445 matches
-
Si măruntaie-ascunse în oțel, ce-i de ciocan bătut, afară spintecate pe pămînt. Cheamă-ți nainte zîmbetele dulcii amăgiri, si cheamă-ți lacrimile tulburi! Suspinele-ți le auzim în ascuțite trîmbiți cînd Dimineață re-nnoi-va sîngele". 210 Așa cîntară demonii adîncului; Goarnele războiului răsunară cu tărie. Orc în bucăți o sfărîmắ, si chipul lui cel omenesc fu mistuit în focurile sale Amestecate cu ale ei îndurerate mădulare împrăștiate prin Abis. În toată Lupta ea se veseli, Dorința fiindu-i Împlinită
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
parte din nostalgicii regimului monarhist, b...nuiți c... se pot opune instal...rîi noii ordini. Un organism special, „Siguranță”, a primit În Iugoslavia sarcina s... „apere poporul” de acești indivizi potențial periculoși pentru noua putere. De asemenea, trebuiau eradicați toți demonii considerați vinovați de r...zboi și trebuia preg...țiț terenul pentru edificarea noului regim, dorit a fi la antipodul celui vechi. Așadar nimic nu Îndemna la Ing...duinț.... Nu numai c... ustașii și familiile lor au fost masacrați În mas
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
complex social, cu energice descărcări resentimentare. Violent, dar fără spirit, el încearcă să-și convertească înverșunările în sarcasme. Numai că, în „petardele” rimate, pamfletarul nu-și alege imprecațiile. O grimasă de răutate ia locul umorului și în broșurile în versuri Demonii Mehedințiului (1932) și Romanța Severinului pe 1938 (1938). Intenția etică se perturbă în instantaneele lui grotești, luând forma unor șarje de cârcotaș. Cu un debit abrupt, în rostiri colțuroase, stihuitorul, când cuprins de „duhul negrei desperări”, când agitând „pumnul răzbunării
BOCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
nu se poate defini, se încurcă în dorințe și idealuri“2. De aici rezultă că, dacă a fost pervertită, frumusețea, din instrument al salvării, devenit obiect al salvării, pentru că, la origine, această idee trebuie să fi fost cristalină. Șatov, în Demonii, rezumă „ideea principală“ a lui Stavroghin: „Acum și la începutul veacurilor rațiunea și știința în viața popoarelor au îndeplinit totdeauna doar o funcție de ordin secundar și de serviciu; la fel o vor îndeplini și pînă la sfîrșitul veacurilor. Popoarele se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a adormit adânc” (Enuma Eliș, I, 64 ; cf. 1, p. 17). În aceeași epopee asiro-babiloniană a creației, zeul Marduk „amorțește” trupul lui Tiamat (principiul feminin-acvatic al Haosului) : „Trupul i se înțepeni, gura rămase încleștată, deschisă”. Apoi, Marduk leagă pe toți demonii aliați cu Tiamat : „Aruncați în plasă, devin înlănțuiți [...]. Puse în legături brațele lor, iar pe Kingu, care fusese făcut șef peste ei, l-a legat” (Enuma Eliș, IV, 100-120 ; cf. 1, pp. 34-35). În textele sacre iraniene (Avesta), ca și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
al său nimb înfricoșător îi era înconjurat capul [...]. Între buzele sale el ținea un descântec, o iarbă să distrugă otrava el ținea în mâna sa” (Enuma Eliș, IV, 41-62 ; cf. 1, pp. 32-33). Și, așa cum am văzut, înainte de a sfârteca demonii inamici, ca un zeu războinic, el îi „amorțește” și îi „leagă”, ca un zeu magician. Chiar și Sf. Gheorghe, sfânt militar prin exce- lență, apelează la serviciile fecioarei, care îl leagă pe balaur cu brâul său (vezi infra, capitolul „Labirintul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai complexe și problematice figuri ale mitologiei populare. El este o „figură ambivalentă și controversată totodată”, în sfera căreia ar coexista mai multe straturi : „a) motive legate de ciclul inițierii și cetele de inițiați (școala subterană, alesul, lupta rituală cu demonii) ; b) dimensiuni epice asociate ciclului folcloric al regelui Solomon (omnisciența, obiectele cu atribute magice, graiul animalelor, puterea asupra furtunii) ; c) interferențe (firave, însă) ale tematicilor creștine (cartea sacră, diavolul dascăl, vindecarea sufletului) ; d) bănuite, dar deloc incerte, contururi ivite din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
brașoveană. Iată un fragment din acest articol : „[Peatra înțelepților] este la mulți dintre oamenii noștri cunoscută supt numele Șolomănia. Adecă mulți gândesc, cum că, deacă cineva peste fire învață 13 școli acela știe purta norii, și a se însoți cu demonii și duhuri necurate, care i-ar aduce Cartea Șolomănia numită, și care carte, care ceteaște poate să aibă tot ce doreaște pe această lume” (99). Scris în spirit iluminist, „spre stricarea acestii credinți deșarte”, articolul este important pentru că el conține
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sunt doar cele dictate de statutul său, duce o viață ascetică, are costumație, recuzită, înfățișare și comportament specifice etc. b) Atributele cele mai spectaculoase ale legendarului Solomon, care au impresionat probabil în mod deosebit imaginația populară (putința de a lega demonii, de a zbura prin văzduh, de a stăpâni fenomenele atmosferice etc.), sunt tocmai acelea specifice și solomonarului. Cum spuneam, se pare că fenomenul de restrângere semantică a termenului solomonar s-a produs, în bună măsură, până la sfârșitul secolului al XVIII
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
oamenii noștri cunoscută supt numele Șolomănia”) ne-o prezintă ca fiind o piatră-talisman („Peatra înțelepților”), conținând un pătrat magic cu nouă litere tainice înscrise în el (189). Se zice că cel care „știe purta norii și a se însoți cu demonii și duhuri necurate” ar primi de la aceștia „Cartea Șolomonia numită și, [din] care carte, care ceteaște, poate să aibă tot ce dorește pe această lume”. Este vorba de un articol menționat deja de mine, scris în 1840 de dr. Paul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Sigiliul lui Solomon”, gr. Sphragis Solomonos) pe care era săpat numele taumaturgic (sl. ciudotvoreț) al lui Dumnezeu. Acest inel îi dădea regelui puteri nelimitate asupra demonilor și îngerilor și, în primul rând, acelea de a alunga sau de a chema demonii, de a-i lega sau închide în vase de aramă, de a-i obliga să-l slujească (191, p. 32). Astfel de legende au avut parte de o carieră prodigioasă, răspândindu-se în folclorul și literatura populară a Orientului și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
adică verificabilă. O comparație cu alte media precum filmul și televiziunea ar putea fi utilă aici. Nu rareori apar situații aflate la graniță tocmai în cadrul ecranizării romanelor care, în anumite circumstanțe, pot explica situația din romanul însuși. În ecranizarea romanului Demonii al lui Dostoievski pentru televiziune, de pildă, scenele de acțiune sînt proiectate pe ecran și sînt prezentate spectatorului in actu de cîteva ori, iar în același timp, naratorul ca voice-over povestește întîmplarea la timpul trecut al relatării narative. Este actul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ca voice-over pe parcursul unui film. Este uimitor cît de frecvent a fost aplicat acest element narativ în ultima vreme. Astfel, vocea naratorului este acustic perceptibilă, așa cum deja am menționat, în Barry Lyndon și în Fontane: Effi Briest. În ecranizarea romanului Demonii al lui Dostoievski (într-o producție a televiziunii naționale germane și austriece), naratorul la persoana întîi este auzit pe secvențe excepțional de extinse. Acest narator, totuși, nu apare niciodată în film ca eu narator, ci întotdeauna ca eu care experimentează
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
limitele perspectivei la persoana întîi sînt depășite, pot fi observate relativ frecvent în romanul secolului al XIX-lea. Este uimitor faptul că filmul se abține de la a se folosi de această licență a situației narative la persoana întîi din opera Demonii. Din conexiunile dintre roman și film care s-au conturat în această secțiune este evident faptul că analiza filmelor bazate pe romane poate fi utilă în elucidarea unor particularități narative. Critica literară a "epocii Gutenberg", care, potrivit lui McLuhan, acum se
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
îl numește pe unul dintre personajele acestui roman "cel mai confuz și ridicol dintre netrebnicii din cartierul nostru"470. Referința sa personală este similară celei a naratorului la persoana întîi, care își spune propria poveste, așa cum face naratorul din romanul Demonii, care își începe povestea, ca majoritatea naratorilor la persoana întîi, în felul următor: "Înainte de a descrie evenimentele extraordinare care au avut loc recent în orașul nostru, care pînă acum nu se remarca prin nimic deosebit [...]"471. O poziționare temporară a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Old Curiosity Shop (Prăvălia de antichități), 76 Pickwick Papers (Documentele postume ale clubului Pickwick), 74-75 Döblin, Alfred, 289, 341 Berlin Alexanderplatz, 35, 288 Doležel, Lubomír, 33-34, 51, 91, 93-96, 114 Dos Passos, John, 188 Dostoievski, F.M., 110 Frații Karamazov, 298 Demonii, 118, 142, 298 Doyle, Arthur Conan, Sherlock Holmes, 303 Drabble, Margaret, The Needle's Eye, 203 The Waterfall, 167 Dubois, Jacques, 198, 156, 159 Eco, Umberto, 23 Edgeworth, Maria, Letters of Julia and Caroline (Scrisori ale Juliei și Carolinei), 205
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
reluat lupta tipografică seculară, vechea trudă de cîrtițe. Dar ce povestește această veche istorie subterană, de la Kolokol-ul lui Herzen (1855) pînă la Iskra lui Lenin (1900)? Povești despre tipografii ascunse, despre tipărituri clandestine, despre cărți subversive. Ca la Dostoievski în Demonii, acolo unde Netceaiev îl atrage pe Ivanov în capcană, trimițîndu-1 să dezgroape din grădina școlii o presă tipografică. În miezul mișcărilor de opoziție ca și între disidență și Stat, miza bătăliei era tiparul, condiția existenței presei, prim instrument al puterii
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de măsură datorată pripelii, dacă nu cumva, la alții, un semn de minorat intelectual. La Dostoievski, noțiunea de „miracol” nu înseamnă niciodată o ruptură a ordinii naturale și a consistenței pozitive a lumii, ci exprima mirarea filosofică în fața existenței. În Demonii e un pasaj, după ce naște soția lui Șatov, când acesta are o exclamație în fața eternului miracol al nașterii; tânăra moașă, îndoctrinată la catehismul scientist al cercurilor nihiliste, îi dă o replică zdrobitoare: „Nu e nici un miracol, e doar un stadiu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Martorul (1988), cu care debutează, se arată vădit influențat de formula realismului magic latino-american, fiind populat de țărani aprigi, cu reflexe „nesupuse controlului”, măcinați de o ură și o frică atavice și trăind ca „la marginea unei prăpăstii adânci”. O demonie pune stăpânire pe aceste personaje bântuite la limită de sentimentul înstrăinării. Satul descris de G. este împărțit în centru, margini și casele de pe dealuri, de unde țăranii înverșunați își trimit blestemul ancestral asupra celor din inima localității. Prozatorul întreprinde o retrospectivă
GARNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287169_a_288498]
-
Petru Poantă, Ruptura de utopia romantică, TR, 1995, 6; Florin Mihăilescu, Formă, semnificație, valoare, VR, 1995, 5-6; Simuț, Critica, 137-141; Iulian Boldea, Metamorfozele textului, Târgu Mureș, 1996, 104-107; Ion Cristofor, O exegeză bacoviană, TR, 1996, 21; Gheorghe Grigurcu, Caragiale și demonii, RL, 1997, 20; Borbély, Xenograme, 61-64; Micu, Scurtă istorie, IV, 155; Dicț. scriit. rom., II, 252-253; Nicolae Oprea, „Caragiale”, „Calende”, 1999, 2; Petraș, Panorama, 290-292; Irina Marin, Paradigme caragialiene, RL, 2003, 12; Sergiu Ailenei, Sub semnul lui Dionysos, CL, 2003
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
are cu Viața lui Antonie, scrisă de Atanasie, care i-a servit probabil drept model lui Calinic. Autorul intenționează firește să compună o operă educativă și urmărește cu minuție cronologică viața lui Hipațiu, comentând minunile și în special lupta cu demonii. Spre sfârșit (cap. 48), Calinic adaugă și două discursuri ale lui Hipațiu adresate călugărilor, compuse probabil din citate extrase dintr-un document scris chiar de protagonist. Stilul e simplu, bogat în forme morfologice și sintactice proprii limbii vorbite, iar sintaxa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Literar de la Sibiu, evidență asociată relativei mefiențe cu care criticul a receptat literatura șaizaciștilor. A doua categorie a scrierilor lui R. e compusă din investigațiile mai ample, inițiate tot în scop polemic, ale operelor lui Agârbiceanu și Creangă. Agârbiceanu și demonii (1973), inițial lucrare de doctorat, e doar un „studiu de tipologie literară”, fără să ambiționeze exhaustivitatea monografică. Exegetul polemizează cu „imaginea mediocrității respectabile” construită de critică, reconsiderarea vizând nu impunerea unui Agârbiceanu „mai modern”, ci a unui „scriitor mai substanțial
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
nuntă, apoi ziua cununiei, când mireasa refuză, inexplicabil, să meargă în fața altarului, iar mirele, furios, intră cu buldozerul în sere, călcând un lan de porumb, omorând câini etc., în timp ce altcineva provoacă un incendiu. E o lume dementă, răscolită de convulsiile demoniei. În Marx librarul (2003) sunt zugrăviți pescuitorii în ape tulburi ai tranziției. Ca și în alte scrieri - nu atât Biblioteca din Alexandria, cât, de astă dată, Cina cea de taină - prozatorul folosește tehnici complicate, suprapune perspectivele și amestecă până la confundare
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
lui cu Viața lui Antonie scrisă de Atanasie, care i-a servit probabil drept model lui Calinic. Autorul intenționează, firește, să compună o operă educativă și urmărește cu precizie cronologică viața lui Ipatie, comentînd minunile și în special lupta cu demonii. Spre sfîrșit (cap. 48), Calinic adaugă și două discursuri ale lui Ipatie adresate călugărilor, compuse probabil din citate extrase dintr-un document scris chiar de protagonist. Limbajul e simplu, bogat în forme morfologice și sintactice proprii limbii vorbite, iar sintaxa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fraude). Astfel, în loc să ajute, ei provoacă pagube (plus laedentes); voind să vindece, ei distrug iremediabil. Ereticii, discipolii lui Carpocrat, operează la nivelul imaginarului, dând numai iluzia vindecării, căci ei nu sunt capabili „să redea orbilor vederea, surzilor, auzul, să alunge demonii (în afara celor pe care ei înșiși i‑au trimis) sau să‑i tămăduiască pe cei neputincioși, pe șchiopi sau paralitici”, în mod real, asemenea lui Isus. Adevăratele minuni sunt vizibile, se realizează întotdeauna sub ochii și cu participarea întregii comunități
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]