254 matches
-
se alimenta la nesfîrșit din coșul cu mingi. Bubuitul mecanismului de tragere era urmat de impactul fiecărei mingi care trecea peste plasă și lovea zgura, dar nu se auzea nici un sunet al returului lui Crawford, nici un scrîșnet al tălpilor lui derapînd și nici respirația gîfÎită atît de familiară. Am ieșit din mașină și am trecut pe lîngă Porsche-ul cu motorul cald Încă. Nimic nu tulbura apa din piscină, doar furtunul de vid Îi cutreiera oglinda, aspirînd frunzele și insectele. Am ocolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de Apoi. Desacralizarea ne îndepărtează de misterul condiției umane. Hedoniștii îl acceptă pe Dumnezeu doar ca generator de plăceri. Dumnezeu s-a ascuns întotdeauna. Dar în epoca modernă o face din ce în ce mai bine. Indiferent în ce domeniu se consacră, marile minți derapează și spre filozofie ori religie. Nu mai vorbiți de frica de Dumnezeu! Nu vedeți ce prietenos e Diavolul? În religie, se decimează de milenii armatele aceluiași Comandant Suprem. Teoria desacralizării e în vogă. E mai ușor de manipulat un om
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să mă suspectez de anormalitate. Mă îndrăgostesc din ce în ce mai mult de idei, nu de oameni. De fapt, de mult, de foarte mult timp nu m-am mai îndrăgostit de un om. Dar când te îndrăgostești doar de idei, nu cumva ai derapat din orizonturile umanului, chiar dacă ideile sunt ale oamenilor? Dar omul, constat, este o ființă ticăloasă rău. Preferă mai curând turnul de fildeș al ideilor, decât viața reală. Îmi aduc aminte de zilele noastre de glorie umană îmi place să definesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
negrișori mucoși și flămînzi, bolnavi, cu cranii golașe, analfabeți. Dar seara aceasta de vineri care se lasă peste "aula" sălbatică îmi amintea, mai ales, de o seară similară petrecută în Teheran. Primarul dorea să ne ofere ceva mai deosebit. Mașinile derapau urcînd pe un deal abrupt. Era zăpadă și șoferii nu erau prea experimentați. Restaurantul era într-o grotă, doar una din cele 4 părți dădea înafară. Un foc imens încălzea o parte a corpului, apoi te întorceai și încălzeai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui nu arăta nimic care să semene a mâhnire, nici a vreun alt sentiment omenesc. Chipul lui era invadat de o groază animalică, abjectă. PARTEA A DOUA MOMENTE CIUDATE 1 Imediat după Poitiers, Bruno pierdu controlul mașinii, un Peugeot 305. Derapând la jumătatea șoselei, lovi ușor parapetul de siguranță și, după o răsucire de 180 de grade, rămase Înțepenit. „Băga-mi-aș! Înjură el printre dinți, ah, băga-mi-aș!” Un Jaguar care venea cu 220 de kilometri la oră frână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
probă), Îmi Închipuiam (gândindu-mă tot la experiența cu vrăjitoarea, la faptele-mi erotice și la eșecurile de după) că numai sexul poate sminti o căsnicie. De obicei, cel extraconjugal. Nici pe departe. Nici un fel de derapaj. Așa că am Început să derapez eu. Aducând eu În discuție sexul, trăgând o concluzie de mamă-soacră: - Lasă, Cristina, nu-s nu știu ce probleme. Cred că vă e destul de ușor să vă Împăcați când vine noaptea. Ea nu mi-a răspuns. M-a privit câteva clipe, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că, din cauza sarcasmului și a gândirii sale corozive la adresa sistemului, ei i s-au închis definitiv câteva ceakre. Blocajul echivala cu un dezastru energetic, întrucât asfaltul magistralelor spirituale din corpul ei crăpase în câteva locuri, iar prana, acest plancton universal, derapa la curbele din zona respectivă. Coafeza, mama Adelinei, îi spusese la telefon că prințesa ei e o făptură angelică. Taică-său, însă, marinarul, îi confirmase că găsise într-o valiză cinci caiete groase, în care Adelina își nota orice afront
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că lumea reală nu mai are nevoie de mine ar trebui să mă elibereze de orice reținere. Nu întîmplător, de când am venit de la spital, m-am gândit deseori că am trăit cu piciorul pe frână (ce păcat că n-am derapat!), prea defensiv, prea precaut și că, din această cauză, am în urma mea o existență cu prea multe febre false. Toată viața m-am apărat, m-am ferit, am pus între mine și ceilalți o barieră, am stat la pândă. Nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
unde se-mbinau coarnele, botul cu nări imense Întins Înainte, și atunci ridică pușca, dar Wilson Îi strigă „Nu din mașină, idiotule!“, și lui nu-i era frică de Wilson, Îl ura doar. Atunci se auzi scârțâitul frânelor și mașina derapă Într-o parte, aproape oprindu-se. Wilson sări pe o parte și el pe cealaltă, poticnindu-se când atinse pământul care-i fugea Încă de sub picioare, și apoi se trezi că trăgea-n bivolul care se Îndepărta și auzi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu capul avântat În față și cu ceafa țeapănă. Acum ajunseseră din nou În spatele lui, și Macomber Își reîncărca arma scăpând cartușe pe jos, punându-i piedica, soțându-i piedica, iar când ajunseră În dreptul bivolului și Wilson zbieră „Stop!“ și mașină derapă, gata să se răstoarne, Macomber căzu-n picioare, trase piedica, ținti cât putea de aproape de partea superioară a spatelui rotund și negru care-i galopa În față, ținti și trase din nou și apoi din nou, și din nou dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care, independent unul de altul, mi-au dat ideea și impulsul de a face un volum din rubrica de spectator, lui Mircea Horia Simionescu, care-a Întărit părerea celorlalți că ăsta nu e jurnal de cinefil, pentru că orice-aș scrie, derapez c-un picior În beletristică. Mamei mele. Mașei. Lui Andrei, pentru că a apărut În lume. Și pentru clipa aceea minunată cînd, răsfoind manualul de limba română pentru clasa a IX-a editat de Univers Îl va deschide ca din Întîmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tablou, ci și melancolia desprinsă din melancolia generală a locului, care o Înconjoară cu cîteva replici conținîndu-și propria persiflare Într-o scurtă meditație asupra bătrîneții („Vezi mîinile astea ? CÎndva au fost frumoase.”), cuvinte de o banalitate atît de directă Încît derapează În falimentul tuturor meditațiilor. Unul dintre angajații (puțini) ai hotelului - paznic, recepționer și șef de sală - este Pascal (să-i spunem astfel după numele actorului, Pascal Greggory), un bărbat de vreo treizeci de ani, deșirat, blond, cu un Început de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vesel, de apartament, rusesc, audiindu-l În timp ce mănîncă castraveciori și bea șampanie ținînd o tîrfă cu ciorapii rupți pe genunchi, vrea o melodie clară, pe care să danseze, Sașa Își dă toată silința, se execută preț de cîteva note, Însă derapează repede și În cameră apare ceva straniu, periculos, șoferu-l Înjură și-l trimite la culcare, artist pe dracu’, nu poate cînta nici cel mai simplu lucru, un cazacioc, În bucătărie, după ce i-am dat atîta de mîncare, bețiv nenorocit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și mine. Nu are reacții la ce spun, nici nu-mi confirmă că m-a auzit. Se urcă. Cheie. Motor. Accelerează puternic. Pornește. Schimbă. Virează la dreapta pe Romei. Merge cu precauție până În Piața Romană. Se schimbă semaforul. Roșu. Frână. Derapează. Intră În cel din față. Dă Înapoi. Îl lovește pe cel din spate. Se ferește către stânga. Poc. Bang. Zdrang. La dreapta. La stânga. Înapoi. În față. O mie de claxoane. Nervii șuieră. E disperată. Nu mai are control. Se zbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mult timp, te țin de veghe, devenind fiecare o insomnie aparte. Nici calea aceasta nu e, însă, complet lipsită de riscuri. Cu ușurință poți aluneca în ridicol spunând platitudini despre Joyce, Woolf sau Tolstoi. Cu și mai multă ușurință poți derapa în speculații fade scriind eseu sau proză lipsite de frison, cuminți, seci și sterile ca un manual ponosit dintr-o istorie uitată. Aici se regăsește filonul aventurii acestui volum, în eseurile elaborate pe marginea unor lucrări academice - apărute în reviste
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
refuzul societății și al socialității este mai clar contextualizat, Huhulea fiind un descendent al vechii aristocrații, care privește ordinea comunistă cu o luciditate egalată doar de disprețul irepresibil pentru ea. Deși ar fi putut deveni un roman politic major, Ex derapează destul de repede către o intrigă donjuanescă, prea puțin susținută de epica fragmentată a volumului. În altă carte, Paharul cu muște (1997), se reiau parțial texte din Făpturi neînsemnate, cărora li se adaugă, într-o secțiune aparte (Liberté, libre-service), o suită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
te detașa zen, ci a te detașa de ceilalți și a-ți resimți mai puternic propriile senzații și gînduri. Numai că, În loc ca această focalizarea a propriului eu și această muințioasă observare de sine să alunece pe panta ruminațiilor, ea derapează către În afară. Alunecă, dar nu pentru a cădea În sine, ci pentru a proiecta totul În exterior: după ce primește un telefon de la iubita lui, Marie, naratorul, abia desprins din brațele lui Li Qi, se simte brusc vinovat și aruncat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
carnaval, n-aveau de trăit decât o zi și apoi, după căderea lor, ordinea avea să revină. Aici, Istoria, istoria cea mare, eșuează într-un spectacol unde rolurile sunt strict distribuite. Dar Weiss contrazice acest sentiment de siguranță, căci programul derapează și actorii bolnavi se revoltă, ca și cum germenii Revoluției, într-un alt mod, ar fi supraviețuit și, în chiar inima pușcăriei, ar fi reactivat forțe imprevizibile care îi împingeau pe aristocrații neliniștiți să apeleze la gardienii depășiți de amploarea răzmeriței. Cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
unor căi de a restaura consensul social și moral fără a lăsa vreun grup să-și impună poziția (familia trebuie relansată fără o întoarcere la mentalitatea anilor ’50; delincvenții și cei ce conduc sub influența alcoolului trebuie opriți fără a derapa către un stat polițienesc; răspândirea SIDA trebuie stopată fără a afecta viața privată). „Cu alte cuvinte”, continuă programul, „să restaurăm responsabilitățile sociale și un angajament în favoarea comunității, fără puritanism sau autoritarism. Această filozofie centristă se află în miezul mișcării comunitariste
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de Securitatea lui Ceaușescu și revoluția de pe străzi. Faulques și ea intraseră În oraș trecând granița cu Ungaria Într-o mașină de Închiriat și traversând Carpații ca nebunii, nelăsând volanul din mâini, șofând cu schimbul, timp de douăzeci și opt de ore, derapând pe șoselele Înghețate, printre țăranii care, Înarmați cu puști de vânătoare, blocau podurile cu tractoarele și-i priveau trecând din Înălțimea trecătorilor, ca În filmele cu indieni. Două zile mai târziu, pe când familiile morților săpau cu pickhamere automate pământul Înghețat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
slăbit, iar balansina de sub vînt e pe jumătate desprinsă. S-o dau jos, domnule? Ă Nu da jos nimic, leag-o! Aș înălța arboretul contra-rîndunicii, dacă-aș avea vreunul. Ă Pentru numele lui Dumnezeu, domnule căpitan! Ă Ce e? Ă Ancorele derapează, domnule. Să le trag la bord? Ă Nu trage nimic și nu te-atinge de nimic, leagă totul! Vîntul se stîrnește, dar încă n-a ajuns pe platourile mele. Hai, repede! La treabă! Omul ăsta mă ia, zău, drept căpitanul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
profitabile. Într-adevăr, nu de puține ori, ceea ce îndeobște se presupune (inclusiv de către formatori/instructori etc.) a fi o abilitate, o caracteristică, o specificitate comunicațională pozitivă asiguratoare pentru un educabil adult, neevaluate corect în prealabil și nevalorificate potrivit cu împrejurările, pot derapa în mod periculos spre zona negativului, a disfuncțiilor, în multe dintre actele comunicative curente din aria educației adulților. De aceea, am considerat necesar să-i avertizăm pe toți cei care activează în ceea ce denumim generic „educația adulților” (și în special
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
profitabile. Într-adevăr, nu de puține ori, ceea ce îndeobște se presupune (inclusiv de către formatori/instructori etc.) a fi o abilitate, o caracteristică, o specificitate comunicațională pozitivă asiguratoare pentru un educabil adult, neevaluate corect în prealabil și nevalorificate potrivit cu împrejurările, pot derapa în mod periculos spre zona negativului, a disfuncțiilor, în multe dintre actele comunicative curente din aria educației adulților. De aceea, am considerat necesar să-i avertizăm pe toți cei care activează în ceea ce denumim generic „educația adulților” (și în special
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
doliul perinatal se constelează tridimensional: doliul după copilul imaginar, doliul după copilul real, doliul după rolul matern pe care l-a ratat cu această ocazie (Hodor Algazi, 2010). Suferința mamei este desigur imensă, devastatoare. Nu de puține ori, aceasta poate derapa într o depresie majoră, cu întregul ei spectru de ramificații, dar și într-o sterilitate secundară, nu mai puțin traumatizantă. Efectele se amplifică atunci când potențiala mamă are informații cu privire la existența unui psihism prenatal. Există filme documentare cu un suport științific
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
comunist autohton? vreun regizor de film din stirpea lui Jean Negulescu? vreun armator stăpînind cine știe ce golf sud-american? Ei, bine, nici unul din aceștia. La un moment dat al discuției, multvioaia moderatoare îi și pronunță numele: Iosif Constantin Drăgan. Stupoare! Să fi derapat atît de integra teleastă spre nisipurile mișcătoare ale compromisului? Să fi acceptat ea în schimbul a ce întrevederea cu unul din monștrii (sacri?) ai acelei disponibile părți a emigrației românești dispuse a face jocul ceaușismului ascendent și a credita crima în fața
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]