1,017 matches
-
din inimă, nemernicul de Ticuță. Îi luase tot, toată mobila și frigiderul, și aragazul, covoare și preșuri, și până și lustra din tavan cu tot cu becuri. Toate erau ale lui, Mirelo, până și garsoniera pentru care primise repartiție la ICRAL de la Depoul CFR Triaj, unde muncea ca lăcătuș, dar care uite că acum îți rămânea prin hotărâre judecătorească, fiindcă aveai copil de crescut. Ce te-ai fi făcut dacă nu-l aveai pe Mugurel, Mirelo, da’ pe de altă parte, îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și noaptea era altfel decât la noi. Acasă, când tata venea la culcare, deschidea ferestrele și afară era mai multă liniște ca înăuntru. Opt etaje sub noi, strada se întindea pustie și cufundată în întuneric. Ultimul tramvai trecuse deja spre depou. Tata încrucișase brațele sub cap. M-am uitat la el dintr-o parte. Privirea mea i-a atins vârful nasului și s-a dus mai departe, către fereastră. Într-un colț al ferestrei se zărea o parte din scara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
trăiesc în singura capitală cu un cavou imens în centru. Un cavou public și luxos, în care ai fi putut înghesui viii și morții României și ai Coreei la un loc și tot ar mai fi rămas spațiu pentru un depou de autobuze. Adelina însă nu tăcea de loc. Mi-a spus cu o turație de 4000 rotații/secundă că îi place poezia, umpluse două registre din alea mari, a lăudat-o și Cezar Ivănescu, la care a fost acasă, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
când unul dintre idioți, cel mic, va fi cerșit și el Ponosul. Nimic, nimic nu va putea să stea de-a curmezișul! Auf Wiedersehen! Lebewohl! Capăt de linie! Ne pare brânză! Nimeni nu călătorește înainte! Niemand! Nimeni! La rampă! La depou! La fleici! Este bătut în cuie! Epurarea! Dixit! Așa a fost scris! Pân'aici! Pupici! Canci! Unde scrie? În farfurioara ta cu lapte? Aberezi? Te dai profet? Bufonule! De unde-ai mai scos-o? Nimic nu este scris, în mod definitiv
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dificultăților tehnice a arhitectului Popescu. Pasiunea sa de a proiecta fabrici de ulei era foarte veche; își dorise cu ardoare acest lucru încă de când era doar un puștan și își trăia copilăria în umbra uriașă a fabricii de ulei din preajma depourilor ITB și a cinematografului Melodia de pe Ștefan cel Mare. Era o clădire înaltă și dreaptă, de cărămidă stacojie, prinsă în buloane de fier, fără ferestre și terminată, la o înălțime amețitoare, cu un fronton sumbru, care parcă sfâșia norii. Strania
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cap și pe ochi apărătoare de pânză. Ce gloabe, ce mârțoage de cai mai era și ăia de la tramvaie !... Trecea pe la Piața Sfântu Gheorghe, unde era lupoaica, pe Colței, pe Dorobanți, intra pe Clopotarii Vechi și mergea tot așa pân-la depoul de pe Bonaparte. 20 de bani toată cursa. Și dracu de Niculaie aștepta pe trotuar, cu alți derbedei de-ai lui, și când tramvaiu dădea colțu, ei se cocoța pe tampoane și se făcea mici de tot, că dacă îi vedea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mamă) lui Manole, care tot cam prin anii ’30 ai secolului trecut combătea puternic sub prețioasele Îndrumări ale acestui tînăr tovarăș care se numea Gheorghe Gheorghiu, la vremea respectivă un agitator comunist, cu care a fost coleg de muncă În depoul din Dej, unde tovarășul Gheorghiu fusese detașat disciplinar de undeva din Galați, cred. CÎnd Gheorghe Gheorghiu a ajuns primul președinte al României În comunism, și-a atașat și particula Dej la nume, În amintirea acelor momente de luptă de clasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Fugi de-aici! Cum să nu schimbe, de-acum e libertate, nu mai e ceaușism. Ceaușescu s-a dus cu comunismul lui cu tot. Ce ne tot prostești aici! (figură suptă, de tuberculos, În jur de 40 de ani, șef depou, apendicită acută) Discuția se aprinde, oamenii simt nevoia să se exprime. — Adică domnul doctor vrea să spună c-o să fie comunism fără Ceaușescu. (rubicond, vîrstă greu de precizat, profesor de chimie, intoxicație alimentară - de fapt, semne de alcoolism) — Eu personal
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mine că nu am drept mulțămire decât cuvinte și nu pot împlini în faptă ceea ce doresc și voiți. Salutările mele d-voastre și surorii d-voastre și rămân ca-ntotdeuna al d-voastre Eminescu {EminescuOpXVI 63} {EminescuOpXVI 64} {EminescuOpXVI 65} 48 [DEPOUL DE IMPRIMATE AL ARMATEI] N-o 12 5 mart 875 Se certifică primirea cărții "Concentrarea trupelor în toamna anului 1874" Domnule Șef al Depoului, Primind opul intitulat "Concentrarea trupelor din toamna anului 1874" pe care mi l -ați trimis-o
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
d-voastre și rămân ca-ntotdeuna al d-voastre Eminescu {EminescuOpXVI 63} {EminescuOpXVI 64} {EminescuOpXVI 65} 48 [DEPOUL DE IMPRIMATE AL ARMATEI] N-o 12 5 mart 875 Se certifică primirea cărții "Concentrarea trupelor în toamna anului 1874" Domnule Șef al Depoului, Primind opul intitulat "Concentrarea trupelor din toamna anului 1874" pe care mi l -ați trimis-o cu adresa d-v N-o 89, vă certific după dorința d-v primirea lui. Conform dorinței d-v. vă certific prin aceasta primirea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
după dorința d-v primirea lui. Conform dorinței d-v. vă certific prin aceasta primirea cărții intitulate: "Concentrarea trupelor din toamna anului 1874", pe care mi-ați trimis-o cu adresa d-v. N-o 89. Primiți Domnului Șef al Depoului de Imprimate al Armatei 49 [TITU MAIORESCU] ROMÎNIA BIBLIOTECA CENTRALĂ Iași, în 6 martie 1875 DIN IAȘI N-o 14 Se propune întrebuințarea unui rest de 185 lei n. Domnule Ministru, La adresa d-voastre N-o 1298, atingătoare de întrebuințarea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
plece pe un timp din București. Duduia Mari se măritase cu negustorul îmbogățit, ea, care nu crezuse niciodată în necesitatea căsătoriei și tocmai atunci, când comunismul amorului era în toi! O simplă întîmplare! Negustorul își făcuse socoteală să deschidă un depou la Galați: se temea, poate, ele ceva cercetări asupra originii averilor, sau credea, poate. Galații un loc mai bun pentru noi traficuri! Acolo îi sta mai bine să fie familist și, cum tot lua cu ei pe duduia Mari, hotărâse
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lui fericire, până la plecarea prin străini, pentru a-și dezvolta, cum o da cel de sus, viața. Și, după cum se va vedea, n-a dat chiar rău. Adică, nu mai rău decât pentru mulți alți logofeți. A ajuns într-un depou de locomotive. Acolo, a făcut el cum a făcut, și, ascultător din fire, cum era, s-a dat pe lângă mecanici. Ca un soi de ajutor de fochist, de aprovizionare cu cărbuni, a gurii de foc a locomotivei cu aburi, existentă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
auzit pe ai mei spunîndu-și că a fost un mare noroc acela că tatăl meu a putut găsi nu doar o casă, ci una aflată atît de aproape de locul lui de muncă. Lucra pentru societatea municipală de transport, în marele depou de tramvaie care, prin mijlocirea unui șir de uși, dădea pe malul rîului. Șinele lucitoare urmau cursul rîului pentru o vreme, după care o apucau în diferite direcții, înspre centrul orașului unde se află străzile comerciale, depozitele și palatul regal
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se opreau la malul apei ca a noastră, ci se pierdeau în pajiști, cu grădinițe, animale și porțiuni mlăștinoase. Tatăl meu nu văzuse niciodată aceste locuri, bănuiesc, și, probabil, nici nu a avut vreodată curiozitatea. Munca lui se desfășura în depou, se îngrijea de tramvaiele retrase, de verificarea transmisiilor și a roților, de curățarea podelelor și a scaunelor. Chiar depoul este adesea liniștit și mereu întunecos. Era pentru el o a doua casă. Există o altă amintire din vremea copilăriei mele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Tatăl meu nu văzuse niciodată aceste locuri, bănuiesc, și, probabil, nici nu a avut vreodată curiozitatea. Munca lui se desfășura în depou, se îngrijea de tramvaiele retrase, de verificarea transmisiilor și a roților, de curățarea podelelor și a scaunelor. Chiar depoul este adesea liniștit și mereu întunecos. Era pentru el o a doua casă. Există o altă amintire din vremea copilăriei mele care este legată de rîu. Era o zi caldă, o zi fierbinte de vară. Aveam cinci sau șase ani
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
clopoțelul furios al tramvaiului. Vagoanele s-au șters de noi. Mama a rămas încremenită, suspinînd și tremurînd, după care și-a venit în fire. Pe refugiu, mi-a pus șosetele și pantofii. Probabil a aruncat o privire îngrijorată în direcția depoului de tramvaie, o privire implorînd iertare, pentru că acolo se afla tatăl meu. Cu mîna pe ceafa mea, mă împingea înspre casă, burta ei lovindu-se din cînd în cînd de mine. Nu-mi puteam imagina că ieșisem vreodată de acolo
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lacrimi. Stăteam în pat, cu ochii larg deschiși, pînă tîrziu în noapte. Uneori zgomotele năvăleau înăuntru prin fereastra dormitorului. Trecători ai căror pași păreau amplificați de zidurile de cărămidă, o propoziție din conversația lor. Clopoțelul unui tramvai apropiindu-se de depou, și uneori din depărtare un crîmpei dintr-un zgomot neclar care părea a fi muzică. Lumea era plină de lucruri care se întîmplau, iar eu nu eram parte din ea. Îmi striveam brațele, coapsele și gambele ca să simt dacă deveneam
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să se îndepărteze și să nu se mai întoarcă niciodată, nimic mai mult decît ordinea artificială a unui hotel. Doar tramvaiele erau aceleași în fiecare parte a orașului, ele legau toate aceste lumi laolaltă, iar cînd tramvaiele erau trase în depou după miezul nopții, cei care făceau curat și supervizorii găseau adesea un ziar aruncat între scaune, mototolit și singur, fără să intre în conversație ori să alarmeze pe cineva. Sînt sigur că tatăl meu nu vedea într-o astfel de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
elibereze. Dar să nu credeți că acest radicalism fervent ne-a făcut mai puțin religioși, domnule Rennie. Orașul Glasgow e încă plin de biserici construite secolul trecut. Jumătate au fost transformate în depozite. Poate că dumneata și cu mine pictăm depoul cel mai frumos decorat pentru motociclete și accesorii de televiziune din Regatul Unit. Mai trîziu spuse: — Vă rog să mă scuzați, domnule Rennie, nu cred acest lucru. Sînt convins că biserica asta o să fie dărîmată, dar înainte de asta, pictura murală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apoi nimic. Negru absolut. — Vino, o invită Zero, Întinzându-i mâna. Maja privi Împrejur intimidată, ca și cum dintr-o clipă În alta trenul putea să țâșnească din galerie și să-i lovească. Dar nu era nici un tren. Ultimul se Îndreptase spre depou cu mai bine de jumătate de oră În urmă. Atunci Își spuse că dacă asta era un delict, și a te iubi e tot un delict, căci dacă vrem să ne găsim pe noi Înșine, nu trebuie să ne gândim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
picioarele În șuruburile șinelor. — Când pleci? Îl Întrebă. Ea nu știa să privească Înapoi și se gândea doar cum ar putea face să Îndrepte lucrurile pentru ziua de mâine. — La Începutul lui iunie, răspunse Zero. Privi alarmat ungherele Întunecate din jurul depoului. Îi părea că auzise niște pași. Atunci ne rămâne aproape o lună, observă Maja. Își dădu seama că vorbele ei sunau ca o propunere. Îi puse cu grijă un braț În jurul taliei. Zero se Întoarse brusc și o Îmbrățișă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ungherul Întunecat era zgomot de pași. Zero stinse lanterna. — Să plecăm de-aici, șopti prinzând-o de Încheietură. De-acum paza era mult mai activă. În fiecare noapte era din ce În ce mai periculos să intre În galerie. Săptămâna trecută, Într-un alt depou subteran surprinseseră niște tineri. Îi loviseră cu bastoanele, iar unul dintre ei Își pierduse toți dinții. Se imagină arestat Într-un comisariat oarecare. Dar ea? Ce s-ar fi Întâmplat cu ea? Ar fi forțat-o să-și spună datele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
celui care stă pe întuneric cu fereastra deschisă, ascultând cum se face și se desface orașul până departe. Dinspre miazănoapte, odată cu trenurile personale de la Simeria și Deva, sosesc mâhniri fără leac. Chiar acum, chiar în clipa asta trenul trage la depou fără să știe că poartă în el un pasager singur și bolnav, într-o salopetă roasă de muncitor, prea subțire pentru vremea rece, un pasager care în toamna trecută a strâns cartofi și de multă vreme e mult prea beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-și dea seama de asta cu fiecare an care trecea. Trecu Podul Scalzi și intră pe străzile care formau o galerie de iepuri ce Își Împletea drumul Înapoi spre apartamentul său. Deși cei mai mulți dintre oameni mergeau la gară sau la depoul de autobuze Piazzale Roma cu barca, câțiva trecură pe lângă el, chiar și la ora aceea. De obicei, În timp ce mergea pe jos, se uita În trecere la fațadele clădirilor, sus la ferestrele lor, de-a lungul străzilor Înguste, Întotdeauna atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]