436 matches
-
omul luase cu el și o butelcuță de tărie, ca s-i țină, pesemne, de urât), văzând că nu mai are băutură și nici bani ca să-și cumpere alta, Platon ce credeți c-a făcut? Iată ce-a făcut: a descălțat-o pe consoartă de pantofii cu care fusese Înmormântată și a plecat În sat să-și cumpere rachiu. După care s-a Întors la mormânt și a plâns din nou. Și a tot a plâns așa vreo șase zile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe care ședea babulea tot sumețindu-și fustele și trăgându-se Îndărăt În fața acestor Însemne ale diavolului ce-i invadară casa... Ippolit vru să-i moaie degetul În călimară, dar babulea Își pusese mănuși de fier pe mâini. Atunci tovarășii o descălțară și, mânjindu-i degetul mare de la picior cu cerneală albastră, Îl lipiră de catastif... Pe Fevronia o luară mai Întâi cu binișorul, Întrebând-o dacă știe să semneze și cum femeia dădu din cap că nu, Îi vârâră sfârcul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În depozit. Ippolit stătea la mijloc, având de o parte și de alta câte doisprezece tovarăși ce așteptau acum să fie serviți din nou. Înainte de a aduce blidele cu mâncare, nevasta lui Ippolit veni cu ligheanul plin cu apă și, descălțându-i pe musafiri, Începu să le spele picioarele. Ippolit privea Îngrozit la această scenă, așteptând să fie luat la Întrebări. Când ajunse cu ligheanul la el, nevastă-sa sa Îl Întrebă: „Ce fel de săpun preferi?“. Iar Ippolit spuse, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
caz de urgență...! Iar Doctorul pierdea, pierdea, necontenit. Atunci când avea zarurile și urma să le arunce pe pătură În rostogolire și, se Întâmpla să piardă, accesele de isterie se amplificau răsunător punând la grea Încercare nervii celor prezenți. Deodată se descălță de un pantof, Începând să lovească mâna ghinionistă până ce o Împroșcă cu sânge...! Încălță din nou pantoful, bolborosind pentru cine era dispus să-l asculte. „În seara asta, am ghinion...!” Dramatică situație. Înfricoșat la maximum, Tony Pavone nu mai știa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dat seama că, într-adevăr, era destul. Jina s-a îndreptat spre microbuz posomorâtă. Se uita la munți de parcă aceștia ar fi fost bântuiți. Treceți imediat în microbuz. Lui Mary i se umpluseră pantofii cu pietricele, așa că femeia s-a descălțat și i-a urmat pe băieți în picioarele goale. Irene a pus mâna pe ușă când Alice i-a apărut în spate. Și tu ai făcut greșeli, i-a zis Alice. Irene s-a întors către ea. Alice le dezvăluise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sub umbra viței de vie se leagănă fața lui Dumnezeu venit la întâmpinare ce-ai face tu în locul meu, Doamne? uneori iubirea își închide ochii a temniță în oase durerea sfârâie precum în candelă uleiul ajuns la ultima suflare griji descălțate de nădejde umblă cu sandalele în mână pe cruce n-a stat pe jumătate aud când cresc aripile de înger dor băierile timpului se rup iar pe pământ veșnicie sunt înger strig sunt un înger trebuie să conving viața asta
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu o glumă și să-mi ascund emoțiile care puneau stăpânire pe mine: Tu esti nuielușa pe care-o primesc? M-a luat de mână fără să-mi răspundă și mă conduse până în culcușul ei cald, deja pregătit. În timp ce se descălța, eu ascultam cum îmi bate inima. Paturile celorlalți nu mai scârțâiau, de parcă toți ciuliseră urechile să audă ce facem. Le ghiceam respirația grea, abia abținută, venită de sub așternuturi. Drăcoaica, în patul căreia ajunsesem, era chiar Erjika, tipa de anul întâi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
privat, nu cei din spațiul public. Știi vreo altă modalitate de a mai vrea să trăiești, să te mai suporți după ce ai venit de la o defilare, decât să spui că de fapt tu, cel adevărat, ești acum, aici, când te descalți și-ți dai jos paltonul? Și tu îl învățai pe Andrei să se disocieze? Îl învățai să fie laș? Nu, îl învățai să se apere, să-și păstreze valorile fără să fie dus la școala de corecție și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cetățeni. Mi se face părul măciucă: The democracy is not feeling well in its own country!. Oricum, suntem în săptămâna istorică în care intratul în America aeroportuară nu se face doar cu picioarele goale (în fața aparatelor de detectat, pasagerii se descalță, își pun pantofii în lădiță și lipăie în șosete), ci și cu palmele puse la amprentat. 19 ianuarie Azi am fost întoarsă pe dos și într-o stare foarte aproape de o mică depresie. Habar nu am ce m-a răscolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
falsul Satanovski surâse enigmatic. Noimann se urcă pe scaun și se pregătea tocmai să-și descheie catarama de la pantaloni. Ciungul Îi făcu semn din capul ras că nu, deocamdată nu e necesar să facă asta. Îl puse Însă să se descalțe și-l controlă la tălpi. „Aveți aici o gaură”, Îi spuse În nemțește. „E grav?” Întrebă Noimann. Ciungul răspunse că nu e foarte grav, dar că rana - cuvântul rană falsul Edward Satanovski Îl pronunță cu dublu Înțeles - ar trebui examinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Cufundat în abisul de mâine prăfuit, încalc absențele din album, înec argumentele așternute persuasiv în asprul arzător al avalanșelor de altădată. Bagajul bântuitelor banchize îmbină gămăliile capriciilor și clocotesc de speranță; dangătul viu perceput în inevitabilele iubiri mă amețește îmi descalță efectul poveștilor fără adresă în împunsături de floretă. Înăbușim torța mânuitorilor de cuvinte, ne-avântăm țipând legenda manuscrisului în ruine, colonizăm mosoare fumegânde alternând dezmierdările. Sub acoperiș, în colțul casei, se sărută două turturele.
Carapacea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83725_a_85050]
-
că ai cinci! ― Cinci am, flăcăilor; cinci am și eu, ca toți oamenii! M-a ferit Cel-de-Sus de o drăcie ca asta... Cum o să am șase!? Și văzând că cei doi îl priveau neîncrezători, adăugă: Iată, ca să vă încredințați, mă descalț, să-mi vedeți degetele... și să le numărați! Și popa, la iuțeală, poate că dorea și el să mai răsufle și nu găsea prilejul, își desfăcu șiretul din copci și-și scoase gheata, și ciorapul de la dreptul. ― Iacă, fiilor, e
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ia la bătaie. ― Iacă, asta-i bună! râse popa. Stai, măi creștine, că și la stângul am tot cinci degete, ca toți moșii și strămoșii mei! Poftim de te uită! Și popa, săracul, om cumsecade și voitor de bine, se descălță și la stângul, ca să le arate că are tot cinci degete! ― Ei, acum v-ați împăcat? Dur n-apucă bietul popă să-și termine bine vorbulița, că unul dintre pungași îi apucă o gheată de-o ureche și se năpusti
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de ger răvășite șoaptele s-ascund zgribulite frigul a pus stăpânire pe zare și parcă-s toate adormite. Din înalt în valuri de mătase cad picături de aer înghețat parcă-s fulgi geruiți de zăpadă sau poate iarna s-a descălțat. Și din uriașe cizme de paradă aruncă cu grabă ultimii fulgi, simte primăvara și să nu piardă se-mprăștie-n grabă să n-o alungi. VASILE CREȚU - Gândărețul Născut în apropierea Deltei Dunării și crescut la numai o aruncătură de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
păreau să-l ia În seamă, iar el Își cam dăduse seama că nemții știau că au În față un inamic și nu un aliat. Aveau puse la uscat țoalele pe o motocicletă neagră cu ataș. Îl puseseră să se descalțe, să le dea ranița și centura de piele, apoi Îl Împinseseră cu spatele la peretele drept ce se ridica deasupra izvorașului. Degeaba le spunea Întruna că e o greșeală: soldații se pregăteau să-l Împuște. Norocul Locotenentului fusese o patrulă rusească, nimerită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu untură de gâscă să mă oblojesc. Dormitorul corpului de gardă era o Încăpere minusculă, fără ferestre - deci fără aerisire -, În care zăceau două rânduri de paturi suprapuse câte trei. Conform regulamentului, soldații dormeau Îmbrăcați; aveau voie, totuși, să se descalțe, cu condiția să-și pună bocancii cât mai la Îndemână ca, În caz de alarmă, să poată să fie gata de luptă În cât mai scurt timp cu putință. Când intrai acolo, te izbea În moalele capului un miros greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu-și mai reflecta apele înlăuntrul sufletului ei. Sufletul îi era gol și pustiit ca un talcioc încărcat de lucruri mult prea vechi. Avea părul răvășit, ieșit de sub basmaua decolorată de vânt și ploi. Prea multe ploi pentru un suflet descălțat de vise. Hainele îi atârnau în dezordine pe un trup împuținat de zbucium, iar picioarele îi erau crăpate până la sânge, pentru că o vedeam veșnic desculță. Tablou sumbru al copilăriei mele, Dura devenise ostatecă în nebunia ei și în una din
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în cărbune roșiatic... În atelierul ăsta Tonia îmi ținea pe întuneric prelegeri puțin desuete, despre ierburile lui Baudelaire sau Caligramele lui Apollinaire, sau îmi ilustra obiceiul ei de a-și aroga orice spațiu în care i se întâmplase să pătrundă, descălțându-se afară în fața ușii, dănțuind în picioarele goale pe covorul moale sau pe dușumeaua cretoasă, ritual pe care l-a repetat de zeci de ori în camera mea, cu felinarul roz din bulevard iluminându-i luciul unghiilor mari de la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mie. Ceva important de tot. Nu-i răspund și mă opresc, deși am Încetinit pasul. Îmi văd de drumul meu, printre miriște, desculț. Fără să mă răsucesc, Îi spun că, dacă vrea și vrea să mă opresc, atunci să se descalțe și ea. Altfel, nu. În locul ei, n-aș fi ascultat. Uite-o cum merge ca un cocostârc - mă opresc, Îi explic bine-bine cum se merge pe miriște, desculț: nu calci de sus În jos, nu târăști talpa; o Împingi, târâș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu aproape totul, deschis. Când socotesc că-i gata făcută praf, Îi propun să mă facă și ea cu ceva. Nu știu, să zicem dusul tălpii la gură. Ea poate, dar nu poate binede tot: e Încălțată. Îi spun. Se descalță, acum reușește să-și sugă un deget de la picior, dar tot degeaba: n-are spin - spinu-i al meu; nu i-l chiar arăt, Îl țin așa, dar ea numai la el se uită, cu gura deschisă. Întinde un deget, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bucur de ele: ce roșii!; și ce frumos țin la/ân ele picioarele Bălanei, ai zice niște vaze pe măsura florilor. Îmi place mai ales atunci când, după ce vine de-afară, unde-a avut treabă cu apa, cu lemnele și le descalță ca să-și pună papuci. Atunci Îmi place mie cel mai mult și mai mult: mă așez pe podea În fața ei și mă uit. Ea chicotește, se sperie, râde - Însă Își ferește genunchii din calea ochiului-minții. După ce-și Încalță papucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să le despart - Bălana și le ia Înapoi, se ridică de pe scaun, Își apasă dosurile palmelor pe obraji: - Da ci tu faci? Nu se face, ești mititel, tu... - Știu eu mai bine decât tine, zic. Uite cum facem: tu le descalți și mi le dai - ciuboțelele. Dacă tu nu șezi cu mine, eu nu ți le dau ție; dar dacă șezi și cu mine, și eu Îți dau niște ciuboțele roșii de tot, fiindc-ai șezut cu mine și, pe de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Se gândește ce se gândește - apoi: - Așa-i obicei, la voi? Dacă șăd, ciuboțelele mi le dai? Că, dacă de cuvânt nu te ții, Dumnizieu te bate, El! Tare, tare! Dau din cap că da - orice, numai să. Ea se descalță, Îmi Întinde ciuboțelele. Retrage mâinile, apoi vine din nou cu ele: - Acuma dă-mi-le! - Am zis că după, zic. Așa a fost și cu el? Ți le-a dat după aceea? Sau Înainte? - Stai să ne gândim, zice Bălana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Nu mai plânge, că-ți dau ciuboțelele. Ca să am ce-i da, Îmi dă ea mie. Apoi i le dau eu. După cuptor. E bine așa. Atât de bine, că Într-o zi uit să nu-mănânc Întâi. Ea plânge, se descalță, Îmi Întinde ciuboțelele și mă roagă să i le dau - după. Bălana era bălană - și cu roșu În miez. Cum dăduse În primăvară și era lumină pe cuptiori’, se făcuse de-a dreptul de aur În jurul căpșuniului. A rămas la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tata, În carte, nu trântea crucea În mijlocul curții și n-o spărgea cu toporul; n-o stropea cu gaz și nu-i dădea foc. Și nu dansa, gol pân-la brâu, În cizmele lui, rusești, de foaie-de-cort, kaki; și nu se descălța de cizmele de pânză rusească și nu le azvârlea În foc, peste cruce, pe rând; și nu răcnea, dansând gol, desculț, cu o sticlă de vin În mână, cu păru-n ochi, cu ochii albi. Oamenii mari sunt niște mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]