1,794 matches
-
să tacă vocile deznădejdii și ale tăgadei: Surâs și puritate! O, răsărit divin! În cupe scânteiază câte-un imens rubin! Fă dintr-un ram de santal o harfă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze! Hafiz, de asemenea, deplânge vanitatea lucrurilor omenești: De la pahar la buze totu-i deșertăciune Și ale lumii jocuri sunt tot deșertăciune... A faptei noastră roadă e doar deșertăciune... Paharnici și prieteni sunt doar fantome vane... Un pumn de lut și apă. Căci totu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Deject Deprimare este prin excelență un exemplu de acțiune cathartică pe care poezia, de înaltă gândire și vizionarism, cu puternică inducție emoțională, o poate exercita asupra unei profunde stări de neliniște. Adresându-se prietenei sale, poetul începe prin a-și deplânge starea de mâhnire "nedureroasă, goală, sumbră, mohorâtă, înăbușită, atonă, apatică", astfel că nici inima nici gândul nu mai reacționează la frumusețile naturii, precum apusul de soare, norii diafani care își împrumută mișcarea de la stele, strălucirea astrelor, luna de pe lacul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înalt), după ce aici, pe pământ, poetul viețuiește diversele bucurii ale vieții, speră ca dincolo să se dizolve în iubirea eternă: Liberi, în zbor arzător Vom sui fără hotare Și în veșnica Iubire Ne vom pierde, vom dispare. Omar Khayyam, după ce deplânge în robaiyate măiestre nimicniciile destinului omenesc: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care Timpul le spulberă, cenuși... își încheie periplul vizionar cu o deschidere care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tendința să negocieze ei înșiși. Iar acum această tendință a început să devină o obișnuință. Miniștrii sunt, într-un fel, presați de nerăbdările, mereu crescânde, ale opiniei publice, iar ei se deplasează din ce în ce mai greu. În ceea ce mă privește, eu îi deplâng. Miniștrii Afacerilor Străine nu mai sunt adevărați maeștri în meseria lor. Nu este lipsit de consecințe faptul că ei sunt nevoiți să ia decizii, deseori în cursul unei negocieri precipitate. Să interpui între tine și guvernul cu care trebuie negociat
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în întregime, până la capăt. El ne-a cruțat de război tocmai atunci când acesta risca să devină dezastruos și, când acesta a devenit inevitabil, atitudinea sa ireproșabilă a lăsat, în ochii tuturor, ca întreaga responsabilitate să revină adversarului nostru. Istoria poate deplînge faptul că Jules Cambon nu va fi participat la organizarea noii ordini în Europa cu puteri mai extinse. El ar fi fondat pacea cu tot atâta clarviziune cu care evitase războiul. Cărticica sa, Diplomatul, în care el și-a condensat
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
apoi să le lasă să lucreze singure. E foarte greu de rezistat și chiar autorul acestor rînduri își mai bagă nasul în propria piesă, realizînd doar stricăciuni". Inutil să mai arăt că avem de a face cu un postmodern get-beget. Deplîng trufia falnicului blazon-pince de nouăzecist, dar Horia Gârbea scrie literatură mai bună decît (își imaginează sau) ne lasă să credem că intenționează. Oricum, am să sugerez autorilor Lexiconului teatrului românesc să consemneze în dreptul numelui HORIA GÂRBEA: comedian... Spectacolul schițelor dramatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
celor ce au îndrăgit-o și în cîrțile pe care le-a scris, Irina Nicolau supraviețuiește. Început de an cu Apostrof Plăcut la lectură și foarte consistent numărul din ianuarie al revistei Apostrof. Nicolae Balotă, în dialog cu Vallasek Júlia, deplînge slaba comunicare dintre literații românî și cei maghiari: Ignorarea reciprocă este o tristă realitate. De altfel, îmi face impresia că, în zilele noastre, scriitori români și maghiari deopotrivă par să fie rodnici în scris, dar destul de slabi la citit. Nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
limitat accesul unor scriitori care nu se găseau în grațiile puterii. Așa s-a întâmplat, printre alții, cu poetul Tudor George, "prezență insolită în peisajul literar al acelor vremuri grele". De aici, marile goluri în Fonoteca de aur. Liviu Grăsoiu deplânge nu o dată starea de sărăcie a scriitorilor, faptul că munca lor nu e răsplătită corespunzător, de asemeni, prețul prohibitiv al cărții. Nemulțumirile lui privesc unele din efectele tranziției, diletantismul, amatorismul, spiritul de improvizație, goana după câștig material, cu orice preț
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
dovedește repetarea calificativului în necrologul apărut în revista Junimii: "s-a stins un mare poet național"4. La funeralii, D. Aug. Laurian susține că "ducem la groapă o glorie națională"5. După cîteva zile, în periodicul botoșănean "Curierul român" se deplînge moartea "celui mai puternic poet național al nostru, ieșit din adîncul firei românești"6. Presupun că autorul acestor rînduri nu putea fi decît Ion Scipione Bădescu, directorul ziarului și prieten al dispărutului. În articolul nesemnat Monumentul lui Eminescu, din "Familia
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
brand Eminescu în literatura română au fost: articolul lui Maiorescu din anul 1872, un pariu cu numele unui tânăr cvasi-necunoscut la vremea respectivă, accidentul biografic din 1883 și felul în care a fost el mediatizat (inclusiv gazetele ostile poetului au deplâns, sincer sau în termnei convenționali, suferința sa, iar teribilista epigramă a lui Macedonski - "Un X... pretins poet - acum/ S-a dus pe cel mai jalnic drum.../ L-aș plânge dacă-n balamuc/ Destinul său n-ar fi mai bun,/ Căci
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
mai concret decât originalul." În frazele lui Drieu se resimte șocul produs în epocă de propulsarea unui rival imprevizibil. Dincolo de năvala faptului, de care autorul nu se separă, cum comentează Drieu, se distinge semnificația atribuită verosimilului. Se înșela, cred, când deplângea lipsa de aderență a autorului la ficțiune. Dimpotrivă, toată opera narativă, dar și traseul biografiei se vor concentra pe o manevră de substituire, între real și fantezie, între autenticitate și mitizare, în ambele sensuri, substituire pe mai multe etaje. Malraux
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
plimbări era de obicei ignorat. Din fericire, într-o societate democratică reacția vine din interior: într-un ziar care titra "România sub teroarea zăpezii" (Evenimentul zilei = EZ 3.01.2008), a apărut și un foarte bun articol critic și ironic, deplîngînd și parodiind unanimitatea viziunii catastrofice - "Teroarea ghioceilor" (editorialul lui Grigore Cartianu, din EZ 7.01.2008), iar știrile despre copiii ieșiți cu sania pe derdeluș n-au fost, pînă la urmă, cu totul absente... Dramatismul extrem al stilului se manifestă
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
ideilor, în care s-ar putea armoniza și celelalte culturi specializate, hrănind astfel cu nutrienți mai buni viața noastră culturală și politică? Este rezonabil să cerem filosofiei să-și asume un rol central pe piața ideilor? Nu este utopic, așa cum deplîngea recent în paginile acestei reviste Andrei Cornea în recenzia domniei sale la aceeași carte, să atribuim filosofiei o iluzorie și nelegitimă centralitate în spațiul disputelor noastre de interes public?" Al treilea text vrednic de reținut e cel al lui Ioan Buduca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
trecuți demult în lumea drepților, îi zâmbesc în amintire, mirosuri, gusturi, obiecte dintr-o altă existență îi învăluie sufletul într-o caldă melancolie. Uneori, devine conștient de faptul că este un simplu autor de texte poetice, caută soluții tehnice sau deplânge inevitabila lipsă de inspirație. Viața se transformă în text, cuvintele ard până acolo unde se topesc într-o nouă existență revelată. Prin intermediul textului, autorul recade sau se reînalță în lumea lui interioară, unde trecutul coexistă în același plan cu prezentul
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
evoluează admirabil la satîr și cuțit alături de irlandezul, - ce coincidență -, Leonardo DiCaprio, după ce în primele minute regizorul îi dăduse un cartonaș roșu lui Liam Neson eliminîndu-l din scenă dintr-o trăsătură de cuțit. De neuitat scena în care cuțitarul șef deplînge fariseic moartea unui iepuraș, cerînd pedeapsa capitală pentru făptaș. Dar asta e, vorba criticului, dintr-un alt film. Actualul film explorează psihologia abisală a crimei, dar dacă renunți benevol și fără remușcări la acest clișeu prăfuit, te trezești în fața unui
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]
-
care Regina Maria își exprimă dragostea nețărmurita pentru natură și pentru frumos: "Ah! cât de mult iubesc frumuseea", pentru artă pentru ființe dragi (fiica sa Mignon, acum regina a Iugoslaviei, Unchiul Joe, câinele foarte devotat, Rock a cărui moarte o deplânge, ca pe a unei fapturi umane). Dac?nu mai reg?im tensiunea din relat?ile, uneori palpitante, ale episodului dramatic pentru familia regal? a c??oriei morganatice a prinului motenitor Carol cu Zizi Lambrino, a nunilor de la Atena i Bucureti
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
Sorin Lavric Nu știu dacă vă amintiți amărăciunea cu care Noica deplîngea faima pe care gînditorii de mîna a doua au ajuns s-o capete în cultura română. În ochii filozofului, cultura noastră semăna cu o seră a asimilărilor nefirești și disproporționate, un fel de mediu în care, în ciuda intuițiilor valorice verificate
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
scrie despre sinteze, fie și în semnalări scurte, cere o pregătire specială și, mai ales, presupune a avea tu însuți o imagine globală a literaturii române. Nu-i de mirare că sintezele sunt cam lăsate deoparte de critica de întâmpinare. Deplânse că nu există, sunt bagatelizate când, totuși, apar. Din 1990 încoace s-au făcut cunoscute doar două istorii complete ale literaturii române: una publicată de Dumitru Micu în două versiuni tipografice (în patru volume mici, apărute în intervalul 1994-1997, și
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
câinilor "comunitari" a redus patrupedele rivale la umilința retractilă. Blana lor, tărcată sau neagră, e scurtă și scărmănată. Se furișează pe scările blocurilor, miaună prin curțile interioare, așteaptă la uși care nu se deschid". Năpăstuirea (și umilirea) pisicilor din București, deplânsă în Dilema veche de istoricul Andrei Pippidi, ne pare a fi încă un simptom al afundării noastre în subcivilizație. Nu în cameră în numărul din decembrie al DILEMATECII, neobositul călător Alex Leo Șerban, care nu-și uită niciodată acasă umorul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
Cronicar Temere infirmată Credeam, în mod greșit, că s-a terminat cu Adev|rul literar Și artistic și deplângeam dispariția acestui săptămânal de cultură care avea atu-ul de a fi difuzat împreună cu un ziar de mare tiraj. Iată că Adevărul literar și artistic și-a făcut din nou apariția în viața noastră culturală, condus de data aceasta de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
să-și facă datoria. Scrierea în grabă și expedierea prin e-mail are dezavantajul formei "expediate", neglijente, proprie comunicării electronice.) Refuzul panașului În numărul din noiembrie al Ideilor în dialog, Dan C. Mihăilescu (în articolul "Multe și "mărunte" despre construcția critică") deplînge plecarea lui Daniel Cristea-Enache de la Editura Corint și a lui Marius Vasileanu de la Adevărul literar și artistic: " Deschid o paranteză, dat fiind că tocmai am aflat de plecarea lui Daniel Cristea-Enache de la Editura Corint (din fericire, acum consilier editorial la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9069_a_10394]
-
persistenții e mai puternic decât noi înșine." Totul s-ar fi putut încheia aici, cu o bună sinteză a gîndurilor de zădărnicie, și de oboseală, ce-l încearcă, pînă la urmă, pe orice practician. Însă Pompiliu Constantinescu nu-și poate deplînge materia fără să agațe mostre la regret, mizînd pe o duplicitate pe care a moștenit-o, și care l-a moștenit: Critică și foiletonism. Oricum privești, problemele pe care le pune sînt deodată mari și mici, strategice și tactice. De la
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
de făcut?... Întrebarea mărturiei: cum a fost posibil așa ceva? Sunt, prin urmare, două dispozitive diferite. LP: Dar în ceea ce privește operele ca atare, nu credeți că excesele teoriei și ale teoretizării pot aduce un prejudiciu filosofării, gestului filosofic propriu-zis? Todorov, de pildă, deplânge, în La littérature en péril, excesele teoriei literare în predarea literaturii. MD: Steiner a spus-o cândva: există, pe de o parte, operele și, pe de alta, discursurile asupra acestora. El separă, prin urmare, opera de critică. Lucrul acesta a
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
Gabriel Dimisianu Am auzit de multe ori deplângându-se faptul că am avut prea puțini scriitori disidenți, în comparație cu numărul acelora din alte țări foste comuniste. Așa este și chiar mai rău. Niciunul dintre acei puțini - nici Paul Goma, nici Dorin Tudoran, nici Dan Deșliu, nici Mircea Dinescu - nu
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
cum altminteri? - dezmoștenit, abandonat unui mediu pe care-l percepe în mod cronic ca ostil. E vorba aci de conjugarea a două atitudini. Pe de o parte pătimirea mai de mult cunoscută a barzilor, în speță ardeleni, ai dezrădăcinării, care deplîng plecarea lor din sat, pe de alta dezolarea omului modern, neîmpăcat din varii motive cu mediul epocal. Incriminările poetului nostru înclină în ultima vreme către ipostaza ultimă: "Ne socot neghiobii terminați și sluți,/ Ne lovesc la gleznă, plînge chinga dură
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]