240 matches
-
Căutase Încă de la Început ceva diferit: punctul de unde se putea observa, ori cel puțin intui, Încâlceala liniilor drepte și curbe, țesătura În carouri pe care se articulau resorturile vieții și morții, haosul și formele lui, războiul ca structură, ca schelet descărnat, evident, al giganticului paradox cosmic. Bărbatul care picta acea enormă frescă circulară, bătălie după bătălie, petrecuse ceasuri la rând din propria viață pândind o asemenea structură, ca un franctiror răbdător, la fel pe o terasă din Beirut, pe malul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
studiului Evului Mediu și, În Franța, au devenit o adevărată obsesie după publicarea lucrărilor lui Michelet. Ele urmăresc, cu o plăcere perversă, de foarte multe ori, drumul urmat de cadavru din clipa morții până ajunge În faza finală, a scheletului descărnat, imagine supremă a ceea ce medievaliștii numeau la morte secca 31. Nu e greu să descoperim un traseu identic În jurnalul intim al sinucigașilor. Desigur, nu la descompunerea fizicului uman asistăm În confesiunea jurnalieră, ci la o repetiție generală, o trăire
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sunt un jurnal-confi dent, eul care vorbește acolo e tot atît de străin, tot atît de 'metec' față de sine ca și față de starea civilă, "căci ideile mele mă exclud" (p.90), recunoaște autorul cu amărăciune. Acest eu al unei biografii descărnate este cumva abstract și inactual precum eul aforismului, căci singurul lucru cu adevărat intim care este evocat fără încetare este suferința, atît de generalizată, încît întîlnește răul universal și își părăsește legăturile individuale. Cioran suferea în fiecare clipă, și asta
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
farmec, e trăsnet, e zeu, Dar zilnic se simte furat de-o visare... Spre Meka se duce cu gândul mereu, Și-n fața dorinței - ce este dispare - Iar el e emirul, și toate le are. Spre bătrânețe poetul vede lumea descărnată, redusă la esențe și sunete. Elogiază harpele, nestematele, candizii nenufari și în general florile. Sufletul lui cântă ca duhurile din Paradis: Clar azur și soare de-aur este inima mea toată, Și pe când rămâne corpul sub destinul cunoscut Peste sufletu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Să fie cultivată și sprijinită? Ne aflăm, în mod evident, la o răspântie. De răspunsul dat depinde, pentru o lungă perioadă, întreaga noastră înaintare și politică a culturii. Atât cea oficială, cât mai ales cea particulară. Să privim întreaga problemă, descărnată, fără fraze literar-eseistice (boala copilăriei publicisticii române libere), redusă la esență. Câteva idei simple, clare și distincte, sunt deci necesare. Ne menținem voit într-un cadru schematic pentru claritatea maximă a expunerii. Nu mai încape nici o îndoială: am trăit timp
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
-și culeagă rodul șireteniei lui diabolice. Apucîndu-și sapa ascuțită, începu să taie o gaură în trupul balenei, cam înapoia aripei dorsale. Ai fi zis că-și sapă o pivniță chiar în mare; în cele din urmă, sapa lui atinse coastele descărnate, scoțîndu-le la iveală ca pe niște țigle sau amfore romane, îngropate în lutul gras al Angliei. Oamenii lui Stubb, ațîțați la culme, își ajutau cu înflăcărare șeful și păreau la fel de nerăbdători ca niște căutători de aur. în acest timp, nenumărate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
suporturi pentru ambarcațiunile de rezervă sau avariate. Pe suporturile corabiei străine se vedeau crivacele albe, sfărîmate și cele cîteva scînduri rămase din ceea ce fusese cîndva o ambarcațiune de vînătoare; prin epava asta puteai vedea acum la fel ca prin scheletul descărnat și pe jumătate dezghighicat al unui cal. Ă Ai zărit-o pe Balena Albă? Ă Privește! răspunse căpitanul corabiei străine, un bărbat cu obrajii scofliciți, proțăpit lîngă parapetul de la pupa. Și, cu pîlnia portavocei, arătă spre ambarcațiunea sfărîmată. Ă Ai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asta (încă) prost alcătuită. Cum mi-ar trece prin minte să dau soluții! S-a văzut cîtă suferință au adus omenirii soluțiile impuse, criminal, de utopiile egalitariste. Își va da, oare, seama electoratul de ce pericol este pîndit, mergînd (iarăși) pe descărnata mînă marxistă? Trec, încîntat, pe lîngă stenicul World Trade Center și mă opresc din loc în loc, îngîndurat, să pun cîte ceva în palma întinsă. Atît. 30 martie Poanta mileniului pare a fi disponibilitatea lui Putin ca Rusia să adere la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la porți ...”). Poemele sunt organizate cu o anumită voință de a implica în forme - până la cele prozodice, întrucât amplitudinea progresivă a versurilor, de la un sonet la altul, pare modelată în funcție de dominanta planetară - sugestii încețoșat esoterice. Primul sonet, Culegătorii, cel mai descărnat - pe măsura esențelor ultime -, e o incantație a luminii, a Soarelui. Dar și speculația sinuoasă, și rigoarea, împinsă la extrem, a formelor fixe rămân străine de fervoarea căutărilor de altădată (din Arca lui Noe), care, susținute de substanțialul fond arhetipal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
susțin urcușul fără sfîrșit pe urmele divinului : orice înălțime atinsă în acest parcurs amplifică, în călător, conștiința ilimitării care îi stă în față ; stabilitatea pe acest traseu este ca o aripă . Deși atît de paradoxală, gîndirea apofatică nu e deloc descărnată, nu se rezumă la jocuri speculative ale unei minți încîntate să-și folosească abilitățile. Realul cel mai concret, varietatea spectaculoasă, ambiguă, contradictorie a lumii îi dau materie și suport. în eseul Moise de a contempla lumina divină (Ieșirea, 33, 18
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Omul acesta este un bătrân și toți vom ajunge ca el dacă vom trăi atât”. După șase zile, la o nouă ieșire, de data aceasta pe poarta de sud, prințul întâlnește un om bolnav, acoperit de albeața leprei, cu fața descărnată, cu stomacul balonat și picioarele deformate, palid, acoperit de murdărie și muște, respirând foarte greu. El întreabă cine este omul acesta, iar vizitiul îi răspunde că este un bolnav și că toți vom ajunge așa dacă vom trăi ca el
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de toamnă. Da, Charlotte a văzut și asta. I-a văzut pe țăranii mânioși care, cu niște prăjini lungi, împingeau o barjă de unde urca o tânguire interminabilă. Se vedeau niște siluete care, de pe marginea ei, își întindeau spre mal mâinile descărnate. Erau bolnavii de tifos, părăsiți, pe care îi ducea apa, în cimitirul lor plutitor, de mai multe zile. La fiecare încercare de a acosta, locuitorii de pe mal se străduiau să-i împiedice. Barja își relua plutirea funebră, oamenii mureau, acum
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care trăia într-o mânăstire din Palestina, că a plecat în pustiu să se desăvârșească în credință și în îndurarea lipsurilor. Într-o zi, a zărit o umbră de om, credea că este o ființă diavolească. Era o femeie goală, descărnată care, în starea de rugăciune, părea că stă deasupra pământului. Femeia, era Maria Egipteanca, i s-a destăinuit, i-a dezvăluit fapte din viața ei lumească. La doisprezece ani și-a părăsit familia și a plecat în Alexandria unde a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
În ce? Corpurile Încovoiate imitau poziția din timpul somnului sau scuteau din efortul săpării gropilor? Introducerea unei bucăți de carne era provizia pentru o altă viață? Exista o semnificație religioasă În adunarea coarnelor de țap, În manipularea sporadică a cadavrelor descărnate, În tratamentul diferit aplicat nou-născuților și copiilor? Singurul lucru care se poate dovedi este prima mărturie a interesului pentru „misterul” morții: un ansamblu de Întrebări și de răspunsuri implicite, la baza căruia se găsește, probabil, groaza de moarte, Învinsă de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
O altă figură care a stârnit oprobiul a fost cea a femeii însărcinate din colțul din dreapta sus al tabloului. Moartea, mai precis craniul scheletului, stă între femeia însărcinată și o alta care-și alăptează copilul, în timp ce un personaj cu trup descărnat își ține capul în mâini într-o expresie a disperării și suferinței. Am mai văzut această postură și în Filozofia, expresie a eșecului umanității de a înțelege și de a (se) vindeca. Așa cum observă și Schorske, umanitatea apare atomizată nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]