691 matches
-
funcția Te depășește, iar apostolii și locotenenții Tăi taie și spânzură în numele Tău, ori, în realitate, ești de o ferocitate abominabilă, iar "iubirea" și "mila" Ta sunt niște "chimvale răsunătoare" bune de adormit copiii retardați și abulici. Doamne, sunt complet derutat. Nu mai știu ce să cred. Care este adevărul? Care?? Unde vei găsi cuvântul ce exprimă adevărul?" (M. Eminescu) Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venii să aduc pace, ci sabie. (Matei 10:34
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
simte bine, îi făcea plăcere să-l audă vorbind. Ea însă părea preocupată de ceva anume. La capătul aleii, spuse: Să ne așezăm pe bancă. Cu mișcări lente, se lăsă pe banca cea mai apropiată. Matei rămase în picioare puțin derutat, o privea atent, dar nu-și dădea seama la ce se gândește. I se părea, deși nu era sigur, că lângă ea se afla cineva. Cine putea fi? Se gândea la un copil, fratele ei mai mic ce murise în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o răsucea, pentru a asigura etanșeitatea. Strânse apoi dopurile pe rând cu cheia, păi Ortansa... — Mai dă o dracu’, făcu Viorel. Hai mai repede că ne-apucă noaptea. Să-l vadă tata odată gata, șopti. Tac-su se uita cumva derutat, când la el, când la motor. Probabil că se căia, Își pierduse cumpătul, fusese prea aspru, făcuse prea mare tevatură pentru nimic, pentru grămada asta de fiare vechi În contul căreia cheltuise de se uscase. Dar Viorel, eh, ce altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
John Auerbach Îmi spune c) lucreaz), În stațiunea de pe litoral a kibbutzului, f)când rezerv)ri prin telefon pentru sezonul estival. În ce privește politica, scrie c) tr)ieste În Israel de treizeci de ani și cu fiecare an este tot mai derutat. Politicienii se lupt) Între ei - „toate acestea Într-o lume ostil), iar gr)mada de arme crește zilnic peste tot”. În Ierusalim, pe Muntele Templului, sunt tulbur)ri, În Cisiordania au loc demonstrații și revolte. Ar fi Îngrozitor dac) asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
distanței, care este uneori un avantaj, alteori un dezavantaj. Eu cred sincer că există o stare de profundă descumpănire... Mircea Mihăieș: Frustrare. Vladimir Tismăneanu: Este o frustrare, dar din punct de vedere axiologic. De aceea spun descumpănire. Românii sunt foarte derutați. Mircea Mihăieș: Descumpănirea Înseamnă și descentrare. Vladimir Tismăneanu: Da, e vorba și de un sistem care aparent are un centru, există un partid ce se ocupă de toate. În realitate, predomină sentimentul abandonului. Marea majoritate a celor cu care am
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
o reformare. Mircea Mihăieș: Am analizat În cartea anterioară această situație. Moartea lui Coposu a coincis cu ieșirea la suprafață a partidului. Vladimir Tismăneanu: Ulterior, se manifestă un fenomen clar centrifug. Dispare centrul partidului, iar organizațiile din teritoriu rămân foarte derutate, nu știu ce să facă. De ce Emil Constantinescu nu s-a identificat public niciodată ca om care susține PNȚCD-ul? Nu este nici un secret că George Bush este republican. Nu ar fi fost nici un secret ca Emil Constantinescu să-și mărturisească legătura
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
cel care a dominat aceste servicii Între 1990 și 1996, Virgil Măgureanu. Mircea Mihăieș: El mai era Încă În funcție În 1997. Vladimir Tismăneanu: Da, În primele luni, dar era edenté, Își pierduse dinții, cum spun francezii, fiind și foarte derutat, mirat, surprins de faptul că noua conducere nu Îi oferise ceea ce probabil că se aștepta: să rămână În fruntea serviciilor secrete. Mircea Mihăieș: Îți voi da exemplul unei acțiuni foarte interesante, care pentru mine spune totul: cea a domnului Timofte
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
producerea și traficul de droguri etc. Pentru ca totul să fie ca Într-un carnaval tragicomic, anul 2003 se Încheie cumva operetistic, cu pseudoîmpușcarea ministrului Sârbu la o partidă de vânătoare, ceea ce arată desăvârșitul clivaj social: la bază, o populație pauperizată, derutată, Înfometată, iar la vârf... Vladimir Tismăneanu: ...le Roi s’amuse! Mircea Mihăieș: Miniștrii organizează, ca În cele mai bune perioade ale ceaușismului, mari partide de vânătoare. Poate ar mai trebui vorbit și de conflictul destul de evident, radicalizat, dintre premierul Năstase
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
dar și pentru a participa la o dimensiune care îl definește în relație cu transcendentul) și al sinelui (aspect psihologic o cultură care și-a pierdut "centrul mitic", sau ale cărei mitologii sunt fragmentate și diverse, produce indivizi înspăimântați și derutați, care sunt în derivă printre culte și ideologii). Trei artificii culturale încearcă să păstreze conexiunea cu "misterele primordiale": dogma (încercarea de a păstra misterul sub puterea gândirii, prin scriptură, teologie, catehism, irosind însă substanța sensului), riturile (reînscenări simbolice ale experienței
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fără o susținere politică din partea Marilor Puteri, URSS și SUA. Destinul României s-a jucat în ziua de 22 decembrie, când revoluționarii dezorganizați și fără un plan strategic (care au intrat în fosta clădire a Comitetului Central), exaltați, dar și derutați, au fost marginalizați de echipa condusă de Ion Iliescu - care, negociind în 22 decembrie cu Armata și Securitatea, s-a legitimat ca nouă Putere. Inițial, Frontul Salvării Naționale a fost conceput ca un cocteil uman de conjurați, revoluționari, disidenți, tehnocrați
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
1951, care s-a interesat de acțiune și l-a chestionat pe Eugen Dimitrov în privința incidentului din seara de 1 mai, dar acesta nu s-a intimidat, astfel că efectele vizitei au fost minore. Că „Nutti” Pătrășcanu era tot mai derutat și începea să-și facă griji în privința sorții sale ne-o dezvăluie chiar el, amintind că, pe la mijlocul lunii iulie 1951, a fost chemat la Biroul Inspecții și luat la rost de către Șleam și un sublocotenent din București pentru că ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Deși cu o zi înainte Țurcanu împărțise deținuții din camera 4-spital în tabere pro și contra acțiunii sale, iar Bogdanovici se declarase în favoarea ei, în seara lui 25 decembrie 1949 a fost atacat de Pătrășcanu, Pușcașu, Roșca și Virgil Bordeianu. Derutat, l-a întrebat pe Țurcanu ce se întâmplă, dar a fost expediat de acesta, cu toate că el era cel care își instigase acoliții să îl tortureze. După ce primul lot mare a fost torturat în camera 4-spital, deținuții au fost răspândiți în
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a stat în camera 4-spital în aprilie-mai, când Țurcanu a pregătit o serie de deținuți pentru a continua acțiunea, în timp ce Badale s-a numărat printre aceștia. După o primă tentativă nereușită de agresiune în primele zile ale lui iunie, ușor derutat, pe 6 iunie a ieșit la raport în fața directorului sanatoriului, Ștefan Danieliuc, și a ofițerului politic, Augustin Șleam, pentru a încerca, probabil, să-și dea seama ce să facă. Abia la sfârșitul lui iulie 1950 a simțit că acțiunea este
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Privi din nou la painjinișul de linii roșii și liniile începură a se mișca. El puse degetul în centrul lor o voluptate sufletească îl cuprinse [Lectura lineară se pune în mișcare și devine tabulară; în primă instanță, cititorul se simte derutat și încearcă să nu se piardă în acest spațiu în care diacronia este convertită în sincronie. Privirea din nou sugerează faptul că intertextualitatea este dependentă de recitire. O singură lectură nu ajunge pentru a desluși orientarea vectorială a intertextualității. Săgețile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
filme etc.) la real (viață), ci rezultatul amalgamului confuz al celor două universuri. Adolescenții sunt mai înclinați să se îndoiască de realitatea conținuturilor televizuale, fiind mai puțin înclinați să se identifice prin mimetism cu personajele televizuale, decât preadolescenții, aceștia fiind derutați de lipsa lor de experiență și mai ales de credința în „realitatea televizuală”. Mecanismele de influențare ale violenței televizuale sunt mult mai complexe decât ne spune teoria „mimetismului”: violența depersonalizează, desensibilizează și dezinhibă sau, dimpotrivă, șochează și conduce la supraestimarea
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
brusc fără stăpânul său generos. Nu mai există oțelăria și marea uzină de mașini grele, au dispărut sculerul, matrițerul, strungarul și sudorul; și lumea aceasta nouă pare amenințătoare, nedreaptă și fără sens. Doar nostalgiile mai mângâie creierul modern, obosit și derutat. Generațiile anilor ’80-’90 percep realitatea halucinantă în alt mod. Ele au fost (și sunt încă) pregătite de generațiile precedente, care le inculcă în continuare mentalitatea modernă a societății industriale, în plină eră tehnotronică, postindustrială. Elevilor și studenților de astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
omul de la această damnare. Suntem specia Homo humanus. Adică ne-am născut din humus și trebuie să ne reîntoarcem în humus-ul inițial. Acest nostos odiseic, întotdeauna rodnic și răspânditor de sens, pare să fi fost mereu norocos pentru omul derutat. Dar la care origini să ne întoarcem? La cele ale epocii moderne? La cele ale întregii civilizații euroatlantice? Vom avea surpriza să vedem că oricare dintre ele oferă răspunsuri izbăvitoare. * Citez un text tulburător, scris în zorii Iluminismului de mâna
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
170. (trad. a.) Momentul întâlnirii respective, deși păstrează detalii reale, este supus ficționalizării. Naratorul are acces la interioritatea personajelor și, în felul acesta, poate anticipa relația specială pe care o vor avea bolnavul și medicul său: "Vera Kornilievna era total derutată. Simțea că nu poate să ridice vocea la el pentru a-i porunci să se scoale și că, de altfel, nici n-ar fi ascultat-o"171. Numai că relația de dragoste dintre Kostoglotov și Vera Gangart nu corespunde realității
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în apartament, mă anunță panicat amicul meu din România. E atît de grav? Apa a ajuns cu două etaje mai jos. Ai lăsat cheile la cineva? Nu. Ce facem? Sparge ușa, distruge totul, fă ce vrei. Amicul meu e puțin derutat și închide telefonul nemulțumit. Din nou îmi revin și cad în tăcere și contemplație. Fac totul aproape mecanic și urăsc ceasul care se apropie, cu mare viteză, de ora plecării. Ingela ne povestește. Înainte, anul trecut, străinii nu aveau voie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încît mă dureau fălcile. S-a făcut o hărmălaie de nedescris. Unii îmi ațineau calea, alții aruncau (de, era un vis!) cu pietre și ciomege după mine. Deodată m-am oprit ferm, furios. Urlu la haita înfuriată și aceasta, puțin derutată, s-a oprit din iureș. Răcnesc cît pot de tare, făcînd uz de cunoștințele mele diplomatice: Domnilor, înțeleg să mă fugărească javrele din România, din țara mea scumpă, dar ce caută și javrele din Cuba? Haita rămîne surprinsă de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fie și mai și... Nu, asta nu vreau. Dacă el este prost eu nu vreau să... Este prost? Atunci să fie și mai prost. Zîmbesc, apoi rîd în hohote, apoi îmi dau lacrimile de atîta rîs și babalawó este complet derutat. Da, asta da. Să fie mai prost decît este, cad eu de acord. Atunci îi facem nganga. Dar nu cumva cu... alte pedepse, babalawó. Nu, nici vorbă, ne oprim la asta. O clipă, dar cît de... prost va fi? Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
adus pe omul ăla să dea examen? 21. Miruna Acum a venit Miruna la masă cu două trompete, două proaste, două colege de-ale ei. Mă enervează la culme că vrea să le scoată în lume. Trompetele comandă și ele derutate o cola. - Luați bere, c-am auzit io, să-mi bag picioru’, că cola e cancerigenă! face Pif, ca să scape de ele. Mereu când e la masă cineva pe care nu-l are la stomac începe să discute porcării, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se căsătorise lângă Roman, și că Romanul este tare departe (asta apropo’ de cât mersesem noi cu bicicletele). Era atât de impresionată de performanța mea încât, atât timp cât am vorbit la telefon, a ieșit să-mi păzească bicicleta. Revenind la șosea, derutat, am luat-o în sens invers, bornele kilometrice determinându-mă să-mi schimb, fără să fi pedalat prea mult, sensul de mers. Mă simțeam încântat pedalând prin locuri necunoscute, spre locuri necunoscute, fără să simt oboseala. Undeva m-am oprit
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
a voit să știe locotenentul Nărăvitu, umbra lui Gicu Petre, care rezolva tot ce-i trecea ăstuia prin cap și care, de când se scosese bătaia din „meniul“ zilnic al deportaților, cam șoma, se cam plictisea. Comandantul a rămas câteva clipe derutat, fusese prins pe picior greșit, chiar, ce nume să-i dăm? Curând, s-a luminat la față: -Uite, bă, să-i zicem Vlăsie, tot cu v, e o pădure pe aici, Vlăsie e nume bun. Scurt, în trei zile, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
până atunci. Gândul la felul cum are să-l pună cu botul pe labe pe ăsta îl umplea de satisfacție, parcă ar fi futut o curvă bună. S-a sculat brusc în picioare și a părăsit încăperea. Vlad a rămas complet derutat: ce fusese asta și ce urmează? Douăzeci și patru de ore n-a mai apărut nimeni (doar un gardian oarecare ce i-a strecurat prin ușa întredeschisă o tavă cu apă și ceva de mâncare), l-au lăsat în pace. Chiar a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]