd vorbește ea, pentru că nici unul nu e explicit victimă sau vinovat. Dar nu în demitizarea iubirii - temă curentă în literatura contemporană - stă profunzimea sau frumusețea prozei lui Ivan Klima. Ci dimpotrivă, în scriitura lui Klima, cu succesiunea rapidă de replici, exprimînd o comunicare uneori disperată și exasperată, alteori insistent încrezătoare, plină de speranță și naivitate
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
mai grave. Spiritul revoluționar al anilor ‘60 își are locul binemeritat în carte, iar ironia cu care-l scrutează Judt („ca mulți alți contemporani, mă mobilizam ușor contra nedreptăților comise la mii de kilometri distanță”) e nu doar o benefică demitizare (deși pe la noi nu se găsesc prea mulți care să-l glorifice), ci și o înțelegere afectuoasă; avîntul revoluționar e pus în echilibru cu ridicolul propriu într-o scenă memorabilă: participînd la o revoltă împotriva războiului din Vietnam, tînărul Judt
Lauda clasei de mijloc by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5105_a_6430]
-
tocmai confruntarea prozaică a unei "geografii imaginare", cum ar spune Said, cu realitatea brută. Este, în mare, povestea unei comunități de români fugiți din țară în timpul perioadei comuniste și stabiliți în Statele Unite. Interesant e faptul că, deși romanul urmează linia demitizării, tiparul basmic nu își pierde valabilitatea. Există două stadii prin care trec personajele: stadiul bovaric, cel premergător plecării, când iluzia face din fiecare personaj o posibilă Cenușăreasă și stadiul demistificării, când Cenușăreasa imaginară se vede metamorfozată într-unul din multele
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
Șolea, Alexandru Ecovoiu, Marian Ilea, Cecilia Ștefănescu. Și mai adaug doi autori, buni, dar nemediatizați, cvasiimolați: Indianista Oma Stănescu, prin romanul Arșița Karmei (1997) este la fel de frapantă ca belgianca "niponă" Amelie Nothomb, cu care are în comun o energie a demitizării Orientului. Alexa Gavril Bâle publică romanul etno-psihologic America de dincolo de gard (2003). Proza aceasta are un firesc, o acuratețe și o polifonie cum de la " Cuptorul de pâine" al lui Mircea Nedelciu eu n-am mai citit. Alexa Gavril Bâle atestă
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
al sistemului educațional comunist (am început școala primară în anul 1967 și am terminat facultatea în 1984), mi-am imaginat multă vreme că un manual alternativ ar trebui să presupună relativizarea unor informații consacrate de istoriografia comunistă drept adevăruri absolute, demitizarea unor figuri de domnitori (poate mai puțin sfinți decît erau prezentați în manualele școlare) și a unor fapte de arme (care în realitate vor fi fost mai puțin glorioase decît în carte). Citirea, după revoluție, a unor cărți semnate de
Istoria liberală a românilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13081_a_14406]
-
sa sintetică, Eugen Negrici: „Aveai ocazia să-i vezi dezbrăcați, binedispuși, chefuind aiuritor, copilărindu-se, dedându-se unui soi de haimanalâc fermecător pe nu puțini dintre cei ale căror chipuri figurau în manuale. Era, într-un fel, un prilej de demitizare și reumanizare a zeilor Olimpului. Nu aș putea spune că am păstrat mult timp postura de observator uimit. M-am adaptat neobișnuit de repede obiceiurilor tribului, căci forfota din jur semăna izbitor cu forfota dintre colibele unui trib african: mulțimea
Marea nostalgiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4430_a_5755]
-
absurd/ Iar în golul sufletului tău/ Pe Matilda așaz-o./ Soldatul din tine e mort/ Artistul, singur,/ Poezia se destramă la micul dejun/ În aburul de cicoare/ Un morman de istorioare ticăloase/ Mucegăiesc pe rafturi/ Pledînd pentru această infirmitate/ Biografică" (Biografică). Demitizării îi succede dematerializarea, resimțită ca o stare paradiziacă, o grație a solitudinii: " Am visat/ că eram cu dimineața în cer/ Priveam crucificările pămîntești/ fără să simt durere/ Mîncam fără să-mi fie foame/ Beam fără să-mi fie sete/ Iubeam
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
amorale, ci și aculturale)." Tonul lui Radu Pavel Gheo e înfierbîntat, acid, nededat la compromisuri nici măcar de dragul spiritului toleranței (în care, de altminteri, crede cu tenacitate). Gheo e un militant pentru abandonarea drumurilor răzbătute, un scriitor de atitudine pornit către demitizarea lumii în care alege să existe ca intelectual. România de lîngă el e una încă infantilă, care rimează "strămoși" cu "vijoroși", "glie" cu "măreție" și "voievozi" cu "rapsozi", într-o eternă reformă tranzițională, gata să-și apere încă "nevoile și
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
expoziții, spectacole sau campanii internaționale în Chile, Spania și în alte țări. Originalitatea operei laureatului Cervantes de anul acesta o constituie antipoemele, ilustrare a propriului proiect artistic novator, împotriva retorismului, ermetismului, sentimentalismului și a artificiilor sterile în poezie. Esențiale sunt demitizarea și desacralizarea Poetului și Poeziei cu majuscule, abandonarea statutului de privilegiat al creatorului, simplificarea și transparenț a textului poetic. Prioritatea comunică rii cu cititorul-om-de-rând este ideea centrală a esteticii lui Nicanor Parra, care refuză solemnitatea și exaltarea, limbajul alegorizant și
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
rînd, o perspectivă novatoare asupra unui moment de cea mai mare importanță pentru istoria noastră și un profil al lui Cuza care a constituit obiectul unor reacții contradictorii din partea criticii de întîmpinare a momentului; i s-a reproșat prozatoarei: intenția demitizării, a prezentării lui Cuza într-o lumină „nefavorabilă”. Aceste observații pleacă, însă, de la o greșită înțelegere a raportului autorului cu personajul său; portretul lui Cuza, cu toate detaliile care au deranjat pe unii, dar care, în fapt, sînt confirmate de
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
carnea în iureșul vieții". Despre raportul carne-carte e și rubrica lui Răzvan Petrescu, iar autorul ar merita, crede Cronicarul, premiul pentru publicistică. Îndărătul scânteierilor de umor, vervă, inteligență se află și un demers pe cât de serios, pe atât de necesar: demitizarea și desființarea cărților care mizează pe trei lucruri: sex, sex și mai ales sex. Ele vin cu recomandări elogioase "carte genială", cum se întâmplă și cu Fete de Nic Kelman, apărută anul trecut la Editura Trei, căreia i-a venit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]
-
intelectuală a autorului către o istorie socio-culturală în plină prefacere. Spre deosebire de criticii care n-au a schimba o virgulă în texte scrise cu treizeci de ani în urmă, ca și de adepții revizuirilor al căror principiu de lucru constă în demitizarea clasicilor și mitizarea "alternativă" a autorilor de plan secund, Eugen Negrici citește altfel, acum, o literatură pe care o parcursese (și despre care se pronunțase) deja. Există diferențe nu numai în raport cu cărțile mai vechi, anterevoluționare, ci și față de Literatura română
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
Sebastian în jurnalul propriu și caracterul pernicios al mitului României interbelice (1997), pamfletul "M-am săturat de România" al lui Sabin Gherman și marginalizarea acestuia (1998), apariția revistei clujene Provincia cu manifestul regionalizării României și spaimele secesioniste (2000 - 2001), scandalul demitizării lui Eminescu (1998), statutul Bisericii Greco-Catolice (1998), războiul manualelor alternative (1999 - 2000), Provincia și noua istorie a Transilvaniei (2001), noul tratat de istorie al Academiei (2001 - 2002). Noul deceniu a adus, firește, și alte elucidări - precum cele legate de compromiterea
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
acestora din lumea universitară (Nae Ionescu, Nichifor Crainic), Marta Petreu atrage atenția că pentru epoca respectivă, orice idealizare trebuie înlăturată. Scrutarea atentă și nuanțată, ca și întoarcerea la sursele primare, oferă șansa unui temei solid remarcilor critice de orice natură. Demitizarea cazului Sebastian trebuia intreprinsă. El apare acum mai credibil și mai uman: ca un publicist talentat, solidar cu dreapta naeionesciană în anii treizeci, romancier și autor de piese apreciate, fără a fi socotite excepționale sau a face vânzări fulminante, scos
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]