463 matches
-
ontologic al operei. Iar dacă obiectele artei ar reprezenta viariabile ale unei teorii universale, atunci cercetarea ontologică riscă să piardă în fața relativismului simțului comun. Raportul dintre referința numelor de arte și a termenilor nautrali nu e deterimnată prin concepte sau descripții ci, mai de grabă, prin contact cauzal între universali și individuali. Teoria cauzală a referinței aduce în discuție indentificarea unui termen artistic universal prin intermediul entităților care îl determină. Sensul comun nu poate să ofere o direcție clară, el fiind mereu
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
un instrument al limbajului prin care ne putem înțelege într-un context dat. În acest sens, Schleiermacher avea să spună că mitologia este un subiect "pur ideal enunțat în formă istorică"32. În acest sens mitul este înțeles ca o descripție metaforică a fenomenelor naturale. Mitologia este strâns legată de idee și devine o mitologie a rațiunii: "aceasta este originalitatea gândirii mitologice - să joace partea gândirii conceptuale"33. În perioada antică mitul are capacitatea de a oferi spiritului grec o predilecție
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Din acest punct de vedere, imaginea este văzută și ca mijloc între percepție și gândire, fiind conectată, prin senzație, la facultatea intelectului. Relația dintre imagine și senzație caracterizează întregul proces al funcționalității imaginii care poate varia în intensitate, poate eluda descripțiile și care este caracterizat de subiectivitate. După Coolingwood teoria imaginației nu poate să scape senzației întrucât, conform tradiției, tot ceea ce vine din senzație nu e nimic mai mult decât imaginație, prin urmare "imaginația este, astfel, noua forma pe care sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
op. cit., p. 11. 14 Opera literară a fost supusă, în decursul secolului trecut, mai multor teorii (noul criticism, deconstructivismul, structuralismul) ducând la înțelesuri diferite. Pierre Audiat și Jacques Derrida identifică literatura cu actul scriitoricesc în timp ce conținutul său fie oferă o descripție a vieții autorului, fie oferă o realitate ce depășește realitatea umană. Maurice Blanchot identifică opera literară ca având o natură abstractă, abisală ce depășește orice graniță a realității. De văzut Pierre Audiat, La Biographie de l'ouvre littéraire: esquisse d
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dintre valoric și substratul evenimențial al evoluției individuale dă naștere, în decurgerea progresivă a unui lung proces de sedimentare, corpului coeziv de trăsături caracteristice care alcătuiesc personalitatea, comprimând pe portretul fiecărui om o diversitate cuprinzătoare de principii și concepte ale descripției și forțând realitatea liberă și debordantă a datului său natural să se ordoneze conform acestora (să se adune în jurul unor nuclee definitorii). Ea aduce prin această dublă mișcare o determinare cu totul nouă ecuației individuale, dând o dimensiune de tip
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
obiectul de studiu. Nu-ți poți contrazice dreptul legitim la obiectivare în numele unui mimetism sumisiv care ar putea spori eficiența actului cognitiv, o eficiență altminteri de multe ori nerecomandată în perspectiva deschiderii de oportunități creatoare care depășesc teritoriul limitativ al descripției. Aceasta din urmă rămâne un ideal numai acolo unde un criteriu al comunicării stricte înlocuiește menirea mai profundă, legată de progres și de inovație reformatoare, a tentativelor de sondare a realității obiective. Descrierea va rămâne întotdeauna la suprafața relaționantă a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
neconvergentă. Restituită interiorității, sinteza scapă de imperativul unicității care caracterizează corpul general al obiectivității și poate îmbrăca varietatea de forme corespondentă aleatoriului vital. În același timp, ea părăsește exigența unei reprezentări unitare a ordinii lăuntrice, pentru o cât mai exactă descripție a faptului trăirii. Apoi, autonomia teoretică amintită o face disparat și diversificat concluzivă, dar mai ales supusă oricând dezbaterii (ca piatră de încercare interacțională a oricărei legături inter-elementare supraadăugate care se realizează și la nivelul personalității). Întoarsă de această dată
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și cel ce nu va fi/ Când răsturnată roata lumii eu voi fi/ Centrul osiei și tu, pe margini, centrul/ Fără margini" (Întoarcerea poetului, p. 115). 100 "Vedere interioară, vedenie; ochiul lăuntric vede și această vedenie nu-i a ochiului descripție, nu-i nici auzire, ci cutremurare, teamă nocturnă, experiere a existenței de cu totul alt ordin, de unicat al ființei; Ochiul vede a vederii vedenie, vede ceva nou și această noutate este substanța poeziei" (Interioritatea poeziei, în IP I, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
perioada cu arborescența ei solemnă, fie enunțul oral, brevilocvent, cu o euritmie cristalină. Odobescu bate câmpii cu grație pe simpla firmă verbală a vânătoarei. Pseudo-kinegheticos e un potpuri bine armonizat, un magazin de bric-à-brac literar, cuprinzând orice obiect artistic, de la descripția exactă de amator a unui tablou până la cuplet. Farmecul stă în scandalul de a surprinde pe un om atât de serios schițând cancanul pe scara rulantă a bibliotecii lui înțesate cu autori greci sau de a ascunde litografii libertine în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
să sufăr odăile lui nemăsurate,... pendulul,...ceștile albastre preistorice etc."), detaliile construiesc descriptiv, însă în răspăr, opunînd convenției romanești o subtilă așezare în schema preteriției, ca retorică introductivă, prevenindu-ne totodată asupra structurii personajului și a superiorității sale spirituale. Ludică descripție interogativă, în plus, iată deschiderea unui roman al cărui amfitrion dă tonul inconfundabil al jocului ironic. Întreaga dispoziție inaugurală pune în scenă discursul dublu al ironiei, acela care necesită o corectare semantică de proporții, printr-o lectură à rebours. Mod
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
integrat forme de creație proprii acestei orientări. Stimulator al romantismului și el însuși poet romantic în cele mai caracteristice opere, Heliade-Rădulescu are și scrieri de factură clasică, iar în publicistică s-a pronunțat, nu o dată, în favoarea ordinii clasice. Alături de evocări, descripții de natură, elegii, tirade patetice, viziuni cosmogonice, culegerile sale de versuri conțin ode în stil clasic, fabule, satire, adică specii cultivate în c. Compoziția unor piese lirice, inclusiv a pseudobaladei Zburătorul, capodopera poeziei heliadești, învederează o tendință de structurare clasică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
177. 363 "Tautologia transformării imaginii de 'străin' într-una de 'dușman' își trage originea încă din gândirea primitivă (...), cum au susținut Lucien Lévy-Bruhl și alți antropologi. Apoi poreclele pe care și le dădeau unul altuia popoarele din zorii istoriei și descripțiile altor popoare făcute de istoricii antici oferă și alte abundente paradigme, la îndemâna oricui. Herodot, Xenofon sau Strabon nume cu mare rezonanță în istoria veche i-au înfățișat, se știe, pe sciți, perși, sarmați sau alte seminții ale răsăritului doar ca
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
un climat al interiorității): „Deodată vântul trecu șușuind prin crengile subțiri ale mestecenilor din preajmă. Pădurea de brad de pe Măgura clipi din cetini și dădu și ea zvon. Înălțând fruntea, Vitoria simți adierea rece dinspre munte”. Din nou, aparent, doar descripție, montaj de semne ale hotarului dintre anotimpuri. Dar esențialul este în accentul interior care marchează receptarea unor asemenea semne. Timpul, trecerea sunt simțite acum ca din perspectiva cuiva care, ca nevasta lui Lipan, percepe și alte semne decât cele obișnuite
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
în dubla durată, a epicului și a lecturii, mod de încărcare semantică (de „tâlcuri”, sugestii, înțelesuri), bogată în nuanțe ce țin, în egală măsură, de o continuitate (adâncire, „variațiuni” - modulare), ca și de o progresie (efectul ei: potențarea, sub aparența „descripției” - portret, „peisaj” - a sugestiei psihologice; și nu „analiză psihologică”). Multipli „afluenți” participă la această coordonată aparte a poeticii sadoveniene, cea a lăuntricului sugerat: „Privi în juru-i cu obrazul deodată împietrit și văzu totul rece și umed sub zloată. Soarele pierise
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
împietrit și văzu totul rece și umed sub zloată. Soarele pierise, lumina se împuținase și vântul șfichiuia din când în când, fulgi care cădeau domol în tindă se topeau și dispăreau într-o clipă”. Facies („împietrit”), impresie - subiectivă, sigur („văzu...”), „descripție” - atmosferizare („Soarele...”), toate comunicând între ele și generând un efect de sinteză, a cărui dominantă rămâne, e limpede, aceeași manieră atenuantă, discret progresivă, de a implica dimensiunea interiorității pe căile arătate, așadar fără a se face analiză psihologică. Nu lipsesc
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
obârșia țărănească, un titlu de noblețe care i-a creat obligații morale. Fiică a Bărăganului, înrudită spiritual cu Ștefan Bănulescu și Marin Preda, Florența Albu a fost de la prima ei carte o evocatoare a acestui spațiu, reînviat însă nu prin descripții exterioare, etnografice, ci prin încorporarea în viziunea poetică a unor mituri și simboluri specifice. Elegiacă, dar fără despletiri patetice, fără hohotiri, poezia ei transmite, ca sentiment fundamental, îndurerarea în fața distrugerii lumii vechi țărănești, proces care îi apare, ca și lui
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bunăoară, sunt detaliate "strategiile citării", în exercițiul cărora Eminescu utilizează maxime, proverbe, dictoane, expresii latine etc. În cadrul modului de exprimare retoric al ethos-ului, sunt inventariate apelurile la figurile "modestiei și atenuării": eufemism, litotă, cleuasm, preteriție ș.a., într-o autentică descripție prozodică. În cadrul analizei strategiilor retorice ale pathos-ului "apelul persuasiv căruia îi corespund procedeele ce vizează activitatea pasiunilor audienței (de la admirație la dezgust) și, în general strategiile discursive care au în vedere audiența". Această strategie a pathos-ului vine, în "orchestrația retorică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eminesciene, domnia sa depistează și aici șase "direcții cu teme și stiluri adecvate". Prima este cea "confesivă", care tratează "plenitudinile și contradicțiile omului romantic", cu perspectivele de împlinire a acestuia pe coordonatele "demonice (faustiene) și titanice", cu firești reflecții politice, cu descripții istorice și cu "încercarea de studiu tipologic". Aici se încadrează Geniu pustiu, roman tezist, o proză cu caracter programatic. Cea de a doua direcție este "proza fantastică și metafizică" (Umbra mea, Sărmanul Dionis, Archaeus), epică ce glisează în "vaste panorame
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dacă nu sunt (integral sau în bună parte), evocări lirice, reverii, note de călătorie, amintiri, portrete, confesiuni; povestirile, nuvelele și romanele conțin poezie, reflecție, comentariu, adesea cu iz de predică. Epicul e inundat, nu rareori, de lirism, istorisirea integrează frecvent descripții, în special tablouri de natură, uneori cu valoare aproape autonomă. În primele două volume, alături de scrierile cu osatură epică, majoritare, apar poeme în proză (Trandafirii, Crizantemele, Bujorii, Narcișii, Crinii ș.a.), orații lirice (Bisericuța din Răzoare, Clopotele din Mănăstirea Neamțu), reportaje
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
de evocare nostalgică a vechiului București sau a vestigiilor dacice și unele strofe de pastel: „Și liniști galactice-adie;/ sub albul lor cântec stelar / orașul adoarme-n câmpie / cu lună în inelar” (Poarta soarelui). În continuare, B. se va îndruma spre descripția sobră, cu notație eliptică și delicată. Noaptea corridei (1976) reverberează o Spanie pitorească, patrie de elecție a poetului, cu muntoase „spinări jupuite / de vânturi și soare”, reminiscențe maure, toponime a căror simplă rostire induce atmosfera specifică. Cum s-a observat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
citit în presă) și bine că vine acum Istoria lui Nicolae Manolescu, care cred că va fi evenimentul anului. A venit din nou timpul revalorizării istoriei literare. "Casa cu ferestre luminate" O casă și un spirit al ei Aceasta este descripția cel mai frecvent folosită pentru referirile mai puțin tehnice la locația cunoscută astăzi sub numele de Muzeul "Vasile Pogor". Expresia este asociată de cele mai multe ori cu faptul că locuința junimistului Vasile Pogor fusese prima din Iași iluminată electric. În fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
capricios și subiectiv, mai mult o descriere lirică, cu alură de reportaj sentimental despre un loc cunoscut bine, presărată cu informație istorică privind clădiri, oameni, evenimente, obiceiuri și tradiții ș.a., pe alocuri cu pasaje de dialog imaginat ca plauzibil, narațiune, descripția unor detalii etc., cum se întâmplă în secvența în care e relatată vizita împăratului Iosif al II-lea la Mediaș, în mai 1773. Ilustrația fotografică, de foarte bună calitate, sporește atractivitatea cărții. Prima antologie de poeme întocmită de T., Ne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
sub aspectul realizării le este proprie maniera estetizantă. Motivele sunt mai ales din lumea Orientului Apropiat și Îndepărtat, dar și din mitologia greacă (Centaurii), nelipsind (mai cu seamă în Eternități...) priveliștile de metropolă occidentală (Sonete pariziene), iar procedeul constă în descripția și declamația romantică bine poleită cu numiri care amintesc în permanență că e vorba despre un „muzeu”: „În nor de fum și flăcări se năruie și piere/ Khanat, regat, imperiu din Tibru la Baikal./ Pe urma noastră crește neghină și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
propriu (1986) și o alta, care ezită între reportaj și jurnal de călătorie, Anul trecut în Calabria (2002). În 2002 a fost distins cu Premiul „Octav Șuluțiu”, decernat de revista „Familia” . Stilist remarcabil, excelent observator al vizibilului, adevărat maestru al descripției sugestive și simpatetice, subtil iscoditor al percepțiilor și senzațiilor - îmbogățite prin revelarea haloului lor de conotații subiective, asociativ-biografice ori culturale -, M. vădește în primele cărți înclinația către construcții rafinate, uneori aparent inutil abstruse, aproape enigmatice, cu deficit de epică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
al percepțiilor și senzațiilor - îmbogățite prin revelarea haloului lor de conotații subiective, asociativ-biografice ori culturale -, M. vădește în primele cărți înclinația către construcții rafinate, uneori aparent inutil abstruse, aproape enigmatice, cu deficit de epică și aventură. Există aici multă observație, descripție minuțioasă, vizualitate pe îndelete cercetată, cât și consemnări pregnant-sugestive ale altor percepții privind mirosuri, mișcări de aer, schimbări de temperatură, atmosferă, freamăt, sunete ori impresii misterios semantizate, „tălmăcite” parțial, multă interpretare (presupuneri, aluzii etc.) subiectivă, pentru o cantitate de epic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]