652 matches
-
au fost auzite de la părinți și bunici, de la rude și vecini ori de la prieteni și colegi care le auziseră și ei de la înaintașii lor. Mii de gânduri, legate de tot atâtea amintiri din întreaga sa viață, l‑au asaltat și derutat, aducând cu ele multă tristețe și mâhnire. S‑a liniștit încetul cu încetul și chiar a avut puterea de a zâmbi unor momente frumoase din copilărie și adolescență. Parcă ușurat de o povară a început să scrie încet, concentrat, încercând
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
o târâtură, asta ești! Amalia a amuțit la această acuzație neașteptată și, mai ales, nemeritată. Era lovită direct, cu brutalitate, fără menajamente și a dorit în clipa aceea să se deschidă pă-mântul, s‑o înghită. L‑a privit lung, surprinsă, derutată, descurajată. Nu știa ce să facă, ce să spună. Era uluită de ura de pe fața lui și de cuvintele ce parcă i‑au vuit în ureche și i‑au lovit obrazul, sfârtecându‑le. S‑a recules cu greu fără să
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
fiindcă le semăn/ Și îmbrățișarea mea, trecând mai departe,/ E în același timp grăbită despărțire". Discursul poetic al Mariei Calleya denotă multă finețe nedisimulată, integrată unui captivant cadru unde " La glasul nostru, măști,/ Costume, fantome reiau/ Dansul întrerupt, un menuet/ Derutat, infinit elegant". Aproape fiecare imagine poetică presupune o numire a polivalenței. Totul e interpretabil conform unor edificări mai mult sau mai puțin eterice. Iată această ipostază amintind de celebrul dicton al Apostolului Luca, Ignem veni mittere in terram: Îmi îngădui
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
zăpadă. La pocnetul puștii, armăsarii au sărit în picioare, făcând un salt brusc spre stânga. În smucitură au răsturnat sania cu cei patru speriați. Noroc că au fost azvârliți în puful zăpezii. S-a speriat și lupul care a schelălăit derutat, făcând câțiva pași înapoi. Dar și-a revenit repede și s-a aruncat din nou asupra prăzii trântită în zăpadă. Tudorel era mai mult mort decât viu. Trecerea bruscă din starea de extaz în cea de spaimă îi provocase o
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
-o la vale, iar în acel moment s-a întâmplat ceva miraculos. Fie că s-au speriat de hăulituri sau avalanșe, fie că i-a îngrozit nuiaua de alun cu fulgerăturile ei, lupii s-au oprit din urlet și alergătură. Derutați, s-au întors și au fugit pe dealuri cu coada-ntre picioare, schelălăind ca niște javre ciomăgite. Văzând întorsătura, stelele și îngerii au izbucnit în chiote de bucurie și au început să cânte „Steaua sus răsare” de tremura cerul, căruia
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
doi înțeleseră că procuratorul nu avea chef de glume. Matan vorbi. -Am făcut noi câteva cercetări mărite procurator! Un anume Apolinarius care se dădea drept profesor la școlile elinilor l-a urmărit pe Baraba pas cu pas! Ponțiu Pilat păru derutat. Se gândi din nou la Hasim din Rekem. Îl testase însă de multe ori pe acesta iar nabateeanul nu-l dezamăgise niciodată. Ponțiu Pilat era acum aproape sigur că Baraba scăpase datorită unei trădări, da, dar aceasta se făcuse din
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
murdare ale găștilor formate, ale mafiei instaurate. Clasa politică de azi pare să dorească să se debaraseze de intelectuali, așa cum au făcut comuniștii, dar într-un mod mai perfid, dezbinându-i, ca ei să poată să guverneze peste o populație derutată, prostită, umilită. Dau exemplu modul cum s-au bucurat sovieticii în anul 1940 la plecarea intelectualității din orașele și satele Basarabiei românești, ca să nu mai aibă cine să întrețină flacăra patriotismului. Uneori am vrea să fim solidari dar nu știm
SOLIDARITATEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370441_a_371770]
-
suliță în direcția lui Dracula, dar acesta o prinse în palmă cu un zâmbet disprețuitor. Cu o ultimă încercare Arnăutu își scoase arcul și trase săgeată după săgeată spre pieptul contelui. Pe dată zidul se umplu de conți, iar căpitanul derutat nu mai știa care-i cel adevărat. Săgețile zburau la întâmplare spre acele fantome și se pierdeau în gol dincolo de metereze în pădurea de brad. Contele se transformă într-un vultur uriaș. Îl prinse pe Arnăutu în ghearele-i puternice
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
ne-au răvășit simțirea. Ascultam cu toții vrăjiți, aproape fără să mai respirăm. Când ne-a citit ” Rugăciunea unui dac”, Țuțu a exclamat: - Băi, știți că noi purtăm în corp sufletele unor daci? Ne-am uitat unii la alții, uluiți și derutați: Așa o fi, dacă zice Țuțu! Mașinal, am dus mâna la inimă să simt pulsul acelui suflet misterios. Oricum, din acea zi, m-am simțit un dac venit aici din acele vremuri mitice. Era așa de tulburătoare acea simțire...Însă
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
să te protejez, să te salvez de nenorocirile care te pândesc și tu îmi vorbești obraznic? Nu înțelegi că asta e ultima ta șansă ca să te retragi cu demnitate din viesparul pregătit să te distrugă? Fii cuminte și înțelept, tăticule! Derutat, Mărășteanu tăcu.Își cuprinse fața cu palmele și izbucni în plâns. Se simțea absorbit de vârtejul destinului. Ce să mai țină cu dinții? De ce să țină? Cei din jur îi aruncau priviri de gheață. Pe toți îi înnebunise cu prostiile
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
Ba nu, este iritat. Bate în retragere” - Mă scuzați! Trebuie să plec. O zi bună, doamna Romașcanu! - O zi frumoasă! răspunse Emanuela, zâmbind triumfătoare în urma doctorului, care ieși în grabă pe ușa salonului, având gândurile amestecate rău și părând oarecum derutat. „Probabil că nu a fost obișnuit cu un astfel de tratament”, gândi Emanuela. „Să se-nvețe minte! Nu tot ce zboară se mănâncă”. Rămase singure, Emanuela săruta cu dor fetița pe obrăjori, în timp ce aceasta îi cerceta cu mare atenție cerceii
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
grea, plină de profunzime, în vremurile în care a rămâne viu era un lux strict circumstanțiat istoric, cu fobia avioanelor zburând peste capete, într-un război apocaliptic. Dar iată că acum se auzi un glas timid, abia șoptit: - Lolek, Lolek! Derutat, plimbându-și privirea peste umărul lui Mundek, un chip dulce îi zâmbea duios. Era prima lui dragoste, frumoasa evreică Ginka. Șiragul de dinți impecabili apărură deodată, luminându-i fața. - Ginka, frumoasa mea!, exclamă Lolek fericit. Ce bine-mi pare că
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
că nu câștigi nimic din astea? - Doamna directoare, eu nu mint pe nimeni, spun numai adevărul. Acum am învățat să cânt. - Ar fi timpul să-ți revii! Și directoarea morocănoasă a plecat fără a fi lămurită, ba și mai tare derutată. Plăcerea cu care cânta Talida la acest instrument dumnezeiesc, recita versuri în engleză minute în șir, stârnea invidia colegelor și admirația băieților din liceu și nu numai, căci fenomenul era deja cunoscut în oraș. Talida, încă nu era hotărâtă la
EUFORIE SINUCIGAŞĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352804_a_354133]
-
poate..., nu am fost atentă... - Ea este Andrada. Andrada Axinte, colega și cea mai bună prietenă a mea. - Aaa..., da..., mă bucur..., luați loc în sufragerie, sau mergeți să vă spălați pe mâini că acum este masa gata, îngăimă ea derutată. Săndica a avut confirmarea că ceea ce a simțit nu este o iluzie, ci că este efectul simțurilor naturale create de actualizarea coșmarului prin care a trecut cu mai bine de douăzeci și cinci ani în urmă. O avea în față pe fiica
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
Un cuvânt agreat a fost cel al fostului judecător la Curtea de Apel din Köln, Dieter Schlafen, expert preaderare, membru de onoare al A.M.R. Comunicarea sa a fost intitulată „Justiția română - putere în stat sub tutelă - abandonată și parțial derutată?”. Unele din ideile desprinse din această comunicare sunt următoarele: „Justiția nu este independentă. Este dependentă, depinde total de executiv și de parlament”; „Legile vin sau nu vin din parlament, vin cu bună calitate, sau mai puțină calitate, sau fără calitate
„ROLUL JUSTIŢIEI ÎN SISTEMUL PUTERILOR ÎN STAT” (PRIMA PARTE) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352610_a_353939]
-
ieri, atât de vii îmi sunt amintirile ... De câțiva ani încoace, în perioada Rusaliilor, ca prin vis, aud un glas vesel de fată care strigă: „Au venit călușarii! Sunt în Poiană!” Și, preț de câteva clipe, fetișcana din mine este derutată, apoi încet-încet îmi revin din reverie, mă frec la ochi și, nostalgică, îmi zic:Ce viziune frumoasă! Așa se petreceau lucrurile și atunci, în copilărie ... După ce aflam vestea venirii cetei de călușari, îmi umpleam brațele cu florile de câmp, culese
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354091_a_355420]
-
după ce ai terminat toate lecțiile o lași să te asculte. Și încă ceva, îți divulg un secret... -Nu-i spun la nimeni! i-am răspuns repede și m-am răsucit degetele ca să jur că țin secretul. Se uită la mine puțin derutată, bănuiam că nu era convinsă dacă trebuia să-mi spună sau nu, secretul ei. -Tu nu știi, mi-a spus cu timiditate. Nici eu nu știu să citesc mai bine decât tine. Și scuzându-se, a continuat: -Ca și pe
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
frică în sân. Nu am făcut decât doi pași, că am auzit în urma mea un fâlfîit de aripă și doi cocoși îmi trăgeau cojocul aruncat pe umeri. Prima reacție a fost un țipăt atât de tare, că i-am simțit derutați, prilej ca să o iau la fugă înapoi spre prispă. După câțiva pași m-au prins din urmă și toți patru au început să mă ciocănească cu ciocurile și să mă lovească cu aripile desfăcute în evantai. Țipam așa de tare
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
mai rebel. Întrucât co-maidanezii săi n-o iau în seamă, aceștia cunoscând câte parale face, într-o bună zi, își pune coada pe spinare și părăsește - mai mult sau mai puțin în taină - teritoriul de obârșie. Cutreieră un timp orașul derutată, fugărită dintr-un loc într-altul de haitele neprimitoare de cartier, care, în unele cazuri, au la conducere potăi similare care-și simt amenințate pozițiile de lideri, iar în altele, în rândul membrilor lor predomină alergia la duhoarea arivismului pe
POTAIA CU OCHII BULBUCAŢI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357358_a_358687]
-
stres pe care o au oamenii este cauzată de pierderea speranței, sunt blazați din cauza dezamăgirilor de tot felul pentru că nu înțeleg că absolutul îl pot găsi numai în Dumnezeu. Căutăm repere de care să ne legăm când suntem loviți și derutați și nu mai avem răbdare să ne autoanalizăm, „să ne venim în fire” ca fiul risipitor din Biblie și să ne întoarcem în brațele Tatăui ceresc care a dat la moarte pe Fiul Său Isus Hristos ca să fim răscumpărați de sub osânda
DESPRE RABDARE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357793_a_359122]
-
venirea mea, capul, urmărindu-mă din ochi. Mârâituri dușmănoase li se ridicau unora din gâtlej. Îmi făceam curaj, căutându-mi drum spre intrare, încercând să creez impresia că le ignoram prezența. În dreptul ușii de acces în casa scărilor mă oprisem derutat, acolo existase cândva o sonerie din ebonită lucioasă, în locul ei rămăseseră doar două fire spânzurând în afară. Lemnul ușii, din stejar masiv, era înnegrit de intemperii și adânc scobit de gheare. Dar ușa era întredeschisă. O împinsesem precaut, cu speranța
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
nu reacționa în niciun fel, ba chiar, din cale-afară de liniștit precum părea, se îndreptă către bar și scoțând de acolo o sticlă de scotch, își turnă cu o mână sigură în pahar. - Vrei și tu? - Nu știu ce vreau, răspunse fata derutată și moleșită de căldura din încăpere. - Atunci să-ți prepar o limonadă, nu am nici un fel de băutură fără de alcool prin casă. Sebastian deschise frigiderul, scoase două portocale le tăie în două și le stoarse în storcător. Completă cu niște
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
ta de vrajă. Iar flacăra asta arde mai puternic de când te-am întâlnit.Ți-aș dărui această flacără dacă ai dori să vii în țara mea, să ne scapi de blestemata Iarnă. Primăvara se miră de spusele lui Mărțișor. Era derutată.L-ar fi considerat un flecar, un mincinos, chiar nebun, dacă i-ar fi reușit vraja. Dar acum, i se păru că are-n fața sa un om cu puteri ascunse, necunoscute și cu intenții dubioase, care vrea s-o
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
ai putut să-mi faci asta? Din poziția luată, deduc că mie mi se adresează. - Cu mine vorbești?, întreb ingenuu ridicându-mi pleoapele grele. - Da, cu tine! Mai e o altă persoană în această cameră? - Ce-ai, măi?, o întreb derutat, sperând că totuși a greșit destinatarul. - Cum „ce ai”, cum poți să mă întrebi așa ceva, după tot ce-mi faci, după toate câte mi-ai făcut?, țipă ea furioasă, fluturându-mi prin fața ochilor o bucată mică de hârtie. Tu știi
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
găsesc mântuirea e și mai mare!... Pentru că simțirile din interiorul ortodoxiei noastre deveneau mândre de grava penitență prin care bătrânul patriarh își recunoștea păcatul trăgându-i după el, întru imacularea ierahiei bisericești și pe ceilalți care păcătuiseră. Dar au rămas derutate, nemulțumite, blazate, revenind la elementele formale ale ritului și legăturilor doar materiale cu Biserica, atunci când acesta a fost ajutat să se răzgândească și s-a întors în scaun reașezăndu-i mai temeinic și pe ceilalți câțiva interesați să-și spele păcatele
SAU INCERCARE DE A LE EXPLICA UNUI PRIETEN STRĂIN (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359408_a_360737]