857 matches
-
toată țara pe care le trimiteau în România", în tota 50 de utilaje, în valoarea totală de 5 milioane de euro, informează Mediafax. Deși valorează uneori cât un Ferrari, aceste utilaje au fost furate cu o metodă de o simplitate derutantă, ca niște simple scutere, comentează Le Figaro. După șapte luni de investigații, jandarmii din cadrul Secției de Cercetări (SR) din Versaille (Yvelines) au destructurat această grupare infracțională organizată care a furat cele 50 de tractoare abia ieșite de pe poarta uzinei din
Patru români au fost arestați în Franța pentru furt de tractoare by Cernamoriț Ana () [Corola-journal/Journalistic/57836_a_59161]
-
maladiv. Remus Lunceanu trăia cu exasperare, ca și Liviu Rebreanu, aceeași amenințare a suspiciunii generalizate și a culpabilizării nedrepte. Similitudinile dintre Remus Lunceanu și Liviu Rebreanu (observate și speculate de critica biografică) sunt deopotrivă frapante și evidente, în ciuda unor amănunte derutante, nepotrivite tocmai pentru a crea un fel de diversiune. Nici nu vreau să mă opresc acum la aceste amănunte. Mai importantă e preistoria formării scriitorului Liviu Rebreanu, o perioadă îngropată în trecut cu care Remus Lunceanu pare să nu aibă
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
fără nici o îndoială, ar subscrie și oarecarele Laurian Stănchescu (pe care autorul Lyricii magna îl amendează catedratic în primul capitol al eseului). De altfel, Daniel Cristea-Enache nu-i un atlet al stilului. Stângăcii sunt la tot pasul: „Modificările operate, adesea derutante, țin de morfologia naturii și a cuvintelor reciproc condiționate, de transformarea poemului într-un teren al tuturor experimentelor propulsive.” (p. 32). Mai încolo: „Insist asupra acestei secvențe lirice și încerc s-o disec la modul demonstrativ șsubl. meaț, fiindcă ea
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
a produs prin acest mélange intertextual postmodernismul literar. Polemicile lui politice s-au tras direct din tradiția iluministă a artistului filozof, dând viitorului o tradiție strălucit practicată de scriitorii din România, de la pașoptiști la Eminescu, Arghezi și... Mircea Mihăieș. E derutant când zici că „în materie de cultură criteriul dominant trebuie să fie cel estetic.” Contradicția mi se pare evidentă, pentru că eu înțeleg prin „cultură” întreaga activitate publică a intelectualului. Cred că practica ta demonstrează această noțiune; în nici un caz nu
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
contribuit, uneori decisiv, la configurarea felului nostru de a fi. Nu e vorba de a găsi justificări în istorie pentru comportările reprobabile ale unui popor, ci de a explica și prin aceste împrejurări din trecut manifestarea noastră actuală, derutată și derutantă, modul în care procedăm când avem de atins anumite țeluri importante, chiar vitale, dar neclare pentru toată lumea. Dinu C. Giurescu, oricum, vede și ce a fost bun în trecutul românesc, chiar „o clasă politică de bună calitate” (se referă, bineînțeles
În labirintul tranzi]iei (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5700_a_7025]
-
pentru favorizarea dreptului de a alege (un mod de expresie literară, un tip de subiecte sau preocupări, o direcție estetică, politică, etc.) în deplină cunoștință de cauză. Îmi dau însă seama că un asemenea titlu (chiar si numai titlul, cu derutanta lui contradicție în termeni) pică azi ca musca-n lapte, ținând seama de starea de totală confuzie ideologică de la noi. Nu sunt, cred, multe țări în care orientările politice să conteze atât de puțin (și de fapt să fie atât
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
de a-l întâlni pentru a se lăsa constant urecheată că e una din cauzele disidenței lui Tudoran? Avansăm printr-o nebulozitate opacă și numai desecretizarea dosarului lui Mihai Botez ar da contur unui profil până atunci captiv al unui derutant joc de lumini și umbre. Puse în balanță cu gentilețea și generozitatea recuperatoare ale lui Dorin Tudoran cu atât mai rebarbative sunt recentele ieșiri la rampă ale Vioricăi și Magdei Botez (sora și, respectiv, a doua soție a lui Mihai
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
și ostentativ tocmai acel grup al scriitorilor de orientare potrivnică propagandei culturnicilor E. Barbu, C.V. Tudor, N. Dragoș, D. Săraru, A. Păunescu, I. Lăncrănjan, M. Ungheanu etc. Tenacitatea și durata rezistenței opuse de Dorin Tudoran, curajul său absolut eroic, diversitatea derutantă a opoziției sale, succesele în mediatizarea disidenței și a mesajelor răspicate că nu va ceda în pofida insistentelor amenințări cu suprimarea fizică - această stăruitoare și imperturbabilă revoltă provoca mari perturbări ale unui aparat represiv adesea surprins de duritatea comportamentului unui adversar
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
că dorește doar să "ajute părinții să aleagă jucării potrivite pentru copii", însă organizațiile care luptă împotriva stereotipurilor de gen susțin că e o mișcare proastă. Trisha Lowther, inițiatoarea campaniei Let Toys Be Toys, a declarat pentru The Independent "„Este derutant să scoată pe piață astfel de ouă, e o stereotipie pe care ei nu o recunosc. Își vor îndepărta o mare parte a consumatorilor potențiali. Am fost foarte dezamăgiți când am auzit că le vor lansa în Marea Britanie". Reprezentanții companiei
Schimbare majoră la ouăle Kinder. Ce spun părinții by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/50970_a_52295]
-
îi conduc pe destui oameni pe făgașuri neașteptate. Mă amuz de fiecare dată — așa cum o făceam și în articolul meu anterior - când aflu despre topul cărților necitite, dar pe care indivizii pretind că le-au citit. Uneori, ierarhia „lecturilor-fantomă” e derutantă, așa cum am descoperit-o într-o listă recentă. Sunt de acord cu un critic literar care susținea că „omisiunile noastre literare spun mai multe despre noi decât cărțile pe care le-am citit”. Dacă-mi explic de ce Ulysses al lui
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]
-
parte chipul său nemachiat, dezarmat în fața misterelor vieții. Eul se caută pe sine pe ocolite. Poate se află la mijloc și o timiditate în fața conceptului de poezie, venerat cu o intensitate ce evită a se da în vileag, preferînd deghizamentul derutant. În orice caz poetul vrea să apară în public altminteri decît cu natura-i morală, pe care se străduiește a o contrazice pas cu pas. Numai că aceasta nu dispare, semnalîndu-se mereu în transparența textului. Mai mult, implicîndu-se activ în
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
Nicolae Scurtu Biografia poetului, traducătorului și publicistului Tașcu Gheorghiu (1910-1981) e incompletă, derutantă și dificil de reconstituit fără o cercetare, riguroasă, a documentelor și materialelor de arhivă. Informațiile și precizările privind biografia, bibliografia și, mai ales, itinerariul său literar și cultural, pe care le-am întâlnit în câteva interviuri 1 și confesiuni, parcimonioase
Întregiri la biografia lui Tașcu Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5302_a_6627]
-
a fost arsă, ca să ajungă ceramică? O altă terțină, deja din textul următor, care, în traducere literală ar fi: „Mirosul înecăcios de grăsime râncedă/ imperceptibil, dar insistent (autoritar) între timp/ va disloca (alunga) tot aerul din împrejurime” în traducere sună derutant: „Mirosul greu de grăsime râncedă/ E imperceptibil, dar, între timp, aerul din jur/ Va înghiți totul cu putere”. Ei bine, între original și traducere sunt, cum s-ar spune la Odessa, două mari diferențe! Versul Marinei Borodițkaia „Tu din nou
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
oameni care vor dori. Ce determina această emulație continuă, această reforma cronică? În mintea mea, o reforma perpetuă este mai rea decât o stabilitate imperfectă. Efectiv nu poți construi ceva, că imediat se schimbă totul. Va spun sincer că e derutant și de-abia când s-au așezat niște lucruri....în acest minister e un carusel al miniștrilor și al cabinetul. Îmi pun întrebarea de ce e nevoie tot timpul să se umble la o lege care a fost acceptat unanim, nu
PSD face mișto de reforma lui Nicolăescu by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/34861_a_36186]
-
din vale se retrag, cu tot cu mitraliere, lansatoare de grenade și camioane cu tunuri. Păsările de oțel urmăresc atacatorii până când din zumzetul lor nu rămâne decât un ritm îndepărtat. Nu mi-am închipuit niciodată că menținerea păcii ar fi atât de derutantă, dar aici nici măcar războiul convențional nu are parametri clari. Toți se omoară unii pe alții, iar noi venim cu curățenia generală. Bosniaci, croați, sârbi, sloveni, căști albastre din țările ONU și mai știu eu cine altcineva, toți încearcă să facă
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
universul interior în film, ci, cu concursul unui regizor optimist, lumea filmului este reproiectată pe suprafața existenței lui Hitchcock. Din punctul meu de vedere, aici se află capcana pe care o operă vastă, care oricând poate exploda într-o polisemie derutantă, este utilizată determinist pentru a explica universul lăuntric al persoanei empirice a creatorului ei. Psihanaliza este instrumentul critic privilegiat, transpunerea ei într-o narațiune edificatoare conduce la psihodrama pusă în scenă de către Gervasi. Rezultatul frumos cartonat este modest și convențional
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
dureroase iluzii (the American Dream), The Great Gatsby rămâne și un mare roman al psihologiilor abisale. Uluitoarea capacitate de autoiluzionare a lui Jay Gatsby, cel care credea, în ciuda tuturor dovezilor, că „poți să retrăiești trecutul” e contrabalansată de neașteptate și derutante străfulgerări de luciditate: atunci când Nick Carraway, naratorul poveștii magnatului din East Egg, partea aristocratică a Long Islandului, încearcă să descrie vocea lui Daisy, Gatsby intervine: „vocea ei e plină de bani”. Faptul că personajul (își) intuiește eșecul nu face decât
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
lingușelii, solicita o întrevedere cutărui profesor sau scriitor. Înainte de se duce la întâlnire, petrecea la Biblioteca Națională câteva zile, timp în care răsfoia cărțile filosofului sau scriitorului cu pricina. Ani buni după aceea, profesorul îmi cerea noutăți despre el. Lucru derutant: după nici un an s-a întors în România. Am fost stupefiat. N-avea evident de unde să știe că un tiran (șters Ceaușescu- n.m.) se va ivi la orizont. Din cauza unui articol care a displăcut autorităților (șters tiranului - n.m.), a fost
Un text inedit by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3643_a_4968]
-
traseu ca experiență de viață și inițiere șșiț lăsarea în plan secund a mizei și a țintei urmărite”. Specială e, însă, și întărită cu fiecare nouă carte încrederea în libertatea fără margini de a ordona și stăpâni prin cuvinte neastâmpărul derutant al vieții.
Parcursuri și relaționări by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3655_a_4980]
-
și oaspetele său basarabean Vlad, devenit Vovcik pe drumul spre Chișinău, cînd comportamentul de escroc vagabond și traficant de mașini e înlocuit de o agresivitate de racket și o pregătire de spion rus, programat să ia urma americanului cu identitate derutantă și mize neclare. Ar mai fi de amintit comunicarea „schizo” a tandemului Anton-Martin (versiune a parabolei orbului carel duce în spate pe șchiop) cu interlopii din Iași sau cu moldovenii din satul Todirești- Vaslui. Dar și ciocnirile de limbaj și
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
al crizei identității și dramă a ratării etice, Negru și Roșu pornește ca o anchetă inițiatică și sfârșește în mistificarea accidentului biografic. Farsele etnicității ascunse, regia identităților în genere, duc la ideea că „istoria se repetă, doar învinșii se schimbă”. Derutant moto. Dar care interoghează foarte bine conceptul înfrângerii. Cine este învins în cele din urmă? Ioan T. Morar pare a fi adeptul celor ce cred că istoria nu se poate scrie niciodată fără a trăi sentimentul înfrângerii. Triumfătorul Gerogian își
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
Nicolae Scurtu Însemnările privitoare la prozatoarea Irina Lecca (n. 7 ianuarie 1881, Piatra-Neamț - m. 30 noiembrie 1953, Mănăstirea Văratec) sunt insuficiente, lacunare, imprecise și, adesea, derutante. A fost încurajată să scrie și să publice la insistențele energice ale scriitorilor Constanța Hodoș, Ion Gorun și, mai ales, Nicolae Iorga care îi oferă cu generozitate coloanele ziarului Neamul Românesc, precum și pe cele ale Neamului Românesc Literar. Numele prozatoarei
O prozatoare necunoscută – Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3698_a_5023]
-
să considerăm cartea lui Virgil Tănase roman biografic (autobiografic), deschis, pe de o parte, întâmplărilor comune ale vieții, iar pe de alta, către cele ale istoriei mari. Astfel fusese invadarea Cehoslovaciei în 1968, cu poziția luată de Ceaușescu atât de derutantă, aptă să le creeze scriitorilor iluzia că el ar putea fi un reformator al comunismului. O reușită a cărții este, neîndoielnic, imaginea puternică pe care ne-o oferă despre cotidianul lumii românești postbelice, cu amenințările la care cei mai mulți oameni se
Roman biografic și de senzație by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3049_a_4374]
-
vorba, finalmente, despre o reală recuperare a genului: nu doar o dramă documentară și una biografică, fiind, nici mai mult, nici mai puțin, „o viață creată în doi” (Ted Lyon). Nu intru acum într-o altă dezbatere, nu mai puțin derutantă: cui aparține o carte de interviuri? Un răspuns ingenios oferă Răzvan Petrescu în volumul său Variațiuni pe o temă de Vater- Puccini: interviul este „un amestec în viața privată a celui care răspunde fără să știe prea bine de ce, dar
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
sunt, deseori, victime sigure. E întrebat, de pildă, dacă-l „suprairită sensibilitatea”?, „De unde vă vine atracția supremă pe care o exercitați asupra sexului sensibil chiar și atunci când scrieți pe Facebook?” sau „Ce vicii de nemărturisit aveți?” Sunt întrebări cel puțin derutante, dacă nu psihedelice de-a dreptul. Numai că Răzvan Petrescu are un umor suprarealist. Nu renunță. Și răspunde inclusiv temelor ad-hoc: să-și imagineze cum primește Premiul Nobel în octombrie (și-l primește, cu asupra de măsură), să dezbată problema
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]