5,982 matches
-
afacerilor întreprinderilor și s-au dispersat centrele de activitate, controlul intern a căpătat noi valențe atât în concept, cât și în conținut. Conceptul de control intern a fost în permanență definit și redefinit, cel puțin în raport cu două aspecte, și anume: descentralizarea activităților, ceea ce a condus la diversificarea activităților de control și la delegarea competențelor acestora în cadrul aceleași structuri; amplificarea numărului de prevederi, normative, reguli și reglementări, care să asigure gestionarului căile de acțiune pentru utilizarea corespunzătoare a resurselor în vederea creșterii eficacității
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
și, de asemenea, o regulă, dacă nu este de actualitate sau este prea rigidă, stagnează procesul și conduce la ineficacitate. Alte componente ale universalității controlului intern sunt reprezentate de expansiunile domeniilor de activitate și de creșterea nivelurilor ierarhice, precum și de descentralizarea activităților pe funcțiuni, care determină îndepărtarea executanților față de conducere, care va trebui să găsească noi tehnici de control pentru stăpânirea afacerilor. În prezent, acționarii și asociații firmelor se află în fața pericolului de a nu mai avea sub control propria afacere
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
la crearea controlului necesită acceptarea anumitor niveluri de riscuri, rezultatele sau acțiunile neputând fi anticipate; e) un control eficace necesită menținerea echilibrului între: autonomie și unitate. Pentru a păstra acest echilibru, putem fi adesea obligați să trecem de la centralizare la descentralizare și de la impunerea de constrângeri pentru motive de coerență la acordarea unei libertăți de acțiune; situația de fapt și adaptarea la schimbări. Pentru a păstra acest echilibru putem fi adesea obligați, pe de o parte, să cerem mai multă coerență
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
și nu în ultimul rând datorită culturii organizaționale. Auditorii trebuie să urmărească respectarea unor principii de organizare recunoscute, și anume: adaptarea care este o preocupare a managerului general pentru realizarea unei organizații eficiente, corespunzătoare specificului entității pentru a evita o descentralizare/centralizare excesivă sau o organizare imobilă față de schimbare; obiectivitatea în organizare se referă la faptul că nu trebuie construite structuri organizatorice în funcție de oameni pentru a evita dezorganizarea activității la plecarea/dispariția unui salariat; separarea/segregarea sarcinilor este un principiu care
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
încredințat o perioadă familiei și monitorizat, pentru adoptatorii din celelalte țări această perioadă nu se solicita. Un act important pentru întregul sistem de protecția a copilului este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26 din 9 iunie 1997 care impune descentralizarea efectivă a serviciilor de protecție a copilului aflat în dificultate prin transferul treptat al instituțiilor pentru copii din subordinea ministerelor în subordinea autorităților județene. S-a început cu casele de copii și leagănele, apoi căminele spital și internatele de școli
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
subordonează intereselor Statului național și nu poate decide și pro-duce singură întreaga gamă de instituții și servicii publice. Desigur, majoritatea dorește mai multă autonomie administrativă, dar puțini sunt cu adevărat pregătiți să o exercite, iar consecințele pe toate planurile ale descentralizării sectorului public sunt întrevăzute și asumate ca responsabilitate de și mai puțini. Astfel, fără o evaluare clară a mediului economic general și local, a potențialului său, a siste-mului fiscal, cu petele sale albe și negre, a strategiilor și perspectivelor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
În principiu, administrația locală se bucură de autonomie decizională și financiară. Această autonomie este consfințită încă prin Legea 215/2001 privind administrația publică locală, întărită ulterior prin legislația privind impozitele și taxele locale, finanțele publice locale, bugetele locale, domeniul public, descentralizarea, Carta europeană a autono-miei locale, sau Statutul aleșilor locali ș.a. În practică, însă, lucrurile sunt ceva mai complicate, autonomia și descentralizarea nefiind întru-totul reale și efective, in special datorită precarității mijloacelor aflate la dispoziție. Chiar pachetul legislativ amintit poate fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
administrația publică locală, întărită ulterior prin legislația privind impozitele și taxele locale, finanțele publice locale, bugetele locale, domeniul public, descentralizarea, Carta europeană a autono-miei locale, sau Statutul aleșilor locali ș.a. În practică, însă, lucrurile sunt ceva mai complicate, autonomia și descentralizarea nefiind întru-totul reale și efective, in special datorită precarității mijloacelor aflate la dispoziție. Chiar pachetul legislativ amintit poate fi caracterizat drept ambiguu, incoerent, lacunar și conservator. În triada reformei: stabilizare macroeconomică schimbare instituțională restructurare microeconomică, veriga cea mai slabă o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
desfășurate cu ajutorul ei, servicii care sunt tot mai mult încredințate pieței, administrarea trecând de la stat la piață. Oricum, serviciile publice locale pot fi produse de agenți locali, regionali sau naționali, de stat și/sau privați, interni și/sau externi. O descentralizare reală și efectivă nu poate avea loc fără un sistem al impozitelor și taxelor locale bine articulat, în corespondență cu activitățile de finanțat. Nu se poate vorbi despre autonomie financiară dacă veniturile proprii nu reprezintă cel puțin 40% din totalul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sectorul public, a generat risipă și ineficiență. După apariția Legii nr. 189/1998, autonomia financiară a crescut, dar și activitățile de finanțat la nivel local s-au multiplicat, administrațiile locale fiind efectiv sufocate de arierate și covârșite de probleme. O descentralizare și o autonomie reale și efective se impun, în primul rând, pentru asigurarea eficienței economice a sectorului public, pentru simplificarea procesului decizional și a traseelor fluxurilor financiare, ca și pentru lăsarea la dispoziția autorităților locale a pârghiilor și mijloacelor necesare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
este centralizat, ca în Franța bunăoară, sistemul administrativ subnațional este strîns controlat de către prefecți. Aceștia au o putere de control a posteriori, asupra cheltuielilor programate de către comune sau departamente. Dar și aici, începînd din 1982, se desfășoară un proces de descentralizare, de creștere a autonomiei decizionale a autorităților locale, mai cu seamă în anumite domenii (sănătate, servicii sociale, echipamente ș.a.). Astăzi, harta administrativă a Franței cunoaște trei eșaloane locale (regiunile, departamentele și comunele) cărora legea descentralizării le conferă responsabilități particulare. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
se desfășoară un proces de descentralizare, de creștere a autonomiei decizionale a autorităților locale, mai cu seamă în anumite domenii (sănătate, servicii sociale, echipamente ș.a.). Astăzi, harta administrativă a Franței cunoaște trei eșaloane locale (regiunile, departamentele și comunele) cărora legea descentralizării le conferă responsabilități particulare. La fiecare nivel regăsim un consiliu ales, care desemnează un executiv, care-și împart puterea și responsabilitățile. Pentru a face față propriilor responsabilități, administrațiile locale dispun de resurse proprii, preponderent fiscale, care sunt în progresie constantă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
dotații bugetare de la nivel central. Relațiile dintre administrațiile locale și cea centrală sunt însă mai numeroase și tot mai mult bazate pe contracte. Prefecții veghează asupra legalității actelor normative emise de administrațiile locale și coordonează reprezentanțele teritoriale ale ministerelor. Deci, descentralizarea nu reduce semnificativ puterea Statului, ci mai curînd în eliberează de unele sarcini cu care se descurcă tot mai greu. Dar ea conferă reprezentanților locali posibilitatea de a întreține relații mai sistematice cu actori exteriori administrației, mai ales întreprinderi. Față
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nu urmărește doar obținerea de profit. Odată fixată această regulă, ce recunoaște rolul primordial al organizațiilor private, rămîne ca ea să fie concretizată, ceea ce nu este deloc simplu, cum putem observa în dezbaterea despre școlile private, de pildă. 1.7. Descentralizarea sectorului public Ultimile două-trei decenii au înregistrat un declin mai mult decît evident al Welfare-State-ului și dominația cvasiabsolută a tezelor liberale, nonintervenționiste și nonprotecționiste. Dereglementarea și dezetatizarea, piața liberă, libera circulație și libera întreprindere au devenit noile repere, noile valori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Individul ca atom social, între-prinderea ca matrice creatoare de valoare, economia de piață, democrația și liberul schimb, aceștia sunt pilonii noii economii. Astfel, au apărut și s-au extins piețele libere și în domeniul ofertei de bunuri și servicii publice. Descentralizarea a devenit efectivă în multe zone, tot mai vizibilă, autoritățile sau comunitățile locale și regionale dobîndind tot mai multă putere de decizie, înțelegîndu-se că astfel se produce o mai eficientă alocare a resurselor și o mai echitabilă distribuție a veniturilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ci se propagă în beneficiul unei zone largi, datorită amplitudinii efectelor respective și deschiderii economiilor actuale. Este adevărat, însă, că diferențele sunt, în această privință, destul de mari de la o regiune la alta. În statele federale există o întreagă tradiție a descentralizării și subsidiarității, iar rezultatele sunt pe măsură. Prin urmare, descentralizarea sectorului public nu constituie un proces omogen, ci o gamă de experiențe dintre cele mai variate. Există, însă, un principiu care poate fi recomandat tuturor și anume: deciziile care nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
efectelor respective și deschiderii economiilor actuale. Este adevărat, însă, că diferențele sunt, în această privință, destul de mari de la o regiune la alta. În statele federale există o întreagă tradiție a descentralizării și subsidiarității, iar rezultatele sunt pe măsură. Prin urmare, descentralizarea sectorului public nu constituie un proces omogen, ci o gamă de experiențe dintre cele mai variate. Există, însă, un principiu care poate fi recomandat tuturor și anume: deciziile care nu pot fi lăsate în seama sectorului privat al economiei este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
învățînd din experiența țărilor avansate, în încercarea lor de articulare a unui sistem eficient. În acest sens, e bine de reținut faptul că un sector public de mari dimensiuni nu este recomandat, datorită costurilor exorbitante, birocrației și ineficientei sale. Apoi, descentralizarea nu conduce la slăbirea guvernului central, ci la creșterea eficienței acestuia. Nu în ultimul rînd, descentralizarea întărește democrația participativă, directă. În general cu excepțiile de rigoare, desigur cu cît o țară are un grad de dezvoltare mai mare, cu atît
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sens, e bine de reținut faptul că un sector public de mari dimensiuni nu este recomandat, datorită costurilor exorbitante, birocrației și ineficientei sale. Apoi, descentralizarea nu conduce la slăbirea guvernului central, ci la creșterea eficienței acestuia. Nu în ultimul rînd, descentralizarea întărește democrația participativă, directă. În general cu excepțiile de rigoare, desigur cu cît o țară are un grad de dezvoltare mai mare, cu atît costurile sectorului public sunt mai mici și invers. Descentralizarea sectorului public, datorită și complexității naturii acestuia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
creșterea eficienței acestuia. Nu în ultimul rînd, descentralizarea întărește democrația participativă, directă. În general cu excepțiile de rigoare, desigur cu cît o țară are un grad de dezvoltare mai mare, cu atît costurile sectorului public sunt mai mici și invers. Descentralizarea sectorului public, datorită și complexității naturii acestuia, este un proces înțeles diferit, chiar ambiguu. În unele țări descentralizarea are la bază decizii de natură administrativă, în altele accentul cade pe deciziile pieței, dar cel mai adesea se întîlnesc mixturi, modele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
desigur cu cît o țară are un grad de dezvoltare mai mare, cu atît costurile sectorului public sunt mai mici și invers. Descentralizarea sectorului public, datorită și complexității naturii acestuia, este un proces înțeles diferit, chiar ambiguu. În unele țări descentralizarea are la bază decizii de natură administrativă, în altele accentul cade pe deciziile pieței, dar cel mai adesea se întîlnesc mixturi, modele bazate atît pe măsuri administrative cît și pe forțele pieței. Într-o accepțiune largă, descentralizarea are în vedere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
În unele țări descentralizarea are la bază decizii de natură administrativă, în altele accentul cade pe deciziile pieței, dar cel mai adesea se întîlnesc mixturi, modele bazate atît pe măsuri administrative cît și pe forțele pieței. Într-o accepțiune largă, descentralizarea are în vedere toate funcțiile Statului, inclusiv redistribuirea veniturilor, producția bunurilor publice și chiar funcția externă, mai puțin poate, cea de asigurare a stabilității economice prin politici economice specifice. Descentralizarea se realizează nu numai prin transferul de drepturi și competențe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
administrative cît și pe forțele pieței. Într-o accepțiune largă, descentralizarea are în vedere toate funcțiile Statului, inclusiv redistribuirea veniturilor, producția bunurilor publice și chiar funcția externă, mai puțin poate, cea de asigurare a stabilității economice prin politici economice specifice. Descentralizarea se realizează nu numai prin transferul de drepturi și competențe de la autoritățile centrale către cele locale, ci și către sectorul privat, către piață, descentralizată prin definiție. Amploarea procesului depinde de regimul constituțional din fiecare țară, ca regulă ea fiind mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fiind mai mare în statele federale (Germania, Elveția, SUA ș.a.). În aceste state și nivelul intermediar (counties, departements etc.) are puteri mai slabe decît în țările cu organizare ierarhică (Franța, Italia, Spania, chiar Marea Britanic s.a.). În țările scandinave, în pofida descentralizării practicate în mod tradițional și prevăzute în Constituție, Guvernul deține importante atribuții de control direct asupra nivelurilor inferioare. În multe țări, regionalizarea a constituit un prim pas către decongestionarea puterii statale, către apariția și extinderea conceptului de self-government. Din punct
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
tradițional și prevăzute în Constituție, Guvernul deține importante atribuții de control direct asupra nivelurilor inferioare. În multe țări, regionalizarea a constituit un prim pas către decongestionarea puterii statale, către apariția și extinderea conceptului de self-government. Din punct de vedere economic, descentralizarea și autonomia locală implică administrarea serviciilor publice de către organisme și autorități locale și alocarea în mod corespunzător a resurselor financiare, potrivit unei partajări clare a responsabilităților și a patrimoniilor. Puterea de decizie este conferită de către alegători reprezentanților aleși, în cadrul legislației
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]