283 matches
-
inclusiv a faptului religios. Și de obicei spectaculosul, "miracolul" ca fapt senzațional nu au nimic de-a face cu valoarea religioasă, cu aspectul tainic, lăuntric al omului, singurul ce poate schimba, prin lumea interioară, lumea exterioară, supusă tot mai acut desacralizării prin comercializare, iar ultima jumătate de secol a dovedit că totul este de vânzare, astfel că la nivel european industria mass-media s-a dovedit a fi, pe lângă un instrument feroce de șantaj, o afacere extrem de profitabilă. Dacă perioada totalitară a
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
să se călugărească. Infromațiile de acest gen apărute în media sunt nenumărate. Valoarea lor este minimală pentru discursul religios în presă, însă am dorit să punctez și acest aspect, deoarece contaminarea cu elementul de "cronică neagră" este punctul maxim de desacralizare a discursului religios. j. Discursul media de desacralizare prin satiră Nici acest subcapitol, asemenea precedentului nu este inclus în tipologia discursului religios în mass-media. Însă nu am dorit să trec peste un aspect ce tinde să devină o practică în
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
în media sunt nenumărate. Valoarea lor este minimală pentru discursul religios în presă, însă am dorit să punctez și acest aspect, deoarece contaminarea cu elementul de "cronică neagră" este punctul maxim de desacralizare a discursului religios. j. Discursul media de desacralizare prin satiră Nici acest subcapitol, asemenea precedentului nu este inclus în tipologia discursului religios în mass-media. Însă nu am dorit să trec peste un aspect ce tinde să devină o practică în rândul jurnaliștilor, antrenați de noul curent al Infotainment
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
se reflectă în mass-media: emisiunile satirice. Ele furnizează informații despre imaginarul religios al publicului, precum și opinia creatorilor acestor emisiuni despre publicul larg. Satira televizată indică ceea ce este permis să prezentăm ca obiect al deriziunii și modul de realizare. Acțiunea de "desacralizare" astfel operată se răsfrânge asupra unor ritualuri catolice de bază, chiar asupra unor aspecte sensibile ale dogmei. Cu toate acestea, autorii emisiunii au avut întotdeauna o distanță respectuoasă față de Biserică, încercând să nu atingă în mod direct sensibilitatea religioasă a
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
și alți barosani ai literaturii franceze până la Camus și Sartre, ultimul permițându-și luxul suprem de a refuza Premiul Nobel. Tot acolo au devenit celebri Ionesco, Eliade și Cioran, sfânta treime a culturii române, în ultimul timp în curs de desacralizare. (Mai ales din cauza femeilor: în țară, Marta Petreu, în Franța, Alexandra Laignel-Lavastine; cea de a doua n-o pomenește decât la bibliografie pe cea dintâi, deși s-a slujit de scrierile ei cât a putut...) E drept că după război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
pentru teologi și nu numai. Am pus între paranteze cu bună știință evoluția figurii Magdalenei prin pictură în imaginarul occidental: de la „păcătoasa pocăită” la sex symbol-ul modern și suprarealist. Erotizarea personajului se datorează în primul rând evoluției subiectului în pictură, desacralizării treptate a artei și autonomizării unor motive biblice. Interesantă mi se pare asumarea personajului de către literatură și metamorfozele sale. Mă voi opri doar asupra câtorva mostre 23. Într-o piesă de teatru, Jesus der Christ, terminată în 1855, dar reprezentată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
A crede în Isus nu înseamnă a crede în fiecare conjuncție sau prepoziție a Noului Testament, dat fiind că, așa cum am văzut, acestea pot fi altele de la manuscris la manuscris. A nu se înțelege că aș milita pentru banalizarea ori desacralizarea textului Noului Testament. Nici vorbă! Însă oricine este familiarizat cu textele „sacre” ale școlilor filozofico-religioase din Antichitatea târzie știe că, pentru un neopitagorician, de pildă, „cărțile sfinte” erau De vita pythagorica sau Viața lui Apollonios din Tyana, pentru un neoplatonician
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe prietena ei i-a violat sora și mama, iar pe tatăl ei l-a băgat În spital. Fata despre care vorbesc este aceeași care m-a adus În night...”. Ambele cazuri de agresiune sexuală prezentate anterior au condus la desacralizarea imaginii pe care fetele o aveau la adresa propriilor trupuri. După maniera brutală, animalică În care au fost obligate să Își Înceapă viața sexuală, nimic nu le mai poate șoca. Prin comparație, modul lor actual de a-și câștiga existența - dansul
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
cuprinde aforisme. De fapt, nu numai aforisme, ci - după cum explică autorul prin intermediul titlului - Aforisme și alte sincope sau hieroglifa de la Marea Poartă. Cititorul fără noroc întâlnește mai mult sincope. Una dintre ele arată astfel: „Limbajul HIV - Într-o eră a desacralizării supraviețuirea este asigurată de compromisul cu Himera cea mai bine supusă Ignoranței și Violenței.“ Aforismele propriu-zise, mai clare, cuprind insulte la adresa unor oameni nevinovați: „Cui ajunge să moară de bătrânețe ar trebui să-i suspectăm copilăria de o mare ticăloșie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
acest cuvânt este determinat atât de o "lene de a semnifica", alegând cuvântul iubire ca un fel de etichetă generală, cât și de o proastă relație cu limbajul, lipsindu-ne deseori cuvintele potrivite. Abuzul de acest termen este datorat și "desacralizării" lui (ca de altfel și atenuării rolului sacrului în general: nu poți să spui că-L iubești pe Dumnezeu fără să fii mult mai atent la sensul acestui cuvânt), a uitării sensului tare al acestuia. Prețul pe care trebuie să
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și să vedeți ce bine o să vă fie. Căci viața este cel mai mare dar pe care l-a primit omul de la Dumnezeu. Viața are propriile legi lăsate de Dumnezeu nouă prin Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. Când are loc desacralizarea vieții și legile sunt încălcate de oameni apare un dezechilibru, ceea ce duce la boală, la probleme. Era interesant un mail pe care l-am primit. Acolo se spunea ceva de genul: Dumnezeu se roagă de oameni să respecte niște legi
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ă este, în fond, reflexul disperat al unei nevoi de autodefinire radicală, de identitate „nouă” și „esențială”, în condițiile în care identitatea/reprezentarea tradițională - destabilizată - își pierduse legitimitatea de facto. O pasiune absolutistă, o mistică a imanentului - reacție compensatorie la desacralizarea existenței și a artei, la dizolvarea fundamentelor/reperelor stabile - animă, într-un cerc vicios al excesului, radicalismele artiștilor moderni: pe urmele naturaliștilor, vitaliștii antiintelectualiști exaltă esența biologică a naturii umane, eliberarea „plebee” a instinctelor, puritatea impurității; pe linia cultivării unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nici un fenomen religios nu a fost cruțat. În sfârșit, prin opoziția dintre "sacru" și "profan", am înțeles să subliniem mai ales sărăcirea adusă de secularizarea unui comportament religios; dacă n-am vorbit despre ceea ce omul a avut de câștigat din desacralizarea Lumii este pentru că am socotit că subiectul este mai mult sau mai puțin cunoscut cititorilor. Există o problemă pe care nu am atins-o decât prin aluzii: în ce măsură "profanul" poate deveni în sine "sacru"; în ce măsură o existență radical secularizată, fără
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este o descoperire recentă a minții omenești. Nu ne propunem să arătăm prin ce procese istorice și în urma căror schimbări ale comportamentului spiritual omul modern și-a desacralizat lumea și și-a asumat o existență profană. Ajunge să constatăm că desacralizarea este proprie experienței totale a omului nereligios al societăților moderne, căruia îi este prin urmare din ce în ce mai greu să regăsească dimensiunile existențiale ale omului religios al societăților arhaice. Două moduri de a fi în Lume Vom vedea cât de adâncă este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
experiența spațiului, așa cum este ea trăită de omul religios, de omul care respinge sacralitatea Lumii, asumând doar o existență "profană", purificată de orice presupoziție religioasă. Această existență profană nu se întîlnește niciodată în stare pură. Oricare ar fi gradul de desacralizare a Lumii la care a ajuns, omul care a optat pentru o viață profană nu reușește să abolească total comportamentul religios. Până și existența cea mai desacralizată păstrează încă urmele unei valorizări religioase a Lumii. Ne vom mărgini deocamdată să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
unei alte realități decât aceea la care participă prin existența sa de zi cu zi. Iată un exemplu demn de reținut de comportare "criptoreligioasă" a omului profan. Vom mai întîlni și alte dovezi ale acestui mod de degradare și de desacralizare a valorilor și a comportamentelor religioase, a căror semnificație profundă o vom putea înțelege mai târziu. Teofanie și semne Pentru a evidenția lipsa de omogenitate a spațiului, așa cum este ea trăită de către omul religios, putem recurge la un exemplu cât
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
schimbată tot atât de des ca și bicicleta, frigiderul, automobilul. De asemenea, omul poate pleca din orașul sau din ținutul în care s-a născut, fără alt inconvenient decât cel impus de adaptarea la altă climă. Nu ne propunem să scriem istoria desacralizării treptate a locuinței omenești. Acest proces face parte integrantă din uriașa transformare a Lumii, asumată de societățile industriale și înlesnită de desacralizarea Cosmosului, prin acțiunea gândirii științifice și mai ales a răsunătoarelor descoperiri ale fizicii și chimiei. Ne vom putea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
născut, fără alt inconvenient decât cel impus de adaptarea la altă climă. Nu ne propunem să scriem istoria desacralizării treptate a locuinței omenești. Acest proces face parte integrantă din uriașa transformare a Lumii, asumată de societățile industriale și înlesnită de desacralizarea Cosmosului, prin acțiunea gândirii științifice și mai ales a răsunătoarelor descoperiri ale fizicii și chimiei. Ne vom putea întreba mai târziu dacă această secularizare a Naturii este într-adevăr definitivă, dacă omul modern nu mai are nici o posibilitate de a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
buchet de flori, o pasăre.30 Este semnul iminentei reînvieri a vieții vegetale, care arată că taina s-a împlinit și că primăvara este aproape. Aceste rituri au loc în cea mai mare parte înainte de ivirea primăverii, ca "fenomen natural". Desacralizarea Naturii După cum am arătat, Natura nu este pentru omul religios exclusiv "naturală". Experiența unei Naturi radical desacralizate este o descoperire recentă, fiind accesibilă doar unei minorități a societăților moderne, în primul rând oamenilor de știință. Pentru ceilalți, Natura mai are
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
am oprit asupra unui exemplu din China, din două motive, mai întîi pentru că aici, ca și în Occident, deasacralizarea Naturii este opera unei minorități, aceea a învățaților, și apoi pentru că în China, ca peste tot în Extremul Orient, procesul de desacralizare nu este totuși niciodată dus până la capăt. "Contemplarea estetică" a Naturii mai păstrează, chiar și pentru cărturarii cei mai rafinați, un prestigiu religios. După cum se știe, începînd din secolul al XVII-lea, amenajarea grădinilor în bazine a devenit o modă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lumea nu este niciodată desacralizată în întregime, deoarece, în Extremul Orient, ceea ce se cheamă "emoție estetică" mai păstrează, chiar și pentru învățați, o dimensiune religioasă. Exemplul grădinilor în miniatură ne arată însă cum anume și prin ce mijloace are loc desacralizarea lumii. Dacă ne imaginăm cum a evoluat o asemenea emoție estetică într-o societate modernă, putem înțelege de ce experiența sfințeniei cosmice s-a diluat, s-a schimbat, devenind o emoție omenească și nimic mai mult, cum ar fi arta pentru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Adonis (Saturnalii, I, cap. XVii-XXiii). În tratatul Despre Soarele Rege, al împăratului Iulian, precum și în Imn Soarelui, al lui Proclus, hierofaniile solare sânt treptat înlocuite de idei, iar religiozitatea dispare aproape cu totul în urma acestui lung proces de raționalizare.34 Desacralizarea hierofaniilor solare se numără printre multe alte procese asemănătoare, în urma cărora Cosmosul întreg este în cele din urmă golit de conținutul său religios. Cum am mai arătat însă, secularizarea definitivă a Naturii nu este un fapt împlinit decât pentru un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lipsită de măreție. Acest om areligios descinde însă din homo religiosus și este, fie că vrea sau nu, opera acestuia, adică s-a constituit datorită unor stări asumate de strămoșii săi, fiind în cele din urmă rezultatul unui proces de desacralizare. Așa cum "Natura" este un produs al secularizării treptate a Cosmosului, lucrare a lui Dumnezeu, omul profan este rezultatul unei desacralizări a existenței umane. Aceasta înseamnă însă că omul areligios s-a constituit, spre deosebire de predecesorul său, străduindu-se să se "golească
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
adică s-a constituit datorită unor stări asumate de strămoșii săi, fiind în cele din urmă rezultatul unui proces de desacralizare. Așa cum "Natura" este un produs al secularizării treptate a Cosmosului, lucrare a lui Dumnezeu, omul profan este rezultatul unei desacralizări a existenței umane. Aceasta înseamnă însă că omul areligios s-a constituit, spre deosebire de predecesorul său, străduindu-se să se "golească" de orice urmă de religiozitate și de semnificație transumană. El se recunoaște pe sine în măsura în care "se eliberează" și "se purifică
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ritmuri, trăind într-o altă "istorie". Majoritatea celor "fără religie" nu sânt de fapt eliberați de comportamentele religioase, de teologii și mitologii, fiind uneori prinși într-un adevărat hățiș magico-religios, degradat până la caricatură și, prin urmare, greu de recunoscut. Procesul desacralizării existenței umane a dat naștere adesea la forme hibride de magie trivială și de religiozitate de fațadă. Nu ne gândim nicidecum la nenumăratele "religii mici" care au răsărit precum ciupercile în orașele moderne, la biserici, secte și școli pseudo-oculte, neospiritualiste
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]