283 matches
-
al sărbătorilor, timpul profan - timpul muncii, timpul plăcerii etc.. Această manieră de contextualizare a sărbătorii implică cel puțin două consecințe majore pentru cercetare. În primul rând, analiza sărbătorii devine automat o componentă a studierii fenomenului religios. În al doilea rând, desacralizarea progresivă a societății, Începută odată cu epoca modernă, face ca studiul sărbătorii (potrivit acestei modalități clasice de a o defini) să se aplice mai ales culturilor tradiționale, premoderne. Pe de altă parte, observăm că sărbătoarea este totuși studiată cu același aplomb
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
îndoială, mode intelectuale, culturale, spirituale mai mult sau mai puțin superficiale, în Europa, în Occident, de unde ele vin și la noi. După cum există și se dezvoltă în aceeași Europă și un foarte puternic spirit laic, de fapt dominant în Vest. Desacralizarea lumii moderne constituie, în Occident mai ales, o evidentă realitate. Nu vedem de ce și o astfel de integrare europeană ar fi la noi, dimpotrivă, culpabilizată, anatemizată. Europa bineînțeles înseamnă, în acest plan, libertatea absolută de conștiință. Iar credința de orice
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
reprezentăm social porcul într-un registru pur culinar, perfect desacralizat. Porcul este valorizat exclusiv ca aliment cotidian. Mai rău, bietul animal devine și purtătorul maleficului virus AH1N1, cel care face cu putință apariția gripei porcine. Este, poate, ipostaza ultimă a desacralizării porcului, cea prin care moartea își face simțită prezența în lume. Un alt element substanțial desacralizat al sărbătorilor de iarnă este Crăciunul însuși. Patriarhul Daniel vorbea despre adevăratul Crăciun, cel prin care Tatăl Ceresc s-a milostivit dându-ne nouă
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
nu erau foarte numeroși în secolul al XIX-lea, chiar dacă aveau ambiții mari. Cei care voiau să creeze state-națiune își defineau comunitățile ca grupuri naționale. Ei urmau să genereze o conștiință națională și să transforme imperiile multinaționale în state naționale. Desacralizarea legitimității tradiționale Secole de-a rândul, până la Revoluțiile americană și franceză, guvernarea țărilor independente (cu excepția Elveției) era bazată pe legitimitatea tradițională și nu pe etno-naționalitatea poporului. În secolul al XIX-lea, toate țările europene, cu două excepții, erau guvernate de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
există consens în privința a ceea ce e considerat legitim, nu mai există temei pentru un acord. Pot interveni anumite concesii, dar ele sunt considerate tactice, întrucât consolidează propria poziție și contestă legitmitatea adversarului"6. Doi factori au contribuit la procesul de desacralizare a legitimității monarhice. Este vorba despre hazardul eredității, care nu garanta cea mai bună selecție și, în al doilea rând, despre endogamia practicată de familiile regale, ceea ce favoriza transmiterea unor maladii ereditare. Pentru a înțelege delegitimarea puterii dinastice, se cuvine
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
în muzeele din Viena, ca să înțelegi acest lucru. În ceea ce privește istoria sultanilor din ultimele trei secole, după Suleiman Magnificul, această istorie înseamnă harem, intrigă, lupte fratricide, incompetență, decădere lentă, dar ineluctabilă. În cazul sultanilor, handicapul nu avea rădăcini biologice, ci culturale. Desacralizarea regilor și a împăraților la finele Primului Război Mondial a pus capăt unei tradiții milenare, care coboară în adâncurile istoriei. Am în vedere înainte de toate tradiția romană. Divinizarea a atins o culme în vremea lui Cezar. La moartea sa, senatul l-a
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
făcuse succes cu La vingtcinquième heure! -, „să faci Însă succes” cu genul cel mai orgolios, mai „princiar” al literelor fanceze, cu eseul, ce-l avea ca părinte pe Montaigne, perceput azi ca inițiatorul nu numai al genului, dar și al „desacralizării” textului literar, ca descoperitor al „Eului”, al individualității autorului etc., mi se părea, Îi spuneam domnului subțire și cărunt care mergea lângă mine și-mi răspundea Într-o fină, aplicată limbă germană, mi se părea Într’ adevăr un act de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
monarhice era supărătoare într-un sistem "curat constituțional", artificializarea vieții politice fiind evidentă și inevitabilă. Se vorbește despre un kitsch politic cu consecințe "devastatoare" a "păturii superpuse". "Perechea regală" e caricaturizată în O scrisoare pierdută iar capătul de drum al desacralizării îl constituie "onoarea de familist" a lui Jupân Dumitrache sau Zaharia Trahanache (p. 148). Există o matrice estetică în măsură să justifice actele creatoare, să se motiveze asemănările și deosebirile. De la serbările dionisiace și până azi ne aflăm într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
forțe antitetice asigurând durata universului numai prin neutralizare reciprocă”737. Nu ne putem Îndoi de buna dozare a sacrului și profanului, și nici trăirea lor decentă În viața lui homo religiosus. În lumea postmodernă se vorbește tot mai mult de desacralizarea sacrului și sacralizarea profanului. În Occidentul modern se discută de „absența lui Dumnezeu” și de uitarea heideggeriană a chiar „absenței lui Dumnezeu”, de „vide sacră” cum amintea 735 Cf. N. Gavriliță, Mișcări religioase orientale, Editura Fundației AXIS, Iași, 2006, p.
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
provocate de reprezentanții reducționismului - de la Marx și Nietzsche până la Freud - și contribuțiile aduse de antropologie, istoria religiilor, fenomenologie și noua hermeneutică; vom putea să cântărim unica, dar importanta creație religioasă a lumii occidentale moderne. E vorba de etapa ultimă a desacralizării. Procesul prezintă un interes considerabil pentru savantul, specialist în istoria religiilor; el ilustrează, într-adevăr, camuflarea perfectă a "sacrului", mai precis, identificarea sa cu "profanul". În cincizeci de ani de studiu, am învățat multe lucruri de la maeștrii mei, de la colegii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Eros. Scriitorii și artiștii plastici vor exploata exact această sexualitate irațională și ireductibilă a zeiței; dovadă este faptul că, în epoca elenistică, "farmecele Afroditei" vor deveni clișee literare. Ești aproape ispitit să vezi în această dezvoltare artistică sub semnul Afroditei, desacralizarea radicală a iubirii fizice, în fapt, este vorba de un camuflaj inimitabil și bogat în semnificații, precum se pot regăsi în atâtea alte creații ale geniului grec. Sub aparența unei divinități frivole se ascunde una din sursele cele mai profunde
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
atâtea alte creații ale geniului grec. Sub aparența unei divinități frivole se ascunde una din sursele cele mai profunde ale experienței religioase: revelația sexualității ca transcendență și mister. Vom întâlni alte forme ale acestui tip de camuflaj, analizând procesul de desacralizare a lumii moderne (vezi partea a IlI-a). 95. Eroii Pindar distingea trei categorii de ființe: zei, eroi, oameni (Olympice, 2,1). Pentru istoricul religiilor, categoria eroilor pune anumite probleme importante: care este originea și structura ontologică a eroilor greci
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
niciodată care trebuie să fie activitatea cultuală a credinciosului. Problema nici nu se punea atâta vreme cât poporul nu se întorcea la Iahve. Profeții nu urmăreau ameliorarea cultului, ci transformarea omului 39. Abia după căderea Ierusalimului, lezechiel propune un oficiu divin remediat. Desacralizarea naturii, devalorizarea activității cultuale, pe scurt, refuzul violent și total al religiozității cosmice și mai ales importanța decisivă acordată regenerării spirituale a individului prin reîntoarcerea definitivă la Iahve constituiau răspunsul profeților la crizele istorice care amenințau însăși existența celor două
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Zola reprezintă în această evoluție a noțiunii de personaj o dată importantă în istoria românului. Conchidem că homo dixneuviemis ca personaj literar, urmând cursul evenimentelor social-culturale, a suferit pe parcursul secolului o anumita transformare de tip descendent, parcurgând traseul de la erou la desacralizare. 1.2.1. Parizianism versus tipologia Parizienei Delimitarea identității feminine pariziene începe cu delimitarea identității feminine franceze, cu ceea ce are ea în particular și nu în comun cu alte femei. Sute de cărți sunt dedicate francezilor, mentalității și caracterului lor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
locul unor grupări determinate economic: clasele; un proces de laicizare care a condus la separarea Bisericii de Stat. Nu ne vom opri asupra diferitelor aspecte pe care le-a cunoscut modernizarea, asupra a ceea ce a condiționat-o sau însoțit-o: "desacralizarea lumii" datorată transformării credințelor, conform unei expresii împrumutate de Max Weber de la Schiller, mersul spre egalizarea condițiilor sociale, puternic subliniat de Tocqueville etc. Vom observa că dincolo de particularitățile desfășurării acestor procese în fiecare țară considerată separat, modernizarea a devenit sinonimul
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de a folosi toate cuvintele posibile ale limbii române... O întrebuințare a lor neforțată, cât mai plauzibilă, cât mai necesară, mai motivată estetic... dacă pot să zic așa, fără să enervez la creieraș pe nimeni... Departe de a fi o „desacralizare“ a femeii, era, s-a voit a fi, cel puțin în intenția și în putința de realizare, un major elogiu care implica absolut toată „anatomia“ și „fiziologia“ Iubitei Ideale... Păi, dacă o iubeam, nu însemna că-i ador și grotesc-fastuoasa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
fi (și) o lucidă incursiune în tenebrele prostiei omenești. Grație acestei inițiatice călătorii, ajungi să descoperi o parte dintre seducătoarele chipuri ale invocatei patologii. Iată doar câteva dintre ele: 1. Prostia ca necunoaștere și omenească ignoranță. Sub semnul ei stau desacralizarea unor mari sărbători românești (Crăciunul, Anul Nou, Paștele Blajinilor, Rusaliile, Sfântul Ilie, sărbătoarea Sfintei Cruci, Sfânta Parascheva etc.) și importul în formule laxe, total permisive, a unor sărbători străine (Sfântul Valentin, Haloween-ul etc.). Fenomenologia iubirii, de exemplu, de la martirajul Sfântului
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Cruci, Sfânta Parascheva etc.) și importul în formule laxe, total permisive, a unor sărbători străine (Sfântul Valentin, Haloween-ul etc.). Fenomenologia iubirii, de exemplu, de la martirajul Sfântului Valentin la sexualitatea pătimașă, stimulată de vibratoare, alifii și alte fantezii simbolizează nu doar desacralizarea lumii, hedonizarea vieții, dar și permanenta noastră căutare a absolutului în formule hard, inedite și neconvenționale. Tot sub semnul acestei specii de prostie omenească stă și cultul național al kitsch-ului, al VIP-urilor ultramediatizate, totul în detrimentul veritabilelor elite și
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
pământ, poluare și educație, dar și despre noile mitologii cotidiene. Cartea de față își mai propune o lectură în cheie mitico-religioasă a unor realități contemporane. Tragediile lumii de azi, ca și catastrofele viitorului apropiat, ar fi (și) inevitabila pedeapsă a desacralizării pământului. Experimentele nucleare, poluarea, distrugerea vegetației și masacrarea faunei nu pot fi controlate fără o profundă schimbare de mentalitate a omului (post)modern față de pământ. Prin urmare, infuzia în masă de mitologie și metafizică arhaică privind teluricul este, spun eu
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
noua tehnologie devine "magicianul de serviciu al unei lumi în agonie". Cu ajutorul ei, noile scenarii ale minții permit accesul la lumile multidimensionale. Mama proștilor e mereu gravidă mai radiografiază și alte realități sociale: dezamăgirea națională provocată constant de fotbalul românesc; desacralizarea prostituției și legalizarea viciilor; ipostazele fricii la români în anul 2009. Toate acestea dau seama împreună de misiunea sociologului publicist în cetate: aceea de interpreta o patologie socială și de a oferi necesarele terapii. Mulțumiri speciale lui Ovidiu Mihaiuc, cotidianului
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
în decembrie 2009 la Copenhaga privind noul tratat asupra climei. Speranțele sunt reale, în ciuda scepticismului afișat de Jose Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene. Cred că ceea ce se întâmplă acum în lume este și consecința unui lung și continuu proces de desacralizare a pământului. Din planul interpretărilor mitologice și sacre, pământul a trecut în orizontul unor valorizări scientiste și ideologice. Magna Mater a devenit Terra. Un exemplu concludent este inventarea în 1852 de către Henri-David Thoreau a ecologiei ca știință. Pământul va face
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
pământul a trecut în orizontul unor valorizări scientiste și ideologice. Magna Mater a devenit Terra. Un exemplu concludent este inventarea în 1852 de către Henri-David Thoreau a ecologiei ca știință. Pământul va face de acum încolo obiectul unor înflăcărate discursuri politico-ideologice. Desacralizarea mentalității sociale privind pământul atinge acum perfecțiunea. Apare astfel Ziua pământului, importanța protecției planetei, drepturile egale la resurse și viață ale generațiilor viitoare etc. Răsar partidele ecologiste peste tot în lume (verzii din Franța, Anglia și Spania, de exemplu). În
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
umane macula totul, inclusiv pământul. Acesta devenea steril și răzbunător. De multe ori se răzvrătea provocând cutremure și alunecări de teren. Citite în cheie mitologică, tragediile lumii de azi ca și catastrofele viitorului apropiat ar fi (și) inevitabila pedeapsă a desacralizării pământului. Experimentele nucleare, poluarea, distrugerea vegetației și masacrarea faunei nu pot fi controlate fără o profundă schimbare de mentalitate a omului postmodern față de pământ. Infuzia în masă de mitologie și metafizică arhaică privind teluricul este astăzi una absolut necesară. Evident
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
februarie. Statistic, numărul cuplurilor marcate de fantasma mitică a noului început a crescut de aproximativ 4 ori. În concluzie, drumul istoric al iubirii de la martirajul Sfântului Valentin la sexualitatea pătimașă, stimulată de vibratoare, alifii și alte fantezii simbolizează nu doar desacralizarea lumii, hedonizarea vieții, dar și permanenta noastră căutare a absolutului în formule hard, inedite și neconvenționale. Blajinii, pușca și cureaua lată După unele versiuni ale tradiției populare, un moment cu totul special este Paștele Blajinilor. Cu el începe Săptămâna Neagră
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
că lipsește ceva pentru a-i răspunde convingător lui Cătălin Mihuleac. Este vorba de o cercetare socioantropologică a pelerinajului din România actuală. Investigația științifică profesionistă ar putea releva extraordinara amploare spirituală și socială a pelerinajului sau, dimpotrivă, tristele ipostaze ale desacralizării și politizării acestui eveniment sacru. Desfășurată responsabil pe un eșantion național reprezentativ, cercetarea de teren ar putea evidenția și motivațiile explicite/implicite ale pelerinajului la marile centre religioase din România. O asemenea cercetare socio-antropologică a pelerinajului prima de acest fel
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]