456 matches
-
unde și-a finalizat educația secundară și a obținut calificarea de mecanic auto în 1977. În mai 1978, a fost încorporat pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu în Armata Sovietică și a servit ca șofer într-o trupă de tancuri. După demobilizare, în aprilie 1980, cu binecuvântarea IPS Ionatan Kapolovici, arhiepiscopul Chișinăului și al Moldovei († 1990) a intrat ca frate la Mănăstirea Japca. În august 1981 s-a înscris la studii la Seminarul Teologic din Odessa, ale cărui cursuri le-a absolvit
Marchel Mihăescu () [Corola-website/Science/308686_a_310015]
-
lui Moltke comanda forțelor armate, și a doua zi a început mobilizarea generală în Prusia. În Dietă, gruparea statelor de dimensiune medie, denumite "Mittelstaaten" (Bavaria, Württemberg, marile ducate Baden și Hessa, și ducatele Saxonia-Weimar, Saxonia-Meiningen, Saxonia-Coburg și Nassau), au susținut demobilizarea completă în cadrul Confederației. Guvernele lor individuale au respins amestecul de promisiuni și amenințări cu care Bismarck le cerea susținerea împotriva Habsburgilor. Cabinetul de război al Prusiei a înțeles că singurii săi susținători între statele germane împotriva Habsburgilor erau marile ducate
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
frontul antisovietic până în 1943, an în care se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București, dar în 1944 reintră la o școală militară de ofițeri de rezervă, fiind trimis, după absolvire, pe frontul antihitlerist până în iunie 1945. După demobilizare, își reia studiile juridice pe care le absolvă la Iași în 1947. A fost implicat încă din anii studenției în activitatea Uniunii Tineretului Comunist și a organizațiilor aflate sub influența Partidului Comunist, ca Apărarea Patriotică și Uniunea Patrioților. Devine ziarist
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
o necroză continuă a tegumentului și a structurilor subjacente (mușchi, tendoane, articulații sau oase). Având în vedere această definiție (în care gangrena este definită ca o necroză...), precum și faptul că folosirea acestui termen este generatoare de anxietate pentru pacient și demobilizare și resemnare pentru medic, consider că acest termen este „uzat istoric” și utilizarea lui nu mai are nici o justificare. În acest sistem de clasificare sunt folosite cinci criterii de evaluare, care în limba engleză produc acronimul PEDIS (perfusion, extent/size
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
marilor unități în teritoriul dintre Siret și Prut, reglementarea relațiilor cu conducerea militară rusă referitoare la transporturile feroviare, relațiile de comandament, zonele de responsabilitate, precum și crearea cadrului de colaborare cu Misiunea Militară Franceză. În prima parte a anului 1918 - până la demobilizare, Armata 1 a fost organizată pe două corpuri de armată (III și V) cu un total de 5 divizii. La comanda armatei s-au aflat generalul de divizie Eremia Grigorescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea:<br> Armata 1 În
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
două corpuri de armată (III și V) cu un total de 5 divizii. La comanda armatei s-au aflat generalul de divizie Eremia Grigorescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea:<br> Armata 1 În prima parte a anului 1918 - până la demobilizare, Armata 2 a fost organizată pe două corpuri de armată (II și IV) cu un total de 5 divizii. La comanda armatei s-au aflat generalul de corp de armată Alexandru Averescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea: Armata 2
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
Doilea Război Mondial a fost urmat de o perioadă dificilă de tranziție de la o economie de război la una de pace. Costurile efortului de război fuseseră enorme, iar Truman intenționa să reducă cheltuielile guvernamentale în domeniul militar cât mai repede. Demobilizarea armatei și reducerea dimensiunilor diferitelor servicii era o prioritate pentru reducerea costurilor. Efectul demobilizării economiei nu se cunoștea, dar existau temeri că țara ar putea intra într-o nouă criză. Trebuia să se lucreze destul de mult pentru un plan de
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
economie de război la una de pace. Costurile efortului de război fuseseră enorme, iar Truman intenționa să reducă cheltuielile guvernamentale în domeniul militar cât mai repede. Demobilizarea armatei și reducerea dimensiunilor diferitelor servicii era o prioritate pentru reducerea costurilor. Efectul demobilizării economiei nu se cunoștea, dar existau temeri că țara ar putea intra într-o nouă criză. Trebuia să se lucreze destul de mult pentru un plan de tranziție la producția de bunuri pe timp de pace cu evitarea în același timp
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
absolvit-o în anul 1974, obținând calificarea de inginer constructor. Membru PCUS. În același an și-a început serviciul militar obligatoriu, în cadrul căruia, timp de doi ani, participă, nemijlocit, la construcția renumitei uzine de automobile din orașul Toliatti, Rusia. După demobilizare, în anul 1976, și-a continuat activitatea profesională în raionul natal - Briceni în calitate de inginer în cadrul Întreprinderii de construcții Briceni (1976-1978). În această calitate, muncește pe șantierele de construcție ale raionului Briceni. A condus lucrări de construcție la mai multe obiective
Serafim Urechean () [Corola-website/Science/300175_a_301504]
-
militar ca ofițer de spionaj în Armată Franceză în timpul Războiului Algerian, unde a învățat cum războiul este luptat pe cît de mult din umbră și între ambasade, pe atît de mult în aer liber și pe cîmpul de luptă. După demobilizare, Volkoff a călătorit în Statele Unite ale Americii ca profesor de franceză și de literatură rusă. A lucrat ca traducător (1963 - 1965), si ca profesor de franceză și rusă (1966 - 1977). A fost fascinat de marea frumusețe și putere a țării
Vladimir Volkoff () [Corola-website/Science/307931_a_309260]
-
a 2-a bulgară în luptele cu sârbii au împiedicat Puterile Centrale să încercuiască și să scoată definitiv din lupta trupele Belgradului. La începutul anului 1916, Regatul Muntenegrului a fost scos din război. Regele Nikola I a semnat decretul pentru demobilizarea armatei și a plecat în exil. Teritoriul țării a fost ocupat de trupele austro-ungare. Cu toate acestea, populația sârbă și muntenegreană a continuat lupta de gherilă împotriva ocupantului. După înfrângerea zdrobitoare a Șerbiei, Antanta a format frontul din Macedonia. Planul
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Antanta a întreprins o serie de acțiuni împotriva Greciei, pentru prevenirea unei posibile alianțe a acestei țări cu Puterile Centrale, si aceasta în ciuda neutralității pe care o proclamase guvernul de la Atena. Antanta a instituit blocada navală împotriva Greciei, a cerut demobilizarea forțelor armate și marinei elene, considerând că există în rândurile ofițerilor un puternic sentiment progerman. Guvernul elen a fost obligat să accepte toate aceste cereri. Aliații au reușit la un moment dat chiar performanță preluării controlului asupra întregului sistem politic
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
a stat în putință să grăbească procesul de negociere pentru semnarea unui armistițiu. Armistițiul dintre Antanta și Bulgaria a fost semnat pe 29 septembrie 1918 la Salonic. Termenii acestui armistițiu prevedeau retragerea imediată a trupelor bulgare din Șerbia și Grecia, demobilizarea armatei bulgare după retragerea în țară (cu excepția unor unități de infanterie și cavalerie necesare păstrării ordinii în țară) și dreptul de liber tranzit al trupelor aliate pe teritoriul Bulgariei. Ca urmare a capitularii Bulgariei, trupele Antantei aveau cale liberă spre
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
totalitate teritoriul țării. În ianuarie 1916, după ce austro-ungarii au ocupat capitala Cetinje, delegațiile muntenegreană și austro-ungară au negociat capitularea armatei muntenegrene. Muntenegrenii au fost obligați să accepte condiții de pace grele. Regele Nikola I al Muntenegrului a semnat decretul de demobilizare a armatei și a fugit în Italia. Aproximativ 3.000 de oameni, ultimele trupe muntenegrene, au fost luați prizonieri de către austro-ungari. Muntenegru s-a angajat prin Declarația din Corfu să devină parte a Regatului Iugoslaviei. Pe 26 noiembrie 1918, după
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Însă, din cauza sănătății sale șubrede nu a putut participa la campanii deoarece a fost trecut în cadrele părții sedentare. Vintilă Brătianu îl recomandă șefului Statului Major, care îl atașează ca profesor la Școala militară de infanterie, unde a stat până la demobilizare. Nu a mai putut continua nici aici din cauza bolii sale care s-a dovedit a fi o problemă organică la inimă. Tânărul Tătărescu nu a avut o carieră militară pe măsura celei a tatălui său, pe care îl admira, însă
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
din nou. Acest moment a intrat de asemenea în folclorul legat de rebeliunea cretanilor și au dus la creșterea faimei lui Venizelos, care ar fi refuzat pe 20 februarie să se supună ordinului amiralilor occidentali de coborâre a drapelului și demobilizare a trupelor rebele. În ziarele din Grecia avea să se scrie că Venizelos a „sfidat marina militară a Europei”. Despre el s-a spus că, „în spatele diplomatului subțire de azi se află revoluționarul care i-a alungat pe turci din
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
și, în scurtă vreme, s-a implicat în acțiuni militare împotriva forțelor Puterilor Centrale. În lunile care au urmat după crearea guvernului provizoriu din Thessaloniki la sfârșitul lui august, negocierile dintre aliați și regele elen s-au intensificat. Aliații doreau demobilizarea armatei elene, ca o contramăsură a predării necondiționate a fortului Ruple de către monarhiști și evacuarea armatei din Tesalia, ceea ce ar fi asigurat siguranța propriilor trupe din Macedonia. Pe de altă parte, regele dorea ca aliații să-i ofere garanții că
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
mai mult cu cât nici măcar Venizelos nu a reușit să câștige un mandat de deputat. Venizelos a pus această înfrângere pe seama epuizării populației după o perioadă de război mult prea lungă, începând din 1912. Venizelists a considerat că promisiunile cu privire la demobilizarea armatei și retragerea din Asia Mică au fost cele mai puternice arme ale opoziției. O cauză a înfrângerii pe care fostul premier nu părea dispus să o accepte a fost fără nicio îndoială și guvernarea autoritară din perioada 1917 - 1920
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
la “Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad (1909 - 1916). Între octombrie 1916 - martie 1917 a urmat cursurile Școlii Militare de ofițeri de rezervă din Botoșani, fiind apoi repartizat la Regimentul 51 / 52 Infanterie, cu care participă la Primul Război Mondial. După demobilizare, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității București, unde-și susține licența în iunie 1922, după care pleacă la specializare în Germania, unde își ia doctoratul în Filosofie la Universitatea din Berlin, în iunie 1926. a fost profesor
Nicolae Bagdasar () [Corola-website/Science/307082_a_308411]
-
încetării luptelor Primului Război Mondial, CIlicia a devenit mărul discordiei între francezi și britanici, care doreau fiecare să-și crească influența în regiune. Guvernul britanic se afla în această perioadă de timp sub o puternică presiune din partea opiniei publice pentru retragerea și demobilizarea trupelor sale din Orientul Mijlociu și, pe 15 septembrie 1919, premierul David Lloyd George a acceptat fără entuziasm propunerea omologului său francez Georges Clemenceau ca Franța să își asume controlul asupra Ciliciei. Trasferul de comandă a avut loc pe 4 noiembrie
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
a forțat pe marile puteri să renunțe să mai țină partea acestora. În ultimele săptămâni ale lui 1918, Clemenceau a hotărât o intervenție importantă pentru a sprijini armatele albe, blocând porturile de la Marea Neagră. Dar mijloacele folosite intrau în conflict cu demobilizarea armatei franceze, iar trupele nu înțelegeau necesitatea acestui război îndepărtat. În primăvara anului 1919, eșecul expediției a devenit clar după ce flota franceză a fost zguduită de o . Potrivit istoricului Orlando Figes, „promisiunile de sprijin ale aliaților erau doar vorbe în
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
luptele dintre Marna și Vesle, Schmettow a fost decorat cu ordinul Pour le Mérite, cu frunze de stejar a fost. După armistițiul de Compiègne și-a condus rămășițele trupelor sale înapoi în Germania, după care și-a prezentat demisia, odată cu demobilizarea Comandamentului General pe care l-a condus, pe 22 februarie 1919. Pentru activitatea sa ca militar, Eberhard von Schmettow a fost decorat cu o serie de ordine și medalii, germane și străine:
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
După obținerea diplomei de profesor de desen se întoarce la Satu Mare unde își petrece vacanța desenând și pictând. La sfârșitul acestui an este încorporat. 1904 Îndeplinește stagiul militar la Viena; vizitează muzeele și frecventează cursurile "Academiei de Belle Arte". După demobilizare ocupă o catedră la Huedin, ca profesor suplinitor. 1905-1906 Activează, pe rând, ca desenator tehnic, profesor suplinitor la un liceu particular, iar în cele din urmă profesor de desen la Liceul Regal Maghiar din Satu Mare (actualul Liceu Mihai Eminescu), unde
Aurel Popp () [Corola-website/Science/319571_a_320900]
-
după proclamarea independenței acesteia. Succesiv defecțiunii ruse și înainte de ieșirea forțată a României din război, a existat o tentativă de transfer a Corpului de voluntari pe Frontul de Vest, contramandată însă după iscălirea preliminariilor Păcii de la Buftea și succedată de demobilizarea voluntarilor și de integrarea dirijată a acestora în cadrul societății romînești. După reintrarea României în război voluntarii Corpului au fost chemați din nou la arme, unitățile sale fiind puse ulterior la dispoziția Consiliului Dirigent. Aceste unități au fost reîncadrate Armatei Române
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
1918 mai mulți elevi și soldați au fost trimiși, la școala specială de mitraliere din Iași. Printre preoții confesori destinați a asigura trupei serviciile religioase s-a aflat și Ion Agârbiceanu, încadrat "Regimentului I „Turda”" de la Crăciunul anului 1917 până la demobilizare (acesta se refugiase în țară odată cu retragerea Armatei Române din Transilvania). Medic-șef al aceluiași regiment a fost numit Pompiliu Nistor. Estimativ, la sfârșitul lunii decembrie 1917 se aflau în zona liberă a Regatului României 29.000 de soldați și
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]