268 matches
-
contribuit la formarea să intelectuală încă din adolescență, printre care cel de limbă latină, Hoidas, pomenit cu diverse ocazii. Războiul îl prinde elev. Armata o face la scoala militară de aviație Buzău, ca observator aerian. Nu participă la lupte. Este demobilizat cu gradul de sublocotenent în rezervă. În 1942 se înscrie la Facultatea de litere și filosofie din București, pe care o termină în vara lui 1946, cu o licență "Magna cum laude". Printre profesorii din acea perioadă se remarcă: Mircea
Constantin Țoiu () [Corola-website/Science/297593_a_298922]
-
știe care a fost numărul victimelor până la final, însă Cezar a pretins că nu a pierdut nici măcar un soldat. În anul 50 î.Hr., Senatul condus de Pompei i-a ordonat lui Cezar să se întoarcă la Roma și să-și demobilizeze armata pentru că termenul său ca proconsul se încheiase. În plus, Senatul îi interzice lui Cezar să candideze pentru un consulat secund în absența sa. Cezar a crezut că va fi judecat și marginalizat politic dacă ar fi intrat în Roma
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
deși multe dintre poveștile de război pe care avea să le spună ulterior erau mai ales centrate pe stângăciile culturale ale lui și ale soldaților, și mai puțin pe lupte. În 1921, războiul a luat sfârșit, iar Hrușciov a fost demobilizat și numit comisar într-o brigadă de muncă în Donbas, în care a trăit în condiții sărăcăcioase împreună cu oamenii săi. Războaiele cauzaseră mari devastări și foamete, iar una dintre victimele foametei și bolilor a fost soția sa, Iefrosinia, care a
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
psihologică rvelată în portrete, care intenționează să dezvăluie profunzimea intimă a personajelor, influențat de noile teorii psihanalitice ale lui Sigmund Freud. În timpul primului război mondial a fost rănit la frunte în luptele de pe frontul de răsărit, după care a fost demobilizat. Între 1917 și 1924 a predat la "Academia de Arte" din Dresda. În acești expune la Galeria ""Dada"" din Zürich, alături de Max Ernst, Paul Klee și Vasili Kandinski, și participă la ""Bienala"" din Veneția. După 1924 întreprinde călători în diverse
Oskar Kokoschka () [Corola-website/Science/317616_a_318945]
-
armata romană a devenit o instituție formată din profesioniști și permanentă. Baza armatei era formată în continuare din legiuni, dintre care unele au continuat să existe timp de secole, iar altele fie au fost nimicite în luptă, fie au fost demobilizate, deoarece s-au dezonorat. Augustus a moștenit un număr de 60 de legiuni, însă a redus-o la doar 28. În următorii 300 de ani, numărul legiunilor era în jur de 30, uneori mai puține, alteori mai multe. Fiecare legiune
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Belgrad. Două divizii aliate (una franceză și una britanică) s-au îndreptat spre Dunăre, pregătindu-se pentru traversarea fluviului pe la Ruse și Sviștov. România fusese obligată prin Tratatul de la Buftea-București cu Puterile Centrale să iasă din război și să-și demobilizeze armata. Odată cu intrarea trupelor aliate pe teritoriul României, guvernul generalului Constantin Coandă a decretat mobilizarea generală și a declarat război Imperiului German. Trupele Antantei au declanșat operațiuni ofensive și spre granițele Turciei, amenințând să cucerească Istanbulul. Pe 11 noiembrie 1918
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
dat ordinul de atac pe 15 octombrie, el sperând ca trupele sale să înceapă atacul în 12 zile. Mareșalii Badoglio și Roatta, însărcinați cu executarea ordinului, erau dezorientați, deoarece cu numai trei săptămâni mai devreme, la ordinele lui Mussolini, fuseseră demobilizați aproximativ 600.000 de soldați. Pentru a asigura succesul, italienii aveau nevoie de aproximativ 20 de divizii. Cum în Albania erau numai opt divizii, iar infrastructura albaneză era insuficient dezvoltată, pregătirile pentru atac ar fi trebuit să dureze cel puțin
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
în vremea sa. Doi frați ai ei, dr Alfred Noel Garrod și Lt.Thomas Martin Garrod au căzut în anii 1916-1917 în primul război mondial, iar cel de-al treilea frate, Lt.Basil Rahere, a murit inainte de a fi demobilizat din armată, în pandemia de gripă spaniolă din 1919. Pasiunea pentru istorie și arheologie Dorothy o datora atât îndrăgitei ei profesoare particulare, Miss Isabel Fry, cu care a vizitat în copilărie locuri însemnate de arheologie romană, cât și tatălui ei
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
o aventură militară costisitoare și de lungă durată. Britanicii au ajuns la rândul lor la concluzia că mișcarea naționalistă nu poate fi înfrântă decât prin desfășurarea unor forțe numeroase și bine pregătite. Pe 25 octombrie, forțele Armatei Califatului au fost demobilizate sub atenta supraveghere a britanicilor. Poziția oficială a fost aceea că ele nu mai sunt necesare. Britanicii au hotărât că singura soluție a problemei este folosirea unor forțe care să aibă experiență de luptă și să fie puternic motivate pentru ca să
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
facă o serie de reforme democratice, nu să permită declanșarea unei revoluții. Pentru a evita declanșarea revoluției, premierul a făcut presiuni asupra suveranului să abdice în favoarea moștenitorului tronului, Boris al III-lea. Revoluționarii au fost reprimați, iar armata a fost demobilizată. După semnarea tratatului de pace de la Neuilly (noiembrie 1919), Bulgaria a pierdut posesiunile de la Marea Egee în favoarea Greciei, aproape toată Macedonia în favoarea Iugoslaviei și a cedat toată Dobrogea României. Alegerile din martie 1920 i-au dat câștig de cauză agrarienilor, iar
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
scape. Mai târziu avea să acuze OUN-B de banditism, de lupta pentru crearea uni stat monopartit, prin oprimarea propriului popor. Drept represalii, soția lui Boroveț a fost ucisă după două săptămâni de tortură. În octombrie 1943, Boroveț a hotărât să demobilizeze resturile forțelor care se mai aflau sub comanda sa. În lupta pentru dominație în Volînia, banderoviștii au ucis mii de ucraineni, suspectați de legături cu facțiunile lui Bulba-Boroveț sau Melnik. În toamna anului 1943, OUN-B a reușit să aibă controlul
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
iunie) este ales membru al Academiei Franceze. La începutul celui de-al doilea război mondial a fost numit observator oficial francez atașat la Cartierul general britanic. În calitatea sa de oficial a urmat armata engleză în Belgia. După ce a fost demobilizat, a plecat în Canada, unde a scris despre experiențele sale de pe front, în „"Tragedie în Franța"”. În 1947, pseudonimul „André Maurois” devine numele său legal. În 1967, dupa o lungă carieră de scriitor, moare la Neuilly-sur-Seine, lângă Paris, unde este
André Maurois () [Corola-website/Science/321205_a_322534]
-
prin regiunea Karavansarai (Ijevan). Temându-se că turcii vor captura Erevanul și Echmiadzinul mai înainte ca forțele bolșevice să le poată veni în ajutor, armenii au semnat Tratatul de la Alexandropol pe 2 decembrie. Republica Democrată Armenească era obligată să-și demobilizeze și dezarmeze cea mai mare parte a forțelor, să cedeze mai mult de jumătate din teritoriul pe care îl avusese în perioada antebelică și să cedeze toate teritoriile pe care le obținuse prin Tratatul de la Sèvres, care nu fusese ratificat
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
politică a guvernului britanic. Britanicii au ajuns la concluzia că mișcarea naționalistă, care se întărise în timpul Primului Război Mondial, nu poate fi înfrântă fără mobilizarea unei forțe numeroase și bine pregătite. Pe 25 iunie, forțele Armatei de Salvare (Kuva-i Inzibatiye) au fost demobilizate, fiind considerate inutile. Termenii tratatului de pace au fost prezentați sultanului la mijlocul lui iunie. Tratatul avea prevederi extrem de aspre. Aliații nu credeau că, în condițiile în care exercitau o presiune mare asupra mișcării naționaliste, sultanul să se poată opune în
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
ale poliției sau ale Gărzii Naționale. Printre aceste țări se numără Dominica, Panama și Grenada. În unele cazuri, acest fapt duce la existența propriu-zisă a unei forțe militare, deși se folosește un nume alternativ pentru unitatea respectivă. Haiti și-a demobilizat armata, dar aceasta există pe hârtie, căci nu a fost interzisă. Unele țări din această listă se bazează pe S.U.A. pentru apărare. Acestea sunt Statele Federate ale Microneziei, Insulele Marshall și Republica Palau. Fac acest lucru datorită statutului lor de state
Lista țărilor fără forțe armate () [Corola-website/Science/315326_a_316655]
-
este chiar mai umilitoare pentru că amiralul responsabil cu blocada din Marină Regală britanică nu este nimeni altul decât prințul Alfred al Mării Britanii, adică, prima alegere a grecilor că rege al lor. Sub presiunea forțelor străine, Deligiannis este forțat să demobilizeze armata și Charilaos Trikoupis redevine prim-ministru.. Între 1882 și 1897, cei doi politicieni au alternat la șefia guvernului. Anul 1888 a fost un moment special în viață regelui George I. La 30 octombrie, suveranul a sărbătorit 25 de ani
George I al Greciei () [Corola-website/Science/315454_a_316783]
-
în lupte de hărțuire cu milițiile turce. Acțiunile indisciplinate, atacurile și jafurile împotriva populație locale musulmane au devenit o problemă pentru francezi . Armenii au proclamat independența CIliciei în mai 1919. Acest stat a avut o istorie scurtă, deoarece Franța a demobilizat Legiunea Armeană și a recunoscut în 1920 suveranitatea Turciei asupra regiuni .
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
de partea lui Franco în Războiul Civil Spaniol. Revenit în Italia devine un activist fascist pe plan local, susținător al lui Mussolini. O dată cu intrarea Italiei în război, Licio Gelli se înrolează la parașutiști, dar nu ajunge să lupte, deoarece este demobilizat în urma unui accident la antrenament. Din acest moment încep legăturile sale cu serviciile secrete militare italiene și este folosit pe linie militară pentru legătura cu comunitățile italiene de peste graniță, pentru Partidul Fascist Italian. În același timp, Gelli dezvoltă legături și
Licio Gelli () [Corola-website/Science/326215_a_327544]
-
armeni s-au ridicat la aproximativ 20.000 de oameni, dar de-a lungul conflictul numărul lor a sporit. La începutul anului 1916, Nicolai Iudenici s-a hotărât să încorporeze unitățile de voluntari armeni în armata rusă sau să le demobilizeze. Mișcarea de eliberare națională armeană controla unitățile de fedaini. (Ֆէտայի). Acestea erau miliții populare organizate în jurul unor lideri militari locali faimoși, precum a fost Sebastatsi Murad (Սեբաստացի Մուրատ). Boghos Nubar, președintele Adunării Naționale Armene, declara în cadrul ședințelor Conferinței de Pace
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
stipula că Rusia bolșevică urma să cedeze Batumi, Kars, și Ardahan. Aceste teritorii fuseseră cucerite de Imperiul Rus în timpul războiului din 1877-1878. Același tratat stipula independența Transcaucaziei. În plus față de prevederile oficiale, exista o clauză secretă care obliga Rusia să demobilizeze forțele armate naționale ale Armeniei . În lunile martie și aprilie 1918 a avut loc Conferința de pace de la Trabzon, la care au participat reprezentanții otomani și cei ai Seimul Transcaucazian. Enver Pașa s-a oferit ca în schimbul recunoașterii tuturor achizițiilor
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
Kaiser. În același an, Beckmann împreună cu Max Liebermann, Ernst Barlach și Max Pechstein părăsesc definitiv Secesiunea berlineză. La începutul primului război mondial, Beckmann se înrolează în serviciul sanitar și lucrează într-un lazaret din Flandra. În urma unei depresii nervoase este demobilizat. Operele sale ulterioare marchează o ruptură radicală cu limbajul artistic formal anterior, pictează de preferință tablouri cu subiect religios, inspirat de primitivii germani, cum se poate observa în tabloul ”Coborîrea de pe cruce” ("Kreuzabnahme", 1917). După război, muzeele din Mannheim și
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
Marelui Cartier General și „Major General” al armatei, în timp ce colonelul Ștefan Fălcoianu era numit șef de stat major al Marelui Cartier General. La 5/17 august 1878, prin Înaltul Decret nr. 1840/1878 întreaga armată (inclusiv Marele Cartier General) se demobilizează. În noaptea de 16/17 iunie 1913 Bulgaria, sustinută și incurajată atât de Rusia cât și de Austro-Ungaria a atacat prin surprindere pe foștii săi aliați din Primul Război Balcanic, Grecia și Serbia. La solicitarea acestor două țări, guvernul român
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
al Armatei de Operații a fost numit prințul moștenitor Ferdinand, iar șef al Marelui Cartier General - generalul de divizie Alexandru Averescu. Prin Înaltul Decret nr. 5141 din 30 iulie/12 august 1913, armata, în frunte cu Marele Cartier General, era demobilizată, începând cu 31 iulie/13 august 1913. General de divizie Alexandru Averescu - "23 iunie - 30 iulie 1913" General de divizie Vasile Zottu - "15 august - 25 octombrie 1916" Generalul de divizie Vasile Zottu a fost trecut în rezervă pentru limită de
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
au existat trei regimente irlandeze („gâște sălbatice”), unul italian (Neapole) și cinci suedeze (Wimpssen, Reding, Betschart, Traxer și Preux). De asemenea unul dintre regimentele Gărzii Regale a fost format din valoni. Ultimul regiment de mercenari din armata spaniolă a fost demobilizat în 1815 ca urmare a dificultăților de recrutare apărute după izbucnirea Războaielor napoleoniene. Un eveniment notabil al conflictelor din această ultimă perioadă a apărut în timpul bătăliei de la Bailén, când „elvețienii roșii” (numiți astfel după culoarea uniformelor lor) din cadrul armatei franceze
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
anul 1939. În 1940 se refugiază împreună cu părinții în județul interbelic Argeș, la Pitești, în orașul natal al tatălui său, de unde, în 1941, se înrolează în armată și va participa la cel de-al doilea răboi mondial. În 1943 este demobilizat într-un spital militar din Basarabia, iar în 1944, după refacere și recuperare, revine la Chișinău, în Basarabia, unde îl prinde reocuparea Basarabiei de către armatele Uniunii Sovietice. Începînd cu anul 1945 este redactor al publicațiilor „Tinerimea Moldovei”, „Octombrie”, „Basarabia”. În
Alexandru Cosmescu (jurnalist) () [Corola-website/Science/330210_a_331539]