252 matches
-
rămas din vechile vremi dreapta moșie domnească nedată danie nimănui". Vrâncenii nu au izbutit decât cu prețul a mari cheltuieli materiale să facă dovada că Vrancea nu era pământ domnesc, ci o regiune de țărănime liberă, mai veche decât însuși descălecatul țării. Conform documentelor, atât Constantin Ipsilanti, cât și Alexandru Moruz, care va urma la scaunul Moldovei după pierderea domniei, vor trece fățiș de partea marelui virstiernic. Procesul a durat 16 ani, dar merită evidențiat faptul că vrâncenii au fost uniți
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
din voievodatul lui Litovoi (Țara Lytua) cu nucleul în nordul Olteniei. Este de presupus, dată fiind sintagma „cu cele ce țin de ea” că acest ținut beneficia de un statut privilegiat în cadrul voievodatului lui Litovoi. Unii autori consideră că legenda „descălecatului” din Transilvania a Țării Românești ar avea la bază o mutare peste Carpați a unor familii conducătoare din Țara Hațegului. Un argument în acest sens este faptul că numele Basarab, posibil de origine cumană, al fondatorului primei dinastii muntene, se
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
în acest sens, întreabă retoric ce ar fi vrut Hasdeu să demonstreze cu aceste documente, conchizând că pare absurd. Dar presupusa „Diploma bârlădeană” din 1134 ar fi demonstrat existența unui stat organizat pe teritoriul Moldovei cu aproape două secole înainte de „descălecatul” lui Dragoș. Având aceste „antecedente”, și pentru că vorbise despre un alfabet getic în disputa cu Grigore Tocilescu, Hasdeu figurează primul pe lista suspecților de fals, în cazul tăblițelor de plumb. Cât despre presupusa perioadă în care Hasdeu ar fi „plăsmuit
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
un "castellum" de pământ, două necropole române, dintre care una tumulara, trei depozite de amfore, așezarea civilă din șesul Șiretului și vestigiile locuirii române din zona de vest a cartierului gălățean Dunărea. Cronicarul Miron Costin menționează fortificația în Cartea pentru descălecatul dintăiu a Țarii Moldovii, capitolul V, cu numele de "Gherghina / Gherghena" . Se poate observa similaritatea sufixului "-ghina" în denumirile "Tirighina" și "Gherghina". Castrul este menționat de Dimitrie Cantemir astfel: „Nu departe de aici, la gură dinspre răsărit a Șiretului, se
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
pecenegi, ungurii, împreună cu cele trei triburi hazare, abandonează în anul 896 regiunea numită „Atelkuzu” (Etelkuz sau Etelköz), din nord-vestul Mării Negre, traversează regiunea galițiană-ucraineană a Munților Carpați și se stabilesc în Pannonia și Câmpia Pannonică. Izvoarele istorice ulterioare amintesc că la „descălecatul” lor în Crișana, Banat și Transilvania, ungurii au avut un conflict cu ducele Menumorut din Bihor și că în populația locală exista un grup etnic „cozar”. Cronicarul Anonymus, notar al regelui Béla, notează în „Gesta Hungarorum”: "„...et terram illam habitarent
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
fost identificate, unele chiar de Miron Costin. Astăzi se păstrează 22 de copii manuscrise, conținînd integral sau parțial cronica lui Ureche. Prima publicare a textului s-a făcut în 1852, de către Mihail Kogălniceanu. Letopisețul prezintă istoria Moldovei de la al doilea descălecat (1359) pînă la à doua domnie à lui Aron-vodă. Grigore Ureche a consemnat în mod obiectiv evenimentele și întâmplările cele mai importante, ținând foarte mult să fie nu un "„scriitoriu de cuvinte deșarte ce de dereptate“". Adversar al unei puteri
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
altar, cu acoperiș în două ape, fiecare nivel fiind terminat cu câte o cruce având trei brațe orizontale și a cărei turlă se înalță până la mijlocul câmpului superior. Semnificația elementelor însumate: Capul de zimbru, vechi simbol maramureșan, amintește de legenda descălecatului, plecarea lui Dragoș și Bogdan I din Maramureș pentru a forma statul feudal independent Moldova. Roza este blazonul voievodului Bogdan I. Capra neagră și brazii evocă relieful și principalele bogății naturale ale zonei. Intrarea în mină reprezintă bogațiile subsolului a
Județul Maramureș () [Corola-website/Science/296663_a_297992]
-
Bihor, Ținutul Zărandului (regiunea păstrează numele ducelui "Zerind" din dinastia arpadiană), Arad și Timiș până la Dunăre. Prezența maghiarilor aici în nord-estul Bazinului Panonic a fost dovedită de săpăturile arheologice care au descoperit cimitire cu morminte ungare din această perioadă, a descălecatului ("Erdély rövid története"-Scurtă istorie a Ardealului 1989,pag.107). De menționat că în aceast areal mai multe localități mai poartă numele triburilor maghiare descălecătoare (Kér, Jenő, Tarján, Keszi, etc.) În textul cronicii din jurul anului 950 al împăratului bizantin "Constantin
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
preponderent ucraineni (huțuli). Satul este situat la o altitudine de 413 metri, pe malul râului Șiretul Mare, în partea de centru-est a raionului Vijnița. De această comună depind administrativ satele Lipoveni, Maidan-Lucavăț, Vahnăuți și Volcineț. Istoria satului Luncavăț începe înainte de Descălecat, când un oarecare Pancu, tatăl lui Luca și predecesorul familiei Wassilko, defrișează pădurea pe malul stâng al Șiretului Mare și întemeiază vatra de sat pentru sine pentru ultimul său copil, așa cum era datina vremii, apoi urca prin lunca Șiretului și
Lucavăț, Vijnița () [Corola-website/Science/315594_a_316923]
-
sau păduroase, populațiile de origine au revenit treptat spre zone mai joase, pe măsură ce invaziile se răreau și începea constituirea unor formațiuni prestatele sedentare. Astfel a început amestecul cu migratorii slavi și iranici. S-a ajuns ca Moldova de pînă la descălecat să fie populată de un popor de sorginte creștină, care după origine avea două componente: „brodnicii vechi” de origine protoslavă (slavi balcanici) și daco-moesică alături de „infideles” (necredincioși) de origine neolatină, care erau valahii (românii) ce fugeau din părțile Ardealului, nefiind
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
și prin urmare, de asemenea autorii din acest neam, numesc Valachie partea din această provincie" - "(de la est de Carpați)" - "situată dincolo de marginea Podoliei, către Răsărit și către Miazănoapte, iar Moldova - partea situată de la hotarul Transilvaniei". Conform istoricilor din secolul XX, Descălecatul Moldovei ar fi fost un rezultat indirect al luptelor duse de regele Ludovic Cel Mare al Ungariei împotriva Hoardei de Aur, pentru a îndepărta pericolul reprezentat de tătari de granița Carpaților. Armata ungară a trecut munții între 1345 și 1347
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
Mușat (1391-1394), Ștefan I Mușat (1394-1399) - Fiul al lui Roman, Iuga I Mușat (1399-1400) - Fiul al lui Roman, Alexandru I cel Bun Mușat (1401-1432) - Fiul al lui Roman. Băștinașii din teritoriul viitorului stat moldovenesc au îmbrățișat cu o anumită satisfacție descălecatul lui Bogdan, acordîndu-i ajutorul necesar atât în lupta sa cu armata ungară cât și la întregirea statului. Primul nucleu al noului voievodat a fost localizat tot în arealul Râului Moldova, de unde și numele păstrat al țării iar capitala a fost
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
ceea ce se soldează cu extinderea autorității la Marea Neagră și zona Nistrului de Jos. Roman I Mușat completează unificarea Moldovei eliberand teritoriul de la Sud de sub stapanirea tatarilor, astfel că pe la 1394 se intitula la doar aproximativ 3 decenii de la al doilea descălecat "mare și singur stăpânitor, domn al Țării Moldovei de la munte pană la Mare". Alexandru cel Bun în urma unei înțelegeri cu Mircea cel Bătrân de delimitare a hotarelor, a căpătat noi teritorii din sudul Moldovei, inclusiv portul Chilia și Basarabia. Hotarele
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
uneori cu tentă umoristică, specificul realităților întâlnite. În proza de reconstituire a trecutului românesc, istoricul și literatul vor conlucra fructuos, dând adevărate fresce social-politice ale timpului evocat. Scriitorul traversează cu dezinvoltură secolele, coborând, ca în "Pe aripa vremei" (1923), până la descălecat, spre a descifra arborele genealogic al familiei sale, sau, mai aproape, precum în "Acum o sută de ani" (I-II, 1935), pentru a susține cronica principalelor evenimente petrecute între 1834 și 1835 în Țările Române. Privirea scrutează mai întotdeauna relieful
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
al unchiului său Cazimir al III-lea al Poloniei, Ludovic cel Mare, l-a sprijinit pe acesta în luptele cu Marele Ducat al Lituaniei și cu Hoarda de Aur. Interesele militare ale ungurilor la est de Carpați a dus la Descălecatul Moldovei, care la început a fost o marcă militară sub suzeranitatea lui Ludovic I. Pe lista succeselor militaro-diplomatice ale lui Ludovic I s-a numărat și retragerea venețienilor din Dalmația în 1358.. După aceasta, Tvrtko I al Bosniei, Lazăr al
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
, numită și cucerirea maghiară sau descălecatul maghiar (în limba maghiară: "honfoglalás") este un termen generic care se referă la o serie de evenimente istorice care s-a încheiat cu așezarea ungurilor în Europa Centrală la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul celui de-al X
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
termen generic care se referă la o serie de evenimente istorice care s-a încheiat cu așezarea ungurilor în Europa Centrală la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul celui de-al X-lea. Există mai multe teorii care explică „descălecatul” nomazilor maghiari. Prima teorie susține că maghiarii au plănuit o operațiune militară de cucerire, bazându-se pe informațiile pe care le-ar fi obținut în raidurile anterioare, având ca scop precis cucerirea unui teritoriu care să devină o nouă patrie
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
din urmă, maghiarii au adoptat un stil de viață sedentar, au fondat un regat și au adoptat creștinismul în jurul anului 1000. Autorii bizantini au fost primii care au înregistrat evenimente legate de prezența ungurilor în Europa, care a culminat cu „descălecatul” . Cea mai veche însemnare legată de unguri apare în „Tactica” împăratului Leon al VI-lea (904), care, în relatarea războiului bizantino-bulgar din 894-896, amintește de prezența călăreților maghiari în rândurile armatei bulgare. O cronică din aceeași perioadă a lui Gheorghios
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
din Prüm, în Cronica sa scrisă pe la 908, a rezumat toate informațiile despre unguri într-o relatare despre anul 889. O sursă importantă de informații este "Antapodosis" al episcopului Liutprand din Cremona scrisă pe la 960, scrisă la câteva decenii după „descălecatul” maghiarilor. Istoricul Aventinus a oferit în lucrările sale informații care nu se găsesc la alți autori, ceea ce a dus la concluzia că a folosit surse care s-au pierdut între timp. Pe de altă parte, informațiile oferite de Aventinus sunt
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
asediu ale fortificațiilor, dar admite că ei erau arcași foarte buni. Cercetările arheologice au confirmat că arcul compozit era principala armă a ungurilor. Războinicii maghiari mai foloseau și săbii scurte curbate, astfel de arme fiind descoperite în morminte din timpul „descălecatului” maghiar. Regino din Prüm a notat de asemenea tactica războinicilor maghiari, care se prefăceau că se retrag, numai pentru ca să contraatace inamicul care pornea dezordonat în urmărire. Martorii invaziilor maghiare au subliniat sălbăticia ungurilor, care obișnuiau să îi masacreze pe aproape
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Gesta Hungarorum. Edouard Sayous, într-o lucrare premiată de Academia franceză, a confirmat corectitudinea faptelor descrise in cronica Gesta Hungarorum în legătură cu prezența românilor în Transilvania și Banat înainte de sosirea nomazilor maghiari Au fost emise trei teorii principale care să explice „descălecatul” maghiar. Prima susține că maghiarii au plănuit o operațiune militară de cucerire, bazându-se pe informațiile pe care le-ar fi obținut în raidurile anterioare, având ca scop precis cucerirea unui teritoriu care să devină o nouă patrie. Acest punct
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Mare, în rândurile armatei sale aflându-se războinici maghiari. Doi ani mai târziu, maghiarii au schimbat alianțele, atacând Panonia, de data aceasta alături de regele Svatopluk I al Moraviei Mari. La sfârșitul perioadei numită preistoria ungurilor, pe la 895, maghiarii au început „descălecatul” în Panonia, unde aveau să-și stabilească o nouă patrie.
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
orașele țării". Referitor la izvoarele narative, anale, cronici, relatări ale unor călători, descrieri de ținut, așezări, obiceiuri, etc. trebuiesc amintite cele două cronici: Letopisețul Cantacuzinesc și Cronica Bălenilor. În primul izvor, Brăila este pomenită în legătură cu însăși intemeierea Țării Românești prin descălecat: „Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul (cu Radu Vodă), unii s-au dat pre supt podgorie ajungând până în apa Siretului și până la Brăila; iar alții s-au întins în jos, peste tot locul, de au făcut orașă și sate până în
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
rudă cu domnitorii Rusiei Kievene în 1097. Aici era menit principele orbit de Peremyšl și Terebovl Wassilko (și Vasil’ko, Wasilko) Rostislavič. Istoria familiei în Principatul Moldovei a început cu cea a satelor de pe valea superioară a Șiretului mai înainte de descălecat, cu un oarecare Pancu, așezat în acele locuri, vatra lui de sat numindu-se, peste ani, Pancăuți (Panca). Ultimul său copil, Luca, și-a defrișat o vatra de sat în apropiere, vatra lui numindu-se Lucavăț. Acest Luca a avut
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
în raport cu centrul virtual al teritoriului locuit de români, Transilvania. Aceasta fusese cucerită prin secolul al XI-lea, deci lipsa centrului preceda fondarea primului stat cu trei secole. În contra ideii că s-ar fi format două state este tradiția istorică a descălecatului, care presupune că cete de români din Transilvania au trecut datorită persecuțiilor religioase peste munți, întemeind în scurt timp state puternice. Panaitescu polemizează cu această ipoteză, susținând că dacă ar fi adevărată, ar fi avut loc o întemeiere simultană a
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]