467 matches
-
poate fi un anxios, însă mai puțin decît un nevrotic; anxietatea sa este rău modulată și bolnavul pare să accepte cu o ușurință surprinzătoare perturbarea căruia el îi este în același timp și subiect și obiect. - Simptomele hipocondriace - Sentimentele de depersonalizare, de transformare corporală, pot constitui suportul preocupărilor de tip hipocondric. Funcțiile genitale, digestive sau intelectuale sunt cel mai ades incriminate: obsesia unei pseudo-constipații, o boală venerică imaginară, o impotență legată de o activitate genitală uneori excesivă, adesea dezordonată 7. Acuzele
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
uneori excesivă, adesea dezordonată 7. Acuzele hipocondriace păstrează același aspect de fixație somatică necritică, care progresează către convingeri delirante de transformare corporală mai ales la nivelul feței, organelor genitale, funcțiilor digestive. Dismorfofobia este un simptom prezent asociat cu sentimente de depersonalizare. Fobia contaminării este uneori manifestă în cadrul căreia bolnavul iși consacră întreaga activitate și în care adesea este implicată întreaga familie. - Simptome neurastenice - bolnavul acuză astenie, scăderea capacității mnezice și a facultăților de concentrare. Simptomatologia sindromului astenic constituie fenomenologia morbidă căreia
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
o traumă psihică. 1.3. Tulburările delirante în debutul insidios al schizofreniei dezvoltă în mod progresiv simptome de aparență nevrotică, preocupări delirante, dismorfofobii sub forma temelor de persecuții, otrăviri, posesiune, teme sexuale, grefate pe fondul înstrăinarii, indiferentismului afectiv și al depersonalizării bolnavului. Sindromul delirant nesistematizat poate fi precedat de automatism mental și halucinații psihice. Micul automatism mental descris de Clerambault - "automatism mental cu frontiere foarte vaste" - marchează după el intrarea în boală. El comportă emanciparea abstracțiilor, umbra anticipată a gândului, sau
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
la filtrare rece a tuturor evenimentelor și relațiilor interumane. Câteodată evoluția delirantă este mai puțin lentă și foarte zgomotoasă. Invazia delirantă se face nu prea brutal ci printr-un gen de "infiltrație surdă", dar ea izbucneste cu experiențe halucinatorii, de depersonalizare sau intuiții ce par a erupe dintr-o consțiință clară. După o perioadă de angoasă care îl bulversează, subiectul pare a se obișnui cu ele. El vorbeste cu exaltare sau uneori dimpotrivă devine ascuns, moment în care totusi se poate
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
exaltare, care pot alterna cu stări de depresie și modificări variabile ale stării de consțiință. Dezvoltarea ideilor delirante poate coexista cu o stare de constiință lucidă, dar sunt frecvente cazurile cu stări cofuzivo-delirante, confuzivo-onirice sau oniroide, ca și stările de depersonalizare. Bolnavul se simte ca și invadat de senzația unei înstrăinari față de realitate ( de derealizare), ca și de impresia unei transformări corporale și psihice dezanimare, desomatizare), care pot fi globale sau localizate. Conrad a realizat o expunere amplă a fazelor delirului
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
în cursul evoluției bolii apar și alte bufee delirante acute. Starea delirantă primară poate fi scurtă și limitată la o desfășurare de câteva ore sau se poate prelungi printr-un delir halucinator care se dezvoltă progresiv, concomitent cu fenomene de depersonalizare, automatism mental, senzația de oprire a ideii, perplexitate anxioasă și halucinații, care destructurează prin procesul psihotic întreaga personalitate a bolnavului și-i perturbă înțelegerea realității. Halucinațiile sunt plurisenzoriale, auditive, cenestezice, vizuale și intrapsihice, structurând convingerea bolnavului de exercitare asupra sa
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
sau melancolic. în acest caz sunt căutate elementele care pledează în favoarea atipicității (depresia atipică este sinonimă cu schizofrenia la început) în forma sa depresivă: negativism, bizarerie, atimhormie, variabilitate a semnelor clinice, forma cu anxietate importantă, idei de influiență sau de depersonalizare, idei delirante de persecuție, de influiență, de prejudiciu. în schizofrenie formele depresive sunt atipice și au aspectul unei inhibiții psihomotorii asociata cu dezinteres și mutism prelungit, fiind lipsite de o veritabilă durere morală, sunt monotone și prezintă frecvent reacții de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
prejudiciu. în schizofrenie formele depresive sunt atipice și au aspectul unei inhibiții psihomotorii asociata cu dezinteres și mutism prelungit, fiind lipsite de o veritabilă durere morală, sunt monotone și prezintă frecvent reacții de neliniste și idei delirante polimorfe, în cadrul unei depersonalizări. Pot institui conduite de autoagresiune și automutilare cu mod de efectuare și motivații ce par neânțelese, dar care evoca tulburări psihopatologice (halucinații sau dezvoltări delirant halucinatorii). Ideile suicidare sunt aberante în raport cu lumea dinafară, lumea reală și au un
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
oglinzii" adesea evocat, reprezintă o conduită a cărei interpretare este dificilă și delicată: este vorba de o percepere anxioasă a metamorfozei corporale și a unei noi personalități născânde sau dimpotrivă reprezintă o tentativă de apărare față de angoasa patologică a depersonalizării? în ansamblu, diagnosticul diferențial este dificil, dar anumite semne permit clarificarea sa: astfel, adolescentul non psihotic își va menține, chiar și în momentele cele mai acute ale crizei, un contact adecvat cu realitatea; la el stranietatea comportamentului se va limita
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
refulare, deplasare, etc.), care sunt înlocuite cu fenomene de apărare primitive: evitare, retragere, fuga de realitatea exterioară, rejet, proiecție, delir...pornind de la realitatea psihică. Absența sau prăbușirea mecanismelor de apărare se exprimăprin panică irațională, sentimente de vid interior, pierderea semnificațiilor, depersonalizare, etc.(Ey, 1987). Ceea ce este important de subliniat este faptul că această dificultate nu este o simplă percepție psihică sau un accident de parcurs, ci este îAPRădăcinată în toate actele cotidiene, în relațiile cu cei din jur chiar și în
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
este, prin excelență, un instrument de clasificare, înseși istoriile sale se supun acestui proces de clișeizare. Desigur, un manual nu poate găzdui amintirile tuturor, rostul său fiind tocmai acela de a selecta și unifica informațiile, de a le omologa prin depersonalizare, prin anularea subiectivității declarate a emițătorilor. În competiția pentru plauzibilitate, mărturiile unor copii au și mai puține șanse de validare, întâietate având opiniile (nu mărturiile) unor persoane cu posteritate asigurată 170. De altfel, o dată ajunse în paginile unei cărți de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
unul dintre personajele romanului, este cel care are cinismul să rostească marele adevăr, pe care el îl conștientizează pe zi ce trece: "tot o s-o mierlim cu toții în curând"214. În lumea spitalului, ca și în lagăr, se petrece o depersonalizare a individului, prin tratamente care au uneori drept efect (nedorit, dar de neocolit) știrbirea integrității fizice, așa cum este hormonoterapia administrată lui Kostoglotov. Ca și lagărul, spitalul uniformizează indivizii, așa cum sugerează replica promptă și corectă a sorei Mita ("noi avem grijă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
anii respectivi, în fața lui Iakonov se deschidea o carieră promițătoare de diplomat, care l-a fascinat, însă aceasta s-a dovedit o alegere nefericită. Agnia a intuit faptul că, dacă intri în slujba regimului care deja dădea semne că vizează depersonalizarea, te pierzi pe tine însuți: După cum se vede, te așteaptă gloria, succesul, bunăstarea permanentă spuse ea cu tristețe. Dar vei fi oare fericit, Anton?... Ia seama și tu. Dacă ne interesăm de cursul vieții, pierdem... pierdem... cum să-ți spun
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
implicarea unei noi concepții despre viață, inserată în optica comunitară creștină. În Ad Donatum, 7, autorul ne vorbește despre disprețul vieții exemplificat de spectacolul gladiatorului. Mulțimea care asistă își asumă o conotație de paliditate care scoate în evidență anonimatul și depersonalizarea indivizilor care, pierzându-și capacitatea de reflexie și orice sentiment, își manifestă doar instinctul bestial. Din această climat de crud antagonism dispare valoarea persoanei umane, iar Ciprian aduce în discuție aspectul etico-social al ludus gladiatorius în care se simte lipsa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
evocator-nostalgice și a moldovenismului temperamental, exorcizat în literă scrisă. Așa se explică diferența majoră dintre Memoriile lovinesciene și proza memorialistică a moldovenilor: în primul caz avem de-a face cu o operă "obiectivă" prin excelență, fiindcă recurge la "purificarea prin depersonalizare" a discursului confesiv, atribuind criticului atât funcția narativă, cât și rolul de personaj implicat pe scena vieții literare; în cazul celălalt e vorba despre o literatură de atmosferă, paseist-lirică, "subiectivă", "personală" în sens îngust, mărturisind refugiul în mit și atemporalitate
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lungul întregii sale vieți creatoare, împotriva a tot ceea ce s-ar fi apropiat de un cult al persoanei"110. Se cuvine invocat, în sprijinul observației de mai sus, fenomenul "dedublării" eului, specific sensibilității moderne, care generează o adevărată "nevroză a depersonalizării" (sesizată de Tudor Vianu în Melancolie, spre exemplu), o "alterare a sentimentului de personalitate" (observația e a lui Călinescu) determinată de faptul că Eminescu plasează conștiința într-un plan metafizic 111, și nu în cadrele restrânse ale unei psihologii individuale
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la scheme morale abstracte, cu simplă funcționalitate comică“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). Componenta modernă a comediilor rezidă în comicul absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al tratatului de morală, de la proza retorică la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și comedia timpurilor moderne. Valorificând superlativ toate formele comicului, dramaturgul pune în scenă „povestea“ scrisorii de dragoste, care devine simbol al moravurilor vremii: corupția și traficul de influență, șantajul și arivismul politic, compromisul și imoralitatea vieții private, incul tura și depersonalizarea individului întro „lumelume“ în care până și sentimentele (iubirea, onoarea, prietenia etc.) ajung „obiect“ de șantaj și de negociere. Caragiale sancționează astfel printrun uriaș hohot de râs „comedia umană“ și farsa existenței ei întrun „univers închis, în care contrariile sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
În al doilea caz, ideația filozofică este, de fapt, a poetului, dar locutorul liric, instanța reflexivă nu se trădează în text, discursul gnomic având astfel o maximă deschidere spre generalitate. Sensibilitatea modernă a poeților din secolul XX, fascinată de exercițiul depersonalizării, reactualizează lirismul obiectiv al parnasienilor, în poezia avangardistă sau în cea modernist ermetică (Ion Vinea și Ion Barbu, de exemplu), în creații neomoderniste ori postmoderniste, de la generația șai zecistă la „douămiismul poetic românesc“ (Ștefania Mincu). Lirismul narativ este asociat poeziei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unor scheme, a unor reguli generale, într-un cuvânt, a unei carcase pusă sub semnul perfecțiunii, căreia apoi individualitatea creatoare a fiecărui autor îi va atașa un conținut particular, original. Imitația clasică, așadar, nu creează copii și nici nu presupune depersonalizare. În acest sens, La Fontaine se distanțează net de scriitorii aserviți total modelelor, pe care-i asociază cu imaginea unor animale gregare, incapabile de a-și contura o anumită personalitate. De altfel, căderea într-o prosternație lipsită de luciditate nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
acest aspect face ca Scrisoarea să realizeze pasul necesar spre relativizarea gustului care va deschide drumul spre o critică de tip impresionist. De altfel, încercând să definească rolul autorului și al cititorului în mecanismul complex al creației, Fénelon dezvoltă ideea depersonalizării creatorului, a obiectivării implicite a discursului literar, ce are ca scop evidențierea operei propriu-zise, dar și eliberarea cititorului de viziunea dogmatică a eului auctorial: În sfârșit, pentru ca o operă să fie cu adevărat frumoasă, trebuie ca autorul să uite de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
distrugerea valorilor deja atestate. Cum am mai sugerat pe parcursul capitolului, acesta este un punct foarte important în ideologia clasică, deoarece presupune o raportare fertilă și nu distructivă la tradiție. Asumarea unor modele nu a fost niciodată menită să ducă la depersonalizarea celui care le urmează, ci, dimpotrivă, la crearea unor opere noi, originale, dar care beneficiază pe deplin de experiența trecutului. Este o idee pe care și Swift o reia sub o formă metaforică în Carte povățuitoare către un tânăr poet
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
divin"161 că severitatea extremă în judecată nu este una constructivă, deoarece atingerea absolutului artistic este imposibilă în măsura în care actul creației este subsumat imperfecțiunii umane. Toate aceste precepte înlănțuite artistic vizează în fapt același lucru cultivarea unei critici obiective, în sensul depersonalizării acesteia de impuritatea unor mânii sau preferințe nejustificate, atitudine care dovedește, după cum am mai arătat, o maturitate deosebită a gândirii autorului care pare să-și devanseze cu mult timpul. Dacă partea a doua a poemului a urmărit cauzele ce duc
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
-se perfect rolul pe care trebuie să-l joace imitația în cazul unei literaturi tinere acea imitație percepută în manieră clasică și anume de prelucrare a coordonatelor generale ale modelului în scopul atingerii perfecțiunii fără însă a se ajunge la depersonalizare: Așadar, ceea ce trebuie luat de la vechi e numai acel simțământ de perfecție a formei, atât în concepția și-n orânduirea sufletului, cât și-n amănuntele compunerii, acea simplitate care întreține liniștea în minte și noblețea în inimă, acea cumpătare care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
redefinită, astfel, prin prisma șlefuirii succesive, a tehnicii și a efortului, fiind considerată la fel ca în clasicism o muncă de precizie, iar poetul, un homo faber. Această reevaluare a dimensiunii estetice din perspective raționale are drept consecințe și o depersonalizare a subiectului poetic, depersonalizare teoretizată, mai ales, de poeți precum T. S. Eliot sau Ezra Pound, ale căror principii artistice le vom dezvolta în subcapitolele următoare. Având în vedere toate aceste aspecte menționate anterior, se poate susține, fără teama unor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]